Comunicatii De Date Si Retele De Calculatoare

These materials were developed as part of the project EuropeAid/Technical Assistance for Institution Building in the TVET Sector, Romania Europe Aid/122825/D/SER/RO

CNDIPT

A project funded by the European Union

AUXILIAR CURRICULAR Comunicații de date și rețele de Comunica calculatoare PROFILUL: Tehnic NIVELUL: 3 SPECIALIZAREA: Tehnician operator tehnică ă de calcul

Bacau 2008

1

Autori:

Iordache Florin – Colegiul Tehnic de Comunicații “Nicolae Vasilescu Karpen” Bacău Mojzi Mihai – Colegiul Tehnic de Comunicații “Nicolae Vasilescu Karpen” Bacău

CONSULTANŢĂ:

POPESCU ANGELA, EXPERT CNDIPT

ASISTENŢĂ TEHNICĂ:

IVAN MYKYTYN, EXPERT WYG INTERNATIONAL

2

Cuprins INTRODUCERE .............................................................................................................................................................. 4 COMPETENŢE ............................................................................................................................................................ 6 OBIECTIVE ..................................................................................................................................................................... 8 MATERIALE DE REFERINȚĂ......................................................................................................................................... 9 TRANSMISIA SERIALA - DATE, SEMNALE ŞI TEMPORIZARI ............................................................................ 10 MODELUL OSI &TCP/IP .................................................................................................................................................... 21 REȚEAUA TOKEN RING .................................................................................................................................................... 22 ALGORITMUL DE FUNCȚIONARE AL REȚELEI TOKEN RING ....................................................................... 23 SUBNIVELUL ACCESULUI LA MEDIU (MAC) ............................................................................................................ 24 REȚEAUA FDDI ..................................................................................................................................................................... 25 REŢEAUA ETHERNET ........................................................................................................................................................ 27 ECHIPAMENTE DE REŢEA ............................................................................................................................................... 28 CABLURI TWISTED PAIR (CU PERECHI RĂSUCITE)............................................................................................. 29 CATEGORII DE CABLURI .................................................................................................................................................. 31 REALIZAREA PATCH-URILOR UTP STRAIGHT, CROSSOVER ŞI ROLLOVER .............................................. 34 CODURI DE LINIE ................................................................................................................................................................ 36 GLOSAR DE TERMENI ........................................................................................................................................................ 40 FIŞĂ DE DESCRIERE A ACTIVITĂŢII ............................................................................................................................ 45 FIŞĂ PENTRU ÎNREGISTRAREA PROGRESULUI ELEVULUI ............................................................................... 47 FIŞĂ DE FEED-BACK A ACTIVITĂŢII ............................................................................................................................ 49 FIŞĂ PENTRU VERIFICAREA ABILITĂŢILOR............................................................................................................ 50 FIŞĂ DE LABORATOR ......................................................................................................................................................... 51 FIŞĂ DE LABORATOR ......................................................................................................................................................... 53 FIŞĂ DE EVALUARE............................................................................................................................................................. 55 TABEL DE EVALUARE ŞI DE NOTARE ......................................................................................................................... 56 FIŞĂ DE EVALUARE ............................................................................................................................................................ 58 FIŞĂ DE LUCRU – COMPONETELE UNEI REȚELE .................................................................................................. 59 TEST DE VERIFICARE A CUNOŞTINŢELOR - MODELUL OSI ............................................................................. 60 DETERMINAREA ADRESELOR MAC ȘI IP A UNUI CALCULATOR............................................................................... 63 FIŞĂ DE LUCRU – TOPOLOGII ȘI OPERAȚII CU LAN ...................................................................................................... 69 TOPOLOGII DE REȚEA ....................................................................................................................................................... 71 REALIZAŢI PRACTIC! - REALIZAREA PATCH-URILOR UTP............................................................................... 72 ARITMOGRIF MEDII DE TRANSMISIE ............................................................................................................................. 73 ARITMOGRIF MODELUL OSI ............................................................................................................................................. 74 ARITMOGRIF ECHIPAMENTE DE RETEA ........................................................................................................................ 76 SOLUŢIONAREA ACTIVITĂŢILOR .....................................................................................................................77 FIŞĂ DE LUCRU – COMPONETELE UNEI REȚELE ............................................................................................................. 78 ARITMOGRIF MEDII DE TRANSMISIE ............................................................................................................................. 79 ARITMOGRIF MODELUL OSI ........................................................................................................................................... 80 ARITMOGRIF ECHIPAMENTE DE RETEA .................................................................................................................. 81 SUGESTII METODOLOGICE .............................................................................................................................................. 82

3

INTRODUCERE Prezentul auxiliar curricular a fost realizat cu scopul principal de a oferi un sprijin în activitatea de învăţare a elevilor, având ca referinţă unităţile de competenţă din Standardul de Pregătire Profesională pentru specializarea “tehnician operator tehnică de calcul”. Suplimentar, auxiliarul îşi propune să orienteze şi să ajute cadrul didactic în activitatea de proiectare, desfăşurare şi evaluare a procesului de învăţare, pentru obţinerea unor rezultate cât mai bune. Fiecare material din auxiliarul curricular (activităţi de învăţare, documente de evaluare, anexe, glosar, bibliografie) îşi aduc o contribuţie diferenţiată la realizarea competenţelor tehnice specifice modulului „Comunicații de date și rețele de calculatoare”. Modulul „Comunicații de date și rețele de calculatoare” se desfăşoară pe durata anului şcolar astfel : - 31 ore - teorie - 45 ore - laborator tehnologic Auxiliarul nu acoperă integral, toate cerinţele din Standardul de Pregătire Profesională. Pentru obţinerea Certificatului de atestare profesională, este necesară validarea tuturor competenţelor conform criteriilor de performanţă şi a probelor de evaluare cuprinse în SPP. În contextul vârstei elevilor din clasa a XII-a, având în vedere că aceştia încep să devină „adulţi”, profesorul trebuie să admită că pentru aceşti elevi creşte importanţa învăţării selective, creşte importanţa unei existenţe relativ independente, creşte dorinţa de a lua decizii şi de a-şi asuma responsabilităţi. Prin urmare este obligatoriu ca activităţile de învăţare să fie structurate cu finalitate vizibilă, să nu existe aparenţa inutilităţii, să promoveze pragmatismul educaţional. În elaborarea strategiilor didactice, profesorul trebuie să aibă în vedere următoarele cerinţe:
elevii învaţă eficient atunci când o activitate de învăţare este considerată utilă;
elevii învaţă când rezolvă o sarcină şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare;
elevii au stiluri proprii de învăţare, cu viteze deosebite şi în moduri diferite;

4


elevii participă cu cunoştinţele lor (dobândite pe diverse căi anterior), în procesul de învăţare;
elevii au nevoie de timp suplimentar acordat special, pentru ordonarea informaţiilor noi şi pentru asocierea lor cu cunoştinţele mai vechi. Prezentul ghid auxiliar a fost realizat cu intenţia de a înlătura pe cât posibil eventualele momente de apatie ale elevilor de-a lungul unei ore de curs. În acest sens s-a urmărit :







durata de concentrare intelectuală a unei activităţi de învăţare să nu depăşească 20 minute; activităţile de învăţare să beneficieze de o varietate de forme de prezentare (explicaţii ascultate, demonstraţii scrise, proiecţii video, jocuri de rol simulate etc.); folosirea multiplă a imaginilor oferite de tehnologia comunicaţiilor INTERNET şi utilizarea graficelor şi a schemelor bloc intuitive; accentuarea aspectelor pragmatice prin propunerea unor activităţi de învăţare care dezvoltă abilităţi şi competenţe utile într-un viitor posibil loc de muncă.

Din perspectiva predării, profesorul devine organizator al unor experienţe de învăţare relevante pentru elevi şi poate spori această relevanţă prin utilizarea unui larg evantai de instrumente şi resurse didactice (problematizarea, descoperirea, experimentul, exerciţiul, demonstraţia, observaţia, simularea, concurs de întrebări, etc.) care să stimuleze imaginaţia creatoare, gândirea inteligentă, interesele, atitudinea, nivelul de aspiraţie, asigurând dezideratele unui învăţământ formativinformativ. Auxiliarul curricular are în centrul atenţiei şi activitatea de evaluare, ca proces prin care se stabileşte dacă demersul didactic a reuşit şi dacă au fost realizate obiectivele propuse. Pentru evaluare sunt recomandate teste, fişe de evaluare, proiecte, referate precum şi examinări orale şi lucrări scrise. În final rezultatele evaluării se raportează la criteriile de performanţă putându-se astfel concluziona asupra eficienţei activităţilor de învăţare, concretizată în rezultatele obţinute de elevi. Chiar dacă materialele din auxiliar se vor dovedi a fi „captivante”, rezultatele nu vor putea fi optime dacă fiecare elev nu devine conştient că fiecare vârstă are atu-urile ei, iar un elev ceea ce poate să facă la modul superlativ pe durata vârstei şcolare este să se instruiască temeinic !

5

COMPETENŢE Comunicații de date și rețele de calculatoare C1. Explică principiile procedeelor de a transmite date. C2. Descrie procedeele de transmisii de date utilizate în rețelele digitale. C3. Descrie topologiile și operațiile cu LAN. C4. Selectează componentele fizice utilizate în rețelele de date. Comunicare C4. Susține prezentări pe teme profesionale C5. Elaborează documente pe teme profesionale. Unitate de competenţe 27.Comunicaţii de date şi reţele de calculatoare

Competenţe

Conţinuturi tematice 



Descrierea transmisiilor şi interfeţelor asincrone. Descrierea transmisiilor şi interfeţelor sincrone. Principiile modulării

27.2.Descrie procedeele de transmisii de date utilizate în reţelele digitale. 27.3.Descrie topologiile şi operaţiile cu LAN.

   

Descrierea generală a reţelelor de date. Descrierea sistemelor de comutaţie Reţeaua cu comutaţie de pachete Reţeaua ISDN

27.4.Selectează componente fizice utilizate în reţele de date.

 Conectori utilizaţi în reţelele de calculatoare  Cabluri utilizate în reţelele de calculatoare  Echipamente utilizate în reţelele de calculatoare

27.1.Explică principiile procedeelor de a transmite date.



 Modele şi standarde  Topologia reţelelor de calculatoare

Demonstrarea ablităţilor de realizare a unei p rezentări în situaţii de comunicare publică referitoarea la proiectarea unui circuit electronic, folosind:

5. Comunicare

5.1.Susţine prezentări

 Surse de informare: - baze de date - manuale - articole - reviste de specialitate - alte persoane.  Organizarea prezentării: - succesiunea logică - locul prezentării - adecvarea la audienţă

6

Unitate de competenţe

Competenţe

Conţinuturi tematice

pe teme profesionale.

forma prezentării realizarea electronică (aplicaţii de tip “power point” sau altele). Tehnici de captare a atenţiei: - suport non-verbal (imagine, grafică) - exemplificări - gestică - mimică asociată - pronunţie - intonaţie. Surse de informaţie: - manuale - literatură de specialitate - articole - rapoarte - baze de date interne şi externe Extragerea şi sintetizarea informaţiei. Situaţii de comunicare. -



 5.3. Elaborează documente pe teme profesionale.  

7

OBIECTIVE După parcurgerea modului Comunicații de date și rețele de calculatoare elevii vor fi capabili să:  Explice transmisiile asincrone  Explice transmisiile sincrone  Explice principiile de bază ale modulării  Descrie sistemele de transmisii de date  Descrie sistemele de comutație în telecomunicații  Descrie o rețea cu comutație de pachete  Descrie avantajele rețelei ISDN  Compare performanțele rețelelor  Topologia reţelelor de calculatoare  Conectori utilizaţi în reţelele de calculatoare  Cabluri utilizate în reţelele de calculatoare  Echipamente utilizate în reţelele de calculatoare  Să susțină prezentări pe teme profesionale  Elaboreze documente pe teme profesionale

8

MATERIALE DE REFERINȚĂ

9

TRANSMISIA SERIALA - DATE, SEMNALE ŞI TEMPORIZARI Transmisia digitala de date a evoluat de la conexiunea intre un calculator cu echipamentele periferice, la calculatoare care comunica in reţele internaţionale complexe. Cu toate ca transferul paralel este mai rapid, majoritatea transmisiilor de date intre calculatoare sunt făcute pe cale serială pentru a reduce costul cablului şi conectorilor. Exista şi limitări fizice de distanţă, care nu pot fi depășite de magistrale paralele. In comunicaţia serială, datele sunt transmise bit cu bit. Toate comunicaţiile sunt caracterizate de trei elemente principale: •

Date - înţelegerea lor, scheme de codificare, cantitate

•

Temporizări - sincronizarea intre receptor şi emiţător, frecventa şi faza

•

Semnale - tratarea erorilor, controlul fluxului şi rutare

Sincronizare - frecventa şi faza

Este necesar un mecanism care sa permită receptorului sa citească corect bitul curent de intrare la jumătatea duratei lui. Receptorul trebuie sa știe durata unui bit şi de unde începe bitul respectiv, adică trebuie sa cunoască frecventa şi faza secvenţei de date. Daca emiţătorul şi receptorul au același semnal de tact, sincronizarea este perfectă; emiţătorul scrie bitul pe frontul crescător al tactului, iar receptorul citește bitul pe frontul coborâtor al tactului. Problemele apar când receptorul şi emiţătorul nu au un semnal de tact comun. Daca duratele celor doua semnale de tact, pentru emiţător şi receptor, nu sunt egale, apare o decalare, care după un anumit număr de biţi rezulta intr-o eroare. Pentru a evita aceasta, receptorul trebuie resincronizat regulat la nivel de bit. Din alte motive, trebuie resincronizate şi începutul unui caracter, pachet sau mesaj. In figura de mai jos, in primul caz, fiecare bit este citit la mijlocul duratei lui, iar in cazul al doilea, bitul 4 se pierde deoarece tactul receptorului este prea încet.

