Combinari De Intreprinderi Ifrs3

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI FACULTATEA DE CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE « STANDARDE, REGLEMENTARI SI POLITICI CONTABILE »

LUCRARE DE DIZERTATIE

IFRS 3 COMBINARI DE INTREPRINDERI

Coordonator : Prof.univ.dr. MIHAI RISTEA

Masterand: MIHU (GRIGORITA) MARICICA ADINA

Bucuresti - 2008 1

CUPRINS Pag.

Originile si inceputurile standardelor internationale de raportare contabila Noua structura Procesul normalizarii IFRS Ierarhizarea standardelor Impactul adoptarii IFRS de catre companiile din UE

Combinari de intreprinderi si situatii financiare consolidate Definirea termenilor Concepte, reguli si exemple Fondul commercial si fondul commercial negativ Aspecte privind contingentele Amedamende propuse la IFRS 3 Situatii financiare consolidate

Studiu de caz Concluzii

1. 4. 5. 6. 7. 8. 10. 11. 20. 22. 24. 26. 31. 41.

2

ORIGINILE SI INCEPUTURILE IASB Raportarea financiara in lumea civilizata a evoluat pornind de la doua modele generale, ale caror obiective erau intr-o oarecare masura diferite. Cea mai timpurie forma sistematizata de reglementare a contabilitatii s-a dezvoltat in Europa Continentala, fiind initiata in Franta in anul 1673. Aici, cerinta de bilant anual bazat pe valoarea justa a fost introdusa de catre guvern ca metoda de protejare a economiei impotriva falimentelor. Aceata forma de contabilitate la initiativa statului, de a controla actorii economici, a fost copiata si de alte state si a fost, mai tarziu, incorporata in Codul Comercial al lui Napoleon, in 1807. Aceasta metoda de reglementare a economiei s-a extins rapid pe intreg teritoriul Europei continentale, pe de o parte prin intermediul eforturilor lui Napoleon si pe de alta parte, datorita dorintei organelor de reglementare europene de a imprumuta idei unele de la celelalte. Aceasta familie de ’’legi cod’’ privind practicile de raportare s-a dezvoltata si mai mult in Germania, dupa unificarea acesteia din 1870, accentul mutandu-se de la valorile de piata la costul istoric si amortizarea sistematica. Ea a fost utilizata mai tarziu de catre guverne ca baza a evaluarii fiscale atunci cand au fost introduse impozitele pe profit, cu precadere la inceputul secolului XX. Acest model de contabilitate serveste, in principal, ca modalitate de moderare a relatiilor dintre companii individuale si stat. El ajuta la evaluarea fiscala si la limitarea platilor de dividende si este, de asemenea, o modalitate de protejare a functionarii normale a economiei, sanctionand afacerile individuale care nu sunt sigure din punct de vedere financiar sau care functioneaza intro maniera imprudenta ; desi, modelul a fost adaptat pentru raportarea pietelor de marfuri si pentru structurile (consolidate) de grup, acesta nu este scopul sau primar. Celalalt model a fost utilizat de abia incepand cu secolul XIX si a aparut ca o consecinta a revolutiei industriale. Industrializarea a creat nevoia unei mari concentrari de capital pentru desfasurarea proiectelor industriale (initial, canale si cai ferate) si pentru impartirea riscurilor intre mai multi investitori. In acest model, raportul financiar a reprezentat un mijloc de monitorizare a activitatilor afacerilor de proportii in scopul informarii actionarilor (care nu faceau parte din conducere). Raportarea financiara in scopurile pietei de capital s-a dezvoltat initial in Marea Britanie, intrun mediu legal comun in care statul legifera cat mai putin posibil, lasand un grad mare de posibilitati de interpretare pentru practica si pentru sanctiunile legale. Aceasta abordare a fost rapid adoptata si in SUA, pe masura ce acestea au devenit mai industrializate. Deoarece SUA a dezvoltat ideea grupurilor de companii controlate de un singur sediu central (spre sfarsitul secolului XIX), aceasta filozofie de raportare financiara a inceput sa fie tot mai axata pe conturile consolidate si pe grup, decat pe companiile individuale.

3

Din motive diferite, nici guvernul Marii Britanii si nici cel al SUA nu au considerat acest cadru de raportare ca fiind potrivit pentru scopurile impozitarii pe profit si, din acest motiv, in timp ce rapoartele financiare ofera informatii pentru procesul de evaluare, fiscalitatea retine un curent legal separat, care a avut o mica influenta asupra raportarii financiare. Al doilea model de raportare financiara, in general cunoscut sub numele de raportare anglosaxona, poate fi caracterizat ca axandu-se pe relatia dintre afacere si investitor si pe fluxul de informatii catre pietele de capital. Guvernul utilizeaza in continuare raportarea ca pe o modalitate de reglementare a activitatii economice (de exemplu, misiunea Comisiei de Valori Mobiliare este de a proteja investitorul si de a asigura faptul ca pietele de titluri de valoare functioneaza eficient), insa raportul financiar este indreptat catre investitor si nu catre guvern. Nici una din cele doua abordari ale raportarii financiare prezentate mai sus nu este in mod special utila intr-o economie agrara sau intr-o economie formata in mare parte din microintreprinderi, astfel incat, pe masura ce tarile s-au dezvoltat din punct de vedere economic (sau au fost colonizate), au adoptat variante ale unuia sau altuia din aceste modele. IFRS sunt un exmplu al celui de-al doilea sistem de reguli de raportare financiara orientat catre piata de capital. Normalizatorul international initial, Comitetul pentru Standardele Internationale de Contabilitate (IASC) a fost inffintat in 1973, intr-o perioada de schimbari majore in domeniul reglementarilor contabile. In SUA, Consiliul pentru Standarde de Contabilitate Fianaciara (FASB) tocmai fusese creat, in Marea Britania primul normalizator national isi incepuse functionarea de curand., UE lucra la principalul punct de pe pragramul propriului plan de armonizare contabila (Directiva a IV-a) si atat SUA, cat si OECD aveau sa creeze in curand comitete contabile. IASC a fost lansat in preajma Congresului Mondial de Conatbilitate din 1972 (reuniune a profesiei internationale care are loc o data la 5 ani), dupa intalnirea neoficiala dintre reprezentantii profesiei britanice (Institutul Contabililor Autorizati din Anglia si Tara GalilorICAEW)si profesia americana (Institutul American al Contabililor Publici AutorizatiAICPA). In prima faza a existentei sale, IASC a avut diverse probleme. Odata ce Federatia Internationala a Contabililor (IFAC) a fost creata in 1977 la urmatorul congres mondial, IASC a trebuit sa lupte impotriva incercarilor de a fi absorbit de IFAC. A reusit sa reziste, ajungand la un compromis prin care a ramas independent, insa toti membri IFAC deveneau automat membri IASC, iar IFAC avea dreptul de a numi membrii Consiliului de Normalizare. Atat UE, cat si OECD au fost active in crearea reglementarilor internationale in anii ’70, dar IASC a reusit sa le convinga de faptul ca ar trebui sa lase regulile de evaluare si recunoastere pe seama IASC. Cu toate acestea, proclamandu-se ca unic reglementator international, a avut dificultati mari in a convinge pe toti sa ii urmeze regulile. Desi corpurile profesionale membre erau teoretic angajate in promovarea utilizarii IAS la nivel national, in practica, doar putine organisme nationale au avut influenta in normalizarea din tara lor, in timp ce altii (inclusiv SUA si Anglia) au preferat standardele nationale. In Europa, IAS au fost utilizate la scara mica in Italia si Elvetia, iar normalizatorii nationali din anumite tari, cum ar fi Malayesia, au inceput sa utilizaze IAS ca baza pentru standardele nationale, neadoptandu-le in forma creata de IASC.

4

IASC a intrat intr-o noua faza in 1987, care a dus direct la organizarea de astazi, atunci cand secretarul general, David CAIRNS, inconjurat de CVM din SUA, a negociat o intelegere cu Organizatia Internationala a Comisiilor cu Titluri de Valoare (IOSCO). IOSCO era in cautarea unui “pasaport” international comun cu care companiile sa poata fi acceptate pentru o cotare secundara in jurisdictia oricarui membru IOSCO. Conceptul era ca, oricare ar fi regurile de cotare de pe bursa primara a companiei, sa existe un pachet minim comun pe care toate bursele de valori sa il accepte de la companiile straine care doreau o cotare secundara. IOSCO era pregatit sa utilizeze IAS ca baza de raportare financiara pentru acest pasaport, cu conditia ca standardele internationale sa poata fi aduse la nivelul stipulat de IOSCO. Pentru prima data, IASC avea un client clar si un rol clar pentru standardele sale. Acest lucru a provocat o activitate frenetica de imbunatatire a standardelor existente, prin inlaturarea numeroaselor tratamente alternative care erau permise de standarde. IASC si-a lansat proiectul de comparabilitate si imbunatatiri pentru dezvoltarea unui set-nucleu de standarde pentru IOSCO. Acestea au fost terminate in 1993, nu fara contradictii intre membri, dar, pentru marea dezamagire IASC, nu au fost acceptate la acel moment de IOSCO. Liderii IASC au fost nemultumiti, printre altele, de faptul ca IOSCO a dorit mai degraba sa adopte doar unele dintre standarde, mai degraba decat decat sa preia intregul proces al IASC, deci toate standardele create. In cele din urma, colaborarea lansata in 1995, atunci cand Sir Bryan Carsberg a preluat functia de secretar general si a initiat o perioada frenetica in care standardele existente au fost din nou revazute si revizuite, fiind de asemenea create si standarde noi pentru acoperirea lacunelor. De aceasta data, setul de standarde a inclus, printre altele, si IAS 39, privind recunoasterea si evaluarea instrumentelor financiare, care a fost acceptat, in ultimul moment si cu mare dificultate, ca un standard interimar de compromis. In acelasi timp, IASC a infiintat un comitet pentru a veghea asupra viitoarei sale structuri. Daca avea sa fie normalizatorul recunoscut de organele de reglementare de la bursele mondiale de valori, atunci avea nevoie de o structura care sa reflecte acest lucru. Modelul de normalizare anglo-saxon, in care profesionistii contabili isi stabilesc singuri regulile, fusese in mare parte abandonat in ultimii 25 de ani de la formarea IASC. Standardele erau create in mare parte de consilii nationale dedicate ca FASB si nu de organisme ca AICPA. IASC a facut tot posibilul sa incurajeze participarea acestora in anii ’90, in cadrul vechii sale structuri, dar a recunoscut ca pentru acest lucru era necesara o noua structura. Alegerea trebuia facuta intre o abordare reprezentativa de proportii (asemanatoare vechii structuri), dar in care normalizatorii nationali sa aiba reprezentanti si un organism profesional mic de normalizatori experimentati care sa lucreze independent. Sfarsitul acestei faze de normalizare internationala si rezolvarea acestor probleme au venit la o scurta perioada dupa aceea, in 2000. In mai, membrii IOSCO au votat la intalnirea lor anuala sa adopte standardele IASC, dar a fost imediat depasit de anuntul din iunie 2000, conform caruia Comisia Europeana intentiona sa adopte IAS ca cerinta pentru cotarile primare din statele membre.

