Curs Autocad 14

121

13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD 13.1.Despre spaţiul virtual tridimensional în AutoCAD Mediul de proiectare AutoCAD modelează cu un înalt grad de fidelitate spaţiul real care ne înconjoară. De aceea, mediul AutoCAD este tridimensional, infinit pe toate direcţiile. Din punct de vedere al proprietăţilor fizice, mediul este vid, omogen şi izotrop. Acest mediu permite crearea unor obiecte asemănătoare celor din lumea reală. Atât mediul cât şi obiectele care îl populează sunt produse soft, având deci un caracter virtual. În acest spaţiu virtual, obiectele au diferite mărimi, culori, poziţii reciproce. Mediul acceptă crerea unor surse virtuale de lumină. Ca urmare, imaginile obţinute din mediul virtual AutoCAD pot fi îmbogăţite cu umbre, reflexii, străluciri. Utilizatorul se poate plasa pe sine oriunde în mediul virtual. Imaginile “văzute” pot fi plane sau spaţiale, cu sau fără ascunderea muchiilor nevizibile, opţional cu umbrirea şi colorarea suprafeţelor.

13.2.Sisteme de tridimensional

coordonate

în

spaţiul

Pentru a localiza puncte şi obiecte în spaţiul tridimensional AutoCAD, se utilizează sisteme de coordonate tridimensionale. Orice sistem de coordonate din mediul AutoCAD este ortogonal şi drept, adică cele trei axe de coordonate sunt perpendiculare unele pe altele şi sensurile lor pozitive sunt dispuse după regula mâinii drepte (vezi subcap. 2.2). AutoCAD cunoaşte sistemul fix de coordonate, 13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD

122 “World Coordinate System”(WCS), adică sistemul asociat “lumii”` şi sisteme de coordonate proprii utilizatorului, “User Coordinate System” (UCS). Modul de definire şi manipulare al acestora a fost explicitat în subcapitolul 2.2. 13.2.1.Tipuri de coordonate spaţiale Precizarea poziţiei unui punct în spaţiul tridimensional se bazează pe coordonatele rectangulare, sferice sau cilindrice. Coordonatele rectangulare provin din cele rectangulare plane, “x,y”, cărora li se adaugă a treia coordonată, “z”. Coordonatele sferice provin din cele polare, “r<α”, cărora li se adaugă unghiul “β”, faţă de planul XY, iar cele cilindrice provin tot din cele polare, “r<α”, cărora li se adaugă însă cota “z”. Tabelul 13.1 explicitează aceste tipuri de coordonate. Tabelul 13.1 Tipul de coordonat Referinţa e

Modul de scriere

x,y,z Rectangul are

Absolute (faţă de origine)

Semnificaţia

Exemplu de folosire

Y

Distanţa pe direcţia axei X, pe direcţia axei Y şi respectiv pe direcţia axei Z faţă de origine

O 6,2.5,4

X

Z Y

@x,y,z Distanţa pe direcţia axei X, pe direcţia axei Y şi respectiv pe direcţia axei Z faţă de punctul curent

Relative (faţă de punctul curent)

Lia DOLGA

@1,2.5 ,-3 O Z

AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

X

123 Y

Distanţa faţă de origine, unghiul măsurat faţă de semiaxa pozitivă X în planul XY şi unghiul măsurat faţă de planul XY

r

Sferice

Absolute

β α

O

X

r<α<β Z

@r
Relative

punct faţă de punctul curent, unghiul faţă de paralela la semiaxa pozitivă X dusă prin punctul curent şi unghiul faţă de planul paralel la planul XY dus prin punctul curent

Plan ||XY prin p.c.

Cilindrice

Absolute

α

p.c. @r<α<β

X

O Z Y

rDistanţa faţă de origine măsurată în planul XY, unghiul măsurat în planul XY faţă de semiaxa pozitivă X şi distanţa faţă de planul XY

β

Y

4 2

O

4

Z

13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD

30O

4<30, 5

X

124 @r
punct măsuraţă într-un plan paralel la planul XY dus prin punctul curent faţă de punctul curent, unghiul faţă de paralela la semiaxa pozitivă X dusă prin punctul curent şi distanţa faţă de planul paralel la planul XY dus prin punctul curent

Relative

Y plan || XY prin p.c.