10

Daca emiţătorul şi receptorul au același semnal de tact atunci se spune ca lucrează in mod Sincron. Altfel, daca au semnale de tact separate, atunci lucrează in mod Asincron. In modul Asincron, emiţătorul nu trimite un tact deodată cu datele, ci inserează un pseudo-impuls de tact, cunoscut ca Bit de Start, în fata fiecărui octet transmis. Astfel, pentru fiecare caracter ASCII avem o transmisie independentă, cu adăugarea biţilor de Start, Stop şi Paritate. Viteza de lucru se stabilește manual la începutul transmisiei. Pentru informaţia de fază, receptorul trebuie sa detecteze începutul bitului de Start. Pentru ca aceasta metoda sa funcţioneze, trebuie sa existe, o perioada de liniște intre caractere, realizata cu bitul de Stop. In modul Sincron, caracterele sunt transmise rapid, unul după altul, fără biţi de Start şi de Stop. Pentru sincronizare, mesajul transmis este precedat de caractere speciale de sincronizare, detectabile de receptor. Acestea sunt transmise încontinuu şi când nu sunt date de transmis. Transmisiile in mod sincron pot folosi scheme de inteligente de modulare, care se bazează pe elemente de circuit suplimentare, iar semnalele de date şi tact folosesc aceeași perechi de fire. Aceasta

11

metoda, cunoscuta sub numele de codificare Manchester, este folosita in reţele Ethernet. O metoda sincrona alternativă este folosita pentru transmisii seriale rapide noncaracter, orientate pe bit. Protocoale care folosesc aceasta metoda permit transferul de date la viteze mari. Un astfel de protocol este şi protocolul HLDC. Codificarea datelor şi controlul erorilor

Erorile pot apare când circuitele folosite pentru conexiune sunt afectata de zgomot (interferente electrice) cum ar fi: lămpi fluorescente, comutarea unor motoare mari, etc& Aceste vârfuri sunt induse in firele de comunicaţie care se comporta ca niște antene. Deoarece tensiunile cu care se lucrează in calculatoare sunt mici, efectul pe care i-l are acest zgomot este important. Canalele moderne de comunicaţie sunt din ce in ce mai fiabile. Metodele de detecţie şi corecţie a erorilor se îndreaptă spre domeniile CD-ROM-urilor şi DVD-urilor. Toate aceste metode implica introducerea de informaţie neesenţială, pe lângă date utile, in transmisia datelor. Exista mai multe metode care merita sa fie studiate: •

Biți de paritate - simplu de aplicat , nu oferă siguranţa mare

•

Sume de control la nivel de bloc - simplu de aplicat , nu ajuta prea mult

•

Împărțire polinomială - mai complicat de calculat, oferă securitate

Toate metodele de tratare a erorilor folosesc informaţie redundanta. De cele mai multe ori, aceste informaţii sunt codificate înainte de transmisie. Paritatea este cea mai discutata metoda de detecţie a erorilor pentru protecţia transmisiilor seriale de caractere ASCII. La oricare din metode, emiţătorul prelucrează o parte din date şi generează un fel de semnătura pe care apoi o transmite împreună cu date utile. Când mesajul ajunge la receptor, acesta prelucrează datele primite şi generează o semnătură pe care o compară cu cea primita. Daca cele doua semnături nu coincid, atunci s-a produs o eroare. Metoda

12

bitului de paritate se poate aplica pentru date binare de orice lungime. Pentru fiecare cuvânt este adăugat un bit de paritate (semnătura). Paritatea poate fi para (cuvântul conţine un număr par de 1) sau impara (cuvântul conţine un număr impar de 1). Calcularea parităţii se poate face cu operatorul XOR (SAU Exclusiv) intre biţii cuvântului. Prin aceasta metoda este posibila doar detecția erorii singulare, când sunt afectaţi un număr impar de biţi. O eroare dubla (afectează un număr par de biţi) nu poate fi detectată prin acest mecanism. Prin urmare, aceasta metoda nu oferă prea multa securitate. Un singur bit de paritate nu oferă informaţii despre poziţia erorii. Codurile Hamming reprezintă o alta metoda care permite şi localizarea erorii prin adăugarea a mai mult de un bit de paritate după biţii utili. Este astfel posibila detecţia şi corecţia erorii. Acest mecanism permite corecția erorii singulare şi detecția erorii duble. Suma de control la nivel de bloc este alt mecanism de detecţie a erorilor de transmisie. Prima data este necesar ca datele sa fie împărţite in blocuri, care apoi se însumează şi se obţine o sumă care va fi trunchiată, inversată şi adăugată la sfârșit. La recepţie, blocurile primite, care includ şi suma de la sfârșit, se aduna pe măsură ce sosesc, şi daca suma obţinuta nu este 0 atunci înseamnă ca datele sunt eronate şi secvenţa trebuie retransmisă. Nu este posibila corecţia erorii. ă O alta metoda de detecţie a erorilor este CRC (Cyclic Redundant Check). Şi în acest caz se calculează o suma de control, dar prin împărţire aritmetică. Secvenţa de biţi este împărţită cu un număr special ales. Împărţirea se face in modulo 2, adică folosind operatorul XOR. Restul împărţirii reprezintă semnătura care va fi adăugata la sfârșit, după biţii utili. Divizorul se obţine cu algoritmul folosit la codurile Hamming. La recepţie, se recalculează restul împărţirii şi daca nu coincide cu cel primit, atunci secvenţa este eronata.

13

Performantele acestei metode sunt impresionante. Un CRC care generează un rest de 16 biţi poate detecta: 1. toate erorile in rafala de maxim 16 biţi 2. toate numerele impare de biţi din eroare 3. 99.998 % din toate erorile de orice lungime CRC-ul se poate calcula mai ușor prin metode hardware, folosind registre cu deplasare şi porţi logice XOR. Standardul RS232

La nivelul hardware cel mai de jos al unei comunicaţii seriale, cel mai folosit este standardul RS232 sau V24. Acesta presupune un conector D cu 25 sau 9 pini, la care de cele mai multe ori sunt legate doar 3 fire. Un bit de 1 logic este transmis ca aproximativ -9 volti, iar un bit de 0 logic ca +9V. Cupla seriala cu 9 pini (partea de la calculator) are urmatoarea configuratie:

Acest tip de comunicaţie este folosit pentru a transmite un semnal digital de la un calculator la un modem, care folosind mai departe alte standarde de comunicaţie, transmite semnalul sub forma analogica, pe linia de telefon, spre un alt modem legat la alt calculator. Computerul se numeste DTE (Data Terminal Equipment), iar

14

modem-ul DCE (Data Communications Equipment). In figura urmatoare este ilustrat rolul pe care-l are legatura RS232 in comunicatiile de date.

USB - Universal Serial Bus

USB sau Magistrala Seriala Universala este un nou standard de comunicaţie seriala de viteza mica, care are ca scop interfaţarea mai ușoară intre echipamente periferice şi calculator, fără sa fie nevoie sa se instaleze cate o placa PCI pentru fiecare periferic nou. Lăţimea de banda a portului USB este de 1.5 Mo/s, împărţită intre maxim 127 de dispozitive atașate. Cablul de comunicaţie are 4 fire din care doua sunt de date şi doua pentru alimentare (5V şi 0V). Pentru a face mai uşoară interconectarea intre echipamente, se folosesc conectori standard Master şi Slave. Lungimea cablului este de maxim 5m. Acesta are la un capăt conectori de tip A, pentru conectarea la calculator (master) şi la celalalt conectori de tip B, pentru conectare la periferic (slave).

15

Standardul USB folosește o conexiune de tip arbore in care sunt prezente următoarele elemente: USB Host (sau gazda), USB HUB (sau dispozitiv de rutare) şi unităţi funcţionale conectate (periferice). Host este in general calculatorul (rădăcina arborelui), la care se pot lega doua sau mai multe HUB-uri (doua HUB-uri pe port USB) sau direct periferice. La un HUB se pot conecta alte HUB-uri sau direct periferice. Modem-uri

Modem-ul este folosit intr-o conexiune Dial-Up pentru a permite calculatoarelor sa comunice la distante mari prin intermediul reţelei telefonice publice. Un modem tipic permite o viteza de comunicaţie intre 300 şi 56000 bps (bauds pe secunda). Liniile telefonice lucrează cu semnale analogice, cel puţin la nivelul buclelor locale. Dar calculatoarele lucrează cu semnale digitale. Apare deci o problema de conectare. Aici intervine modem-ul, care se conectează intre calculator şi linia telefonica. Numele de modem provine din termenii modulare-demodulare. Modem-ul convertește nivelele logice de 0 şi 1, prezente in calculator, in diferite

16

tonuri. Frecventa tonurilor trebuie sa aparţină spectrului vorbirii (300 - 3400 Hz) pentru a putea fi transmise pe liniile telefonice. Exista doua moduri de a face conversia. Un singur ton reprezintă 1 logic, iar nici un ton reprezintă 0 logic. Pentru al doilea mod, 1 şi 0 logic sunt reprezentate prin tonuri diferite (FSK). Pentru a permite comunicaţia in ambele direcţii simultan (full-duplex), se folosesc 4 tonuri diferite, cate doua pentru fiecare direcţie. Pentru modularea purtătoarei pe linia telefonica, modem-urile moderne folosesc tehnici complexe de modulare in amplitudine şi faza care sunt prezentate schematic mai jos: 1. modulatia in amplitudine (AM) nu se folosește in transmisiile de date, deoarece

e

foarte

sensibila

la

zgomot

2. modulatia in frecventa (FM) este des folosita deoarece are o toleranta mare

la zgomot

17

3. modulatia in faza (PM) faza semnalului sinusoidal se schimba in funcţie de valoarea

logica

a

semnalului

digital

Daca pentru un bit de 1 logic, faza se schimba cu 180 grade, iar pentru un bit de 0 logic cu 0 grade (nu se schimba), atunci pentru fiecare slot de timp se transmite un bit de informaţie. Daca faza se schimba cu multiplii de 90 grade, atunci se pot transmite doi biţi simultan in același slot de timp. Aceasta tehnica de modulaţie este prezentata in figura următoare:

4. modulatia in amplitudine şi faza (QAM) este folosita de modem-urile de mare viteza. In aceasta tehnica de modulatie se schimba simultan şi amplitudinea şi faza semnalului.

18

Mediii fizice pentru transmisia seriala In mod uzual, mediul fizic de transmisie este bazat pe fire de cupru, acesta fiind şi cazul standardului RS232 prezentat anterior. Comunicaţiile seriale pot folosi şi alte medii de transmisie, cum ar fi: fascicole de raze infraroșii sau laser in aer sau conduse prin fibra optica, ultrasunete, microunde sau radiofrecvenţa. In continuare sunt prezentate trei domenii in care comunicaţia se face prin modularea luminii. Telecomenzi in infrarosu

Telecomanda permite controlul de la distanta al unui dispozitiv, in cazul de fata apart electronic de uz casnic (televizor, videorecorder, combina muzicala, climatizator, etc...). Astazi, cele mai folosite sunt telecomenzile in infrarosu, care folosesc ca suport fizic pentru transmiterea datelor, un fascicol de raze infrarosii provenit de la o dioda LED care lucreaza in spectrul respectiv. O astfel de telecomanda are un microcontroler care citește o minitastatură şi in funcţie de butonul apăsat, emite un cod sub forma unui semnal digital pe o linie seriala. Semnalul modulează fascicolul infraroșu emis de LED. IrDA (Infrared Data Asociation)

19

IrDA definește un set de standarde care specifica felul in care se transmit datele, fără fir, prin intermediul radiaţiei infraroșii. Specificaţiile IrDA se refera atât la dispozitivele fizice implicate in comunicaţie, cat şi la protocoalele folosite. Dispozitivele IrDA comunica folosind LED-uri cu emisie in infraroșu cu lungimea de unda de 875 nm. Conform standardul IrDA 1.0, distanta la care se comunica este de maxim 1 m la lumina zilei (10 Klux) şi un unghi de deflexie de 15 grade. Viteza de transmisie variază intre 2400 şi 115200 bps. Semnalul emis este modulat in impuls şi are o durata de 3/16 din durata unui bit. Formatul unui cadru IR este același cu formatul unui cuvânt emis de portul serial asincron. Un impuls IR reprezintă 0 logic, iar lipsa lui reprezintă 1 logic. Se pot obţine viteze de 4 Mbiti/s folosind tehnica de modulatie 4PPM, care presupune un impuls cu 1/4 din durata unui bit, poziţionat in una din cele 4 pozitii posibile, codificând astfel 2 biti de date intr-un singur impuls IR. Un astfel de pachet folosește un cod CRC pe 32 de biti.

20

MODELUL OSI &TCP/IP

OSI/ISO Stratul aplicație Asigură interacţiunea cu utilizatorul Oferă servicii aplicaţie pentru transfer de fișiere, email, http etc.

Stratul prezentare Convertește din formatul specific sistemului in formatul specific reţelei

TCP/IP

Oferă criptare, compresie

Stratul sesiune Facilitează iniţierea, menţinerea si încheierea conexiunilor intre noduri. Sincronizează fluxurile de date înrudite, cum ar fi cele video si audio pentru o transmisiune video

Stratul aplicație Se ocupa de prezentarea si managementul sesiunilor.

