Contractele Bancare.pptx

Contractele bancare

1.

2. 3. 4.

Cuprins: Natura juridică şi particularităţile contractelor bancare Contractul de depozit bancar Contractul de cont curent bancar Contactul de credit bancar

1. Natura juridică şi particularităţile contractelor bancare Prin contractele bancare se înţelege acordul de voinţă prin care o parte banca (o instituţie financiară) se obligă să efectueze operaţiunile bancare prevăzute de lege (operaţiuni pasive, active şi conexe), faţă de cealaltă parte (client), care se obligă să respecte clauzele contractului încheiat. Contractele bancare se disting de celelalte contracte comerciale prin unele trăsături specifice, cum sunt: - tehnicile utilizate (depozitul de fonduri şi de titluri, scontul, data de valoare, cardurile bancare, cambia, cecul-imagine etc.); - protecţia sporită acordată clientului în relaţia cu societatea bancară ca reacţie la inegalitatea părţilor şi la importanţa intereselor reciproce; - suprapunerea raportului de drept bancar cu raportul de drept comercial dintre client şi terţe persoane; - declararea contractelor bancare ca fiind titluri executorii de către legea bancară; - conţin clauze de modificare unilaterală a prevederilor contractuale.

Caracterele juridice ale contractelor bancare sunt: a) sinalagmatic, adică dă naştere la obligaţii în sarcina ambelor părţi; b) cu titlul oneros, ceea ce înseamnă că ambele părţi urmăresc obţinerea unor foloase patrimoniale; c) comutativ, existenţa şi întinderea obligaţiilor asumate de către părţi sunt certe şi deci cunoscute chiar din momentul încheierii contractului; d) consensual, acordul părţilor fiind necesar şi suficient pentru încheierea valabilă a contractului; aderarea clientului la clauzele impuse de bancă nu schimbă caracterul consensual, deoarece clientul va semna un astfel de contract numai după ce va fi informat de bancă şi va cunoaşte cu exactitate care sunt efectele încheierii contractului bancar.

Contractele bancare se raportează la dreptul comercial şi implicit şi la dreptul civil, care este dreptul comun în materia obligaţiilor izvorâte din contract. Contract de adeziune. Forma scrisă - alte înscrisuri, cum ar fi corespondenţa purtată între părţi ori proba cu registre pentru a dovedi operaţiunile efectuate de părţi în baza unui contract existent şi prelungit de părţi după expirarea duratei sale. Contracte bancare cum sunt depozitul şi creditul bancar, fac parte din categoria actelor juridice reale, care se consideră încheiate numai în momentul predării sumei obiectului sau a titlului de valoare, după caz. Prin predare se înţelege nu doar remiterea materială, ci şi punerea la dispoziţie în sens juridic.

Contractele bancare, ca orice contract comercial, pentru a fi valabil încheiate, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: consimţământul, capacitatea, obiectul şi cauza. a) consimţământul băncii. b) consimţământul clientului. c) obligaţia de informare. d) obligaţia băncii de păstrare a secretului bancar.

2. Contractul de depozit bancar Având în vedere că, contractul de depozit bancar încheiat este unul public este necesar să se ia în consideraţie un şir de condiţii importante pentru atragerea de fonduri în depozit. Regula de publicitate funcţionează în următoarele condiţii: a) în conformitate cu documentele de constituire şi licenţa băncii, aceasta are dreptul de a efectua diverse operaţiuni de economii; b) primirea unei sume de bani în depozit, nu duce la o încălcare a legislaţiei şi a reglementărilor stabilite de BNM; c) banca nu a suspendă acceptarea de depozite de la cetăţeni, din motive de natură economică sau de altă natură; d) banca are capacităţi tehnice şi de producţie necesare pentru a primi contribuţii (camere spaţioase de operare, etc.); e ) nu există alte motive pentru privarea băncii de a primi în depozit sume de bani depuse.