O

p 4 .c. 5

Z

-

X

@4<15,5

Oricare din tipurile de coordonate menţionate pot fi raportate la origine, caz în care sunt coordonate absolute, sau la punctul curent, fiind coordonate relative. Folosirea filtrelor de coordonate este posibilă şi în lucrul în trei dimensiuni, exact după aceleaşi regului ca şi în plan. Introducerea coordonatelor unui punct prin punctare cu ajutorul cursorului-ecran poate fi realizată cu precizie, în orice situaţie, în planul XY. La modificarea coordonatei Z, AutoCAD modifică de cele mai multe ori şi planul XY în care interceptează punctele prin cursor. Indicarea coordonatei Z prin punctare este numai uneori realizabilă; experienţa în lucru este esenţială în înţelegerea acestui aspect. Interceptarea punctelor de Osnap se realizează în întreg spaţiul 3D, indiferent de planul curent XY. Funcţia “Osnap tracking” lucrează în planul de nivel Z corespunzător punctului de Osnap interceptat.

13.3.Vederi spaţiale VIEW, PLAN

predefinite.

Comenzile

AutoCAD oferă posibilitatea vizualizării din orice punct din spaţiu a obiectelor create. Aceste vederi sunt create fie după sistemul de proiecţie paralelă fie după sistemul de proiecţie conică. Lia DOLGA

AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

125 În afara vederilor oarecare, definite prin precizarea punctului de observaţie, AutoCAD poate genera automat vederi spaţiale standard, corespunzătoare proiecţiilor ortogonale sau celor izometrice. În fig. 13.1 este prezentat un exemplu de vizualizare spaţială a unui desen AutoCAD din diferite puncte din spaţiu. Muchiile nevizibile sunt ascunse. Toate imaginile sunt create în sistemul de proiecţie paralelă. faţă

stân

sus

SE-

-1,0.5,-

SV-

Figura 13.1 Vederi spaţiale standardizate şi oarecare ale unui desen AutoCAD Generarea vederilor este facilitată de comanda VIEW, prin caseta de dialog asociată ei (fig. 13.2).

13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD

126

Figura 13.2 Caseta de dialog destinată manipulării vederilor Vederile considerate standard sunt cele corespunzătoare proiecţiilor ortogonale. Denumirea lor în limba engleză este explicitată în fig. 13.3.

Lia DOLGA

AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

127

Botto m

Righ t

Front

Left

Back

Top

Figura 13.3 Vederi standard în AutoCAD Vederile izometrice sunt create numai de la o cotă Z pozitivă. Denumirea lor este asociată combinaţiei de puncte cardinale pe care o reprezintă punctul de observaţie: Sud-Est (punct de observaţie 1,-1,1), “South-East” în limba engleză, Sud-Vest (punct de observaţie –1,-1,1), “South-West” în limba engleză, Nord-Est (punct de observaţie 1,1,1), “North-East” în limba engleză, Nord-Vest (punct de observaţie –1,1,1), “North-West” în limba engleză. În fig. 13.4 sunt ilustrate vederile izometrice cu ascunderea muchiilor nevizibile pentru obiectul din fig. 13.3. Pentru a restaura rapid vederi folosite în mod repetat, acestea pot primi un nume, care se salvează odată cu desenul şi care poate servi la identificarea vederii; mai mult chiar, la definirea unui hyperlink dintr-un 13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD

128 alt desen sau document spre desenul în cauză, o vedere denumită într-un anume mod poate servi drept ţintă a hyperlink-ului. În principiu, oricărei vederi plane sau spaţiale i se poate atribui un nume, dar denumirea vederilor este utilă mai ales în cazul vederilor nestandardizate.

NW-Isometric View

NE-Isometric View

SW-Isometric View

SE-Isometric View

Figura 13.4 Vederi izometrice în AutoCAD Raportarea vederilor ortogonale sau izometrice se realizează fie la sistemul fix de coordonate (WCS), fie la un sistem de coordonate propriu al utilizatorului (UCS). Comanda view dispune şi de o bară de instrumente asociată, denumită “View”(fig. 13.5).