5

Aceasta adoptare completa de catre UE a eclipsat anuntul mai putin entuziast al IOSCO, iar de atunci UE a devenit cel mai influent organism in ceea ce priveste standardele internationale. In iulie 2000, membrii ISAC au votat sa abandoneze vechea structura bazata pe organismele profesionale si sa adopte o noua structura: din 2000 standardele aveau sa fie create de un consiliu profesional si finantate de contributiile voluntare stranse de un nou organism de supraveghere.

NOUA STRUCTURA Structura formala stabilita in 2001 are drept piatra de temelie Fundatia IASC, o corporatie din Delaware. Administratorii Fundatiei IASC, prezidata de fostul presedinte al Rezervei Federale SUA, Paul Volcker, au fost pe de o parte responsabilitatea de a strange cele 15 milioane de dolari pe an, necesare finantarii procesului de normalizare, iar pe de alta parte, responsabilitatea de a numi membrii Consiliului pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASB), pe cei ai Comitetului pentru Interpretarea Standardelor Internationale de Raportare Financiara (IFRIC) si pe cei ai Consiliului de Consiliere in privinta standardelor (SAC). Consiliul de consiliere in privinta standardelor (SAC) se intalneste cu IASB de trei ori pe an, in general, pentru doua zile. SAC are aproximativ 50 de membri, numiti in calitate personala (nu organizationala), dar sunt sprijiniti in general de organizatii care au un interes in raportarea internationala. Membrii de fata includ analisti, directori executivi de corporatii, auditori, normalizatori si organe de reglementare de la bursele de valori. Membrii servesc drept canal pentru comunicarea dintre IASB si grupul sau mai mare de constituenti, sugerand teme pe agenda IASB si discutand pe marginea propunerilor IASB. Comitetul pentru Interpretarea Standardelor Internationale de Raportare Financiara (IFRIC) este un comitet alcatuit in principal din parteneri tehnici in firme de audit, dar include de asemenea persoane care intocmesc situatiile financiare , precum si utilizatori. El succede Comitetul pentru Interpretarea Standardelor (SIC) care a fost creat de IASC. Fuctia SIC/IFRIC este de a raspunde intrebarilor tehnice venite din partea constituentilor cu privire la modul de interpretare a IFRS- de fapt, de a acoperi golurile dintre diferitele reguli. De curand, a inceput sa propuna de asemenea modificari la standardele IASB, drept raspuns la dificultatile operationale percepute sau din nevoia imbunatatirii uniformitatii. IFRIC are legaturi cu Grupul Operativ pe probleme emergente din SUA si cu organisme similare, ca normalizatorii, in incercarea de a pastra convergenta la nivelul interpretarii. El stabileste, de asemenea, relatii cu organele de reglementare de la bursele de valori, care pot fi implicate in luarea deciziilor cu privire la acceptabilitatea practicilor contabile, care vor avea efect asupra interpretarii IFRS. Normalizatorii de legatura sunt organismele nationale din Australia, Canada, Franta, Germania, Marea Britanie, SUA si Japonia. Fiecare din aceste organisme are o relatie speciala cu un membru al consiliului, care in mod normal detine functie in cadrul normalizatorului national si este responsabil pentru pastrarea legaturii intre organismul international si cel national. Acest lucru, impreuna cu SAC, a reprezentat solutia la care s-a ajuns de catre vechiul IASC in incercarea de a pastra o anumita reprezentare geografica. Cu toate acestea, acest lucru a fost depasit intr-o oarecare masura de evenimente: in ceea ce priveste UE , interactiunea sa cu IASB este intermediata de EFRAG, care nu are nici un membru de legatura oficial in cadrul 6

Consiliului. Presedintele adjunct al IASB a indeplinit aceasta functie, dar, in timp ce Franta , Germania si Marea Britanie au in mod individual membrii de legatura, EFRAG si Comisia Europeana sunt, pana in anest moment, in afara acestei structuri. Mai mult, exista multi normalizatori nationali, in special din tarile in curs de dezvoltare, care nu au reprezentant in SAC si, deci, nu au nicio legatura directa cu IASB, in ciuda faptului ca multi dintre acestia incearca sa reflecte standardele IASB in propriile standarde nationale. La Congresul Mondial din anul 2002 din Hong Kong, IASB a organizat o intalnire deschisa pentru normalizatorii nationali, care a fost intampinata cu entuziasm. Drept rezultat, IASB a inceput sa aloce timp pentru intalnirile formale de creare de legaturi intre normalizatori, la care sa poata participa orice alti normalizatori interesati. Desi aceasta practica nu se ragaseste nici in Constitutia IASB si nici in procedurile sale de lucru, ambele se afla intrun proces de revizuire la momentul de fata, iar modificarile pot fi facute in anii urmatorii ani.

Procesul normalizarii IFRS Agenda IASB este determinata in mai multe feluri. Sunt facute sugestii de catre administratori, SAC, normalizatorii de legatura, firmele internationale de audit si altii. Acestea sunt dezbatute de catre Consiliu, iar concluziile preliminare sunt discutate cu diverse organisme de consultare. IASB are, de asemenea, un comitet comun cu FASB pentru stabilirea agendei. Proiectele pe termen lung sunt puse intai pe agenda de cercetare, ceea ce inseamna ca activitatea preliminara este realizata prin colectarea informatiilor despre o anumita problema si potentialele solutii. Proiectele pot ajunge pe agenda de lucru curenta si pe alte cai. Din 2001, agenda a fost dominata de nevoia de a ocoli standardele mostenite, astfel incat sa se creeze o serie intreaga de standarde pentru companiile europene care se indreapta catre IFRS si, de asemenea, pentru realizarea modificarilor urgente in numele convergentei (contabilitatea de achizitii si fondul comercial) si al imbunatatirii standardelor actuale. Aceste nevoi au fost indeplinite in mare masura incapand cu a doua jumatate a anului 2004. Odata ce un proiect ajunge pe agenda curenta, procesul formal este ca personalul (un grup de aproximativ 20 de membrii ai personalului tehnic, angajati in cadrul IASB) sa creeze proiecte de lucrari care sunt apoi discutate de catre consiliu in intalnirile deschise. In urma dezbaterii, personalul rescrie lucrarea sau scrie o lucrare noua, care este dezbatuta la o intalnire ulterioara. In teorie, exista un proces intern prin care personalul propune solutii, pe care Consiliul fie le aproba, fie le respinge; in practica, procesul este mult mai elaborat: uneori (in special pentru proiectele ca instrumentele financiare), anumiti membrii ai Consiliului primesc o responsabilitate speciala pentru proiect si discuta probleme la intervale regulate cu personalul relevant, ajutand la crearea lucrarilor care ajung pe masa Consiliului. In mod egal, membrii Consiliului pot scrie sau vorbi direct cu membrii personalului in afara procesului formal de intalniri pentru a le indica ingrijorarile lor cu privire la anumite aspecte. Procesul implica in mod normal: 1. discutarea unei lucrari prin prezentarea elementelor principale;

7

2. pregatirea unui proiect de expunere care incorporeaza deciziile preliminare luate de catre Consiliu- in cadrul acestei faze, multe probleme sunt redezbatute, uneori de mai multe ori; 3. publicarea proiectului de expunere; 4. analiza comentariilor primite pe marginea proiectului de expunere. 5. dezbatarea si emiterea standardului final, insotit de indrumarile de aplicare si de un document care prezinta “Baza pentru concluzii” (motivele pentru care Consiliul a respins anumite solutii, preferand altele). Voturile exprimate pe marginea proiectului si pe marginea standardului final sunt secrete, insa, in afara de acest fapt, procesul este chiar foarte deschis, persoane din afara avand chiar posibilitatea sa consulte rezumatele proiectelor pe website-ul IASB si sa participe la intalnirele Consiliului daca doresc. Bineinteles, schimburile zilnice neoficiale dintre personal si Consiliu nu sunt vizibile pentru public si nici intalnirile in care Consiliul ia decizii strategice sau administrative. Procedura de baza stabilita poate fi modificata in anumite circumstante. Daca proiectul a iscat controverse sau este foarte dificil, Consiliul poate emite un document de discutii inainte de a ajunge la stadiul emiterii proiectului de expunere. El a reemis un document de discutii privitor la optiunile pe actiuni inainte de a se ajunge la IFRS 2, plata pe baza de actiuni. El procedeaza la fel si in privinta proiectului de raportare a performantelor si in privinta proiectului privitor la standardele pentru intreprinderile mici si mijlocii. Un astfel de document de discutii poate sa prezinte doar lucrurile pe care personalul le considera problematice sau poate la fel de bine sa indice opiniile preliminare ale Consiliului. Consiliul poate desemna sa organizeze o anumita forma de consultare publica in cadrul procesului. La revizuirea lui IAS 39, Instrumente financiare : recunoastere si evaluare in 2003, el a organizat discutii la mese rotunde. Cei care au raspuns la proiectul de expunere au fost invitati sa participe la intalniri in grupuri mici cu membrii Consiliului, in care au putut sa isi exprime opiniile si sa participe la dezbateri. Dincolo de aceste procese consultative oficiale, Consiliul a desfasurat de asemenea incercari pe teren ale anumitor standarde (asa cum a facut de curand cu raportarea performantelor si cu asigurarea), acolo unde voluntarii care intocmesc situatiile financiare aplica noile standarde propuse. Firmele internationale de audit primesc lucrari din partea Consiliului ca rezultat al statutului lor de membri ai IFRIC si sunt, de asemenea, invitate sa comenteze neoficial pe parcursul diferitelor stadii ale dezvoltarii standardelor.