Prin contractul de depozit bancar, banca sau o altă instituţie financiară (bancă), autorizată conform legii, primeşte de la clientul său (deponent) sau de la un terţ în folosul deponentului o sumă de bani înscrisă la soldul contului de depozit deschis pe numele deponentului, pe care se obligă să o restituie deponentului după un anumit termen (depozit la termen) sau la cerere (depozit la vedere) (art. 1741 alin.(1) CC RM). Contractul de depozit bancar are următoarele caractere juridice: - este un contract real, deoarece se consideră încheiat şi produce efecte juridice din moment ce are loc transferul fondurilor băneşti în contul de depozit deschis la bancă; - este un contract consensual, deoarece apar obligaţii din contract ce îi revin băncii, care este obligată să primească suma de bani asupra căreia părţile au convenit în contract, iar deponentului îi revine dreptul corelativ de a cere executarea acestor obligaţii, şi nu în ultimul rând în executarea legală a contractului acesta la rândul său îndeplineşte şi el anumite obligaţii; - este un contract cu titlu oneros, dat fiind faptul că banca plăteşte deponentului o dobândă, dacă părţile nu convin altfel; - este un contract cu executare succesivă, deoarece banca efectuează prestaţii care se desfăşoară în timp.

Subiecții contractului - banca sau o altă instituţie financiară autorizată conform legii, asociațiile de economii și împrumut cu membrii săi (alin.3 art.1741 CC RM). Deponent pot fi atât persoanele fizice, cât şi persoanele juridice. Terții. Obiect al contractului de depozit bancar constituie acţiunile băncii de a primi o sumă de bani de la deponent sau de la un terţ în folosul deponentului şi de a restitui aceeaşi sumă la cererea sau la termenul stabilit. Totodată obligaţia băncii de a plăti dobânda aferentă, în cazul în care altceva nu este prevăzut în contract. Prin depozit se înţelege o sumă de bani încredinţată băncii în următoarele condiţii: - să fie rambursată în totalitate, cu sau fără dobândă sau cu orice alte facilităţi, la cerere ori la termen cuvenit de către deponent cu depozitarul; - să nu se refere la transmiterea de proprietăţi, la furnizarea de servicii sau acordarea de garanţii.

În funcţie de perioada pentru care sunt constituite, depozitele sunt încadrate în două mari categorii: Depozitele la vedere - reprezintă un cont slab remunerat sau neremunerat, destinat să primească sume de la titular în vederea unei utilizări pe termen scurt, soldul contului este creditor şi poate fi retras în orice moment, fără preaviz. În lipsa unei scadenţe definite, durata constituirii contului la vedere depinde de nevoile şi bunul plac al titularului. Depozitele la termen - reprezintă o sumă depusă de titular şi blocată la dispoziţia băncii până la o anumită scadenţă stabilită prin contract, la momentul constituirii depozitului. Spre deosebire de depozitele le vedere, depozitul la termen este remunerat la un nivel mai ridicat, care urmează să compenseze imobilizarea fondurilor depuse. Nivelul dobânzii se stabileşte între deponent şi bancher în funcţie de puterea de negociere a fiecăruia ţinând cont de mărimea sumei depuse ţi de scadenţă. De regulă nivelul ratei dobânzii este apropiat de cel al ratei dobânzii pe piaţa monetară pentru o perioadă asemănătoare. Retragerea excepţională înainte de cadenţă se sancţionează printr-o pierdere de dobândă.

Forma contractul de depozit bancar trebuie să fie încheiat în scris (art. 1743 CC RM). Forma scrisă a contractului se consideră respectată dacă banca eliberează deponentului un libret de economii, un certificat de depozit sau orice alt document care atestă depunerea banilor şi care corespunde cerinţelor legii şi uzanţelor bancare. Termenul. Prețul.

Efectele contractului. Drepturile și obligațiile băncii: - obligația băncii de a prelua mijloacele băneşti de la deponent sau de la un terţ asigurând integritatea lor; - obligația de a elibera libret de economii, certificat ( art.1742 CC RM); - este obligată să plătească deponentului o dobândă în mărimea şi în modul prevăzut de contract (alin.(1), art.1743 CC RM); - este restituirea deponentului a sumei de bani depusă de deponent (art.1741 CC RM); - obligația de păstrare a secretului bancar (art.1745 CC RM).

Deponentul: - dreptul de a depune sume bănești; - dreptul de a primi banii depuși; - dreptul la livret, certificat; - dreptul la dobândă; - dreptul de a cere dobânda (art.1744 CC RM); - dreptul de a cere despăgubiri. Încetarea contractului. Contractul de depozit bancar, care este încheiat la termen, încetează la expirarea termenului asupra căruia au convenit părţile. O prevedere specifică art.1746 CC RM.