Lia DOLGA

AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

129 Figura 13.5 Bara de instrumente destinată manipulrii vederilor predefinite Stabilirea sau restabilirea vederii plane (corespunzătoare vederii “de sus”) poate fi realizată şi prin comanda PLAN. Comanda solicită sistemul de coordonate la care să se raporteze. Comenzile VIEW şi PLAN pot fi lansate şi din meniul pull-down “View”, linia “3Dviews…”.

13.4.Vederi oarecare. Comenzile DDVPOINT, DVIEW, CAMERA

VPOINT,

Pentru generarea unor vederi nestandardizate sub formă de proiecţii paralele, AutoCAD dispune de comenzile VPOINT şi DDVPOINT. Prima este comanda “istorică” de definire a vederilor spaţiale, şi solicită coordonatele X,Y,Z ale punctului de observaţie. Opţional, comanda activează un tripod pentru indicarea acestui punct, asemănător cu poziţionarea pe planiglob. Comanda are avantajul unei precise localizări spaţiale a punctului de observaţie. Cea de-a doua deschide o casetă de dialog care serveşte la localizarea punctului de observaţie prin coordonate sferice: unghiul în planul XY şi unghiul faţă de planul XY. Ambele comenzi pot folosi ca sistem de referinţă sistemul fix de coordonate (WCS) sau sistemul current (UCS). Comenzile VPOINT şi DDVPOINT nu sunt aplicabile în spaţiul hârtiei. Comanda DVIEW generează vederi spaţiale în proiecţie paralelă sau conică şi poate fi aplicată selectiv, numai pe anumite obiecte alese de utilizator. Comanda este destinată numai “privirii” desenului, fără a fi utilă în timpul operaţiilor de lucru. Pentru a defini direcţia şi sensul privirii, comanda DVIEW apelează la două elemente virtuale: camera de luat vederi şi ţinta. Prin opţiunea “Distance”, comanda declanşează o vedere în perspectivă conică, în care obiectele mai îndepărtate sunt mai mici, iar cele apropiate mai mari. (fig. 13.6 a, b) Iniţial, imaginea este generată în perspectivă paralelă.

13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD

130

Figura 13.6 a Vedere creată prin comanda DVIEW în perspectivă paralelă

Lia DOLGA

AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

131

Figura 13.6 b Vedere creată prin comanda DVIEW în perspectivă conică Comanda DVIEW dispune de opţiunea “Hide”, utilă în ascunderea muchiilor nevizibile (aplicată în fig. 13.6 b). Deoarece comenzile ZOOM şi PAN nu lucrează transparent pe imaginile obţinute prin DVIEW, comanda este prevăzută cu propriile opţiuni pentru aceste operaţii. Opţiunea “CLip” stabileşte poziţia planelor virtuale de clipping, care definesc zona vizibilă. În afara zonei dintre cele două plane, obiectele nu sunt vizibile (fig. 13.6 c). Planele de clipping sunt imaginate ca nişte paravane perpendiculare pe direcţia privirii, care transformă zona exterioară lor în zonă momentan obscură. Pentru a roti pur şi simplu imaginea curentă generată prin DVIEW în jurul direcţiei privirii, se dispune de opţiunea “TWist”. În timpul generării imaginilor în perspectivă conică prin comanda DVIEW, iconiţa obişnuită pentru sistemul de coordonate este înlocuită printr-una specifică (vezi fig. 13.6 b, c, colţul din stânga-jos). Renunţarea la o imagine în perspectivă conică este asigurată prin opţiunea “Off ”. 13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD

132 O altă modalitate de a obţine imagini în perspectivă conică o oferă comanda 3DORBIT, tratată în subcapitole ce vor urma.

Figura 13.6 c Imaginea anterioară trunchiată în cadrul comenzii DVIEW prin cele două plane de clipping: “Back Clipping Plane” şi “Front Clipping Plane” Modificarea direcţiei privirii este facilitată de comanda CAMERA. Aceasta solicită noile poziţii pentru camera virtuală de luat vederi şi pentru punctul ţintă. În fig. 13.7 este ilustrat un exemplu de definire a direcţiei privirii prin intermediul comenzii CAMERA. Sunt stabilite mai întâi poziţiile punctelor ce dau dreapta spaţială pentru direcţia privirii şi apoi este ales sensul privirii: de la primul spre al doilea punct şi, în al doilea caz, invers. Nu a fost delimitată în nici un fel prin plane de clipping zona cu obiecte vizibile. Datorită situării centrelor celor două sfere chiar pe direcţia privirii, în oricare din ultimele două imagini, sferele sunt perfect suprapuse.