IERARHIZAREA STANDARDELOR Cadrul general este utilizat de catre membrii Consiliului si de catre personal in cadrul dezbaterii si ei se asteapta ca cei care fac comentarii pe marginea proiectelor de expunere sa isi formuleze argumentele pe baza acestui cadru. Cu toate acestea, cadrul general nu este intentionat a fi folosit direct de catre auditori si persoanele care intocmesc situatiile financiare in determinarea metodelor lor contabile. In cadrul revizuirii din 2003 a IAS 8, IASB a introdus o ierarhie a regulilor contabile care ar trebui urmata de persoanele care intocmesc situatiile financiare in cautarea solutiilor la problemele contabile. Aceasta ierarhie arata ca indrumarea cu cea mai mare autoritate este IFRS si ca persoanele care intocmesc situatii financiare ar trebui sa caute indrumari dupa cum urmeaza :

8

1. IAS/IFRS si interpretarile SIC/IFRIC, atunci cand acestea se aplica unei tranzactii sau conditii. 2. In absenta unui astfel de standard aplicabil direct, va fi utlizat rationamentul pentru dezvoltarea si aplicarea unei politici contabile care sa fie relevanta pentru nevoile utilizatorilor de luare a deciziilor si credibila, in sensul ca situatiile financiare : reprezinta fidel pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie ale entitatii de raportare ; reflecta fondul economic al tranzactiilor, evenimentelor si conditiilor, mai degraba decat simple forme legale ale acestora ; sunt neutre ; sunt prudente ; sunt complete sub toate aspectele semnificative. 3. Daca acest lucru nu este posibil, persoana care intocmeste situatiile financiare ar trebui sa priveasca apoi catre cele mai recente standarde ale altor normalizatori care utilizeaza un cadru conceptual similar in dezvoltarea standardelor sale, ca si catre alte carti de contabilitate si practici din industrie care nu intra in conflict cu indrumarile de nivel mai inalt. 4. Doar daca nici una din solutiile de mai sus nu este suficienta, atunci persoana care intocmeste situatiile financiare ar trebui sa caute direct in Cadrul General. De fapt, daca IFRS nu acopera un subiect, persoana care intocmeste situatiile financiare ar trebui sa se uite in GAAP nationale, iar solutia cea mai evidenta sunt US GAAP, partial, pentru ca este cel mai complet set de standarde si partial pentru ca pe piata globala de capital, US GAAP sunt alternativa cea mai bine inteleasa (iar utilizarea US GAAP inlatura elementele de reconciliere din formularul 20-F pentru entitatile straine inregistrate la CVM). In orice caz, avand in vedere intentia profesionala a IFRS si US GAAP de a converge, ar fi ilogic ca indrumarile sa fie cautate in alte seturi de standarde, cu exceptia cazului in care US GAAP nu abordeaza aspectele care necesita clarificare. IMPACTUL ADOPTARII IFRS DE CATRE COMPANIILE DIN UE Efectul trecerii la IFRS va varia de la tara la tara si de la companie la companie. Principiile contabile general acceptate (GAAP) din multe tari europene au fost dezvoltate in scopuri fiscale si de alta natura de reglementare, astfel incat principiile difera de la tara la tara. Paginile web ale multor firme de contabilitate din UE subliniaza in momentul de fata complexitatea si confuzia potentiala implicate de tranzatia la IFRS. Complexitate inseamna cost. Un studiu realizat pe 1000 de companii europene indica faptul ca acel cost mediu al conformarii din randul companiilor din Marea Britanie va ajunge la aproximativ 360.00 lire. Aceasta cifra se ridica la 446.000 de lire pentru o companie din top 500; la 625.000 d elire pentru companiile cu o valoare de capitalizare de piata intre 1 miliard si 2 miliarde de lire; si la 1 milion de lire pentru companiile evaluate la mai mult de 2 miliarde de lire. Totusi, implementarea nu este singura dificultate si, este posibil, sa nu fie nici macar cea mai importanta. Modificarile in principii pot reprezenta modificari semnificative in situatiile profitului si pierderilor si in bilanturi. Intr-un studiu efectuat in anul 2002 asupra companiilor din UE, doua treimi din cei care au raspuns au indicat ca adoptarea IAS ar avea un impact mediu pana la maxim asupra afacerii lor. Unul dintre cele mai importante efecte ale trecerii la IFRS se va reflecta in relatiile legale ale companiilor. In mod evidend, companiile trebuie sa faca prezentarile corespunzatoare pentru detinatorii de interese, pentru a explica asa cum se cuvine modificarile si impactul acestora. In

9

plus, contabilii si avocatii trebuie, de asemenea, sa revizuiasca prezentarile explicate pe larg in josul paginilor, cerute de IFRS in situatiile financiare. Cei care intocmesc proiectele trebuie sa examineze utilizarea ’’modificarilor adverse semnificative ‘’ in contextul afacerilor ale caror venituri pot face obiectul unei volatilitati contabile. Contractele privind datoriile, capitalurile proprii si leasingul financiar pot necesita o restructurare datorata modificarilor neanticipate in rezultatele de raportare aparute din utilizarea IFRS. Spre exemplu, IFRS pot necesita o reclasificare a anumitor instrumente financiare anterior prezentate ca si capitaluri proprii in bilantul unor companii in componentele de capitaluri prorpii si datorii. In plus, IFRS permit companiilor sa ajusteze valorile contabile ale investitiilor imobiliare la valorile juste ale pietei cu orice castiguri reflectate in contul de profit si pierdere. Persoanele cu functii executive pot fi ingrijorate in ceea ce priveste sistemele de compensare legate de cresterea castigurilor intre datele de evaluare, cand castigurile pot fi stat de volatile sau pot sa fie pur si simplu ingrijorate de faptul ca acordurile de compensare sunt legate de rezultate care nu mai sunt realiste. Putine companii doresc sa utilizeze in continuare GAAP in documente, din cauza costurilor implicate de mentinerea a doua sisteme separate de contabilitate. Drept rezultat, companiile, avocatii si contabilii acestora vor trebui sa reexamineze contractele in lumina efectului anticipat al IFRS asupra situatiilor financiare ale companiilor.

COMBINARI DE INTREPRINDERI SI SITUATII FINANCIARE CONSOLIDATE Contabilizarea combinarilor de intreprinderi a fost supusa unei revizuiri complete in SUA de catre IASB si in alte jurisdictii in ultimii ani, acest proces este planificat a continua pentru inca catva timp. IFRS 3, introdus in anul 2004, sub forma SFAS 141, renunta la metoda uniunii intereselor si trateaza fondul comercial care provine din achizitia de activ necorporal cu durata de viata nederminata. Standardul prevede, de asemenea, ca activele si datoriile dintr-o filiala, unde exista un interes minoritar, se vor evalua la valoare justa, inclusiv partea de interes minoritar. IASB si FASB urmaresc un proiect comun pentru a revizui mai departe inregistrarea combinarilor de intreprinderi, ceea ce ar trebui sa rezulte intr-un viitor apropiat. Normalizatorul de standarde analizeaza si aria de aplicabilitate a consolidarii, deci se poate astepta la o revizuire a IAS 27, dar nu pentru anul 2006. Cand o combinare se inregistreaza ca o achizitie, activele achizitionate si datoriile asumate sunt inregistrate la valorile lor juste, folosind contabilitatea achizitiilor. Daca valoarea justa a activelor nete achizitionate este egala cu o alta valoare decat cea a pretului de achizitie total, excedentul (sau, mai des intalnit, deficienta) este numit, in general, fond comercial (o deficienta este un fond comercial negativ).

10

Fondul comercial de acest tip poate proveni doar in contextul unei combinari de intreprinderi. Atata vreme cat valorile juste ale multor active si datorii pot fi stabilite imediat ( si intr-o tranzactie efectuata in conditii comerciale obiective, trebuie sa fie cunoscute partilor), anumite probleme de recunoastere si masurare apar in mod inevitabil. Printre acestea sunt valoarea contingentului promis fostilor detinatori si entitatii achizitionate si stabilirea masurii in care anumite cheltuieli care apar in virtutea tranzactiei, cum ar fi cele care tin de eliminarea facilitatilor duble, trebuie sa fie tratate ca parte a unei tranzactii sau ca element din inregistrarea post-achizitie. La nivel practic, entitatile achizitionate sunt fie pastrate ca filiale operative, fie activele si datoriile acestora sunt absorbite intr-o intreprindere existenta a achizitorului. Raportarea financiara consolidata a entitatii care subzista sau a societatii mama va fi identica in oricare caz, dar in primul caz situatiile financiare proprii ale filialei pastreaza valorile contabile bazate pe costul istoric ale acesteia, asa ca va fi nevoie sa se pastreze inregistrari MEMO, astfel incat majorarile si scaderile la nivelul activelor si datoriilor (pentru a reflecta valorile juste de la data achizitiei, ajustate mai departe pentru amortizare si alte situatii survenite ulterior pana la data situatiei financiare) sa poata fi facute la pregatirea situatiilor financiare consolidate. Cand activele si datoriile sunt transferate, inregistrarile pentru unitatea care achizitioneaza vor reflecta noile valori contabile ale activelor si datoriilor de la data achizitiei. Problemele contabile majore care afecteaza combinarile de intreprinderi si elaborarea situatiilor financiare consolidate sau combinate sunt urmatoarele : 1. Recunoasterea si masurarea corespunzatoare a activelor si datoriilor entitatilor care se combina ; 2. Eliminarea soldurilor si tranzactiilor dintre companii la elaborarea situatiilor financiare consolidate. Acest capitol pune in discutie si contabilizarea aplicabila domeniilor cu probleme speciale, cum ar fi achizitiile inversate si practicile care apar si au implicatii contabile compelxe, cum ar fi entitatile cu scop special. In referentialul elaborat de IASB exista anumite standarde contabile si de raportare, care vizeaza direct consturile consolidate : Norma contabila IAS 21 ``Efectele variatiei cursurilor monedelor straine`` IAS 27 ``Situatiile financiare consolidate si contabilizarea perticipatiilor in filiale`` IAS 28 ``Contabilizarea participatiilor in cadrul intreprinderilor asociate`` IAS 29 ``Prezentarea conturilor in economiile hiperinflationiste`` IAS 31 ``Informarea financiara relativa la participatiile in cadrul intreprinderilor de tip joint-ventures (asocierilor in participatie)`` IFRS 3 ``gruparile de intreprinderi``

Aspecte ale consolidarii vizate Conversia conturilor societatilor aflate in strainatate Perimetrul de consolidare, consolidare prin metoda integrarii globale Consolidare prin metoda punerii in echivalenta Conversia conturilor filialelor situate in tarile cu o puternica inflatie Consolidarea prin metoda integrarii proportionale Determinarea si tratamentul contabil al fondului comercial pozitiv sau negativ`` 11

DEFINIREA TERMENILOR Consolidare contabila = procesul de combinare a situatiilor financiare ale unei societati mama si a uneia sau mai multor filiale distincte sau separate in mod legal. Achizitie = o combinare de intreprinderi in care o entitate (achizitorul) obtine controlul asupra activelor nete si operatiunilor unei alteia (entitatea achizitionata) in schimbul unui transfer de active, angajare de datorii sau emitere de actiuni. Combinare de intreprinderi Aducerea impreuna a unor intreprinderi separte intr-o entitate economica, ca urmare a obtinerii de catre o intreprindere a controlului asupra activelor nete si operatiunilor unei alteia. Combinare = orice tranzactie prin care o intreprindere obtine controlul asupra activelor si bunurilor unei alte intreprinderi, indiferent de forma intreprinderii care reiese din tranzactia de combinare. Situatii financiare combinate = situatiile financiare care prezinta pozitia financiara si/sau rezultatele financiare ale operatiunilor unor entitati legal separate, legate prin titlul comun de proprietate, ca si cand ar fi o entitate unica. Situatii financiare consolidate = situatiile financiare ale unui grup prezentate ca cele ale unei singure entiati economice Control = puterea de a guverna politicile financiare si operationale ale unei entitati, in scopul obtinerii de beneficii din activitatile acesteia Metoda bazata pe cost = o metoda contabila prin care investitia este recunoscuta la nivelul costului. Investitorul recunoaste profitul din investitie doar in masura in care el primeste distributii din profiturile nete acumulate, care apar dupa adata achizitiei. Data achizitiei = data la care controlul asupra activelor nete si a operatiunilor entitatii achizitionate este transferat efectiv catre achizitor. Valoarea justa = valoarea pentru care un activ ar putea fi schimbat sau o datorie achitata in cadrul unei tranzactii desfasurate in conditii obiective intre parti interesate si in cunostinta de cauza

12

Fond comercial = excedentul costului unei achizitii de intreprinderi inregistrata ca o achizitie (adica prin metoda de cumparare) fata de valoarea justa a activelor nete din aceasta.