Stratul de transport

Stratul de transport

Siguranţa transmiterii datelor Controlul fluxului de date, Fragmentare Porturi diferite sunt utilizate pentru a diferenţia aplicaţiile care trec prin același nod

Siguranţa transmiterii datelor Controlul fluxului de date, Fragmentare Porturi diferite sunt utilizate pentru a diferenţia aplicaţiile care trec prin același nod

Stratul rețea Asigură adresarea peste internet Utilizat pentru rutare (determinarea căii pe care va fi trimis pachetul de date)

Stratul legătură de date Transfer sigur intre 2 noduri Adresare fizică

Stratul rețea Asigură adresarea peste internet Utilizat pentru rutare (determinarea căii pe care va fi trimis pachetul de date)

Stratul legătură de date Transfer sigur intre 2 noduri Adresare fizică Transmite biţii de date mediului fizic

Stratul Fizic transmite biţii de date de la stratul legătură de date mediului fizic

21

REȚEAUA TOKEN RING

Principiu O reţea Token Ring consta din mai multe staţii legate intre ele prin legături punct – la punct, topologia realizata cea

de

fiind inel

fizic. Cablarea reţelei se face însă sub formă stelară, pentru asigurarea unei mai bune operativităţi in munca de întreţinere a reţelei. ‘Centrul’ stelei îl reprezintă concentratorul (numit

și

Multistation Access Unit), de la care pleacă legăturile către staţiile din reţea. Reţelele Token Ring utilizează un cadru special, numit token, pentru a desemna dispozitivul care este autorizat să trimită din respectivul segment LAN. Reţelele Token Ring sunt mai deterministe decât cele Ethernet, ceea ce înseamnă că fiecare utilizator obţine dreptul de a-și transmite date la intervale regulate. În cazul reţelelor Ethernet utilizatorii trebuie să concureze pentru accesul la reţea. Spre deosebire de o staţie Ethernet, care poate transmite numai dacă linia este liberă, o staţie de lucru Ehernet poate transmite date prin reţea numai dacă este în posesia tokenului.

22

Folie transparentă

ALGORITMUL DE FUNCȚIONARE FUNC AL REȚELEI ELEI TOKEN RING •statia statia asteapta receptia unui token pe linia ring-in, ring si cand il sesizeaza, il retine

1 •statia statia inhiba linia de repetare de bit (repeat ( path)

2 •statia statia incepe transmisia propriilor date

3 •statia statia transfera in retea bitii de date din campul Info

4

5

•daca daca statia mai are de transmis date (mai are de transmis alte cadre) si timpul alocat pentru retinerea tokenului THT (Timer Holding Token)) nu a expirat, seteaza bitul I (Intermediate) ( ) din campul ED, pentru a semnaliza ca acest cadru nu este ultimul.

•cand cand statia a transmis ultimul pachet, reseteaza bitul I

6

7

•daca daca statia a terminat transmisia datelor proprii inaintea receptarii inapoi pe linia ringring-in a primului cadru transmis, este nevoita sa astepte acest cadru si va transmite in retea biti de umplere (fill (fill bit) bit

8

•cand cand statia receptioneaza cadrul transmis (il recunoaste ca propriu prin intermediul campului de adresa SA), il scoate din retea (nu il mai retransmite) si devine disponibila sa elibereze tokenul. Daca nu mai are cadre de transmis, il elibereaza imediat, daca mai are date continua transmisia in conditiile descrise mai sus

9

•in in timpul cat statia a transmis date in retea, statiile care nu au posedat jetonul (statiile B, C si D) au indeplinit doar functia de repetare a bitilor de pe liniile ring-in ring pe cele ring-out out corespunzatoare, deci au transmis informatia mai departe in retea

•daca daca ele au detectat eroare de date, semnaleaza aceasta prin setarea bitului E din campul ED

10

11

•statia, la sfarsitul receptiei inapoi a cadrului (cadrelor) transmise, va elibera tokenul si va reactiva linia de repetare proprie (repeat path).

23

SUBNIVELUL ACCESULUI LA MEDIU (MAC) Token Ring este o tehnică dezvoltată de către IBM şi standardizată de comisia IEEE în standardul 802.5. Structura cadrului este următoarea: Semnificatia campurilor din cadru este urmatoarea: Campuri

SD

AC

FC

DA

SA

RI

INFO

FCS

ED

FS

Octeti

1

1

1

6

6

0-30

17749

4

1

1

Câmpul SD (Starting Delimiter), cu rolul de identificare al inceputul fizic al cadrului. Câmpul AC (Access Control), ce contine informatii pentru accesul la mediu (la inel). Cele doua campuri formeaza asa numita secventa de start a cadrului, SFS (Start-

of-Frame Sequence). Câmpul FC (Frame Control) defineste continutul pachetului. Câmpurile DA (Destination Address) si SA (Source Address) reprezinta adresele pe 6 octeti ale statiei destinatare, respectiv ale statiei sursa a cadrului curent. Câmpul RI (Routing Information) contine informatie de dirijare necesara daca cadrul parcurge o retea extinsa prin folosirea de elemente de interconectare (se folosesc porţi cu dirijare de la sursa. Lungimea sa este variabila, pana la 30 de octeti. Câmpul Info reprezinta campul de date propriu-zis si poate avea o lungime de la 4 la 17.749 octeti. Aceasta lungime depinde de viteza de transmisie (sau de durata unui bit, notata t ) si de valoarea timpului acordat statiilor pentru retinerea tokenului, THT (Timer Holding Token), care are o valoare maxima stabilita prin standard la 8,9ms. Câmpul FCS (Frame Check Sequence), reprezinta suma de control realizata prin calculul CRC asupra campurilor pachetului. Câmpul ED (Ending Delimiter) indica sfarsitul pachetului. Câmpul FS (Frame Status) este folosit pentru instiintarea statiei sursa despre modul cum a decurs transmisia cadrului Aceste ultime doua câmpuri formează secvenţa de terminare a cadrului EFS (End-

of-Frame sequence). Fişă de documentare

24

REȚEAUA FDDI

Fiber Distributed Data Interface constituie o metodă de acces destinată reţelelor LAN şi reţelelor MAN. FDDI este o reţea bazată pe circulaţia unui token, similară cu reţeaua Token Ring, şi utilizează cablaj cu fibră optică pentru a transmite

date

la

viteza

de

100Mbps, pe distanţe de până la 10 km. FDDI oferă opţiunea pentru o topologie inel dublu, tokenul circulând în sensuri opuse prin cele 2 inele. Traficul prin aceste inele se desfăşoară

în

sensuri

opuse:

traficul printr-un inel se desfăşoară în sensul acelor de ceasornic, în timp ce traficul prin celălalt inel are loc în sensul opus acelor de ceasornic. FDDI oferă un mecanism care permite reţelei să funcţioneze în continuare chiar dacă inelul a fost „spart”. Pentru aceasta este nevoie de 2 inele. După cum se observă tokenul este trimis de pe un inel pe celălalt în încercarea de a se păstra reţeaua funcţională. Această facilitate se numeşte autovindecare. FDDI permite alocarea lăţimii de bandă în timp real fapt care-l face ideal pentru o mare varietate de aplicaţii. Acest

25

lucru este posibil prin cele 2 tipuri de trafic ce pot fi implementate: sincron şi asincron. Traficul sincron poate consuma doar o porţiune din totalull lăţimii de bandă a unei reţele, în timp ce traficul asincron consumă restul. Lăţimea de bandă pentru traficul sincron este alocată staţiilor care necesită transmiterea continuă a datelor (voce, video). In traficul asincron, lăţimea de bandă este alocată folosind o schemă de priorităţi cu 8 niveluri. Fiecare staţie are atribuit un nivel de prioritate asincron şi poate folosi la un moment dat toată lăţimea de bandă asincronă. Mecanismul de prioritate poate bloca staţiile care nu folosesc lăţimea de bandă sau care au un nivel de prioritate prea mic. Conform specificaţiilor FDDI, pentru realizarea conexiunilor fizice se foloseşte un inel dublu. În FDDI se întâlnesc 2 categorii de staţii: 1. Single Attachment Stations (SAS) sau staţii clasă B, ataşate inelului principal prin intermediul unui concentrator 2. Dual Attachment Stations (DAS) sau staţii clasă A, ataşate ambelor inele. Exemplul următor vă poate face o idee despre o configuraţie FDDI complexă (DAC – dual attachment concentrator).

26

REŢEAUA ETHERNET

Ethernet este cea mai larg răspândită metodă de acces, fiind definită de standardul IEE 802.3. Reţelele Ethernet au devenit atât de populare încât o specificaţie pentru conexiune LAN sau pentru o reţea LAN implică utilizarea Ethernet chiar dacă nu este specificată explicit. Ethernet utilizează tehnica accesului multiplu cu sesizarea semnalului purtător şi detectarea coliziunii, difuzând fiecare cadru prin mediul fizic respectiv (fir, fibră, eter s.a.m.d). Înainte de a transmite date, fiecare staţie trebuie să „asculte”reţeaua pentru a vedea dacă este utilizată. Datele sunt trimise doar dacă staţiile nu „aud” date trimise în reţea. COLIZIUNEA este situaţia în care două staţii detectează liniştea şi emit în acelaşi timp. Pentru a preîntâmpina problemele legate de coliziuni, hardware-ul Ethernet este prevăzut cu senzori de detectare a coliziunilor. Când o coliziune e detectată, datele sunt ignorate iar staţiile care au trimis datele le vor retrimite. Adesea Ethernet este considerat ca fiind un mediu LAN partajat, ceea ce înseamnă ca toate staţiile de pe un segment de reţea folosesc în comun lărgimea de bandă totală. Topologia tipică folosită este topologie bus. Dacă reţeaua Ethernet este construită pe bază de comutatoare a atunci reţeaua nu mai este considerată ca fiind reţea partajată. În această situaţie, fiecare pereche emiţător – receptor are la dispoziţie întreaga lăţime de bandă a reţelei Ethernet.

27

ECHIPAMENTE DE REŢEA Hub-ul/ Repetorul Repetă semnalul primit pe un port prin ieșirile celorlalte porturi Permite mai multor segmente punct la punct să fie reunite într-o singura reţea Ethernet partajat. Poate apare fenomenul de congestie a reţelei. Echipament de nivel 1 Switch-ul/ Comutatorul Menţine separarea segmentelor de reţea pe care le conectează prin păstrarea traficului local în segmentul de care ţine acesta. Folosește adresele MAC pentru a construi un tabel de gazde , localizând aceste gazde într-un segment de reţea și reţinând traficul aferent segmentelor respective în interiorul acestor segmente. Concentrează conectivitatea garantând lăţimea de bandă. Echipament de nivel 2 Router-ul/ Ruterul Este în esenţă un calculator cu două sau mai multe plăci de reţea ce acceptă unul sau mai multe protocoale de reţea (e.g. IP) Menţine separarea segmentelor de reţea pe care le conectează prin păstrarea traficului local în segmentul de care ţine acesta Retransmite pachetele de date dintr-o reţea în alta Reglează traficul reţelei Echipament inteligent de nivel 3 Echipament de nivel 3

28

CABLURI TWISTED PAIR (CU PERECHI RĂSUCITE)

Cablul Twisted Pair este un tip de cablu des întâlnit în care doi conductori sunt răsuciţi unul în jurul celuilalt în scopul anulării interferenţei electromagnetice ce cauzează diafonie (engl.: crosstalk). Numărul de răsuciri pe o distanţă de un metru face parte din specificaţiile tipurilor de cabluri. Cu cât acest număr este mai mare, cu atât diafonia este redusă mai mult. Categorii de cabluri TP UTP: Unshielded Twisted Pair (Cablu cu perechi răsucite neecranat) Cablul UTP este cea mai des întâlnită variantă de cablu cu perechi răsucite din reţelele de date. Cablurile UTP sunt numite adesea cabluri Ethernet, după Ethernet, standardul cel mai răspândit (dar nu şi cel mai fiabil) ce foloseşte cabluri UTP. STP: Shielded Twisted Pair (Cablu cu perechi răsucite ecranat) În acest tip de cablu, fiecare pereche este învelită într-o folie de ecranare şi oferă o bună protecţie împotriva interferenţelor şi a diafoniei. Foliile de ecranare au, de asemenea, rolul de conductor de împământare. Cablul STP a fost utilizat cu precădere în reţelele token ring, dar în prezent este rar implementat deoarece potenţialele performanţe superioare tipului UTP nu justifică diferenţa mare de preţ. În plus, datorită foliilor, flexibilitatea cablului este mult redusă Pe lângă aceste 2 categorii mai există și combinații: FTP: Foiled Twisted Pair (Cablu cu perechi răsucite în folie) Cablul FTP este un cablu UTP în care conductorii sunt înveliţi într-o folie exterioară de ecranare în scopul protejării împotriva interferenţelor externe. Folia exterioară are, de asemenea, rolul de conductor de împământare S/UTP: Screened Unshielded Twisted Pair (Cablu cu perechi răsucite neecranat, cu tresă)

29

Asemănător cu FTP, singura diferenţă fiind că S/UTP are o tresă împletită în loc de folie învelind toate perechile. S/FTP: Screened Foiled Twisted Pair (Cablu cu perechi răsucite cu folie şi tresă) Acest tip de cablu este o combinaţie a tipurilor S/UTP şi FTP, fiind ecranat cu folie şi tresă. S/STP: Screened Shielded Twisted Pair (Cablu cu perechi răsucite ecranat, cu tresă) Cablul S/STP este asemănător tipului STP, dar are în plus o tresă împletită ce înveleşte toate perechile (similară celei din cablul coaxial), oferind o protecţie deosebită împotriva interferenţelor externe. Categorii de cablu Cablurile cu perechi răsucite sunt împărţite în categorii în funcţie de specificaţiile privind integritatea semnalului. În cazul în care într-un sistem sunt utilizate cabluri aparţinând mai multor categorii, performanţele maxime ale sistemului sunt limitate la cele ale categoriei inferioare.