Lia DOLGA

AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

133

Figura 13.7 a Imagine iniţială, în care cele două sfere (de pe acoperiş şi de pe stâlpul fântânii) indică punctele care definesc direcţia privirii

13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD

134 Figura 13.7 b Imagine generată cu camera pe acoperiş şi punctul ţintă pe stâlpul fântânii

Figura 13.7 c Imagine generată cu camera pe stâlpul fântânii şi punctul ţintă pe acoperiş

13.5.Modificarea dinamică a imaginii în spaţiul tridimensional. Comenzile 3DORBIT, 3DZOOM, 3DPAN, 3DDISTANCE, 3DCLIP, 3DSWIVEL Dacă utilizatorul se află în lumea reală, pentru a vedea un obiect din diferite puncte din spaţiu, el, utilizatorul, trebuie să se rotească în jurul acestuia, să se apropie sau să se depărteze, sarcină care este consumatoare de timp şi chiar obositoare. Inconveniente similare apar şi în spaţiul virtual AutoCAD. Pentru a privi modelul virtual din diferite puncte, unghiuri, distanţe, după metodele oarecum clasice, utilizatorul ar trebui să se tot deplaseze în spaţiul virtual, consumând timp preţios de lucru. Soluţia a fost oferită în AutoCAD 2000 prin introducerea comenzii 3DORBIT şi a familiei asociate ei: 3DZOOM, 3DPAN, 3DDISTANCE, 3DCLIP, 3DSWIVEL. Lia DOLGA

AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

135 Comanda 3DORBIT permite utilizatorului “să stea” comod în poziţia lui şi să rotească modelul în faţa sa, să îl apropie sau să-l depărteze, să folosească un transfocator al camerei virtuale de luat vederi, pentru a pătrunde în detaliile vizuale ale modelului. Comanda este lansabilă şi prin butonul de pe bara de unelte “Standard”. La lansarea sa, comanda 3DORBIT afişează un cerc ajutător având quadranţii marcaţi (fig. 13.8). Cei patru quadranţi ai acestuia servesc la rotirea camerei virtuale de luat vederi în jurul obiectului, centrul cercului fiind punctul ţintă, considerat fix.

Figura 13.8 Cercul ajutător aferent comenzii 3DORBIT, având quadranţii marcaţi Comanda 3DORBIT crează un mic mediu specific de lucru, în care se pot aplica panningu-ri în spaţiul tridimensional, amplificări ale imaginii de tip zoom 3D, pivotări continue sau pas cu pas ale camerei în jurul axei proprii, astfel încât să se modifice punctul ţintă, apropieri sau depărtări ale camerei de punctul ţintă. Aceste operaţii sunt executabile prin intermediul meniului flotant deschis la apăsarea butonului drept al mouse-ului (fig. 13.9), sau prin butoanele de pe bara de instrumente “3DORBIT” (fig. 13.9). 13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD

136

Figura 13.9 Meniul flotant şi bara de instrumente aferente comenzii 3DORBIT Imaginile spaţiale obţinute prin comanda 3DORBIT pot fi crete atât în perspectivă paralelă cât şi în perspectivă conică. Operaţiile specifice comenzii 3DORBIT au alocate fiecare şi comenzi aparte, cum ar fi: 3DPAN, 3DZOOM, 3DSWIVEL, 3DDSITANCE, 3DCORBIT. O operaţie cu implicaţii largi, atât sub 3DORBIT, cât şi în afara comenzii, este ajustarea planelor de clipping,- “Front Clpping Plane” şi “Back Clpping Plane”-, care limitează zona vizibilă în sapţiul 3D. Operaţia corespunde comenzii 3DCLIP, aplicabilă fie sub 3DORBIT, fie pe prompter-ul de comandă. Comanda 3DCLIP deschide o fereastră separtă de lucru, în care desenul este prezentat într-o vedere perpendiculară pe cea curentă; două drepte orizontale reprezintă cele două plane de clipping (fig. 13.10). Utilizatorul poate deplasa aceste plane, le poate activa sau dezactiva.