Grup = o societate mama si filialalele acesteia Interes minoritar = acea parte din profit sau pierdere si din activele nete ale unei filiale atribuibila participantilor la capitalurile proprii, care nu sunt detinute, direct sau indirect, prin filiale, de catre societatea mama Fondul comercial negativ = aceasta valoare reprezinta excedentul net al valorii juste a activelor nete la o achizitie de intreprinderi, inregistrate ca o achizitie. Societate mama = o entitate care are una sau mai multe filiale Metoda uniunii de interese = o metoda contabila utilizata anterior pentru o combinare de intreprinderi, care se bazeaza pe un schimb reciproc si pe continuarea participatiilor in capitalurile proprii din entitatile care se combina. Nu mai este valabil conform IFRS sau GAAP. Metoda de cumparare = o metoda contabila utilizata pentru o combinare de intreprinderi care recunoaste ca o entitate care se combina a fost achizitionata de o alta. Aceasta stabileste o noua baza pentru entitatea achizitionata. Metoda de cumparare se va folosi pentru achizitii. Castiguri incasate in etapa de pre-achizitie = un cont folosit pentru a raporta castigurile unei filiale atribuibile titlului de proprietate considerat procentual achizitionat la data interimara, in perioada de raportare curenta. Filiala = o entitate, inclusiv o entitate fara personalitate juridica, cum ar fi un parteneriat, care este controlata de o alta entitate (societate mama). Profit nerealizat intre companii = excedentul pretului tranzactiei fata de valoarea contabila a unei pozitii (de regula, stocuri sau utilaje de productie) transferat de la (sau catre) societate mama catre ( de la) filiala (sau una dintre filiale) si nu vandut unei entitati exterioare. In scopul situatiilor financiare consolidate, recunoasterea trebuie sa fie amanata pana la o realizare ulterioara, printro tranzactie cu o parte exterioara.

CONCEPTE, REGULI SI EXEMPLE Introducere in combinarile de intreprinderi

13

Toate combinarile de intreprinderi sunt, in scopuri contabile, considerate a fi achizitii, prin care o entitate (societate mama) preia controlul managerial al celeilalte entitati sau asupra activelor si datoriilor acesteia. Aceasta este independenta de forma legala a combinarii de intreprinderi. Astfel, doua entitati se pot consolida pentru a crea o a treia intreprindere. In mod altenativ, o entitate poate achizitiona, contra numerar sau capital, capitalul unei alte intreprinderi, ceea ce poate fi urmat sau nu de o fuziune oficiala a entitatii achizitionate in entitatea care achizitioneaza. In alte cazuri, o entitate poate pur si simplu sa achizitioneze activele altei entitati, cu sau fara asumarea datoriilor ei. O intreprindere poate intra intr-un acord conform caruia o alta entitate sa-i gestioneze activele si datoriile. Uniuni de interese Utilizarea metodei de punere in comun a intereselor (sau uniunilor de interese) a fost raspandita timp de 50 de ani, in special in SUA. Aceasta a evoluat pentru a aborda anumite combinari, de regula pentru entitati de aproximativ aceeasi marime si efectuand operatiuni similare, in care identificarea unui achizitor a fost ingreunata de faptul ca toate sau majoritatea participatiilor in capitalurile proprii ale entitatilor care se combinau ramaneau participatii in capitalurile proprii apartinand entitatii combinate. In timp, criteriile stricte s-au erodat in asa fel incat chiar si fuziunile dintre entitati de marimi diferite, unde era de presupus ca identitatea partii achizitionate era usor de stabilit, erau adesea tratate ca uniuni de interese. Motivatia primordiala pentru acest tratament contabil a fost evitarea prezentarilor costului de achizitie real, care ar fi necesitat majorari ale valorii contabile a multor active si, destul de frecvent, recunoasterea fondului comercial, ceea ce ar fi incarcat operatiunile viitoare cu cheltuieli de depreciere si amortizare mai mari. In final, abuzurile legate de contabilitatea punerii in comun a intereselor au devenit clare si intolerabile. De aceea, normalizatorii de standarde au retras acest tratament contabil, desi combinarile de intreprinderi care l-au utilizat in trecut, cum ar fi Daimler Chrysler, nu au fost obligate sa declare punerile in comun de interese din trecut. Normalizatorul din SUA a revocat contabilizarea punerii in comun a intereselor imediat (cu intrare in vigoare de la mijlocul anului 2001, iar IASB a facut acelasi lucru de la inceputul anului 2004. Contabilizarea achizitiei In majoritatea combinarilor de intreprinderi, o intreprindere castiga controlul asupra alteia, iar identitatea achizitorului poate fi stabilita imediat. Conform IFRS, este necesar sa se identifice achizitorul pentru toate combinarile de intreprinderi, deoarece metoda contabilizarii punerii in comun a intereselor a fost eliminata din 2004, ca fiind o metoda contabila inacceptabila pentru astfel de tranzactii. In general, o intreprindere care se combina si obtine mai mult de jumatate din drepturile de vot ale celeilalte intreprinderi care se combina, este achizitorul. In cazuri exceptionale, cumparatorul nu detine jumatate din drepturile de vot, dar identitatea achizitorului va fi partea care obtine puterea, daca :

14

1. Mai mult din jumatate din drepturile de vot ale celeilate intreprinderi in virtutea unui acord cu ceilalti investitori (de exemplu, conventiile de vot fiduciar sau alte prevederi contractuale). 2. A avea control asupra politicilor financiare si de exploatare a celeilalte intreprinderi, conform unui statut sau contract. 3. A numi si revoca majoritatea consiliului director sau altui organism echivalent de conducere a celeilalte intreprinderi. 4. A exercita majoritatea voturilor in sedintele consiliului director sau organismului de conducere echivalent. Alti indicatori ai aceleiasi parti, care a fost achizitorul, in orice combinare de intreprinderi sunt urmatorii : a.) Valoarea justa a unei entitati este in mod semnificativ mai mare decat valoarea justa a celeilalte entitati care se combina ; in acest caz, o entitate mai mare ar fi considerata achizitorul. b.) Combinarea intra in vigoare printr-un schimb de drepturi de vot cu numerar ; entitatea care plateste in numerar ar fi considerata achizitorul. c.) Conducerea unei intreprinderi este capabila sa domine selectarea conducerii unei entitati combinate ; entitatea dominanta va fi considerata achizitorul. Principala problema de contabilitate in achizitiile de intreprinderi este aceea a alocarii pretului de achizitie a activelor individuale obtinute si datoriilor asumate. In aceasta privinta, IFRS 3, asa cum s-a aratat in Baza sa pentru Concluzii, prevede ca ceea ce s-a recunoscut reprezinta activele si datoriile care existau in entitatea achizitionata la data achizitiei, iar evaluarea lor se bazeaza pe valoarea lor pentru entitatea achizitionata si nu pentru utilizarea lor ulterioara. Orice active sau datorii care rezulta dintr-o combinare de intreprinderi, fata de cele existente in momentul combinarii, nu sunt recunoscute in cadrul alocarii pretului de achizitionare. Aceasta reprezinta o schimbare fata de IAS 22, care permitea ca unele provizioane de restructurare sa fie recunoscute in cadrul combinarii. Asa cum se intampla in cazul traditional, daca valoarea justa a activelor nete (adica activele dobandite minus datoriile asumate) este mai mica decat costul de achizitie agregat, surplusul reprezinta fondul comercial. Fondul comercial este considerat un activ cu durata de utilizare nedefinita, dar este, desigur, suspus testelor de depreciere conform IAS 36. Daca valoarea justa a activelor nete dobandite este mai mare decat costul, aceasta diferenta va fi un fond comercial negativ si va fi imediat preluat la venit. Atunci cand mai putin de 100% din actiunile entitatii dobandite este detinut de achizitor, apare o complicatie in intocmirea situatiilor consolidate si trebuie calculat un interes minoritar. Activele si datoriile dobandite sunt inca deplin incluse in situatiile financiare consolidate ale societatii mama, fiind evaluate la valoarea justa, care are implicatii in prezentarea interesului minoritar. Cealalta caracteristica majora distincta a metodei contabilitatii de achizitionare este aceea ca nici unul dintre conturile entitatii dobandite (inclusiv castigurile obtinute) nu va aparea in situatiile financiare consolidate. Cu alte cuvinte, participatiile in capitalurile proprii ale actionarilor entitatii dobandite sunt eliminate de investitia societatii mama conform situatiilor financiare consolidate. 15

Achizitii inverse IFRS 3 recunoaste posibilitatea achizitiilor inverse, unde achizitorul devine o filiala a companiei dobandite. Acestea sunt caracterizate de o entitate care emite actiuni in schimbul actiunilor entitatii sale dobandite tinta, astfel incat controlul trece la entitatea dobandita datorita numarului de actiuni suplimentare emise de achizitor. In astfel de cazuri, data fiind identitatea nominala sau legala a achizitorului si a entitatii dobandite, in scopuri contabile, intreprinderea ai carei actionari controleaza acum entitatea combinata este achizitorul. Contabilizarea achizitiilor Metoda achizitiei trebuie sa fie utilizata pentru raportarea achizitiilor ; tranzactia trebuie inregistrata intr-un mod similar cu cel aplicat altor achizitii de active. Adica, pretul de achizitie trebuie sa fie alocat diferitelor active care se obtin, net fata de orice datorii asumate in tranzactie, evaluat la valoarea justa a activelor nete, procesul de alocare va fi direct, cu fiecare activ inregistrat la valoarea justa. Daca pretul este mai mare dact valoarea justa a activelor nete identificabile, diferenta este tratata ca fond comercial, asa cum se arata mai jos, deoarece activele individuale identificabile nu pot fi inregistrate cu valori mai mari decat respectivele lor valori juste. In mod similar, daca valorile juste ale activelor nete identificabile depasesc pretul platit, exista un fond comercial negativ . Achizitia trebuie sa fie recunoscuta la data efectuarii., deoarece aceasta forma de combinare de intreprinderi este o tranzactie discreta care are loc intr-un anumit moment, generata de o schimbare de proprietate si avand ca rezultat schimbari in bazele de contabilitate. Standardul specifica faptul ca data achizitiei este aceea cand controlul activelor nete si operatiunile entitatii dobandite sunt incluse in situatiile consolidate numai de la data tranzactiei. Situatiile financiare pentru perioadele anterioare nu sunt refacute pentru a reflecta combinarea (desi rezultatele pro forma pentru perioadele anterioare pot, desigur, sa fie prezentate in scopul unei analize suplimetare). Achizitiile ar trebui sa fie contabilizate la costul platit sau suportat. Costul este suma in numerar platita sau valoarea justa a altei recompense data actionarilor entitatii dobandite. El include costurile tranzactiei, cum ar fi taxele legale si contabile, cheltuielile bancare de investitii si altele. In functie de terminii angajamentului de achizitie, el poate include si unele recompense contingente. Activele si datoriile individuale ar trebui sa fie recunoscute separat la data dobandirii, daca este atat probabil ca orice beneficii economice asociate sa intre in intreprindere., cat si ca o evaluare credibila a costului sau valorii juste la achizitor sa fie disponibila. Imobilizarile necorporale se presupune ca au intotdeauna, in aceste scopuri, beneficii viitoare. In cazul majoritatii achizitiilor, aceste conditii vor fi imediat indeplinite, deoarece, intr-o tranzactie desfasurata in conditii obiective, partile cunosc in mod normal pretul platit, iar achizitorul nu-si incheie achizitionarea pana cand toate beneficiile asteptate nu vor curge catre el in perioadele ulterioare. Stabilirea pretului de cumparare