30

CATEGORII DE CABLURI

Cat.1 Categoria 1 a fost iniţial definită în standardul TIA/EIA 568 şi a fost utilizată pentru comunicaţii telefonice, ISDN şi sonerii. În prezent este perimată, nerecunoscută de TIA/EIA şi neutilizată. Cat.2 Categoria 2 a fost iniţial definită în standardul TIA/EIA 568 şi a fost utilizată în reţelele token ring, fiind capabilă a transmite date la o viteză de 4Mbps. În prezent este perimată, nerecunoscută de TIA/EIA şi neutilizată. Cat.3 Categoria 3 a fost proiectată pentru a transmite în mod fiabil date la viteza de 10Mbps, având o frecvenţă de 16MHz şi făcând parte dintr-o familie de standarde privind cablurile de cupru definite în parteneriat de EIA şi TIA. Cat.3 a fost utilizată pe scară largă în anii '90 în reţelele de date, dar a pierdut din popularitate în favoarea standardului Cat.5, standard similar dar cu performanţe sporite. Spre deosebire de Cat.1, 2, 4 şi 5, Cat.3 este încă recunoscută de standardul TIA/EIA568-B. Cat.4 Categoria 4 a fost iniţial definită în standardul TIA/EIA 568 şi a fost utilizată în reţelele token ring, fiind capabilă a transmite date la o viteză de 16Mbps, având o frecvenţă de 20MHz. În prezent este perimată, nerecunoscută de TIA/EIA şi neutilizată. Cat.5 Categoria 5 a fost proiectată pentru a oferi o înaltă integritate a semnalului. Odată cu introducerea în anul 2001 a standardului TIA/EIA-568-B, categoria 5 a devenit perimată şi a fost înlocuită de categoria 5e. Specificaţiile iniţiale pentru cablul cat.5 au fost definite în ANSI/TIA/EIA-568-A, cu clarificări în TSB-95. Aceste documente precizau caracteristicile de performanţă şi cerinţele de testare pentru frecvenţe de până la 100MHz. Cablul cat.5 includea patru perechi răsucite într-o cămaşă şi a fost utilizat în mod deosebit în reţelele de 100Mbps, precum 100BASE-TX Ethernet, deşi IEEE 802.3ab definea standarde pentru 1000BASE-T - Gigabit Ethernet pe cablu cat.5. Cablul cat.5 avea 3 răsuciri la

31

fiecare ţol (2,54 cm) de cablu de cupru AWG 24. O altă caracteristică importantă este că firele sunt izolate cu fluoretilen-propilenă (FEP) - plastic cu dispersie redusă; cu alte cuvinte, constanta dielectrică a plasticului nu depinde în mare măsură de frecvenţă. A fost acordată, de asemenea, atenţie deosebită minimizării dezacordurilor de impedanţă la punctele de conexiune. Cablurile cat.5 au fost în principal utilizate în cablarea structurată a reţelelor de date, precum Fast Ethernet, dar au avut aplicaţie şi în transportul altor semnale, de exemplu servicii de telefonie de bază, reţele token ring şi ATM (cu viteze de până la 155 Mbps, pe distanţe scurte). Pentru conectarea cablului cat.5 se utilizau aproape întotdeauna conectori RJ-45. Cat.5e Categoria 5e este o versiune îmbunătăţită (engl.: Enhanced)a cat.5 care adaugă specificaţii pentru telediafonie (engl.: far-end crosstalk). Deşi 1000BASE-T fusese proiectat pentru a fi utilizat cu cablu cat.5, specificaţiile mai stricte ale categoriei 5e au făcut din aceasta o alegere excelentă pentru utilizarea cu 1000BASE-T. În ciuda specificaţiilor mai stricte privind performanţa (frecvenţe de până la 125 MHz), cablul de categoria 5e nu permite distanţe mai lungi pentru reţelele Ethernet: cablurile orizontale sunt limitate tot la 90m lungime. Caracteristicile de performanţă şi cerinţele de testare pentru cat.5e sunt precizate în TIA/EIA-568-B.22001. Pentru conectarea cablului cat.5e se utilizează aproape întotdeauna conectori RJ45. Cat.6 Categoria 6, definită în ANSI/TIA/EIA-568-B.2-1, este un standard de cablu pentru Gigabit Ethernet şi alte protocoale de reţea, compatibil cu categoriile 3, 5 şi 5e. Cat.6 impune specificaţii mai stringente pentru diafonie şi zgomot de sistem, oferind în acelaşi timp performanţe înalte la o frecvenţă dublă faţă de cat.5e 250MHz (max). Ca şi standardele anterioare, cat.6 conţine patru perechi de conductori de cupru, dar dimensiunea conductorilor creşte de la AWG 24 la AWG 23. La fel ca pentru toate categoriile definite de TIA/EIA-568-B, lungimea maximă a unui cablu orizontal cat.6 este 90m. În cazul unui canal complet (cablu orizontal plus cabluri de conectare la fiecare capăt), lungimea maximă admisă poate fi până la 100m, în funcţie de raportul dintre lungimea cablului de conectare şi lungimea cablului orizontal.

32

Cat.7 Categoria 7, definită în ISO/IEC 11801:2002 drept cat.7/clasa F, este un standard de cablu pentru Ultra Fast Ethernet şi alte tehnologii de interconectare ce poate fi compatibil cu categoriile tradiţionale cat.5e şi cat.6. Caracteristicile cat.7 privind diafonia şi zgomotul de sistem sunt şi mai stringente decât cele ale cat.6. Pentru a atinge aceste caracteristici, s-a adăugat ecranare atât pentru fiecare pereche în parte cât şi pentru întreg cablul. Standardul cat.7 a fost creat pentru a permite construirea unei reţele 10-gigabit Ethernet pe o lungime de 100m de cablu orizontal. Cablul cat.7 poate avea ca terminaţie conectori GG45 compatibili cu conectorii RJ-45; utilizat împreună cu conectorii GG45, frecvenţa normată a cablului cat.7 este de până la 600 MHz. Se are, de asemenea, în vedere un standard de conectori dezvoltat de Simon, ce renunţă la compatibilitatea cu RJ-45 în schimbul unei creşteri semnificative în performanţă (frecvenţe de până la 1,2GHz). Această nouă interfaţă, denumită TERA, reprezintă singurul tip de conector non-RJ de cat.7/clasa F recunoscut în cadrul ISO/IEC 11801 Ed. 2.0.

33

REALIZAREA PATCH-URILOR UTP STRAIGHT, CROSSOVER ŞI ROLLOVER Cele mai întâlnire cabluri UTP cat5 sunt cele ce conţin 4 perechi de fire. Aceste fire sunt colorate diferit: sunt 4 culori pline şi 4 culori ce conţin şi alb. Perechile sunt de genul: firul alb-portocaliu, firul portocaliu, etc. Mufele RJ-45 folosite pentru terminarea cablurilor UTP conţin 8 găuri în care trebuie introduse cele 8 fire, apoi cu ajutorul unui cleşte de sertizat, se sertizează mufa. În dreptul fiecărei găuri din mufă se află o lamelă metalică care iniţial este deasupra găurii, astfel încât firul intră uşor. În timpul acestui proces de sertizare lamela metalică din dreptul fiecărei găuri este apăsată şi străpunge firul şi astfel se realizează contactul electric. Trebuie acordată mare atenţie la detorsadarea firelor. Atunci când este îndepărtat manşonul de plastic şi sunt detorsadate perechile pentru a putea introduce firele în mufă, trebuie avută mare grijă ca bucata de cablu detorsadat să fie cât mai mică. În caz contrar, va apărea o interferenţă între fire, generând crosstalk. Practic vorbind, trebuie tăiaţi cam 3-4 cm din manşon, apoi sunt detorsadate firele, sunt aranjate în ordinea dorită, iar apoi cu ajutorul unor lame pe care le are cleştele de sertizat, sunt tăiate firele, lăsând cam 3/4 din lungimea mufei. În acest fel firele vor ajunge până în capătul mufei, asigurând un contact electric perfect, iar bucata detorsadată va fi aproape inexistentă, minimizând riscul apariţiei crosstalk-ului. Pentru mufarea cablurilor UTP există două standarde care specifică ordinea firelor în mufă: EIA/TIA 568A şi EIA/TIA 568B. În cazul tehnologiei 100BaseTX şi 10BaseT (cele care sunt folosite de altfel) transmisia şi recepţia se fac pe câte o pereche. Cu alte cuvinte, doar două dintre aceste 4 perechi sunt folosite şi anume perechile portocaliu şi verde (respectând standardele de mai sus). Pinii pe care se face transmisia şi recepţia sunt 1,2,3 şi 6. Se folosesc două fire pentru transmisie (Tx+ şi Tx-) şi două pentru recepţie (Rx+ şi Rx-). Atenţie: firele de Tx şi firele de Rx trebuie să facă parte din aceeaşi pereche!!! Să observăm că prima pereche ajunge pe pinii 1 şi 2, iar a doua pereche

34

pe pinii 3 şi 6, adică exact pe acei pini folosiţi. Dacă nu este respectat standardul există marele risc ca cele două fire folosite pentru Rx sau Tx să nu facă parte din aceeaşi pereche, moment în care torsadarea nu mai este practic folosită şi nu se vor mai anula câmpurile electrice generând interferenţe serioase (cu alte cuvinte ori nu va merge, ori va merge extrem de prost!). În general în Europa se foloseşte standardul 568B, iar în Statele Unite 568A. De ce este important de ştiut sau de respectat acest lucru? Teoretic vorbind nu contează care din acest standard este folosit, atât timp cât ambele mufe (de la cele două capete) sunt făcute folosind acelaşi standard. Dar atunci când se lucrează într-o reţea de mari dimensiuni, lucrează mai mulţi oameni care poate nu vor discuta între ei şi deci nu se vor pune de acord cum să facă mufele. Prin urmare cea mai sigură soluţie este ca toată lumea să respecte acelaşi standard, astfel fiind reduse foarte mult problemele generate de erori umane. Există 3 mari tipuri de cabluri: Cablul normal, sau direct (straight-through) - are ambele capete sertizate folosind acelaşi standard (fie A-A - în SUA, fie B-B în Europa). Este folosit atunci când conectăm o staţie într-un switch sau un hub.

Cablul inversor (cross-over) - atunci când vrem să conectăm direct două staţii între ele fără a mai folosi un alt echipament, trebuie să avem în vedere că ceea ce transmite o staţie trebuie să ajungă la cealaltă în pinii de Rx, iar pentru că nu mai avem un echipament care să ne facă această inversare, trebuie să o facem singuri, folosind un cablu inversor. Acest cablu inversează practic pinii 1 şi 2 cu pinii 3 şi 6, adică pinul 1 ajunge în cealaltă parte la pinul 3 şi pinul 2 la pinul 6. Acest cablu se realizează făcând o mufă pe standardul A şi una pe standardul B (se inversează perechile portocaliu cu verde).

Cablul de consolă (rollover) - Se foloseşte atunci când dorim să ne conectăm la consola unui ruter, care este un port de comunicaţie serială prevăzut cu o mufă RJ45. Celălalt capăt îl introducem într-un adaptor RJ45 - DB9 (sau DB25) pe care îl folosim la portul serial al calculatorului. Acest tip de cablu are pinii în oglindă, adică pinul 1 ajunge la pinul 8, 2 la 7, etc.

35

CODURI DE LINIE Într-o transmisiune de date, informaţia transmisă poate fi de origine analogică sau numerică. Un semnal este considerat numeric (digital) dacă el este discretizat în timp şi în amplitudine, ceea ce înseamnă că amplitudinea sa poate lua doar anumite valori, care rămân constante pe intervale bine precizate de timp (respectiv pe intervalul corespunzător duratei unui simbol). Pentru semnalele analogice, amplitudinea acestora variază de o manieră continuă în timp. O informaţie analogică poate fi convertită în numeric, de exemplu semnalele video sau audio. De asemenea şi procesul invers este posibil, respectiv conversia din numeric în analogic. Codarea semnalelor în banda de bază Spunem despre o transmisie de date că se face „în banda de bază” dacă semnalul de date nu suferă nici un fel de deplasare spectrală datorată modulaţiei. Semnalele în banda de bază sunt supuse atenuărilor introduse de către liniile de transmisie, ele trebuind regenerate periodic în cazul transmisiilor pe distanţe lungi. În general, semnalul binar propriu zis nu este transmis pe linia de comunicaţie sub forma sa brută, ci se utilizează diverse tehnici de codare a acestuia în prealabil. Motivele care stau la baza acestei codări sunt diverse: • Recuperarea tactului necesar unei transmisii sincrone este facilitată de către secvenţele binare care prezintă tranziţii cât mai numeroase între două stări care corespund unor simboluri. Este astfel de dorit evitarea transmiterii unor secveţe de date care să corespundă unor şiruri lungi de 1, respectiv 0. • Formarea spectrală („spectrum shaping”) a semnalului ce se transmite fără a utiliza tehnici de modulare sau filtrare. Acest lucru poate fi important de exemplu în aplicaţiile pe liniile telefonice, care introduc atenuări puternice ale semnalului la frecvenţe mai mari de 300kHz • Eliminarea componentei continue din semnal • Utilizarea eficientă a benzii de frecvenţă. Se pot transmite date cu un debit mai mare utilizând aceeaşi bandă de frecvenţă. Tehnici de codare Codarea NRZ (Not Return to Zero) Acest tip de codare foloseşte două nivele de tensiune diferite. Astfel un „1” logic este reprezentat printr-un nivel pozitiv de tensiune (+V), în timp ce unui „0” îi corespunde fie o tensiune nulă (0V)- în varianta unipolară NRZ, fie o tensiune negativă (-V) dacă ne referim la NRZ bipolar.