3. Contractul de cont curent bancar Prin contractul de cont curent bancar, banca se obligă să primească şi să înregistreze în contul titularului de cont (titular) sumele băneşti depuse de acesta sau de un terţ în numerar sau transferate (virate) din conturile altor persoane, să execute în limitele disponibilului din cont ordinele titularului privind transferul unor sume către alte persoane, eliberarea numerarului, precum şi să efectueze alte operaţiuni în contul titularului din însărcinarea lui în conformitate cu legea, cu contractul şi cu uzanţele bancare, iar titularul să achite o remuneraţie pentru prestarea serviciilor menţionate (art.1747 CC RM).

Contractul de cont curent bancar prezintă următoarele caractere: - este un contract consensual, în sensul că presupune validitatea perfectă a consimţământului; - este un contract sinalagmatic, în sensul că ambele părţi se obligă să-şi facă reciproc credit până la încheierea contului. Orice contract de cont curent se bazează pe generalitatea şi alternanţa remiterilor; - este un contract cu titlu oneros, titularul fiind dator să achite o remuneraţie pentru serviciile băncii, iar banca datorează o dobândă pentru utilizarea fondurilor din contul titularului (art. 1782 CC RM); - este un contract cu executare succesivă, părţile efectuând prestaţii care se desfăşoară în timp; - este un contract intuitu personae, în sensul că identitatea persoanei cu care se încheie contractul este determinantă prin consimţământul exprimat la apariţia convenţiei.

Subiecţii - banca şi titularul contului (clientul), cotitulari de cont (alin.(1) art.1749 CC RM). Obiectul contractului îl reprezintă serviciile oferite de bancă titularului contului: primirea şi înregistrarea în contul titularului a sumelor băneşti depuse de acesta sau de un terţ în numerar sau transferate din conturile altor persoane, executarea ordinelor titularului privind transferul unor sume către alte persoane, retragerile de numerar, precum şi efectuarea altor operaţiuni în contul titularului din însărcinarea lui.

Forma nu este prevăzută în legislație, dar în practică asemenea contracte se încheie numai în formă scrisă, cu ajutorul formularelor tipizate, elaborate de bănci. Termenul nefiind o clauză esențială depinde de dorința părților. Prețul este remunerația pe care trebuie să o plătească clientul.

Efectele contractului. Obligațiile băncii: - trebuie să deschidă solicitantului un cont curent; - obligată să înregistreze în contul titularului sumele băneşti depuse de acesta sau de un terţ în numerar sau transferate din conturile altor persoane (art.1747 CC RM); - obligată să încaseze, prin mijlocirea prezentării la timp către banca trasă, cecurile prezentate de client (art.1755 CC RM); - este obligată să execute ordinele titularului contului privind dispunerea de fondurile băneşti aflate în contul său;

- obligată să efectueze operaţiunile în contul clientului numai la ordinul lui (art.1750 CC RM); - obligată să urmeze indicaţiile titularului de cont în limitele scopului urmărit prin contract; - obligată să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor faptelor de care a aflat ca urmare a legăturilor de afaceri cu clientul (art.1754 CC RM); - obligată să plătească clientului o dobândă pentru folosirea mijloacelor din contul acestuia, dacă în contract nu este prevăzut altfel (art. 1752 CC RM); - obligată să ţină evidenţa contabilă a operaţiunilor efectuate în contul clientului (art. 1751 CC RM); - obligată să-1 informeze pe titularul contului despre starea contului şi operaţiunile efectuate în cont (art. 1751 CC RM).

Drepturile și obligațiile clientului: - dreptul de a depune sume pe cont (art.1747); - dreptul de a da indicații (art.1750 CC RM); - dreptul de a dispune de sumele de pe cont (art.1748 CC RM); - poate cere oricând informaţii suplimentare şi explicaţii asupra împrejurărilor efectuării oricărei operaţiuni; - poate prezenta băncii reclamaţii în cazul depistării unor erori în efectuarea operaţiunilor; - poate pretinde repararea prejudiciilor în cazul neexecutării, executării necorespunzătoare sau tardive a obligaţiilor de către bancă (de exemplu, neînregistrarea sau înregistrarea tardivă în cont a sumelor depuse/transferate de client sau de un terţ în favoarea clientului; neîndeplinirea, îndeplinirea incorectă sau tardivă a ordinelor clientului privind transferul fondurilor sau eliberarea de numerar; efectuarea ilegală a operaţiilor în contul clientului, inclusiv fără acordul lui etc.);

