Determinarea Acuitatii Vizuale.pptx

Determinarea acuitatii vizuale

Determinarea AV AV= facultatea de discriminare a regiunii maculare (proprietatea de a deosebi detaliile obiectelor). Este necesar ca: -imaginea sa aiba un minim de dimensiune pentru a putea fi deosebita cu ochiul liber – minimum perceptibile sau minimum vizibile – este diametrul aparent al celui mai mic punct care poate fi recunoscut pe un fond iluminat uniform. Limita inferioara la care un obiect poate fi perceput este imaginea unui punct care impresioneaza un singur con. Diametrul unui con este de 2 microni, cea mai mica imagine trebuie sa acopere minimum 2 conuri, adica sa aiba cel putin 4 microni (corespunde unui arc de cerc de 1 minut) (din cauza miscarilor ochilor si a difuziunii luminii prin mediile optice).

Determinarea AV -sa fie posibila distinctia minima spatiala intre doua puncte – minimum separabile. Trebuie ca pe retina punctele sa isi formeze imaginile astfel incit intre conurile impresionate sa existe cel putin un con neimpresionat. In caz contrar obiectul va fi perceput ca o pata difuza. Distanta care separa doua imagini corespunde unui unghi de 1 minut, iar marimea sa este de 4 microni. Constituie cel mai mic unghi static sub care se percepe un obiect.

Determinarea AV -sa poata distinge usoare diferente in alinierea unei drepte si sa poata aprecia modificarile in paralelismul marginilor unei linii (puterea de aliniere). AV normala = vederea care permite de a distinge separat doua puncte indepartate unul de altul printr-un unghi de un minut, la distanta de 5 metri (distanta de la care se considera ca razele luminoase plecate de la un obiect ajung in ochi paralele).

Determinarea AV Tabelele speciale de AV = optotipi. AV morfoscopica = facultatea de a recunoaste forma si orientarea unui obiect izolat. AV corticala = posibilitatea de a recunoaste un detaliu in mijlocul altora. Tulburarile AV sunt date de modificarea transparentei mediilor oculare: cornee (leucoame etc), cristalin, vitros, afectiuni retiniene sau ale cailor optice sau tulburari de refractie (ametropii).

Determinarea AV Dezvoltarea AV depinde de integritatea dezv anatomice a receptorului vizual in perioada embrionara si de stimularea functionala adecvata in primii ani. Valoarea AV depinde de nivelul atins anterior si de potentialul evolutiv restant. Daca stimularea vizuala inceteaza, potentialul evolutiv ramine neutilizat si dezvoltarea functionala se opreste, instalindu-se ambliopia. La nastere functia vizuala este rudimentara – perceptie luminoasa. La 3 luni se formeaza corelatii intre ochi si mina (sugarul isi cerceteaza mina). La sase luni apar senzatiile de forma si culoare.

Determinarea AV AV la I an este de aprox 0.4 La 6 ani AV este aprox 1 La 16 ani AV este de aprox .1,5 La adultul tinar AV este de aprox 2 – 2.2. Miscarile sinergice ale ochilor se consolideaza pina la 15 ani. La 50-60 ani, AV revine la 1, la 80 de ani AV este de aprox 0.5.

Determinarea AV -AV monoculara; AV binoculara depaseste cu 10% AV monoculara -AV angulara: raportul dintre marimea obiectului si distanta care separa obiectul de ochi Testele care exploreaza AV se inscriu intr-un patrat cu latura de 5 minute, in care grosimea semnului reprezinta 1 minut. Cele mai utilizate teste: -litera E Snellen: la analfabeti, prescolari -inelele Landolt: inele intrerupe, a caror deschidere este egala cu grosimea -inelele Ferree-Rand – au 2 deschideri intre care exista un unghi de 90 de grade

Determinarea AV AV fractionata – numaratorul reprezinta distanta dintre test si ochiul examinat, iar numitorul este distanta la care ochiul normal percepe textul AV zecimala, AV logaritmica -AV statica (teste nemiscate) -AV dinamica (teste in miscare – la lucratori in traficul aerian) -AV centrala /AV periferica . Pe masura ce ne indepartam de foveola valorile scad datorita conexiunilor polisinaptice intre conuri, celule bipolare si celule ganglionare.

Determinarea AV AV subiectiva: foloseste optotipii. Pacientul se aseaza la 5 m de optotip. Se ia in considerare cifra /fractia aflata in dreptul ultimului rind citit de pacient in proportie de 75%. Metode obiective Metoda nistagmusului optokinetic: provocarea de miscari oculare oscilatorii cu ajutorul unui tambur care se roteste cu viteza constanta in fata ochiului examinat. Pe fondul alb al tamburului sunt desenate striuri negre ale caror detalii spatiate au dimensiuni progresive. Valoarea unghiulara a testelor la care apare nistagmusul optokinetic reflect valoarea AV.

Determinarea AV Testul privirii preferentiale – la sugari, dislectici, persoane cu handicap; pe un ecran se prezinta doua cartoane de dimensiuni egale, situate la distanta egala de o parte si de alta a cimpului de privire. O plansa este colorata omogen in gri, alta prezinta striuri negre de grosimi variabile de la un carton la altul. Fiecare grosime corespunde unei AV.Privirea este atrasa de plansa cu striuri.

Determinarea AV Timpul de prezentare este de aprox 0.1 sec Ambliopia = scaderea AV in absenta unor cauze organice vizibile. Ambliopie mare: AV< 0.1 Ambliopie medie: AV = 0.1-0.3 Ambliopie mica: AV = 0.4 – 0.8 Ambliopie cu fixatie centrala /excentrica Ambliopie refractiva / congenitala organica (lez neuroretiniene, nistagmus, acromatopsie) / fara cauza evidenta

Determinarea AV Cecitatea absoluta = lipsa perceptiei luminoase. Cecitatea legala = scaderea AV <0.1 si restringerea CV la 20 grade la ochiul cel mai bun, cu cea mai buna corectie optica. Cauze: -erori refractive -opacifierea mediilor transparente -leziune neuroretiniana.