36

Codarea NRZ cunoaşte câteva variante: - NRZ-L(Level): echivalent cu NRZ (1 - nivel ridicat, 0 – nivel coborât) - NRZ-M(Mark): 1- apare o tranziţie, 0 – nu apare nici o tranziţie - NRZ-S(Space): 1 – nu apare nici o tranziţie, 0 – apare o tranziţie Debitul maxim teoretic care poate fi atins intr-o transmisie NRZ este egal cu dublul benzii de frecvenţă ocupată de către semnal (pot fi transmişi 2 biţi/Hertz). Principalul dezavantaj al codării de tip NRZ îl constituie lipsa tranziţiilor în cazul unor secvenţe lungi de biţi identici, ceea ce poate duce la pierderea sincronizării la receptor. Codarea NRZI (Not Return to Zero Inverted) Utilizări: Fast Ethernet (100 Base Fx), FDDI Codarea NRZI produce o tranziţie în semnal pentru fiecare „1”, iar „0” este reprezentat prin lipsa tranziţiei. Se poate observa că transmiterea unui şir lung de „0” poate provoca desincronizări. Eficienţa de utilizare a benzii este aceeași ca la NRZ. Codarea bifazică Se utilizează trei variante ale acestui tip de codare (BIΦ-L, BIΦ-M, BIΦ-S). Prima dintre ele este cunoscută şi sub denumirea de codare Manchester, şi va fi prezentată ulterior. În ceea ce priveşte codarea BIΦ-M, ea presupune apariţia unei tranziţii la începutul oricărui interval de bit. Dacă bitul este de „1”, atunci o a doua tranziţie va apare la mijlocul intervalului de bit. Pentru transmisia unui „0” nu se va mai produce nici un fel de tranziţie. Codarea BIΦ-S este exact inversa codării BIΦM (tranziţie la începutul intervalului de bit, urmată de o altă tranziţie la jumătatea acestui interval dacă se transmite „0”, sau fără tranziţie dacă se transmite „1”). Codarea Manchester Utilizări: Ehernet 10Base5, 10Base2, 10BaseT, 10 BaseFL. Ideea care stă la baza codării Manchester este aceea de a determina o tranziţie pentru semnalul emis, tranziţie care să apară la mijlocul perioadei de bit. Astfel, un „1” este reprezentat printr-o tranziţe de la nivelul +V la nivelul –V, în timp ce unei tranziţii de la nivelul –V la nivelul +V îi corespunde un „0”. Este evident că în acest fel se asigură sincronizarea între emiţător şi receptor, chiar şi în cazul transmisiei unor secvenţe lungi de „0” sau „1”. Mai mult decât atât, întrucât simbolurile binare sunt reprezentate prin tranziţii şi nu prin nivele constante (stări) ca la codajul de tip NRZ,

37

scade drastic probabilitatea apariţiei unor erori cauzate de mediul de transmisie. Un zgomot care afectează semnalul poate modifica nivelele transmise, dar este puţin probabil că el va duce la inversarea tranziţiei sau la lipsa ei, conducând astfel la erori la recepţie. Dezavantajul codării Manchester Manchester constă în faptul că, pentru a transmite cu un anumit debit binar, este nevoie de o bandă de frecvenţe disponibilă dublă faţă de cea pe care am utiliza-o o în cazul altor tipuri de codare (de exemplu pentru a transmite cu un debit de 10Mbps avem nevoie de o lăţime de bandă de 10MHz). Acest inconvenient face codarea Manchester dificil de utilizat pentru debite ridicate. Codarea Manchester diferențială Utilizare: reţelele de tip Token-Ring Token La baza codării Manchester diferenţiale stă prezenţa sau absenţa unei tranziţii la începutul intervalului de tact. Astfel, un bit de „1” este reprezentat prin lipsa unei tranziţii, în timp ce fiecare bit de „0” este semnificat prin prezenţa unei tranziţii. Avantajele, respectiv dezavantajele acestui tip de codare sunt în general ge aceleaşi ca la codarea Manchester nediferenţială. Codarea AMI bipolară (AMI-Alternate (AMI Mark Inversion) Utilizare: transmisia ADSL (Additional Digital Subscriber Loop) Principiu: zerourile sunt reprezentate printr printr-un potenţial nul (absenţa semnalului electric pe linie), în timp ce biţii de „1” sunt reprezentaţi alternativ prin tensiuni pozitive (+V), respectiv negative (-V). V). În acest tip de codare pot exista intervale lungi de lipsă semnal (pentru secvenţe lungi de „0”), lucru care poate duce la pierderea pierderea sincronizării. Există şi varianta inversată a acestei codări, anume codajul pseudoternar, unde lipsa semnalului simbolizează un bit de „1”, iar „0” este reprezentat alternant prin potenţiale pozitive şi negative. Plecând de la codajul AMI, s-au s dezvoltat at o serie de tehnici de codare care tind să îl înlocuiască pe acesta în sistemele moderne de transmisiuni. Vom trata în

38

continuare unele dintre aceste coduri. Codarea B8ZS (Bipolar with 8 Zeros Substitution) Utilizare: standardul T1(transmisie rapidă de voce, date pe fire torsadate sau cablu coaxial) Idee: Plecând de la codajul AMI bipolar, se înlocuiesc secvenţele de 8 zerouri consecutive, cu secvenţe în care să apară tranziţii pentru a se evita astfel pierderea sincronismului. Astfel: - dacă impulsul anterior acestei secvenţe de „0” este de nivel pozitiv, atunci codul corespunzător este 000+-0-+; - dacă impulsul anterior acestei secvenţe de 8 zerouri este de nivel negativ, atunci codul corespunzător este 000-+0+-; Utilizarea acestui tip de codare va produce două violări ale alternanţei “+ -“, situaţie care este improbabil să fie cauzată de către un zgomot. Codarea HDB-3 (High Density Bipolar Order 3) Utilizare: standardele E1, E3 Principiu: Se doreşte din nou evitarea desincronizărilor ce ar putea apare la secvenţe de “0” lungi. Acest inconvenient este combătut astfel: dacă apare un şir de 4 zerouri consecutive, ultimul bit este înlocuit cu o tensiune de aceeaşi polaritate cu a ultimului bit de “1” introdus (viol de bipolaritate). Această măsură ar putea duce însă la apariţia unei componente continue semnificative. De exemplu, şirul 100000000, ar putea fi codat astfel : +000+000+. Pentru a evita asemenea situaţii, fiecare bit de viol de bipolaritate trebuie ales de semn schimbat faţă de precedentul. Tot pentru a evita introducerea unei componente continue în semnal trebuie respectate regulile: - dacă numărul de „1” de după ultimul viol de bipolaritate este par, atunci un grup de 4 zerouri consecutive se înlocuieşte cu secvenţa „+00+” în cazul în care ultimul nivel nenul de dinaintea acestei secvenţe a fost negativ, respectiv cu „-00-” în caz contrar; - dacă numărul de „1” ce urmează ultimului viol de bipolaritate este impar, atunci un grup de 4 zerouri consecutive se înlocuieşte cu secvenţa „000+” în cazul în care ultimul nivel nenul de dinaintea acestei secvenţe a fost pozitiv, respectiv cu „000-” în caz contrar.

39

GLOSAR DE TERMENI 100BaseT - Un termen echivalent pentru Ethernet rapid, un standard îmbunătăţit pentru conectarea computerelor la o reţea locală (LAN). 100BaseT Ethernet funcţionează în mod similar cu un Ethernet obișnuit, doar ca poate transfera datele cu o viteza de maximum 100 mbps; 10BaseT - Cea mai des întâlnită forma a Ethernet, ce denotă o viteză a transmisiei de 10 mbps, prin utilizarea cablului format din fire-pereche de cupru. Ethernet reprezintă un standard pentru conectarea computerelor la o reţea locală (LAN); ADSL - Linie de abonat digital asimetrica (Asymmetric Digital Subscriber Line); la fel ca ISDN, ADSL utilizează linia telefonică standard pentru a oferi comunicaţii de date cu viteza ridicată, dar în comparaţie cu viteza de transmisie ISDN de 64 kbps, tehnologia ADSL poate livra viteze upstream (de la utilizator) de 640 kbps și downstream (către utilizator) de peste 6 mbps. În același timp, ADSL utilizează porţiunea de lăţime de bandă neutilizata de voce, oferind transmisii concomitente de tipul voce și date. Adresă IP - adresa gazdă pe 32 biţi (IPv4) sau 128 biţi (IPv6). Cu excepţia adreselor private fiecare adresă internet este unică. Exemplu de adresă IPv4: 198.245.39.4; de adresă IPv6: FEDC:BA87:200C:4267:FFFE:1080:0003:0016 Adresă IP privată - Blocuri de adrese IP rezervate de IANA (www.iana.org) pentru utilizate în scop privat. Nu se foloseşte în Internet. Permite reţelelor locale să refolosească adresele. AutoIP - Extensie la DHCP care permite unei gazde să îşi auto-atribuie o adresă IP dacă nu găseşte un server DHCP. ANSI - American National Standards Institute - organizaţie a grupurilor industriilor americane care colaborează cu comitete de standarde din alte ţări pentru a dezvolta criterii ce facilitează schimburile și telecomunicaţiile internaţionale. Cele mai importante realizări ale ANSI în domeniul informatic constau in: ASCII, SCSI și ANSI.SYS. ARP - Address Resolution Protocol - Realizează pentru IP (Internet Protocol) găsirea adresei hardware a mașinii de destinaţie.

40

Attachment - atașament - Orice fișier cu legat de un mesaj e-mail constituie un atașament. O serie întreagă de pachete de e-mail utilizează modul de cifrare MIME pentru a atașa diferite fișiere la mesajele e-mail. Autentificare - Autentificarea asigura transmiterea corecta a datelor digitale către server-ul destinatar. în mod similar, autentificarea asigura destinatarul asupra integrităţii mesajului și a sursei acestuia. Cea mai simpla forma de autentificare necesita un nume de utilizator și o parola pentru accesarea unui anume cont. bit - cifra binara. Un bit constituie cea mai mica unitate de date utilizata în informatica, cu valoare egala cu 1 sau 0, abreviat cu ajutorul literei cursive b și reprezentata deseori cu ajutorul prefixului kilo - (pentru 1,024 biti, sau 210) sau mega - (1,024 x 1,024 biti). bps - biți per secunda - Viteza de procesare a informaţiilor este măsurata în numărul de biţi ce pot fi transferaţi intr-o secunda. Noile generaţii de modemuri au viteza de procesare a informaţiilor mai mare de 9.600 bps, măsurata în kilobiti per secunda: 14,4 kbps constituie un minimum acceptabil. byte - De regula, un byte definește 8 biti (denumit totodată octet sau cuvânt), pe care computerele le tratează ca unitate singulara. Secvenţele complexe de tipul celor de 16 și 32 de biţi sunt totodată utilizate în limbajul informatic. Un byte este abreviat cu ajutorul majusculei B. browser - program de navigare Web; Un browser reprezintă interfaţa dumneavoastră cu mediul Web, cu interpretare a fișierelor hypertext, cu posibilitate de navigare prin nodurile Internet. Exemple de companii ce oferă browser-e: The Mozilla Organization, Opera, Microsoft, CompuServe, Prodigy și America Online. Datapacket - Pachet de date - în ciuda faptului ca un calculator și un modem pot transmite datele în secvenţe de un caracter, atunci când navigaţi pe Internet, când descărcaţi fișiere sau trimiteţi corespondenta electronica, este mult mai eficienta trimiterea informaţiei în grupuri mai mari, numite pachete de date. Diafonia este un cuplaj magnetic neintenţionat dintre conductoare. DHCP - dinamic host control protocol - protocol de control al domeniului-gazda DHCP este un protocol pentru alocarea dinamica de adrese tip IP tuturor computerelor conectate la o reţea. Cu ajutorul DHCP, unui computer ii poate fi

41

alocata o adresa IP unica, în mod automat și de fiecare data când se conectează la o reţea, facilitând astfel administrarea adreselor IP. în momentul în care un computer se conectează la o reţea, server-ul DHCP selectează și atribuie automat noului sistem o adresa IP din lista primara. Dial-Up Networking: Serviciu care va permite conectarea calculatorului dvs. la un alt calculator sau la internet prin intermediul unui modem. DNS - domain name system - sistemul numelor de domeniu. în momentul în care trimiteţi un mesaj e-mail sau direcţionaţi programul de navigare Web către o adresa tip URL, sistemul numelor de domeniu traduce automat transcrierile alfanumerice în adrese Internet (serii de numere de tipul: 123.123.23.2). Acest termen face referinţa la doua specificaţii: convenţiile de denumire a sistemelorgazda și modul în care numele sunt alocate în mediul Internet. E-Mail: Electronic mail - serviciu de posta electronica prin intermediul caruia se pot transmite mesaje și fisiere intre doua calculatoare / adrese de email. Fiecare utilizator al serviciului e-mail are o adresa proprie de forma nume@domeniu. Ethernet - constituie un standard pentru conectarea computerelor la o reţea locala (LAN). Cel mai popular tip de Ethernet este 10BaseT, ce denota o transmise de vârf cu viteza de 10 mbps. firewall - este o aplicaţie software ce protejează un server din cadrul unei reţele informatice prin echiparea cu masuri de securitate de tipul: apelare inversa sau codare defensiva. freeware - reprezintă aplicaţii tip software ce pot fi descarcate, stocate sau redistribuite gratuit. Materialele freeware sunt protejate prin drepturi de autor, ce nu permit decompilarea și re-vinderea sub titulatura proprie (spre deosebire de programele din domeniul public, GNU). FAQ: Prescurtarea în engleza a "Frequently Asked Questions" (Intrebari frecvent puse). De obicei diferite pagini internet construiesc o astfel de pagina pentru a răspunde la cele mai uzuale întrebări. Astfel, cei interesaţi o parcurg si, daca după aceea mai au și alte întrebări, se adresează proprietarului acelui site; FTP - Protocol de transfer al fișierelor - protocol internet utilizat pentru a copia fisiere intre diferite computere conectate la reţea.