- este îndreptăţit la despăgubiri şi în cazul în care banca divulgă informaţia confidenţială; - este în drept să ceară repararea prejudiciului neacoperit prin plata dobânzii de întârziere; - este obligat să remunereze banca pentru serviciile prestate; - obligat să asigure acoperirea necesară a contului său cu fonduri băneşti. Rezoluțiunea. Contractul de cont curent bancar încheiat pe un termen nedeterminat poate fi rezolvit în orice moment de oricare din părţi, cu condiţia unui preaviz având termenul stabilit prin contract sau uzanţe bancare, iar în lipsa unui astfel de termen, în 15 zile (art.1753 CC RM).

Banca este în drept să declare rezoluțiunea numai în cazul în care sunt respectate următoarele condiţii, dacă există un motiv temeinic pentru rezoluțiune. Ca motive temeinice pentru rezoluțiunea lui pot servi: - decesul clientului-persoană fizică; - dizolvarea sau reorganizarea clientului-persoană juridică; - comportamentul culpabil şi fraudulos; - pericolul iminent de insolvabilitate a clientului etc.; - dacă nu există un motiv temeinic pentru rezoluțiune, trebuie să fie respectată condiţia ca titularul contului să aibă posibilitatea de a beneficia de servicii privind efectuarea plăţilor prin virament în alt mod.

Consecințele încetării: în eventualitatea existenţei unor contracte conexe între bancă şi client – privind plata cecurilor trase asupra băncii, privind utilizarea cardului bancar (art. 1810 CC RM), privind un credit în cont curent (art. 1766 CC RM) etc., aceste contracte de asemenea vor fi rezolvite; banca trebuie să efectueze încheierea contabilă a contului, sub rezerva deznodământului operaţiunilor în curs, şi să restituie clientului soldul, în numerar sau prin virament.

Cont fiduciar Contul fiduciar reprezintă transpunerea instituției fiduciei în materia contractelor bancare. Astfel, potrivit alin.(1) art.1756 CC RM, persoana care solicită băncii deschiderea unui cont curent, de depozit sau a unui alt cont bancar poate stipula că acționează în calitate de fiduciar și solicită să se facă mențiunea că contul deschis pe numele său va fi un cont fiduciar. Legiuitorul prevede că aplicabilitatea contului fiduciar se extinde asupra contului „curent, de depozit sau a unui alt cont bancar”.

Contul fiduciar este o probă incontestabilă a faptului că sumele plasate într-un cont fiduciar de depozit fac parte din masa patrimonială fiduciară, iar solicitantul acționează în calitate de fiduciar și nu în nume propriu. Banca va face mențiunea că contul deschis este cont fiduciar, dacă solicitantul face dovada înregistrării fiduciei în registrul garanțiilor reale mobiliare. În cazul contractului de cont fiduciar de sechestru dovada nu este necesară dacă titularul contului este: a) o altă bancă; b) o formă de exercitare a profesiei de executor judecătoresc, notar sau avocat; c) depozitar central sau societate de administrare fiduciară a investițiilor și alți participanți profesioniști ce dețin licențe pentru activitatea pe piața de capital. Potrivit alin.(3) art. 1756 CC RM, în cazurile permise de lege sau de contract, fiduciarul poate utiliza același cont fiduciar pentru deținerea sumelor de bani primite în temeiul diferitelor raporturi de fiducie.

4. Contractul de credit bancar Potrivit alin.1 art.1763 CC RM prin contractul de credit, o bancă sau o organizație de creditare nebancară (creditor) se obligă să pună la dispoziția unei alte persoane (debitor) o sumă de bani ca împrumut, cu condiția rambursării ei, a plății dobânzii și a altor plăți aferente, sau își asumă orice alt angajament de a achiziționa o creanță sau de a efectua o plată, de a prelungi termenul de rambursare a datoriei sau de a emite orice garanții.

În definirea creditului apar trei accepţiuni: 1) existenţa unor disponibilităţi la unii agenţi economici şi acceptarea de a fi cedate (împrumutate) altor agenţi economici (debitori); 2) pierderea temporară a unor drepturi ale celui care împrumută şi instituirea altor drepturi pentru cel împrumutat; 3) obligativitatea împrumutului de a restitui împrumutul la un termen numit scadenţă, însoţit în mod obligatoriu de dobândă.