16

In cazul unor achizitii, se poate da un pachet de diferite forme de recompensare. Asa cum se stipuleaza adesea in regulile contabile, evaluarea primara ar trebui sa fie valoarea justa a oricaror active cedate in cadrul tranzactiei ; acestea pot include, in afara de numerar, bilete la ordin, actiuni si chiar active functionale ale achizitorului. Cu exceptia cazului in care se schimba numerar, valorile juste pot fi diferite de valorile de inregistrare. Astfel, biletele la ordin pot fi purtatoare de o rata a dobanzii diferita de rata pietei, caz in care se va face o prima reducere la obligatie. Exemplu : un bilet la ordin pe 2 ani, de 10 milioane de $, purtator de 5% dobanda este oferit intr-o achizitie de intreprinderi, intr-un mediu in care cumparatorul ar plati in mod normal 8% din fondurile indatorarii, pretul real de cumparare va fi calculat ca fiind putin mai scazut decat valoarea nominala de 10 milioane de $. In mod similar, actiunile comune ale achizitorului vor avea intotdeauna, in mod virtual, o valoarea de piata diferita de valorile medii sau declarate. Daca exista o piata activa pentru actiuni, atunci trebuie sa se faca referire la pretul citat, iar IFRS 3 arata ca acesta ofera cea mai buna dovada a valorii juste si trebuie sa fie utilizat, cu exceptia circumstantelor rare. Daca pretul de piata din orice data poate fi demonstrat ca nu reprezinta un indicator credibil, trebuie sa se ia in consideratie alte dovezi sau metode. Daca titlurile sunt slab tranzactionate sau deloc sau daca actiunile unei companii cotate sunt oferite cu restrictii (sa nu se vanda pentru o perioada fixa de timp), ar fi necesar sa se stabileasca o valoare rezonabila. In cazuri extreme, valoarea justa a participatiilor proportionale in activele nete ale achizitorului reprezentate de actiuni va fi utilizata ca masura de evaluare, oricare dintre ele poate fi determinata mai obiectiv. Daca achizitorul schimba unele dintre activele sale, fie active functionale care au fost supuse amortizarii, fie titluri de plasament sau alte active de investitii, cum ar fi terenul nefolosit pentru marfurile entitatii dobandite, din nou trebuie sa se faca o evaluare a valorii juste. Valoarea contabila, chiar daca activele ar fi fost ajustate la valoarea justa conform metodei de reevaluare permisa de IAS 16, nu ar trebui sa fie considerata ca fiind valoare justa pentru scopuri de contabilizare a combinarii de intreprinderi, decat daca este coroborata cu alte elemente justificative. Daca achizitia urmeaza sa fie platita in timp, costul ce se va reflecta va fi valoarea actualizata a platilor ulterioare, actualizata la costul de imprumut obisnuit al entitatii care achizitioneaza, avand in vedere termenii acordului, cu conditia ca platile viitoare sa fie probabile si sa poata fi masurate in mod credibil. Daca nu poate fi masurata la data achizitiei, aceasta trebuie sa fie ajustata ulterior. Totusi, atunci cand se face o plata aditionala catre vanzator, ca urmare a unor garantii date de achizitor in raport cu valoarea activelor cedate (ex : valoarea de piata a actiunilor achizitorului), ajustarea nu se face la costul achizitiei, ci la valoarea compensarii initiale date vanzatorului. Achizitii in etape

17

In multe situatii, controlul asupra unei entitati nu se obtine intr-o singura tranzactie, ci mai degraba, dupa o serie de astfel de tranzactii. De exemplu, o intreprindere poate achizitiona 25% din participatiile altei entitati, ulterior achizitionand inca 20%, iar apoi inca 10%. Dupa a doua cumparare, achizitorul va detine controlul asupra entitatii achizitionate. Preocuparea la nivel contabil este sa se afle in ce moment combinarea de intreprinderi a avut loc si cum trebuie masurat costul achizitiei. IFRS 3 stipuleaza ca pretul de achizitie se masoara in raport cu datele de cost si valoare justa, incepand cu fiecare tranzactie de schimb. In exemplul mentionat mai sus, ar fi necesar sa se acorde atentie compensatiei platite pentru fiecare dintre cele trei achizitii separate de actiuni ; daca nu sunt in numerar, acestea ar trebui sa fie evaluate asa cum s-a precizat anterior. In masura in care valoarea compensatiei date a fost diferita de valoarea justa a activelor nete aferente, masurate la data schimbului respectiv, fondul comercial sau fondul comercial negativ ar trebui sa fie recunoscut. S-ar putea intampla ca achizitii succesive sa se faca la prime mai mari decat valoarea justa si la actualizari la valori juste. In exemplul de mai sus, prima achizitie rezulta in detinerea a 25% din participatii la entitatea achizitionata, ceea ce este peste pragul care se presupune ca influenta semnificativa se va exercita de catre investitor. Astfel, metoda punerii in echivalenta ar trebui sa fie folosita incepand cu momentul primului schimb si continuand pana la cel de-al doilea schimb (cand se detin 45% din participatiile in capitalurile proprii). Un aspect important este, totusi, acela ca diferenta dintre cost si valoarea justa a participatiilor de baza la activele nete ale entitatii in care se investeste va fi tratata ca fiind fond comercial negativ si vor fi contabilizate ca fiind conforme cu prevederile IFRS 3. In consecinta, aceasta trebuie sa fie calculata asa cum se prezinta in acest capitol. Valoarea fondului comercial (sau a fondului comercial negativ) la data urmatoarei tranzactii de schimb nu ar trebui sa fie inclusa in urmatoarea calculare a fondului comercial. Cu alte cuvinte, fiecare etapa din secventa tranzactionarii ar trebui sa fie contabilizata ca fiind o tranzactie aparte. Cand controlul a fost preluat, valoarea justa a activelor nete ale filialei ve reprezenta o combinatie dintre valorile juste la diferite momente de timp. Deoarece valorile juste sunt evaluate pe masura ce are loc fiecare etapa din procesul de achizitie si, de indata ce s-a facut o evaluare, acestea nu sunt reajustate ulterior datorita unei achizitii viitoare de participatii in capitalurile proprii. In exemplul precedent, valoarea justa a activelor nete este stabilita la 25% pana la prima achizitie, alte 20% pana la a doua achizitie si in cele din urma 45% pana la a treia achizitie. Deoarece valorile depind de datele respectivelor tranzactii, este posbil ca atat fondul comercial cat si fondul comercial negativ sa poata fi prezente simultan. Inregistrarea activelor achizitionate si a datoriilor asumate Activele achizitionate si datoriile asumate intr-o combinare de intreprinderi trebuie sa fie inregistrate la valori juste. Daca achizitorul a obtinut un interes de 100% pentru entitatea achizitionata, procesul acesta este direct (integrare globala).

18

Dupa cum s-a mentionat anterior, daca costul depaseste valoarea justa a activelor nete achizitionate, excedentul este considerat ca fiind fond comercial si capitalizat ca activ necorporal, ce se va supune amortizarii.

Stabilirea valorii juste Contabilizarea achizitiilor necesita stabilirea valorii juste a fiecaruia dintre activele corporale si necorporale identificabile ale societatii si a fiecareia din datoriile acesteia la data combinarii (cu exceptia activelor care urmeaza a fi revandute si care urmeaza a fi inregistrate la valoarea justa minus costurile de vanzare, conform IFRS 5). IFRS 3 ne da cateva exemple clare cu privire la modul in care sa se trateze anumite active, in special cele necorporale, dar nu ofera nici o indrumare generala cu privire la stabilirea valorii juste. FASB a emis in 2004 un proiect de expunere pentru un document care ofera indrumari cu privire la masurarea valorii juste. Probabil ca revizuirile din faza a doua la IFRS 3 fie vor ingloba aceste indrumari, fie vor face referire la alte indrumari ce vor fi emise de IASB. Lista de mai jos este intocmita pe baza Anexei B la IFRS 3. 1. Instrumente financiare tranzactionate pe o piata activa- valoride de piata curenta. 2. Instrumente financiare netranzactionate pe o piata activa- valorile juste estimate, stabilite pe o baza conforma cu cotele aferente castigurilor de pret, a rezultatelor din dividende si a ratelor de crestere preconizate a titlurilor de valoare comparabile ale entitatilor care au caracteristici similare. 3. Creante- valorile actualizate ale sumelor ce vor fi primite, stabilite prin utilizarea ratelor de dobanda curente, minus ajustarea aferenta creantelor irecuperabile. 4. Stocuri a. produsele finite si stocurile de marfa- preturile de vanzare estimate minus suma costurilor cu cedarea si un profit rezonabil. b. Stocurile aferente productiei in curs de executie- preturile de vanzare estimate ale produselor finite minus suma costurilor cu finalizarea, costurile cu cedarea si un profit rezonabil. c. Stocurile de materii prime- costurile de inlocuire aferente 5. Imobilizari corporale- la valoarea de piata, dupa cum s-a stabilit la evaluare ; in lipsa valorilor de piata, se va folosi costul de inlocuire depreciat. Terenul si cladirile vor fi evaluate la valoarea de piata. 6. Activele necorporale identificabile (brevete, licente)- valorile juste stabilite in primul rand cu referire la pietele active conform IAS 38 ; in lipsa datelor de piata, se vor folosi cele mai bune informatii disponibile, fluxurile de trezorerie actualizate fiind utile doar cand se pot dezvolta informatiile cu privire la fluxurile de trezorerie, care sunt direct atribuibile activului si care sunt in mare masura independente de fluxurile de trezorerie din alte active. 7. Activele nete din fonduri de beneficii pentru angajati sau obligatii pentru planurile de beneficii determinate- valoarea actuala actualizata a beneficiilor promise, minus valoarea justa a activelor respective. (Este de mentionat faptul ca un activ poate fi recunoscut doar in masura in care acesta este disponibil pentru intreprindere sub forma de recuperari sau reduceri din contributiile viitoare).