42

gateway - deschidere - un program sau echipament hardware ce transfera date intre retele informatice, termen cu utilizare frecventa în accesarea site-urilor Internet sau în transferul de mesaje tip e-mail intre diferite servere. HUB - Aceasta componenta hardware este utilizata la conectarea computerelor din cadrul unei reţele informatice (de regula, în conexiune tip Ethernet), servind ca punct comun astfel încât informaţiile sa poată circula din cadrul unei locaţii centrale către oricare computer din reţeaua informatica. Nume de domeniu - Structură de nume ierarhică folosită în internet. Cel mai înalt nivel este cel superior precum .COM, .EDU, .NET .RO etc, apoi numele de domeniu înregistrat cum ar fi google. Apoi urmează subdomeniile precum mail sau www, rezultând mail.google.com sau www.google.com. IP - Protocol Internet IPv4 - Versiunea actuală a protocolului Internet. O adresă pe 32 de biţi atribuită fiecărei gazde. IPv4 oferă circa 4 miliarde de adrese IP. IPv6 - Următoarea generaţie a protocolului Internet. Marea schimbare este adresa pe 128 de biţi. Internet - adeseori numit simplu "net"; este o reţea mondiala de reţele de calculatoare. A fost conceput de catre Advanced Research Projects Agency (ARPA) al guvernului american în anul 1969 și a fost numit ARPAnet. Ideea initiala a fost de a construi o retea care va functiona chiar daca o mare portiune din ea este distrusa, de exemplu în cazul unui atac nuclear. NAT - Network Address Translation translatează un set de adrese IP în altă adresă IP. Permite mai multor gazde să acceseze un singur cont ISP pe baza unei singure adrese IP publice. Port - valoare pe 16 biţi folosită pentru a se putea distinge între multiplele conexiuni simultane ale unei gazde. Router - Oferă o interfaţă între două sau mai multe reţele. Ia decizii de înaintare a pachetelor, bazate pe adresa IP destinaţie. Subdomeniu - nivelul inferior din ierarhia domeniului, cum ar fi www. Proprietarul domeniului poate crea oricâte subdomenii doreşte. Mască subrețea - Mască binară folosită la definirea limitei între adresa de reţea şi componenta gazdă a adresei. Într-o subreţea gazdele sunt direct accesibile,

43

comunicaţia nu necesită un router. Comunicaţia între subreţele diferite necesită un router. De exemplu, o mască de subreţea 255.255.255.0 are 2424-biţi alocaţi porţiunii de reţea şi 8 biţi sunt rezervaţi ezervaţi pentru gazde. TCP - Transmission Control Protocol, TCP este un protocol de transfer capăt la capăt care reface erorile de transmisie şi este responsabil cu reordonarea pachetelor ce sosesc în altă ordine decât cea în care au fost transmise. UDP - User Datagram Protocol este un protocol neorientat pe conexiune. Este folosit atunci când nu este necesară sincronizarea celor două capete. UDP este adesea folosit la transmisia multimedia. Dacă un pachet se pierde pe drum, nu este o tragedie. URL - Uniform form Resource Locator, un nume gazdă accesibil oamenilor. Port bine cunoscut - folosit la stabilirea conexiunii iniţiale. De exemplu, un port bine cunoscut pentru serverele web este portul TCP 80. WWW - World Wide Web, sistem de informare grafică bazat pe pe hipertext. O parte dintre termenii specifici domeniului rețelelor rețelelor de calculatoare sunt definiți în cuprinsul fişelor de conspect sau al fişelor de lucru urmând ca profesorul şi elevii să-i să descopere şi să-ii adauge prezentului glosar. glosar

44

FIŞĂ DE DESCRIERE A ACTIVITĂŢII Modulul: Comunicații de date și rețele de calculatoare

După parcurgerea acestui modul: ştii... Ah


Să identifici topologia unei reţele
Mecanismele de comunicare
Sistemele de comutaţie în telecomunicaţii

înțelegi...


modelul OSI
modul de funcţionare a reţelelor de date

poți...
să explici principiile de bază ale modulării
să explici transmisiile sincrone și asincrone
să utilizezi reţelele de date
să alegi echipamentele necesare pentru realizarea reţelelor Activităţile propuse în continuare şi altele asemănătoare propuse de cadrele didactice te vor ajuta să atingi competenţele cerute pentru a deveni tehnician operator tehnică de calcul

Poţi folosi fişele de lucru, te poţi verifica realizând celelalte activităţi propuse.

Fişele de lucru constau în: - căutarea de informaţii din diverse materiale

45

- exerciţii propuse spre rezolvare - întocmirea unui portofoliu ce cuprinde toate exerciţiile rezolvate şi activităţile desfăşurate

Portofoliul sau mapa elevului ar putea conţine: • Rezultate ale lucrărilor şi activităţilor desfăşurate; • Rezultate ale activităţilor de autoevaluare şi dovezi ale discuţiilor care au avut loc; • Fişe de observaţie completate de colegi şi alte opinii privind activităţile desfăşurate; • Fotografii sau alte dovezi privind activitatea desfăşurată; • Fişe plan de acţiune, fişe de analiză a activităţilor desfăşurate; • Comentarii ale profesorului privind atitudinea şi rezultatele elevului. Alte activităţi cuprind teme, exerciţii sau aplicaţii care te vor ajuta să îţi evaluezi singur nivelul de cunoştinţe şi de atingere a competenţelor parcurse.

Înainte de a rezolva exerciţiile propuse citeşte-le cu atenţie. Dacă nu ai înţeles sau dacă nu şti la ce materiale să apelezi întreabă profesorul. Profesorul va ţine evidenţa exerciţiilor pe care le-ai rezolvat şi va evalua progresul realizat.

46

FIŞĂ PENTRU ÎNREGISTRAREA PROGRESULUI ELEVULUI Numele elevului: _________________________ Numele profesorului: _________________________ Competenț e care trebuie dobândite

Data

Activități efectuate şi comentarii

Evaluare

Aplicare în cadrul Dat a

unității de competență

Bine

Comentarii

Priorități de dezvoltare

Competențe care urmează să fie

Resurse necesare

dobândite (pentru fişa următoare)

47

Satis- Ref făcăt acer or e

• Competențe care trebuie dobândite Această fişă de înregistrare este făcută pentru a evalua, în mod separat, evoluţia legată de diferite competenţe. Acest lucru înseamnă specificarea competenţelor tehnice generale şi competenţelor pentru abilităţi cheie, care trebuie dezvoltate şi evaluate. Profesorul poate utiliza fişele de lucru prezentate în auxiliar şi/sau poate elabora alte lucrări în conformitate cu criteriile de performanţă ale competenţei vizate şi de specializarea clasei. • Activități efectuate şi comentarii Aici ar trebui să se poată înregistra tipurile de activităţi efectuate de elev, materialele utilizate şi orice alte comentarii suplimentare care ar putea fi relevante pentru planificare sau feed-back. • Aplicare în cazul unității de competență Aceasta ar trebui să permită profesorului să evalueze măsura în care elevul şi-a însuşit competenţele tehnice generale, tehnice specializate şi competenţele pentru activităţi cheie, raportate la cerinţele pentru întreaga clasă. Profesorul poate indica gradul de îndeplinire a cerinţelor prin bifarea uneia din următoarele trei coloane. • Priorități pentru dezvoltare Partea inferioară a fişei este concepută pentru a menţiona activităţile pe care elevul trebuie să le efectueze în perioada următoare ca parte a viitoarelor module. Aceste informaţii ar trebui să permită profesorilor implicaţi să pregătească elevul pentru ceea ce va urma. • Competențele care urmează să fie dobândite În această căsuţă, profesorii trebuie să înscrie competenţele care urmează a fi dobândite. Acest lucru poate implica continuarea lucrului pentru aceleaşi competenţe sau identificarea altora care trebuie avute in vedere. • Resurse necesare Aici se pot înscrie orice fel de resurse speciale solicitate:manuale tehnice, reţete, seturi de instrucţiuni şi orice fel de fişe de lucru care ar putea reprezenta o sursă de informare suplimentară pentru un elev care nu a dobândit competenţele cerute.

48

FIŞĂ DE FEED-BACK A ACTIVITĂŢII

Numele candidatului:

Clasa: Detalii legate de activitate:

Perioada de predare:

Activitate acceptată:

Activitate de referinţă:

Este nevoie de mai multe dovezi: Comentarii:

Data de predare după revizuire: Criteriile de performanţă îndeplinite:

Semnături de confirmare: Profesorul

Data

Candidatul

Data

49

FIŞĂ PENTRU VERIFICAREA ABILITĂŢILOR

Scrieţi litera corespunzătoare în coloane.

Alegeţi dintre următoarele variante: F = frecvent

U = uneori

Să înţeleagă textul în întregime

Să înţeleagă propoziţii

Elevii trebuie să citească:

R = rar sau niciodată

Vocabular/ descifrare

Trebuie să aflu mai mult

Cărţi Manuale Ziare Fişe conspect Fişe de activităţi Statistici (grafice) Table/imagini proiectate Literatură de specialitate Notiţe Semne şi simboluri Instrucţiuni Referate Proiecte Site-uri web Lucrările altora

Altele: ………………………………………………………………………………………… ..

50

FIŞĂ DE LABORATOR

NUME ELEV: COALA: CLASA: NORME DE TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII I DE PREVENIRE I STINGERE A INCENDIILOR ÎN LABORATORUL DE TEHNOLOGIE

Respectarea normelor de tehnica securităţii muncii contribuie Ia asigurarea condiţiilor de muncă normale şi Ia înlăturarea cauzelor care pot provoca accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale. În această direcţie responsabilitatea pe linie tehnică a securităţii muncii şi prevenirea şi stingerea incendiilor, revine atât celor care organizează, controlează şi conduc procesul de muncă, cât şi celor care lucrează direct în producţie. Conducătorul laboratorului trebuie să ia măsuri pentru realizarea următoarelor obiective: • Să se asigure iluminatul, încălzirea şi ventilaţia în laborator; • Să se asigure expunerea vizuală prin afişe sugestive, privitoare atât la protecţia muncii, cât şi la prevenirea şi stingerea incendiilor; • Instalaţiile din laborator să fie echipate cu instrucţiuni de folosire; • Să se asigure legarea la pământ şi la nul a tuturor echipamenelor acţionate electric; • În laborator să se găsească la locuri vizibile mijloace pentru combaterea incendiilor; • Să se efectueze instructaje periodice pe linie de protecţie a muncii, de prevenire şi stingere a incendiilor; • Înainte de începerea orei se va verifica dacă atmosfera nu este încărcată cu vapori de benzină sau cu gaze inflamabile; • Dacă s-a utilizat benzină sau alte produse uşor inflamabile pentru spălarea mâinilor, acestea trebuie din nou spălate cu apă şi săpun şi şterse cu un prosop; • Machetele sau exponatele trebuie să fie bine fixate în suport, iar utilizarea lor se va face numai în prezenţa inginerului sau laborantului; • Materialele utilizate se vor manevra cu grijă, pentru a nu se produce accidente

51

precum: răniri ale mâinilor, răniri ale ochilor, insuficienţe respiratorii, etc. • Manevrarea instrumentelor, a mijloacelor de lucru, a machetelor mai grele se va face cu atenţie pentru a evita riscul de lovire. • Prezenţa tensiunii electrice se va verifica cu instrumente de măsură. Elevii: • Vor utiliza materialul didactic doar sub supravegherea profesorului, iar în timpul pauzelor vor aerisi sala de clasă pentru a păstra un microclimat corespunzător de lucru; • Nu vor folosi în joacă instrumentele puse la dispoziţie; • Nu vor introduce obiecte în prizele electrice; • Vor avea grijă de mobilierul şi mijloacele didactice din dotarea laboratorului; • Vor semnala toate defectele instalaţiilor sau apariţia de situaţii periculoase; • Vor efectua lucrările de laborator în prezenţa profesorului sau laborantului; • Vor păstra o atmosferă de lucru în timpul orelor, în linişte şi cu seriozitate.

Nerespectarea regulilor mai sus menţionate poate conduce la accidente nedorite, de aceea, abaterile vor fi sancţionate conform prevederilor legale şi ale regulamentului de ordine interioară.

52

FIŞĂ DE LABORATOR

PROCES-VERBAL,

Încheiat astăzi ……………. cu elevii clasei …………… cu ocazia efectuării instructajului pentru protecţia muncii.

Nr. crt.

NUMELE I PRENUMELE

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18.

53

SEMNĂTURA

19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30.

Profesor,

54

FIŞĂ DE EVALUARE

Cum sunt evaluate învăţarea şi rezultatele obţinute

Metoda de evaluare

Da

Nu

Evaluarea este iniţială, formativă şi/sau sumativă?