Lia DOLGA

AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

137

Back Clipping Plane

Front Clipping Plane

Figura 13.10 Fereastra pentru ajustarea planelor de clipping, cu cele două drepte orizontale, reprezentând cele două plane: dreapta de jos pentru planul din faţă şi dreapta de sus pentru planul din spate Dacă planul de clipping din faţă este activ, imaginea redată începe de la acest plan spre infinit, în spate. Dacă planul de clipping din spate este activ, imaginea este limitată în spate până la acest plan, iar dacă ambele plane de clipping sunt active, imaginea este limitată la zona cuprinsă între cele două plane. În fig. 13.11 a, b, c, d este ilustrat un exemplu corespunzător corpurilor din fig. 13.10.

13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD

138

Figura 13.11 a Corpuri în imagine spaţială nelimitată prin plane de clipping

Lia DOLGA

AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

139 Figura 13.11 b Corpurile din imaginea anterioară, cu limitarea imaginii la planul de clipping din faţă; prin redarea trunchiată a cilindrului, devine vizibil interiorul acestuia

Figura 13.11 c Corpurile din imaginea a, într-o prezentare cu planul de clipping din spate activ; se observă trunchierea imaginii conului la nivelul planului respectiv

13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD

140

Figura 13.11 d Corpurile din imaginea a, într-o prezentare cu ambele plane de clipping active; se observă trunchierea imaginii corpurilor în dreptul celor două plane

13.6.Utilizarea mai multor imagini simultane ale modelului spaţial. Viewport-uri. Comanda VPORTS Posibilitatea de a “vedea” modelul simultan în mai multe imagini, la diferite amplificări şi în diferite detalii, nu este o caracteristică exclusivă a lucrului în trei dimensiuni. Această facilitate este un atribut al mediului AutoCAD, indiferent dacă modelul este elaborat în două sau trei dimensiuni. Ea devine însă indispensabilă la crearea modelelor spaţiale, mai ales a celor cu formă composită, care necesită mai multe operaţii de construcţie. În funcţie de spaţiul de lucru, cel al modelului sau cel al hârtiei, pot fi folosite imagini multiple dispuse alăturat sau aleator, flotante în desen. O astfel de fereastră se numeşte “viewport”. În spaţiul modelului, viewport-urile sunt dispuse alăturat, nesuprapuse, şi nu sunt plotabile simultan pe hârtie. O operaţie realizată se referă în general la viewport-ul curent (fig. 13.12). Lia DOLGA

AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

141

Figura 13.12 Configuraţie de 4 vieport-uri egale definită în spaţiul modelului În spaţiul hârtiei, viewport-urile pot fi dispuse în orice poziţie, fie alăturate, fie distanţate, fie chiar suprapuse parţial sau total (fig. 13.13).

13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD

142

Figura 13.13 Configuraţie de 6 viewport-uri în spaţiul hârtiei; viewport-urile sunt distanţate între ele Numărul maxim de viewport-uri în spaţiul modelului este definit prin variabila de sistem MAXACTVP, având valoarea iniţială de 64. Această valoare este suficient de acoperitoare, deoarece un număr prea mare de viewport-uri conduce la o densitate prea mare de informaţii pe ecran şi la încetinirea vitezei de lucru. Dacă sunt necesare mai mult de 4-6 vieport-uri, mai ales în spaţiul modelului, este recomandabil să se creeze mai multe configuraţii de 4-6 viewport-uri, diferite între ele, salvate fiecare sub un anumit nume, şi care să fie restaurate pe ecran după necesităţi. În spaţiul hârtiei, pot exista oricât de multe viewport-uri, dar numai 64 sunt vizibile la un moment dat. Trecerea dintr-un viewport în altul este simplă, prin clic pe viewport-ul respectiv, chiar transparent, în timpul execuţiei unei anumite comenzi. De remarcat, că în viewport-ul curent cursorul se Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

