Condiții generale de confort Rolul unei instalații de climatizare este de a menține parametrii aerului din încăperile deservite in anumite limite de temperatura, umiditate, conținut de praf si alte produse gazoase, compatibile cu un anumit grad de confort. Realizarea confortului termic intr-o incinta presupune atingerea si menținerea la valori prestabilite a temperaturii, umidității si conținutului de noxe. Aceasta cerință se realizează printr-o anumita rata de reînnoire a aerului, care este variabila funcție de destinația incintei. Se pune, de asemenea, problema de a evita si elimina mirosurile neplăcute sau de a elimina anumiți vapori ce pot apărea in incinta. Organismul uman poseda calitatea menținerii temperaturii sale constante, indiferent de temperatura mediului ambiant si de activitatea fizica depusa In repaus total, si in condiții de confort, cantitatea minima de căldura furnizata de corpul uman pentru întreținerea vieții este de 80W sau 58 W/m2, in poziția in picioare. Cantitatea de aer inspirata de o persoana adulta fără activitate fizica este de obicei 0.5 m3/h (maximum 8-9, la efort deosebit). Aerul expirat din plamani, la temperatura de 35°C si 95% umiditate relativa conține in medie 17% O2, 4% CO2 si 79% N2 Umiditatea degajata de o persoana este de 0.12kg/h .
Concentrația de CO2 Criteriul conținutului de CO2 este folosit in instalațiile de ventilare sau climatizare pentru determinarea debitului minim de aer proaspăt sau pentru ventilarea naturala a unei încăperi ocupata de persoane. Debitul de aer proaspăt necesar intr-o anumita incinta se calculează astfel incât sa nu se depaseasca valoarea maxima admisibila a concentrației de CO2 , cuprinsa intre 1000-1500 ppm (0.1-0.15%). Aerul exterior are o concentrație de CO2 intre 320-350 ppm, ajungând in orașe pana la valori de 400 ppm.
Daca producția orara de CO2 a organismului uman este 20-25 l/h, atunci pentru a calcula debitul de aer proaspăt necesar unei persoane se poate utiliza relația:
Temperatura aerului exterior Este un factor determinant in dimensionarea instalațiilor de ventilare si climatizare; ciclul zilnic al temperaturii aerului are o variație aproximativ cosinusoidala, prezentând un punct de minim înainte de răsăritul soarelui si un punct de maxim in mijlocul după miezii. Minimul zilei este atins vara in jurul orei 4 , iarna in jurul orei 8, iar maximul este cuprins intre orele 14-15. Temperatura exterioara convenționala de calcul pentru perioada de iarna se determina cu relația:
tm- temperatura medie a lunii ianuarie, pe o perioada de minim 10 ani; n- numărul de zile ce reprezintă durata perioadei de încălzire ( de la temperaturi exterioare mai mici de 7.50C pana la temperaturi mai mari de 100C).
Pentru perioada de vara, temperatura exterioara convenționala de calcul este:
Unde : tm - temperatura medie exterioara, la ora 14, in lunile iulie si august, pentru o perioada de minim 10 ani; k- coeficient de corecție, funcție de temperatura (Tabel 2)