Este nevoie de informaţii suplimentare

Teste prestabilite Examinări pe parcurs Examinări finale Teme stabilite Proiecte Teste practice Prezentări orale Evaluare a unor activităţi de lucru Mapele de lucrări Evaluare continuă Analize /rapoarte formale Demonstraţii

Altele: ........................................................................................................................................... Comentarii: ..................................................................................................................................

55

TABEL DE EVALUARE ŞI DE NOTARE COALA: DISCIPLINA : DATA: ...................... CLASA..................... TITLUL LECTIEI:

Punctaj obţinut la Nr.crt

Nume şi Prenume Aplicaţii

Aritmogrif

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. -17.

56

Total

Nota

puncte

obţinută

18. 19. 20. 21. 22. 23. 24, 25. 26. 27. 28. 29. 30.

57

FIŞĂ DE EVALUARE Această fişă are rolul de a ajuta profesorul să-şi facă o imagine despre ceea ce ştiţi legat de reţelele de calculatoare. De aceea sunteţi rugaţi să răspundeţi la întrebările de mai jos: Răspundeţi cu DA sau NU ______ 1. Aţi văzut până acum o reţea de calculatoare? ______ 2. Aţi utilizat până acum facilităţile oferite de o reţea de calculatoare? ______ 3. Aţi utilizat echipamente de reţea până acum? Completaţi 1. Unde se întâlnesc reţele de calculatoare? _________________________________________________________________________________ 2. Care sunt avantajele utilizării reţelelor de calculatoare? _________________________________________________________________________________ 3. Care sunt echipamentele utilizate în realizarea reţelelor de calculatoare? _________________________________________________________________________________ Ce înseamnă OSI? _________________________________________________________________________________ 4. De ce este util un ruter? _________________________________________________________________________________ 5. La ce se utilizează cablul UTP?

58

FIŞĂ DE LUCRU – COMPONETELE UNEI REȚELE Competența: Selectează componentele fizice utilizate în rețelele de date Obiective: Să asociaţi corect anumite caracteristici la echipamentele date Timp de lucru: 20 minute Lucrați în echipe ! Aveţi date câteva caracteristici ale echipamentelor de reţea folosite curent în realizarea reţelelor Ethernet. În dreptunghiurile de sub fiecare simbol treceţi pentru început numele echipamentului asociat acelui simbol. Apoi asociaţi la echipamentele din stânga caracteristicile din dreapta. Argumentaţi apoi alegerea!

Repetă semnalul primit pe un port prin ieșirile celorlalte porturi

Folosește adresele MAC pentru a construi un tabel de gazde , localizând aceste gazde într-un segment de reţea și reţinând traficul aferent segmentelor respective în interiorul acestor segmente. Echipament de nivel 3

Concentrează conectivitatea garantând lăţimea de bandă. Menţine separarea segmentelor de reţea pe care le conectează prin păstrarea traficului local în segmentul de care ţine acesta Echipament de nivel 1 Poate apare fenomenul de congestie a reţelei.

Sunt în esenţă calculatoare cu două sau mai multe plăci de reţea ce acceptă unul sau mai multe protocoale de reţea (e.g. IP) Menţine separarea segmentelor de reţea pe care le conectează prin păstrarea traficului local în segmentul de care ţine acesta Retransmite pachetele de date dintr-o reţea în alta Permite mai multor segmente punct la punct să fie reunite într-o singura reţea Ethernet partajat.

Echipament de nivel 2

59

TEST DE VERIFICARE A CUNOŞTINŢELOR - MODELUL OSI 1. Pe ce strat al modelului OSI operează ruterele? 1. Fizic 2. Transport 3. Rețea

4. Substratul MAC al stratului legătură de date 5. Sesiune

2 În ce strat al modelului OSI sunt biții împachetați în cadre? 1. Legătură de date 2. Transport 3. Fizic

4. Prezentare 5. Aplicație

3. Care sunt beneficiile folosirii unui model de rețea stratificat? A. Specifică cum schimbările făcute unui strat trebuie propagate către celelalte straturi B. Facilitează detectarea şi corectarea erorilor C. Se pune accent pe detalii şi nu pe funcționarea generală a rețelei D. „sparge” procesul complex al rețelelor în părți mult mai uşor de supervizat. E. Permite straturilor dezvoltate de diferiți producători să interopereze. 1. A şi B 2. B, D şi E 3. A şi C 4. Straturile modelului OSI de sus în jos sunt: 1. 2. 3. 4. 5.

4. Nici una de mai sus 5. Toate de mai sus

Aplicație, Prezentare, Sesiune, Transport, Rețea, Legătură de date, Fizic Sesiune, Prezentare, Transport, Legătură de date, Rețea, Fizic Fizic Legătură de date, Rețea, Transport, Sesiune, Prezentare, Aplicație, Prezentare, Aplicație, Sesiune, Transport, Rețea, Legătură de date, Fizic Aplicație, Criptare, Sesiune, Rețea, Transport, LLC, Fizic

5. Care din următoarele operează la nivelul stratului prezentare? A. MIDI, B. FTP, C. SMTP, D. TFTP, E. JPEG 1. A şi B 2. A,C şi E 3. C şi E

4. A şi E 5. Nici una de mai sus

6. Care din următoarele sunt protocoalele startului transport? 1. TCP şi UDP 2. IP

3. FTAM 4. IP şi TFTP

60

5. TFTP

7. Care din următoarele sunt considerate a fi straturi superioare? 1. Prezentare şi sesiune 2. Aplicație şi prezentare 3. Aplicație, prezentare şi sesiune

4. Aplicație prezentare, sesiune şi transport 5. Aplicație

8. Controlol traficului are loc în ce strat? 1. Fizic 2. Transport 3. Rețea

4. Substratul MAC al stratului legătură de date 5. Sesiune

9. Criptarea are loc în ce strat? 1. Aplicație 4. Transport 2. Prezentare 5. Legătură de date 3. Sesiune 10. Adevărat sau Fals: Stratul Rețea utilizează adresele fizice pentru a ruta datele la destinatari. 1. Adevărat

2. Fals

11. Detecția şi repararea erorilor are loc la nivelul cărui strat? 1. Transport 4. Aplicație 2. Prezentare 5. Rețea 3. Legătură de date 12. Care strat stabileşte, menține şi încheie comunicațiile între aplicațiile de pe dispozitive diferite? 4. Rețea 1. Aplicație 5. Legătură de date 2. Prezentare 3. Sesiune 13. În ce strat al modelului OSI este protocolul IP este implementat? 1. Aplicație 4. Rețea 2. Transport 5. Legătură de date 3. Sesiune 14. Care strat se ocupă de formatarea datelor aplicațiilor astfel încât să fie inteligibile la destinație?

61

1. 2. 3. 4. 5.

Aplicație Prezentare Sesiune Transport Legătură de date

15. Care din următoarele sunt standarde pentru stratul aplicație? A. MIDI, B. TIFF, C. JPEG, D. MPEG, E. GIF C şi D 1. 2. 3. 4.

B, C şi D B,C,D şi E Doar A Toate

16. În ce strat se găsesc pachetele? 1. 2. 3. 4. 5.

Fizic Sesiune Rețea Transport Legătură de date

17. Ce strat face translarea între adresele fizice MAC şi logice? 1. Fizic 2. Sesiune 3. Rețea 18. Ce înseamnă OSI? 1. 2. 3. 4. 5.

4. Transport 5. Legătură de date

International Standards Organization Open Systems Interconnect Operating Standard Information Operating System Interconnection Open Systems Interface

19. Repetoarele şi huburile sunt dispozitive de strat ….? 1. Fizic 2. Sesiune 3. Rețea

4. Transport 5. Legătură de date

62

DETERMINAREA ADRESELOR MAC ȘI IP A UNUI CALCULATOR Competenţa: Descrie topologiile şi operaţiile cu LAN Obiective: Obiective Să determinaţi adresa IP şi MAC a unui calculator Timp de lucru: 30 minute Lucraţi în echipe !

Utilizarea comenzii ipconfig /all pentru a determina adresa MAC şi IP a unei „gazde” cu sistem de operare Windows XP / Vista într-o rețea Ethernet

Lucrări preliminare Fiecare sistem de calcul conectat la o reţea Ethernet are o adresa MAC care este „arsă” în placa de reţea. Adresele MAC sunt de obicei afişate ca 6 seturi de numere hexazecimale separate de două puncte verticale sau liniuţe (de exemplu 15:aa:2f:3c:22:a1). De asemenea fiecare sistem de calcul conectat la o reţea locală / Internet are un identificator unic numit adresă IP. Adresele IP sunt afișate ca 4 numere, cunoscute ca octeţi, separate prin puncte (de exemplu 192.168.1.4). Comanda ipconfig /all afișează adresa IP a calculatorului dumneavoastră și informaţii despre reţea. Pentru efectuarea lucrării e nevoie de următoarele: - O staţie de lucru care este conectată la o reţea locală de calculatoare și care are adresa IP deja configurată - Acces la comanda Run In acest laborator veţi “găsi” adresele MAC şi IP ale sistemului vostru de calcul. Pasul 1. Determinarea adresei MAC

63

a) Din desktopul sistemului de operare windows XP daţi click pe butonul de start si apoi selectaţi comanda Run. Daca rulaţi Windows Vista din desktop selectaţi butonul de start și selectaţi caseta search

b) (XP) în caseta de dialog Run scrieţi cmd apoi daţi click pe butonul OK (Vista) în caseta search scrieți cmd și selectați cu mouse-ul legătura catre linia de comandă ce va apare în secțiunea Programs

c) În promptul de comandă scrieţi ipconfig /all și apăsaţi enter d) Comanda ipconfig /all va afișa o listă de informaţii despre configuraţia IP a sistemului dumneavoastră de calcul. Un exemplu este arătat în continuare. Informaţia afișată pe monitorul sistemului dumneavoastră de calcul va fi diferită

64

e) Găsiţi adresa MAC a sistemului dumneavoastră și notaţi-o. ___ : ___ : ___ :___ : __ : ___ : ___ :___

f) De ce ar putea un calculator avea mai multe adrese MAC? ____________________________________________________________________ ____________________________________________________________________ ____________________________________________________________________ _______________________________________________________________ g) Exemplul de mai sus arată că sistemul nostru de calcul are o singură placă de reţea. Ce s-ar fi schimbat dacă sistemul nostru ar fi avut și o placă wireless? ____________________________________________________________________ ____________________________________________________________________ ____________________________________________________________________ _______________________________________________________________

h) Deconectaţi cablul(rile) plăcii(lor) de reţea și utilizaţi comanda ipconfig /all din nou. Ce modificări constataţi? Adresa MAC se va afișa? Adresa MAC se schimbă vreo dată?

65

____________________________________________________________________ ____________________________________________________________________ ____________________________________________________________________ _______________________________________________________________

i) De ce este importantă adresa IP a unui sistem de calcul? ___________________________________________________________________ ___________________________________________________________________ ___________________________________________________________________ __________________________________________________________________ Determinarea adresei IP j) Din desktopul sistemului de operare windows XP daţi click pe butonul de start si apoi selectaţi comanda Run. Daca rulaţi Windows Vista din desktop selectaţi

butonul de start și selectaţi caseta search

k) (XP) în caseta de dialog Run scrieţi cmd apoi daţi click pe butonul OK (Vista) în caseta search scrieți cmd și selectați cu mouse-ul legătura catre linia de comandă ce va apăare în secțiunea Programs

66

l) În promptul de comandă scrieţi ipconfig /all și apăsaţi enter m) Comanda ipconfig /all va afișa o listă de informaţii despre configuraţia IP a sistemului dumneavoastră de calcul. Un exemplu este arătat în continuare. Informaţia afișată pe monitorul sistemului dumneavoastră de calcul va fi diferită

n) Găsiţi adresa IP a sistemului dumneavoastră și notaţi-o. _____ . _____ . _____ . _____ o) De ce este importantă adresa IP a unui sistem de calcul? ___________________________________________________________________ ___________________________________________________________________ ___________________________________________________________________ __________________________________________________________________ p) În promptul de comandă scrieţi ipconfig /? și urmăriţi rezultatul afișat. Care este rolul acestei comenzi? _________________________________________________________________

67

_________________________________________________________________ _________________________________________________________________ _________________________________________________________________ _______ q) Care sunt facilităţile oferite de această comandă?