143 prezintă sub formă de fire reticulare, viewport-ul însuşi având chenar gros, în timp ce deasupra unui alt viewport, care nu este momentan viewport curent, cursorul are formă de săgeată, chenarul viewport-ului fiind subţire. Fiecare viewport poate prezenta modelul la un alt factor de amplificare a imaginii, dintr-un alt punct de observaţie şi într-un alt mod de afişare (randat, colorat, wireframe). Fiecărui viewport i se poate asocia un anumit UCS, conform regulii că fiecărei vederi i se poate asocia un UCS propriu. Acest aspect reprezintă un considerabil avantaj la lucrul în trei dimensiuni, permiţând specificarea prin punctare a unor puncte având diferite valori pentru coordonata Z. Variabila de sistem UCSVP determină dacă sistemul curent de coordonate se salvează împreună cu viewport-ul respectiv sau nu. În fiecare viewport pot fi stabilite aspecte diferite ale ajutoarelor grafice grid şi snap. Comanda VPORTS oferă o casetă de dialog pentru definirea configuraţiei de viewport-uri (fig. 13.14 a, b). Caseta prezintă două panouri: “New Viewports” şi “Named Viewports”.

13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD

144

Figura 13.14 a Caseta de dialog “Viewports”, panoul “New Viewports” Panoul “New Viewports” (fig. 13.14 a) permite alegerea unei configuraţii predefinite de viewport-uri prin împărţirea întregului ecran (rubrica “Apply to:”, opţiunea “Display”) sau a viewport-ului curent (rubrica “Apply to:”, opţiunea “Current Viewport”). Rubrica “Setup” a panoului prezintă două valori: “2D”, dacă în toate noile viewport-uri generate punctul de observare a desenului va fi acelaşi, cel al vederii curente, şi “3D”, dacă în noile viewport-uri vor fi stabilite vederi ortogonale predefinite. Rubrica “New Name:” atribuie configuraţiei noi un anumit nume (opţional). La închiderea casetei, AutoCAD salvează configuraţia respectivă sub numele menţionat. Configuraţiile de viewport-uri denumite se salvează odată cu desenul şi pot fi reutilizate în sesiuni viitoare de lucru. Lia DOLGA

AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

145 Panoul “Named Viewports” (fig. 13.14 b) restaurează configuraţii de viewport-uri salvate anterior sub un anumit nume, în aceeaşi sesiune de lucru sau în sesiuni de lucru anterioare. La alegerea numelui configuraţiei, schiţa acesteia este prezentată în rubrica “Preview”.

Figura 13.14 b Caseta de dialog “Viewports”, panoul “Named Viewports” În prototipul propriu al AutoCAD, la începerea unui desen nou, desenul se prezintă în spaţiul modelului într-un singur viewport. Prin utilizarea altor prototipuri, se poate stabili o anumită configuraţie iniţială de viewport-uri, dorită de utilizator. În spaţiul hârtiei, viewport-urile redau diferite proiecţii ale modelului, sau detalii la altă scară ale acestuia. Viewport-urile din spaţiul hârtiei pot fi plotate simultan; de fapt, principalul rol al 13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD

146 viewport-urilor în spaţiul hârtiei constă în a facilita copierea simultană pe suport hard a diferitelor imagini ale modelului. Pentru definirea unei configuraţii de viewport-uri în spaţiul hârtiei, se poate folosi tot comanda VPORTS sau se poate recurge la comanda MVIEW (vezi §10.2.4). La lansarea comenzii VPORTS în spaţiul hârtiei, în panoul “New Vieports” AutoCAD substituie rubrica “Apply to:” cu rubrica “Viewport Spacing”, reprezentând distanţa între viewport-urile nou create. Lansată din meniul pull-down “View”, comanda VPORTS oferă şi opţiuni pentru crearea unor vieport-uri de formă poligonală sau în interiorul conturului unui obiect (cerc, polilinie închisă, elipsă, regiune, etc.) (fig. 13.15).

Figura 13.15 Viewport-uri de formă nerectangulară în spaţiul hârtiei Pentru definirea unui layout complet nou în spaţiul hârtiei, AutoCAD include comenzile LAYOUT şi LAYOUTWIZARD (vezi §10.2.4). Editarea viewport-urilor din paperspace este facilitată atât de caseta de proprietăţi ale fiecărui viewport, cât şi de comanda Lia DOLGA

AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

147 MVSETUP. Comanda MVSETUP permite alinierea viewport-urilor, rotirea imaginii, crearea unor viewport-uri noi, scalarea imaginii din viewport, inserarea unui indicator (“Title block” în limba engleză).

13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD