Contract De Furnizare.docx

1. Definiție și reglementare Contractul de furnizare este reglementat de art. 1766-1771 noul Cod civil. Potrivit art. 1766:

Contractul de furnizare este acela prin care o parte, denumită furnizor, se obligă să transmită proprietatea asupra unei cantități determinate de bunuri și să le predea, la unul sau mai multe termene ulterioare încheierii contractului ori în mod continuu, sau să presteze anumite servicii, la unul sau mai multe termene ulterioare ori în mod continuu, iar cealalată parte, denumită beneficiar, se obligă să preia bunurile sau să primească prestarea serviciilor și să plătească prețul lor.

2. Caractere juridice Contractul de furnizare are următoarele caractere: a). Este un contract sinalagmatic – obligațiile născute din acest contract sunt reciproce și interdependente. Furnizorul are obligația principală de a preda bunurile, iar benefiaciarul are obligația principală de a plăti prețul.

b). Este un contract cu titlu oneros – fiecare parte urmărește să își procure un avantaj în schimbul obligațiilor asumate.

c). Este un contract comutativ – la momentul încheierii sale, existența drepturilor și obligațiilor părților este certă, iar întinderea acestora este determinată

d). Este un contract real – pentru validitatea sa, este necesară atât realizarea acordului de voință, cât și remiterea bunului sau prestarea serviciului.

e). Este un contract translativ de proprietate – bunurile predate și serviciile prestate trec în patrimoniul beneficiarului.

3. Prețul produselor sau serviciilor (art. 1768) Prețul datorat de beneficiar este cel prevăzut în contract sau în lege. Dacă în cursul executării contractului se modifică reglementarea legală a prețului sau mecanismului de determinare a acestuia, între părți va continua să se aplice prețul sau mecanismul de determninare a acestuia stabilit inițial în contract, dacă legea nu prevede expres contrariul.

4. Efectele contractului de furnizare Obligațiile furnizorului

→ transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor furnizate Proprietatea asupra bunurilor se transferă de la furnizor la beneficiar în momentul predării acestora. Beneficiarul are obligația să preia bunurile la termenele și în condițiile prevăzute în contract.

→ predarea bunurilor și prestarea serviciilor Furnizorul este obligat să procure și să predea beneficiarului bunurile ce formează obiectul contractului de furnizare.

→ subcontractarea furnizării Furnizorul poate subcontracta furnizarea bunurilor sau serviciilor către o terță persoană, cu excepția cazurilor în care contractul are un caracter personal sau natura contractului nu permite.

→ suportarea riscului pieirii bunurilor până în momentul predării

→ obligația de garanție contra viciilor bunurilor furnizate Furnizorul va răspunde pentru viciile ascunse, dar și pentru viciile aparente descoperite de beneficiar cu prilejul livrării bunurilor.

Obligațiile beneficiarului

→ Preluarea bunurilor Beneficiarul trebuie să preia bunurile ce formează obiectul contractului de furnizare. Preluarea bunurilor se face prin recepția de către beneficiar, ocazie cu care se identifică și se constată cantitaea și calitatea acestora.

→ plata prețului produselor sau serviciilor Beneficiarul este olbigat la plata prețului produselor și serviciilor de care a beneficiat.

5. Încetarea contractului de furnizare Contractul de furnizare încetează prin ajungerea la termen, prin denunțarea unilaterală dacă nu s-a stabilit un termen contractual, prin voința comună a părților privind încetarea, prin imposibilitatea materială sau juridică de furnizare sau recepție a bunurilor, prin declanșarea procedurii insolvenței asupra uneia din părțile contractante