Trăsăturile caracteristice creditului, ca relaţie economică, sunt următoarele: 1) creditul aduce în planul relaţiilor economice doi subiecți distincți: creditorul – cel care dă cu împrumut sau vinde pe credit şi are de primit o valoare la scadenţă, şi debitorul – cel care primeşte împrumutul sau marfa şi trebuie să restituie suma primită sau să plătească, la scadenţă, valoarea bunului primit; 2) rambursabilitatea lui la o dată reciproc convenită, denumită scadenţă; 3) termenul de rambursare ca trăsătură specifică a creditului are o mare varietate; 4) creditul purtător de dobândă, concretizată în suma de bani plătită de debitor, pentru creditul primit; 5) creditul are o garanţie reală (materială), atunci când un bun existent poate fi vândut în cazul nerambursării creditului sau garanţie personală, în cazul în care este suficient angajamentul personal al debitorului; 6) tranzacţia – acordarea creditului; creditul poate fi consimţit în cadrul unei tranzacţii unice: acordarea unui împrumut, vânzarea unei obligaţiuni, angajarea unui depozit; 7) consemnarea şi transferabilitatea sunt de asemenea caracteristici ale creditului.

Prin credit se înţelege orice angajament de a acorda bani ca împrumut, cu condiţia rambursării lor, plăţii dobânzii şi altor plăţi aferente; orice prelungire a termenului de rambursare a datoriei; orice garanţie emisă, precum şi orice angajament de a achiziţiona o creanţă sau alte drepturi de a efectua o plată (art.3 Legea privind activitatea băncilor). Modalităţi ale creditului: - împrumutul fondurilor băneşti (această modalitate „clasică” a creditului bancar este reglementată, în special, de art. 1763-1772 CC RM); - prelungirea scadenţei unei datorii; pentru această modalitate de creditare serveşte, spre exemplu, cambia, care este reglementată de emiterea unei garanţii (garanţia bancară este reglementată de art. 1773-1776 CC RM); - scontul (operaţiunea de scontare a cambiei este reglementată de titlu V al Legii cambiei din 22.06.1993).

Deosebirile între contractul de credit și împrumut: - contractul de credit bancar este consensual, iar contractul de împrumut este real; - contractul de credit bancar este sinalagmatic, iar contractul de împrumut este unilateral; - subiect al contractului de credit bancar în mod obligator este banca, in timp ce in contractul de împrumut subiecţi pot fi orice persoane; - obiect al creditului bancar sunt banii, iar obiect al împrumutului pot fi atât banii, cât şi alte bunuri fungibile; - contractul de credit bancar este cu titlu oneros, pe când contractul de împrumut se prezumă gratuit.

Din noțiunea contractului de credit se prezintă următoarele caractere juridice: Consensual - presupune valabilitatea contractului de credit prin simpla manifestare a consimţământului de către părţile contractante, fără ca acesta să îmbrace o anumită formă; Sinalagmatic - presupune crearea unor obligaţii în sarcina ambelor părţi; Comutativ - pentru că ambele părţi cunosc întinderea propriilor obligaţii: împrumutătorul, cuantumul creditului şi împrumutatul, suma ce trebuie să o ramburseze, dobânzile şi cheltuielile; Cu titlu oneros – dobânda. Cu executare succesivă.

Părţile contractului sunt: Creditorul (banca, o organizaţie de creditare nebancară, precum și alte organizații care acordă credite în baza legii). Legea cu privire la BNM – art.2; Legea privind activitatea băncilor art.3, alin.(1) art.14; Debitorul – persoană fizică sau juridică. Obiectul contractului îl constituie serviciul bancar de punere la dispoziţia debitorului a unei sume de bani în condiţiile prevăzute de contract. Forma. Conform alin.(2) art.1763 CC RM, contractul de credit bancar se încheie în formă scrisă.