68

FIŞĂ DE LUCRU – topologii și operații cu LAN Competența: Descrie topologiile şi operaţiile LAN Obiective: Cunoaşterea topologiilor de reţea Timp de lucru: 20 minute Lucrați în echipe ! Adevărat sau fals Indicaţi care din următoarele afirmaţii sunt adevărate şi care false ____ 1. Cele mai multe reţele de tip magistrală folosesc cablul coaxial ca mediu fizic. ____ 2. Reţelele de tip magistrală sunt dificil de depanat deoarece este dificil de identificat locaţia defectului. ____ 3. Topologia inel este baza pentru reţelele Ethernet şi Fast Ethernet moderne. ____ 4. FDDI poate conecta LAN-uri din mai multe clădiri, cum ar fi campusurile colegiilor. Răspunsuri multiple Identificaţi litera din dreptul opţiunii care completează cel mai bine afirmaţia sau răspunde la întrebare. ____ 5. O __________________ este o hartă sau model de dispunere a nodurilor într-o reţea a. backbone b. topologie fizică c. Ethernet d. FDDI ____ 6. O topologie ________________ constă într-un singur cablu ce conectează toate nodurile unei reţele fără alte dispozitive de interconectare. a. Stea b. Bus c. Inel d. Fizică ____ 7. Într-o topologie ________________, fiecare nod este conectat la două cele mai apropiate noduri astfel încât reţeaua întreagă formează un cerc. a. Inel b. Bus c. Stea d. Arbore

69

____ 8. Într-o topologie ________________, fiecare nod este conectat la un dispozitiv central cum ar fi un hub sau un switch. a. Inel b. Bus c. Stea d. Arbore ____ 9. În ________________, un pachet de 3 bytes este transmis de la un nod la altul intr-o manieră circulară în jurul unui inel. a. Comutare de pachete b. Pasarea jetonului c. Comutare de circuite d. Reasociere ____ 10. O _______________ apare atunci când 2 noduri verifică simultan canalul de transmisiune, ajung la concluzia că este liber şi încep să transmită . a. Bruiaj b. Comutare de circuite c. Coliziune d. Asociere ____ 11. ________________, utilizează un inel dublu de fibră optică pentru a transmite date la 100Mbps. a. ATM b. FDDI c. SPX d. IPX

Completați

12. La capetele reţelei bus sunt rezistori de 50 de ohmi cunoscute ca ___________________ . 13. Reţeaua cu comutare de _______________ , sparge datele în pachete înainte de a fi transportate. 14. Într-o reţea Ethernet, un ____________________ este o porţiune din reţea în care coliziunile apar dacă două noduri transmit date în acelaşi timp.

70

TOPOLOGII DE REȚEA Competența: Descrie topologiile LAN Obiective: Cunoaşterea topologiilor de reţea Timp de lucru: 20 minute Lucrați în echipe ! 1. Descrieţi diferenţa intre topologia fizica și cea logică ______________________________________________________________________ ______________________________________________________________________ ______________________________________________________________________ ______________________________________________________________________ ______________________________________________________________________ 2. Desenaţi un exemplu de topologie magistrală. 3. Desenaţi un exemplu de topologie stea. 4. Desenaţi un exemplu de topologie stea extinsă. 5. Care sunt avantajele și dezavantajele topologiei stea 6. Desenaţi un exemplu de topologie inel. 7. Care sunt avantajele și dezavantajele topologiei inel? VANTAGES 8. Topologia ___________________ combină mai mult de un tip de topologie. Când pe o magistrală se conectează două reţele cu topologie stea configuraţia se numește topologie stea-magistrală. 9. Descrieţi o situaţie când se utilizează tehnologia hibridă. _______________________________________________________________________ _______________________________________________________________________

71

REALIZAŢI PRACTIC! - REALIZAREA PATCH-URILOR UTP. Competența: Selectează componentele fizice utilizate în reţelele de date Obiective: Mufarea unui cablu de reţea conform standardului 568B Timp de lucru: 15 minute

Aveţi nevoie: 1. Un cleşte sertizor pentru mufe RJ45 2. Un tăietor special sau un cuter

1.

2.

3.

Se taie mantaua de PVC a cablului la 3 cm de capăt folosind un tăietor specializat (se presează puţin si se executa o mișcare circulară în jurul cablului) sau un cuter (atenţie sa nu tăiaţi si firele). S-ar putea să găsiţi un cleşte sertizor care să aibă şi unealta de dezizolat inclusă. Procedeul este acelaşi! Se despletesc perechile si se ordonează firele conform standardului dorit (568 B). Se taie firele la 1,5 cm de mantaua de PVC.

Se înfige cablul in mufa respectându-se poziţia mufei si ordinea firelor conform descrierilor de mai sus. Se verifica așezarea corectă a firelor in mufă. Se sertizează mufa folosindu-se cleştele de sertizare.

72

ARITMOGRIF MEDII DE TRANSMISIE

 Vrei să te relaxezi învăţând? Rezolvă următorul

1

2

3

4

5

6

7

8

Vertical: 1) Gruparea

firelor

la

cablurile

folosite

în

realizarea reţelelor Ehernet 100Base-TX 2) Mediu de transmisie care permite o viteză foarte mare de transmitere a datelor. 3) Mediu folosit de reţelele wireless. 4) Fibrele care folosesc pentru transmisie semnale laser, permitând un singur flux de lumină să parcurgă fibra 5) Unshielded ………….. pair. 6) Utilizat pentru transmiterea datelor prin fibrele optice 7) Undele ................... sunt fenomene fizice în general naturale, care constau dintr-un câmp electric şi unul magnetic în acelaşi spaţiu, şi care se generează unul pe altul pe măsură ce se propagă. 8) Reţele LAN cu acces multiplu şi cu detectarea purtătoarei şi a coliziunilor

73

ARITMOGRIF MODELUL OSI

 Vrei să te relaxezi învăţând? Rezolvă următorul 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Vertical: 1) Oferă servicii aplicaţie pentru transfer de fişiere, email, http. 2) Mediu de transmisie care permite o viteză foarte mare de transmitere a datelor. 3) Utilizat pentru rutare (determinarea căii pe care va fi trimis pachetul de date) 4) Model care defineşte un cadru de referinţă pentru reţele, format din 7 straturi. 5) Reprezintă un set de reguli pe baza căruia se determina forma datelor si trasmisia acestora. 6) Converteşte din formatul specific sistemului in formatul specific reţelei 7) Unitate de date a protocolului de nivel 2 8) Semnifică sfârşitul cadrului şi poartă informaţiile referitoare la detectarea erorilor sub forma CRC. 9) Echipament inteligent de nivel 3.

74

10)

Asigură siguranţa transmiterii datelor şi controlul fluxului de

date 11)

Unitate de date a protocolului de nivel 3

75

ARITMOGRIF ECHIPAMENTE DE RETEA

 Vrei să te relaxezi învăţând? 1

Vertical:

2

1) .................. de reţea folosită pentru conectarea fizică a calculatorului la un LAN

3 4 5

2) Oferă o interfaţă între două sau mai multe reţele

6 7

3) Sistem de calcul care are implementată suita de protocoale TCP/ IP

8 9 10

4) Concentrează conectivitatea garantând lăţimea de bandă.

11 12

5) Este utilă pentru interconectarea reţelelor locale ce utilizează tehnici de control al accesului la medii

13 14

diferite. 6)

Echipament de reţea de nivel I cu rolul de a retransmite informaţia (engl.)

7)

Repetor …. cu mai multe porturi.

8) Domeniu de …………….. reprezintă zona de reţea în care orice calculator membru al acesteia poate să transmită informaţii direct către alt calculator. 9)

Dispozitiv neinteligent (engl).

10) Moment în care şirurile de biţi transmise de 2 sau mai multe calculatoare interferează 11) Punct din reţea în care se întâlnesc mai multe ramuri. 12) Conductor electric format din fire metalice izolate 13) Loc într-un echipament de reţea la care se conectează un echipament terminal 14) O porţiune de reţea delimitată de punţi, comutatoare sau rutere.

76

Soluţionarea activităţilor • Scopul soluţionării activităţilor de învăţare ar trebui să fie acela de a oferi elevilor şi profesorului informaţii referitoare la ceea ce a învăţat elevul şi ce mai trebuie să înveţe în continuare. • Fiecare soluţie ar trebui să înceapă pe o pagină nouă pentru a-i fi mai uşor profesorului să dezvăluie soluţiile elevilor rând pe rând • Fiecare activitate ar trebui să includă un titlu care să furnizeze următoarele informaţii: • Denumirea activităţii • Denumirea modulului şi orice alte referinţe administrative. • Sfaturi despre ce anume ar trebui să facă un elev dacă găseşte o soluţie identică cu a altcuiva; de exemplu, orientarea către materiale suplimentare mai avansate. • Sfaturi referitoare la ce anume ar trebui să facă elevul dacă găseşte soluţii diferite. Sfaturi potrivite vor varia în funcţie de domenii şi de activităţi. Un anumit şablon ar putea fi: o Rugaţi elevul să repete activitatea, dar cu asistare suplimentare – de ex. Solicitându-i să citească instrucţiuni mai detaliate sau să utilizeze un instrument cum ar fi un computer. Apoi o Dacă a doua încercare a elevului eşuează; direcţionaţi-l către materiale de învăţare suplimentare sau către profesor. o În cazul în care a doua încercare a elevului este o reuşită; rugaţi-l să efectueze o activitate planificată pentru a le verifica cunoştinţele şi înţelegerea. În cazul în care acea activitate este o reuşită, elevii vor fi direcţionaţi către activitatea următoare sau către un material suplimentar mai avansat.

77

FIŞĂ DE LUCRU – componetele unei rețele Repetă semnalul primit pe un port prin ieșirile celorlalte porturi

Folosește adresele MAC pentru a construi un tabel de gazde , localizând aceste gazde într-un segment de reţea și reţinând traficul aferent segmentelor respective în interiorul acestor segmente.

HUB/ REPETOR Echipament de nivel 3

Concentrează conectivitatea garantând lăţimea de bandă.

Menţine separarea segmentelor de reţea pe care le conectează prin păstrarea traficului local în segmentul de care ţine acesta

Echipament de nivel 1 Poate apare fenomenul de congestie a reţelei.

SWITCH/ COMUTATOR

Sunt în esenţă calculatoare cu două sau mai multe plăci de reţea ce acceptă unul sau mai multe protocoale de reţea (e.g. IP)

Menţine separarea segmentelor de reţea pe care le conectează prin păstrarea traficului local în segmentul de care ţine acesta

Retransmite pachetele de date dintr-o reţea în alta

Permite mai multor segmente punct la punct să fie reunite într-o singura reţea Ethernet partajat.

ROUTER/ RUTERUL

Echipament de nivel 2

78

ARITMOGRIF MEDII DE TRANSMISIE

1

2

3

4

5

6

7

8

M P

O

E

N

L

E

F

R

I

E

O

E

E

E

B

T

M

C

T

C

R

E

O

T

L

T

H

H

A

R

D

W

A

R

E

I

S

O

R

S

E

M

N

T

R

A

E

E

G

T

D

N

I

E T I C E

79

ARITMOGRIF MODELUL OSI

1

A

P

L

I

C

2 3

P

A

T

I

E

R

E

T

E

A

E

T

A

C

H

O

S

I

P

R

O

T

O

C

O

L

R

E

Z

E

N

T

A

R

7

C

A

D

R

U

8

T

R

A

I

L

E

R

O

U

T

E

R

10

T

R

A

N

S

P

O

R

11

P

A

C

H

E

T

4 5 6

9

P

R

E

80

T

ARITMOGRIF ECHIPAMENTE DE RETEA

1 2

R

U

P

L

A

T

E

R

G

3 4

C

O

5

8

D

D

O

R

U

A

T

P

U

N

T

E

H

U

B

D

I

S

T

R

I

B

I

F

U

Z

A

R

E

D

U

M

B

S

T

I

B

L

U

G

M

E

C

O

N

G

E

N

O

D

C

A

R

T

S

E

12

14

Z

T

11

13

A

U

9 10

A

M

6 7

C

P

O

A

I

T

E

N

T

81

O

R

SUGESTII METODOLOGICE Implicațiile diferitelor modalități de utilizare a materialelor didactice pentru profesori şi elevi

• Rezultatele activităţilor desfăşurate şi ale evaluărilor, colectate atât de către profesor cât şi de către elev, trebuie strânse şi organizate într-un anumit loc, astfel încât informaţiile să poată fi regăsite cu uşurinţă. • Pentru elevi, aceste tipuri de dovezi, alături de alte experienţe pe care le pot avea, precum practica la locul de muncă, pot fi colectate într-o „mapă a elevului”

Mapa elevului ar putea conţine: • Rezultate ale lucrărilor de evaluare efectuate pentru teme din domeniul profesional sau abilităţi cheie • Rezultate ale activităţilor de autoevaluare şi dovezi ale discuţiilor care au avut loc • Opiniile elevilor privind activităţile desfăşurate • Planuri de acţiune /evaluări /activităţi viitoare planificate şi efectuate de către elev • Comentarii ale profesorului privind atitudinea şi rezultatele elevului Recomandări: Pe baza fişelor de documentare prezentate s-au elaborat modele de fişe de lucru, teme, fişe de observare, exerciții, simulări, pe care le găsiţi la Activităţi pentru elevi. Folosind aceste modele, puteţi crea propriile fişe de lucru şi pentru conţinuturile ce nu au putut fi atinse în acest material. Fişele se vor introduce în mapa de lucru a elevilor.

82

Sarcina suplimentară îi învaţă să citească şi alte articole de specialitate şi să se documenteze. Această sarcină poate fi realizată foarte uşor şi de elevii cu cerințe educaționale speciale. În felul acesta pot fi stimulaţi. Elevii creativi pot fi încurajaţi să elaboreze mesaje promoționale, prin sarcina specială propusă. Pot lucra şi în echipe la sarcina specială. Propuneţi elevilor să caute informații pe internet. Activităţile practice propuse duc nu numai la atingerea competenţelor privind reclama şi publicitatea, ci şi a celor privind comunicarea. Mai mult, îi stimulează pe elevi să participe activ la acţiunile şcolii şi să se implice şi în viitor în organizarea manifestărilor deosebite ale acesteia, îi învaţă să aplice activităţi de relaţii publice în activitatea lor viitoare. În general, aceste tipuri de acţiuni sunt uitate la nivelul firmelor mici. Proiectul este propus este o lucrare pentru care se va oferi o perioadă de realizare mai mare. Se vor discuta punctele ce trebuie atinse, se va realiza un plan al proiectului. Se pot detalia subpunctele prezentate. Se vor evidenţia lucrările realizate anterior care îi pot sprijini pe elevi în elaborarea proiectului.

83