19

8. Active si datorii fiscale- valoarea beneficiilor fiscale care provin din pierderile fiscale sau din impozitele ce se platesc in raport cu castigurile sau pierderile nete. Valoarea ce se inregistreaza reprezinta netul efectul fiscal al unei noi prezentari a altor active si datorii identificabile la valori juste. 9. Datorii (cum ar fi valorile sau efectele comerciale de platit, datoria pe termen lung, garantiile, creantele de plata)- valoarea actualizata a sumelor ce vor fi platite, stabilite la ratele de dobanda corespunzatoare ; actualizarea nu este necesara pentru datoriile pe teremne scurt, unde efectul este nesemnificativ. 10. Obligatii aferente contractelor cu titlu oneros si alte datorii identificabile- la valoarea actualizata a sumei ce va fi platita. 11. Datorii contingente- suma pe care ar percepe-o un tert pentru a asuma acele datorii. Valoarea trebuie sa reflecte estimarile cu privire la fluxurile de trezorerie mai degraba decat unicul rezultat cel mai probabil a se obtine. (Este de mentionat faptul ca masurarea ulterioara trebuie sa cada sub incidenta IAS 37 si in multe cazuri ar apela la derecunoastere. IFRS 3 prevede o exceptie pentru astfel de datorii contingente, daca acea masura ulterioara va fi stabilita la cea mai mare valoare recunoscuta conform IFRS 3 sau suma prevazuta de IAS 37). Cheltuieli cu articole identificabile pentru cercetare si dezvoltare in curs de desfasurare (IPR&D) achizitionate in combinarea de intreprinderi Articolele pentru cercetarea si dezvoltarea in curs de desfasurare achizitionate ca parte din combinarea de intreprinderi trebuie sa fie inregistrate ca activ necorporal, separat de fondul comercial, cand se pot separa sau daca apar ca urmare a unor drepturi contractuale sau legale. Daca IPR&D ar fi supuse unor termene contractuale sau nu sunt separabile, ar forma o parte din valoarea atribuibila fondului comercial. Recunoasterea articolelor pentru cercetarea si dezvoltarea in curs de desfasurare nu sunt in concordanta cu IFRS-ul actual, privitor la costurile cu cercetarea si dezvoltarea (care impune trecerea la cheltuieli a costurilor cu cercetarea, in timp ce costurile cu dezvoltarea sa fie capitalizate si amortizate), dar este in dezacord cu GAAP, care cere ca IPR&D sa fie trecute la cheltuieli imediat dupa achizitie. (GAAP prevede, de asemenea, ca costurile cu cercetarea si dezvoltarea in curs sa fie trecute la cheltuieli imediat ce sunt realizate). Cheltuielile ulterioare cu IPR&D achizitionate intro combinare de intreprinderi, daca ar fi fost recunoscute ca activ separat de fondul comercial, ar fi inregistrate in conformitate cu prevederile IAS 38. Daca cheltuielile ulterioare sunt pentru un proiect care este in scop de cercetare, prin natura sa, acestea vor fi recunoscute la cheltuieli atunci cand sunt realizate, dar daca proiectul este in scop de dezvoltare, prin natura sa, cheltuiala ar fi capitalizata doar daca entitatea poate satisface criteriile pentru amanare din IAS 38. Ajustarea ulterioara a activelor achizitionate si a datoriilor asumate IFRS 3 precizeaza ca valorile recunoscute initial pot fi modificate ulterior doar daca s-a produs o eroare (sau unde acordul prezinta aspecte contingente). In acest caz, in conformitate cu IAS 38, corectia se face retrospectiv pentru a modifica situatiile financiare, ca si cand eroarea nu s-ar fi produs. Acolo unde exista o modificare la nivelul estimarilor, aceasta se va inregistra in mod prospectiv si modificarea se va regasi la profit pentru perioada curenta si pentru cele viitoare. Singura exceptie este in cazul modificarii la impozitele amanate. Acolo unde activul aferent impozitului amanat nu s-a incadrat pentru recunoastere, dar a fost recunoscut ulterior, 20

beneficiul este tratat ca profit, dar se va face si o modificare la fondul comercial inregistrat initial, tot la profit. SIC 22 a prevazut o clarificare cu privire la modul in care sa se calculeze modificarea la nivelul contului (conturilor) pertinente de activ sau de datorii. SIC 22 afirma ca astfel de ajustari trebuie sa fie calculate ca si cand valorile nou distribuite ar fi utilizate de la data achizitiei. Astfel, in cazul unui activ care se depreciaza, cum ar fi un brevet, ajustarea trebuie sa tina seama de valoarea deprecierii sau a amortizarii care ar fi fost recunoscuta ulterior datei achizitiei, daca activul ar fi fost recunoscut in intregime la acea data. Acest lucru este necesar pentru a evita perioade ulterioare incarcate cu deprecieri anuale mai mari decat ar fi fost cazul, daca nu ari fi intervenit lipsa capacitatii de a repartiza costurile corect la data achizitiei, asa cum s-a intamplat. SIC 22 mentioneaza, de asemenea, ca ajustarile la valorile incluse in contul de profit si pierderi, cum ar fi deprecierea sau amortizarea fondului comercial, sunt incluse in categoria corespunzatoare profitului sau cheltuielilor prezentate in contul de profit si pierderi. Deci, aceste ajustari nu pot fi separate de clasificarea obisnuita care ar fi fost potrivita si, de exemplu, redata ca un tip de tranzactie neoperationala si necurenta. In final, SIC 22 prevede prezentarea valorii unei ajustari recunoscute in contul de profit si pierderi din perioada curenta care se leaga de perioade comparative si anterioare. De exemplu, daca ajustarea majoreaza cheltuielile de depreciere in perioada curenta cu 15.000 $, iar 10.000 $ din majorare rezulta din recalcularea efectelor ajustarii la active identificabile pe baza anului comparativ, acest fapt va fi prezentat. Acest lucru este necesar pentru a evita implicatiile eronate provenind din valorile comparative care sunt prezentate. Totusi, IFRS 3 abordeaza si situatia in care valorile juste se pot repartiza provizoriu in contabilitatea initiala, datorita lipsei unor informatii. Astfel de valori provizorii se pot folosi pentru un maximum de douasprezece luni de la data achizitiei. Daca este necesar sa se elaboreze un bilant inainte de sfarsitul perioadei de 12 luni, va trebui sa se foloseasca valorile provizorii. Cand se folosesc valorile provizorii, ajustarile ulterioare sunt trecute retrospectiv de la data achizitiei. Alocarea costului de achizitie cand achizitorul obtine mai putin de 100% din dreptul de vot al entitatii achizitionate Cand un achizitor obtine participatii majoritare, dar nu un control de 100% la o alta entitate, procesul de inregistrare a tranzactiei este probabil mult mai complicat. Partea de exploatare achizitionata care nu este detinuta de achizitor, dar pretinsa (in sens economic) de interese exterioare, se denumeste interes minoritar. Nu toti normalizatorii de standarde au cazut de acord daca, intr-o situatie in care fondul comercial sau fondul comercial negativ se va raporta, sa il evalueze doar in raport cu pretul platit de catre detinator (majoritar) sau daca sa se majoreze bilantul si pentru partea minoritara. IAS 22 a permis ambele abordari, dar IFRS 3 specifica faptul ca activele si datoriile sunt evaluate in intregime la valoarea justa, iar interesul minoritar este ajustat corespunzator pentru a reflecta proportia relevanta din activele nete. 21

Conform IFRS 3, toate activele si datoriile identificabile (adica, exclusiv fondul comercial) sunt recunoscute la valorile lor juste, inclusiv acelea care corespund interesului minoritar la participatiile in capitalurile proprii. Aceasta inseamna ca exista o majorare a valorii pentru a egala evaluarea ce s-a facut intreprinderii indirect de catre noul detinator majoritar. Conform acestei abordari, interesul minoritar aratat in bilantul consolidat va fi procentul minoritar inmultit cu activele nete ale filialei, asa cum sunt raportate in bilantul consolidat al societatii mama. Fondul comercial va fi raportat, ca si in tratamentul de baza, pentru a reflecta doar excedentul platit de detinatorul majoritar in plus fata de valoarea justa a activelor nete identificabile achizitionate. Aceasta abordare foloseste pretul de achizitie pentru interesul majoritar ca un indicator al valorii intregii entitati achizitionate. Punctul forte al acestei abordari este acela ca activele si datoriile entitatii achizitionate sunt evaluate intrun mod consecvent, cel mai probabil folosind cele mai recente date de evaluare stabilite in mod obiectiv. Fondul comercial si fondul comercial negativ Fondul comercial = reprezinta pretul de achizitie excedentar varsat intr-o achizitie de intreprindere in raport cu valoarea justa a activelor nete identificabile obtinute. Probabil ca atunci cand o intreprindere care achizitioneaza plateste o prima, aceasta considera ca intreprinderea valoreaza mai mult decat suma valorilor activelor corporale si a activelor necorporale identificabile, altfel tranzactia nu ar fi fost efectuata in acesti termeni. Fondul comercial care provine din achizitii trebuie sa fie recunoscut ca un activ. Soldul din contul fondului comercial trebuie sa fie revizuit la fiecare data de bilant, pentru a se stabili daca activul a suferit vreo depreciere. Daca fondul comercial nu mai este considerat probabil a fi recuperat in intregime din operatiuni profitabile ale intreprinderii achizitionate, acesta ar trebui sa fie redus sau eliminat complet. Orice eliminare a fondului comercial trebuie sa fie trecuta la cheltuieli. De indata ce este redus, fondul comercial nu mai poate fi trecut ca un activ, reflectand inca o data preocuparea ca masurarea independenta a fondului comercial sa nu mai fie posibila si ca fondul comercial achizitionat sa poata fi inlocuit, dupa achizitie, de fondul comercial generat pe plan intern, care nu urmeaza a fi recunoscut. Este de mentionat faptul ca fondul comercial este inregistrat, in cazul achizitiilor de mai putin de 100% doar pentru pretul platit de societatea mama in plus fata de valorile juste ale activelor nete identificabile ale filialei. Aceasta inseamna ca nici un fond comercial nu se imputa intereselor minoritare pe baza pretului platit de majoritate, desi aceasta s-ar putea schimba cand IASB va completa faza a doua a revizuirii combinarilor de intreprinderi. Cata vreme activele nete identificabile atribuibile minoritatii sunt majorate la valori implicate in decizia de achizitie luata de majoritate, fondul comercial nu va fi imputat pentru actiunile minoritare.

