Curs 2 Economie

ECONOMIA INTREPRINDERII CURS 2 23 02 2009

CAP.I INTREPRINDEREA Def. Intreprinderea este un ansamblu arganizat si bine structurat de elemente material, financiare si umane care au ca scop final, realizarea de produse sau prestari de servicii in conditii de eficienta economica si obtinerea de profit tinand cont de conditiile specific ( piata, mediu, amplasare, cadru legal) in care isi desfasoara activitatea. CONCEPTII 1. Conceptia instrumentala in care intreprinderea este un simplu instrument menit sa detina profit. Abordeaza unilateral numai rentabilitatea intreprinderii, celelalte aspect si caracteristici ale acestora se apreciaza ca neesentiale. 2. Conceptia structural finalista in care intreprinderea este considerate o structura orientate spre atingerea unui scop acceptandu-se ideea ca scopurile structural ale intreprinderii nu coincid in toate cazurile cu scopurile individuale. In functie de scopul final, fiecare nivel al stucturii are un anumit obiectuv de realizat, o finalitate posibila care se subordoneaza obiectivului global 3. Conceptia structural functionalista in care intreprinderea este primita ca un sistem social, a carei existent, respective conservare devine un scop in sine din care rezulta ca intreprinderea are anumite nevoi care daca nu sunt satisfacute conduc la consecinte negative, periclitand insusi existent. 4. Intreprinderea in conceptia neoclasicilor “o cutie neagra” - TEORII:  Intreprinderea isi ocupa locul sau in analiza micro economica traditional  Are o reactive mecanica la impulsurile din mediul sau avand tendinta de maximizare a profitului  Acesta ipoteza de rationalitate si maximizare a profitului conduce la neglijarea importantei functiiei de conducere si a functiei de organizare a intreprinderii  Este definite din doua perspective: - tehnologica (centru de productie) - economica (centru de decizie) 5. Intreprinderea in coceptie heaviorista “organizatie”  Este o structura compleza, o cualitie de grupari de interese diverse care trebuie sa se faca compatibille, in care deciziile sunt reflectate arbitrajului si o negociere  Acesta realitate creeaza o “relatare orgnizationala” si impune existent unui buget “discretionar” avand ca scop acceptarea de salariati a obictivivelor intreprinderii 6. Intreprinderea o forma de coordonare alternative la piata  Exita intrepinderi care se justifica prin existenta costurilor de treanzactie in economia de piata. Aceste costuri sunt legate, de perfectiunea informatiilor disponibile.  Intregarea acestor disponibilizari in scopul intreprinderiilor permite sa se depaseasca aceste costuri.  Acesta integralizare este legate de o organizatie ierarhica a activitatii

 Acesta se refera la incertitudine comportamentelor frecventa si importanta transferurilor care explica faptul ca in anumite cazuri agentii economici prefer intregalizarea acestora intr-o sctuctura unificata . 7. intreprinderea ‘mod de contracte”  Intreprinderea este o “fictiune legala” care e considerate intr-un ansamblu particular de contracte.  Intreprinderile se diferentiaza intre ele prin modul in care combina asumarea riscurilor cu posibilitatea de le a gestiona si contrala 8. Intreprinderea in conceptia evolutionistilor “o competent solido”  Competent solido este un ansamblu de competente tehnologice diferentiata, de activitatiile complementare si de rutina care constitue baza aptitudinilor concurentiale ale unei firme intr-o activitate data  Compententa solido nu este practice transferabila si reprezinta specificul organizatiei.  Fiecare intreprindere este caracterizata prin activitati specifice care-I determina evolutia, in functie de informatiile din mediul inconjurator care influentaza selectiile dintre firme. Mediul complex si incert in care intreprinderiile isi desfasoara activitate, le determina sa gaseasca “ reguli de actiune” care sa le asigure neutralitatea necesara supravietuirii.  Intreprindera nu se schimba deca in circumstante exceptionale si evolutia sructurii firmelor reflecta aceasta abdatare TIPURI DE INTREPINDERI 1. Dupa forma de propietate se disting: • Intreprinderi particulare – sunt propietatea unuia sau mai multor asociati private, uniti prin libera vointa si initiative • Intreprinderile publice – apartin in totalitate statului • Intreprinderile mixte (semipublice) formate din unirea capitatlului public cu cel privat. 2. Dupa provenienta capitalului • Intreprinderi cu capital autohton • Intreprinderi cu capital intregral strain • Intreprinderi mixte (joint – venituri) cu capital partial autohton si partial strain 3. Infunctie de ab de activitate • Intreprinderi de productie (industrial, agricole si de constructii) • Intreprinderi comerciale • Intreprinderi de prestari servicii 4. In functie de dimensiunea lor: • Intreprinderi mici • Intreprinderi mijlocii • Intreprinderi marii Criterii: - cifra de afaceri, capital social, numar de salariati avandu-se in vedere si domeniul de activitate 5. Din punc de vedere juridic • Companiile nationale / scietatile nationale / reguli autohtone

•

Societatile comerciale – unitati patrimoniale cu personalitate juridical, create prin libera vointa si initiative a investitiilor.