Efectele contractului de credit bancar. Drepturile și obligaţiile băncii: - dreptul de a stabili dobânda (art.1764 CC RM); - dreptul de a cere garanții pentru rambursarea creditului (alin. (1) art.1767 CC RM); - poate reduce suma creditului (alin.(2) art.1767 CC RM); - să refuze executarea obligaţiei de a pune la dispoziţia debitorului creditul (alin.(1) art. 1768 CC RM); - a refuza să pună la dispoziţie următoarele tranşe ale creditului, în cazul în care contractul prevede acordarea creditului în tranşe (alin.(3) art. 1768 CC RM); - dreptul la comision sau repararea prejudiciului (art.1772 CC RM);

- dreptul de a cesiona creditul (art.1773 CC RM); - poate rezolvi și cere restituirea… (alin(1) art.1769 CC RM); - punerea la dispoziţia debitorului a creditului în mărimea și în condiţiile prevăzute în contract (art.1763 CC RM); - să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor faptelor de care a aflat ca urmare a legăturilor de afaceri cu clientul; - nu poate unilateral modifica dobânda (art.1764 CC RM); - obligație informațională (art.1764 CC RM; alin.(4) art.1768 CC RM); - răspunderea creditorului (art.1771 CC RM).

Drepturile și obligaţiile debitorului: - este în drept de a primi creditul (art.1763 CC RM); - este în drept de a prelungi termenul rambursării; - dreptul la credit în cont curent (art.1766 CC RM); - este în drept să ramburseze creditul înainte de termen (alin.(3) art. 861 CC RM, art.1772 CC RM); - dreptul de a refuza creditul (alin.(3) art.1768 CC RM); - dreptul de a rezolvi în condițiile alin.(2) art.1769 CC RM; - poate pretinde penalități (art.1771 CC RM); - dreptul la informare (alin.(1) art.1773 CC RM); - dreptul de a nu a avea atingere (alin.(6) art.1773 CC RM);

- este obligat să restituie creditul, excepții alin.(1) art. 1769 CC RM; - este obligat la plata dobânzii şi a altor sume aferente creditului (art.1765 CC RM); - obligație de a face garanții (alin.(1) art.1767 CC RM); - repararea prejudiciului cauzat (art.1772 CC RM); - este obligat să utilizeze creditul conform destinaţiei, în cazul în care părţile au convenit in acest sens; - este obligat să constituie şi să menţină pe toată perioada executării contractului garanţiile de rambursare a creditului asupra cărora au convenit părţile (art. 1767 CC RM).

Rezoluțiunea contractului de credit. Creditorul poate rezolvi contractul şi cere restituirea creditului şi a sumelor aferente (alin.(1) art.1769 CC RM): a) debitorul a devenit insolvabil; b) debitorul nu a oferit garanţiile cerute sau a redus fără acordul creditorului garanţiile oferite. • părţile au convenit asupra constituirii unor garanţii art. 1767 alin.(1) CC RM şi debitorul nu îşi execută obligaţia de a prezenta aceste garanţii; • creditorul a cerut garanţii de executare la incapacitatea viitoare a debitorului de a rambursa creditul (alin.(1) lit.a) art. 1768 CC RM) şi debitorul n-a oferit asemenea garanţii; • debitorul a redus fără acordul creditorului garanţiile oferite. În acest caz, creditorul îi va acorda debitorului un termen rezonabil pentru a oferi garanţii suplimentare. Creditorul poate să suspende pentru această perioadă executarea obligaţiei sale de punere la dispoziţie a creditului (alin.(1), lit.b) art. 1768 CC RM). Creditorul este îndreptăţit să rezoluționeze contractul, dacă debitorul nu va prezenta garanţiile cerute de creditor în decursul termenului stabilit (alin.(2) art.1767 CC RM);

c) debitorul nu plăteşte dobânda în termenul stabilit; d) debitorul nu a executat obligaţia de restituire a cel puţin două tranşe ale creditului. Rezoluțiunea pentru acest motiv produce efecte doar atunci când creditorul a acordat debitorului un termen de 15 zile pentru plata sumei restante, iar plata nu a fost efectuată (alin.(5) art.1769 CC RM). Legea prevede un termen de cel puţin 15 zile pentru restituirea acestor sume (alin.(2) art. 1769 CC RM).

Debitorul poate, în orice moment, să anunţe rezoluțiunea contractului de credit ce prevede plata unei dobânzi fluctuante (alin.(3) art. 1769 CC RM). Dacă nu este de acord cu rata dobânzii – rezoluțiunea. Debitorul poate rezolvi contractul în care s-a convenit asupra unei dobânzi fixe pentru un anumit termen (alin.(4) art. 1769 CC RM).