22

Deprecierea fondului comercial Sa presupunem ca o entitate achizitioneaza o alta entitate intr-o tranzactie inregistrata ca achizitie, iar dupa alocarea pretului de achiztie la toate activele si datoriile identificabile, va ramane un excedent de 500.000 de $. Sa mai presupunem ca, in scopuri de depreciere, se stabileste ca intreprinderea achizitionata cuprinde 7 unitati distincte generatoare de trezorerie. Fondul comercial inregistrat la achizitie trebuie alocat celor 7 unitati generatoare de trezorerie. Totusi, se poate intampla ca fondul comercial sa fie asociat doar unora dintre cele 7 unitati generatoare de trezorerie, caz in care fondul comercial recunoscut in bilant trebuie sa fie alocat acelor active sau grupuri de active. IAS 36 prevede ca valoarea recuperabila a fiecarei unitati generatoare de trezorerie sa se calculeze si sa se compare cu fondul comercial alocat acelei unitati. Daca valoarea recuperabila este mai mica decat valoarea contabila, trebuie sa se faca o reducere la depreciere. O pierdere din depreciere este absorbita de fondul comercial si, doar cand fondul comercial a fost eliminat complet, orice pierderi ramase din depreciere se trec la alte active din grup (proportional doar daca nu este posibil sa se masoare valorile recuperabile ale activelor individuale). Acest lucru se poate, oarecum, arbitrar, dar este si logic, deoarece puterea de cumparare excedentara reprezentata de fondul comercial trebuie sa fie considerata a fi pierduta daca valoarea recuperabila a unitatii generatoare de trezorerie este mai mica decat valoarea contabila a acesteia. Aceasta este si o abordare conservatoare si va diminua sau elimina prezentarea acelui activ adesea neinteles si intotdeauna considerat suspect, fondul comercial, inainte ca valorile contabile ale activelor corporale si necorporale identificabile sa fie ajustate. Inversarea deprecierii anterior recunoscute a fondului comercial Cu privire la inversarea unei deprecieri care tine de o unitatea generatoare de trezorerie, care a inclus fondul comercial ce a fost recunoscut intr-o perioada precedenta, datorita naturii speciale a fondului comercial, IAS 36 a impus o cerinta conform careia inversarile sa nu poata fi recunoscute ca reduceri anteriaore la fondul comercial. Astfel, o recuperare ulterioara a valorii unitatii generatoare de trezorerie va fi alocata doar la activele care nu au legatura cu fondul comercial. (Ajustarile la acele active nu se pot face pentru valori mai mari decat cele necesare pentru a le readuce la valorile contabile la care acestea ar fi fost declarate in prezent, daca deprecierea nu ar fi fost recunoscuta). Fondul comercial negativ In anumite combinari de intreprinderi cu achizitii, pretul de achizitie este mai mic decat valoarea justa a activelor nete achizitionate. Diferenta a fost, in mod traditional, denumita fond comercial negativ.

23

Unele persoane sugereaza ca, din moment ce tranzactiile in conditii comerciale obiective nu favorizeaza, de regula nici una dintre parti, probabilitatea ca achizitorul sa obtina un chilipir este considerata a fi foarte mica, iar situatiile clare de fond comercial negativ sunt mai adesea rezultatul unei erori de masurare (adica, valorile juste atribuite activelor si datoriilor au fost incorecte intro anumita masura) sau a unei imposibilitati de a recunoaste o datorie contingenta sau actuala (cum ar putea fi pentru plata indemnizatiilor pentru angajati). Totusi, fondul comercial negativ poate proveni si din riscul de pierderi viitoare, cum ar fi cazul BMV, care si-a vandut unitatea de productie ROVER unui consortiu pentru suma de 1 $. Problema contabila este modul de gestionare a acestui sold creditor, care este rezidual dupa ce activele si datoriile identificabile sunt inregistrate la valorile lor juste (sau alte valori prescrise) corespunzatoare. Punctele de vedere difera si tratamentul contabil prescris s-a schimbat substantial de la standardul initial IAS 22, prin revizuirea acestuia din 1993 si apoi prin versiunea din 1998, ajungand acum la solutia IFRS 3, care este aceea de a trece creditul la profit imediat, dar doar dupa reevaluarea masurii in care nu exista nici o greseala de calcul a valorii juste a activelor si datoriilor achizitionate. Aspecte privind contingentele In anumite combinari de intreprinderi, pretul de achizitie nu este fix la momentul schimbului, dar este in schimb dependent de evenimentele viitoare. Exista doua tipuri majore de evenimente viitoare care ar putea, de regula, sa fie folosite pentru a modifica pretul de achizitie : performanta entitatii achizitionate si valoarea de piata a contravalorii acordate pentru achizitie. Contingenta cel mai frecvent intalnita implica performanta post-achizitie a entitatii sau operatiunile achizitionate. Aceasta este adesea denumita provizion pentru beneficii viitoare. In cazul in care contravaloarea contingentului este probabil sa devina platibila si poate fi masurata in mod credibil la data achizitiei, o estimare ar trebui inclusa in costul achizitiei. In cazul in care contravaloarea contingentului nu este platita mai tarziu, trebuie sa se faca o ajustare la costul de achizitie. Aceasta va duce in mod normal la o ajustare a fondului comercial. In cazul in care contravaloarea contingentului nu este nici probabila si nici nu se poate estima in mod credibil, nu se face nici o estimare, dar daca in viitor o plata devine probabila si nu poate fi estimata, trebuie sa se faca o estimare pentru a recunoaste acest cost adaugat in acel moment. Cel mai rar observat tip de ajustare post- achizitie care poate aparea este atunci cand un achizitor a garantat suma contravalorii oferite. De exemplu, daca au fost emise actiuni, entitatea care achizitioneaza poate garanta ca pretul de piata al acestora nu va cobori sub un anumit nivel pe un orizont de timp definit, in general nu mai mult de unul sau doi ani. Daca suma contravalorii oferite scade si achizitorul este obligat sa faca o plata ulterioara, aceasta este ajustat in functie de valoarea capitalului varsat initial si nu in functie de pretul de achizitie al filialei.

24

Astfel, conturile de capital ale achizitorului ar fi ajustate, de obicei, prin majorarea valorii nominale declarate a actiunilor emise (deoarece se vor oferi acum mai multe actiuni) si prin scaderea capitalului varsat suplimentar.

Cerintele de prezentare IFRS 3 a adaugat un numar bine definit de noi prezentari fata de cerintele existente. Principiul declarat este acela ca utilizatorii trebuie sa poata evalua natura si efectul financiar ale oricaror combinari care au fost derulate pe durata exercitiului financiar sau dupa data bilantului. Cerintele detaliate cuprind : 1. Numarul de instrumente de capital emise sau cu posibilitatea de a fi emise ca o contravaloare de achizitie si valoarea justa a acelor instrumente. 2. valorilor recunoscute incapand cu data achizitiei pentru fiecare categorie de active si datorii ale entitatii achizitionate. 3. valorii contabile a fiecarei categorii de active si datorii ale entitatii achizitionate imediat inainte de combinarea de intreprinderi. 4. Valorii oricarui excedent al valorii juste a activelor nete identificabile ale entitatii achizitionate fata de costul de achizitie (adica fondul comercial negativ) si pozitia acesteia in contul de profit si pierderi in care este recunoscut excdentul. 5. Unei descrieri a factorilor care au contribuit la un cost de achizitie care a dus la recunoasterea fondului comercial sau a unei descrieri a naturii oricarui excedent al valorii juste a activelor nete identificabile ale entitatii achizitionate peste costul de achizitie. 6. Valorii profitului sau pierderilor entitatii achizitionate incluse la profit sau pierderi ale entitatii care raporteaza in exercitiul respectiv. 7. Cumulativ, a informatiilor cerute a fi prezentate pentru fiecare combinare de intreprinderi, pentru acele combinari de intreprinderi care sunt nesemnificative, luate individual. 8. Veniturilor si profitului sau pierderilor entitatii combinate, in perioada de raportare, ca si cand data achizitiei pentru toate combinarile de intreprinderi pe durata perioadei de raportare ar fi fost inceputul perioadei de raportare, doar daca acea prezentare ar necesita costuri si eforturi nejustificate. 9. In perioadele ulterioare unei combinari de intreprinderi, a oricarui castig sau oricarei pierderi legata de activele achizitionate sau datoriile asumate, care sunt de o asemenea marime, natura sau incidenta, incat prezentarea sa fie relevanta pentru intelegerea performantei financiare a entitatii combinate. 10. Reconcilierii valorii contabile a fondului comercial, care trebuie sa fie modificata pentru a necesita diferente nete de schimb care sa provina din conversia situatiilor financiare ale unei entitati straine, care vor fi, de asemenea, aratate separat. Acorduri tranzitorii IFRS 3 se aplica la toate combinarile de intreprinderi din data de 31.03.2004. Pentru combinarile anterioare, stabdardul se va aplica in mod prospectiv. Acolo unde o entitate are deja fond comercial, amortizarea inceteaza si, in schimb, se va prevedea testarea deprecierii. 25

Aceasta s-ar aplica si la fondul comercial implicit unei investitii contabilizate prin metoda punerii in echivalenta. Orice fond comercial negativ preexistent la momentul la care sunt adoptate standardele trebuie sa fie trecut direct la rezultatul reportat. Aceasta s-ar aplica si fondului comercial negativ implicit unei investitii contabilizate prin metoda punerii in echivalenta. Un activ necorporal achizitionat intr-o combinare de intreprinderi inainte ca standardele sa fie adoptate si nu intruneste criterii de recunoastere din IAS 38 revizuit, ar fi clasificat ca fond comercial. Revizuirea IAS 38 s-ar aplica activelor necorporale recunoscute la momentul la care standardele sunt adoptate. Orice schimbare care rezulta de aici asupra duratei de viata utila estimata (inclusiv o schimbare de la o viata limitata la o viata nelimitata) ar fi contabilizata in mod prospectiv ca o schimbare de estimare. Amendamente propuse la IFRS 3 IFRS 3, asa cum a fost emis initial, a inclus o exceptie de la aria de aplicabilitate pentru entitatile mutuale si pentru entitatile aflate sub control comun. IASB a decis, ulterior, ca acest lucru nu a fost necesar si a emis un amendament care a retras aceasta exceptie de la aria de aplicabilitate. Aceasta decizie a intrat in vigoare in anul 2005. IFRS 3 a fost s-a desprins dintr-un poriect IASB in doua parti, care se ocupa de contabilizarea combinarilor de intreprinderi si care are, de asemenea, un proiect cu privire la raportarea financiara consolidata si subiecte conexe. Aceasta a doua faza se va ocupa de procedurile contabile specifice, care provin din contabilitate la achizitii si de probleme speciale privind combinarile de intreprinderi, cum ar fi asocierea in participatiuni si combinarile de entitati care se afla deja sub control comun. Faza a doua a proiectului , care s-a finalizat in anul 2005, va aborda diverse proceduri de contabilizare a achizitiilor. Printre acestea, exista mai multe probleme legate de interesele minoritare, inclusiv urmatoarele : -

-

Daca ar trebui sa se recunoasca partea din fondul comercial a intereselor minoritare (adica, daca pretul platit pentru interesele majoritare ar trebui sa fie extrapolat la valoarea implicita a intregii entitati achizitionate, inclusiv partea minoritara, care rezulta dintr-o majorare a valorii intereselor minoritare raportate pentru fondul comercial). Cum trebuie sa fie contabilizate scaderile la nivelul participatiilor in capitalurile proprii ale societatii mama dupa o combinare de intreprinderi (atat cu cat si fara pierderea controlului).

Faza a doua a proiectului ia in considerare si tratamentul ce se va prescrie pentru achizitiile de actiuni succesive (cunoscute si ca achizitii in etape). Abordeaza si problemele referitoare la masurarea contravalorii acordate pentru o achizitie, inclusiv : -

daca data masurarii titlurilor emise cu valoare de compensatie trebuie sa fie data achizitiei in scopul convergentei FASB. Daca data achiztiei este aceea la care controlul trece la achizitor. 26

-

Daca costurile directe ale achizitiei, cum ar fi onorariile pentru juristi si experti, trebuie trecute la cheltuieli. Daca contrvaloarea contingentului trebuie sa fie recunoscuta la data achizitiei la valoare justa. Daca ajustarile ulterioare la valoarea contingentului clasificata ca datorie nu trebuie sa fie tratat la costul de achizitie. Daca contravaloarea contingentului care ia forma instrumentelor financiare care sunt trecute in categoria capitalului trebuie sau nu sa se masoare din nou, ulterior recunosterii initiale a acesteia. Daca exceptia la IAS 39, care exclude contravaloarea contingentului din aria de aplicabilitate a standardului, trebuie sa fie inlaturata.

Faza a doua cauta sa rezolve mai multe probleme cu privire la masurarea activelor nete identificabile achizitionate, inclusiv : -

-

Modul in care valoarea justa a activelor si datoriilor trebuie sa fie calculata, inclusiv o problema posibila de indrumare generala cu privire la masurarea valoarii juste ca document separat, dupa cum se procedeaza la FASB. Daca activele si datoriile contingente canstau dintr-un element conditional si un element neconditional. In cazul acesta doar elementul neconditional se inscrie in categoria celor recunoscute ca activ sau datorie, iar valoarea atribuita acestuia va fi in functie de probabilitatea unui element conditional care devine neconditional. Daca probabilitatea nu trebuie sa fie un criteriu de recunoastere pentru recunoasterea activelor si datoriilor dintr-o combinare de intreprinderi, dar acea probabilitate a fluxurilor viitoare de trezorerie trebuie sa fie incorporata in calcularea valorii juste.

Ierarhia valorii juste, asa cum a fost elaborata pana in prezent, este urmatoarea : Nivelul 1 : Estimarea valorii juste este stabilita in raport cu preturile observabile din tranzactiile de pe piata pentru active sau datorii identice la data masurarii sau aproape de aceasta. Nivelul 2 : Daca preturile observabile pentru activele sau datoriile similare nu sunt disponibile, estimarea valorii juste se poate stabili prin folosirea tranzactiilor la vedere ale unor active sau datorii similare. Nivelul 3 : In lipsa observatiilor de la nivelele 1 si 2, estimarea este stabilita prin tehnici de evaluare, folosindu-se abordarile de piata, profit si cost. Datele de pe piata trebuie sa fie maximizate, iar folosirea estimarilor si ipotezelor interene trebuie sa fie minimizate. FASB si IASB au incercat sa hotarasca faptul ca proiectul referitor la combinarile de intreprinderi va exclude problemele legate de recunoasterea initiala si de masurare a obligatiilor aferente palnurilor de beneficii. Totusi, IASB va lua in considerare abordarea evaluarii prin care combinarea de intreprinderi in sine va influenta masurarea obligatiilor aferente beneficiilor post-garantare. De exemplu, daca ipotezele achizitorului cu privire la viitoarele salarii, numarul de angajati etc. sunt diferite de cele ale entitatii achizitionate, acestea sunt cele care ar trebui sa fie folosite. Alte probleme similare supuse analizei se vor concentra asupra schimbarilor efectuate de achizitor in palnul entitatii achizitionate de a oferi beneficii angajatilor entitatii achizitionate, care sa fie compatibile cu beneficiile oferite propriilor angajati sau de a reduce ori elimina 27

planul, care ar trebui, in mod discutabil, sa fie tratate ca un eveniment post-achizitie si sa nu afecteze masurarea achizitiei ; si asupra unei prevederi ca achizitorul sa amendeze planul ca o conditie a combinarii de intreprinderi impusa de proprietarii entitatii achizitionate. Un alt subiect dezbatut este noua contabilitate de baza, care este cunoscuta si ca noul inceput sau contabilitatea de sus in jos. Aceasta problema a fost dezbatuta de normalizatorii de standarde din SUA timp de mai bine de 20 de ani fara a fi rezolvata (desi SEC prevede o noua contabilitate de baza in circumstante foarte bine definite, pentru societatile publice). Aceasta problema ar fi trebuit sa fie abordata de faza a doua, dar a fost amnata pentru o a treia faza, in ciuda unui oarecare entuziasm din partea unor membri IASB pentru aceasta, ca fiind o solutie pentru preocuparea legata de faptul ca contabilitatea combinarilor de intreprinderi prevede un amestec nesatisfacator de informatii legate de costul istoric si de valoarea curenta.

Situatii financiare consolidate Ias 27, revizuit de proiectul de ameliorari al IASB, prescrie cerinte pentru prezentarea situatiilor financiare consolidate. O societatea mama trebuie sa prezinte situatii financiare consolidate pentru a respecta IFRS, doar daca nu se aplica toate din urmatoarele conditii : 1. Este o filiala cu participatii detinute integral sau detinute de actionari minoritari, inclusiv aceeia care nu au drept de vot in alt mod, care convin unannim ca societatea mama nu trebuie sa prezinte situatii financiare consolidate. 2. Titlurile acesteia nu sunt tranzactionate la bursa. 3. Nu este pe cale de a emite titluri pe pietele de valori mobiliare. 4. Societatea mama curenta sau cea mai recenta publica situatii financiare consolidate care respecta IAS. Conform prevederilor IAS 27 revizuit, atunci cand conditiile de mai sus sunt satisfacute in totalitate si, drept urmare, societatea mama alege sa nu isi prezinte stiuatiile financiare consolidate, dar, in schimb, sa prezinte situatii financiare separate, investitiile in filiale, in entitati controlate in comun si in asociatii care sunt consolidate, proportional consolidate sau contabilizate pe baza metodei punerii in echivalenta in situatiile financiare consolidate elaborate in conformitate cu cerintele IAS 27 sau in situatiile financiare elaborate in conformitate cu cerintele IAS 31 sau IAS 28, acestea se vor inregistra fie la costuri, fie la active financiare disponibile pentru vanzare in conformitate cu IAS 39, in situatiile financiare separate ale investitorului. Aceeasi metoda trebuie sa se aplice pentru fiecare categorie de investitii. Cu alte cuvinte, daca raportarea financiara consolidata este anticipata, tot astfel va fi si contabilizarea, dupa metoda punerii in echivalenta sau cea a consolidarii proportionale. Ias 27 revizuit stipuleaza ca in baza metodei costului, un investitor isi recunoaste investitia intr-o alta entitate la cost. Venitul este recunoscut doar in masura in care investitorul primeste distributii din profiturile nete cumulate ale entitatii in care s-a investit aparute dupa data achizitiei facute de investitor. Distributiile primite peste aceste profituri sunt considerate recuperari ale investitiei si sunt contabilizate ca reducere a costului investitiei (adica sunt privite ca rentabilitate a capitalului). 28

Mai mult, investitiile in filiale, entitati controlate in comun si entitati asociate care sunt contabilizate in conformitate cu IAS 39, in situatiile financiare vor fi contabilizate in acelasi fel si in situatiile financiare separate ale investitorului si in situatiile financiare ale unei entitati mama, care nu este obligata sa prezinte situatii financiare consolidate. IAS 27 prevede ca utilizatorii situatiilor financiare ale unei societati mama, ale unei asocieri in participatie sau ale unui investitor intr-o entitate asociata sunt, in general, preocupati de nevoia de a fi informati cu privire la pozitia financiara, la rezultatele operatiunii si la modificarile pozitiei financiare a grupului in ansamblu. Aceasta nevoie este deservita de situatiile financiare consolidate sau de situatiile financiare in care entitatea asociata este contabilizata in baza metodei punerii in echivalenta, care prezinta informatii financiare despre grup ca entitate economica unica, fara a tine cont de granitele legale ale entitatilor juridice separate. Situatiile financiare consolidate cuprind, conform IAS 27, societatea mama si toate filialele acesteia, externe sau locale, atunci cand aceste entitati sunt controlate de societatea mama. Pentru a determina acest lucru, controlul se presupune ca exista atunci cand societatea mama detine, direct sau indirect, prin intermediul filialelor, mai mult de jumatate din drepturile de vot ale unei entitati, cu exceptia cazului in care, in circumstante exceptioanle, se poate demonstra cu exactitate ca detinerea acestui numar de voturi nu constituie control. Controlul exista, de asemenea, atunci cand societatea mama detina jumatate sau mai putin din numarul de voturi ale unei entitati in care exista : 1. controlul asupra mai mult de jumatate din drepturile de vot in virtutea unui acord cu alti investitori (de exemplu, o conventie financiara). 2. puterea de a guverna politicile financiare si de exploatare ale unei entitati in baza statutului sau in baza unui acord. 3. puterea de a numi sau inlatura majoritatea membrilor consiliului director sau ai altui organism de guvernare echivalent si in care controlul asupra entitatii este realizat de acel consiliu sau organism. 4. o majorare a voturilor in intalnirile consiliului director sau ale organismului de guvernare echivalent si in care controlul asupra entitatii este realizat de acel consiliu sau organism. Controlul poate fi pierdut atunci cand o entitate in care s-a investit se afla in reorganizare legala sau in faliment sau atunci cand opereaza in baza unor restrictii severe pe termen lung, cu privire la abilitatea sa de a transforma fonduri catre investitor. In plus, in conformitate cu IFRS 5, o filiala va fi exclusa de la consolidare atunci cand controlul este intentionat a fi temporar, deoarece filiala este achizitionata si detinuta exclusiv in vederea unei cedari ulterioare, in 12 luni de la data achizitiei. Investitiile in aceste filiale ar trebui contabilizate ca si grup pentru vedare, la valoarea justa minus costul de vanzare cu modificarile valorii juste incluse in profitul sau pierderea perioadei in care a avut loc modificarea.

29

Clasificarea ca si grup de cedare depinde in functie de disponibilitatea pentru vanzare a filialei in conditiile actuale, ca si de angajamentului de a vinde si de marimea probabilitatii de cedare in urmatoarele 12 luni de la data achizitiei. O filiala nu poate fi exclusa de la consolidare doar pentru ca un investitor este o organizatie cu capital mixt, un fond mutual, un fond deschis de investitii sau o entitate similara. De asemenea, o filiala nu va fi exclusa de la consolidare pe motiv ca activitatile sale de afaceri sunt diferite de cele ale celorlalti entitati din cadrul grupului. Se presupune ca pot fi oferite informatii mult mai relevante prin consolidarea acestor filiale si prin prezentarea de informatii suplimentare in situatiile financiare consolidate cu privire la diferitele activitati de afaceri ale filialelor. Modelul de prezentare din IAS 14, inlocuit de IFRS 8, pentru informatiile pe segment este relevant pentru un astfel de exercitiu in cazul filialelor consolidate neomogene. Impactul drepturilor de vot potentiale asupra consolidarii Din punct devedere istoric, interesele reale de vot in filiale au reprezentat criteriul utilizat pentru a determina : 1. daca situatiile financiare consolidate vor fi prezentate si 2. ce procentaj ar trebui aplicat in determinarea alocarii venitului unei filiale, inclus in castigurile consolidate, intre societatea mama si interesele minoritare. Cu toate acestea, IAS 27 revizuit abordeaza situatia in care societatea mama are, pe langa interesul real de vot al actionarilor, un alt interes potential de vot in filiala (acest lucru a fost intial abordat de SIC 33, care a fost ulterior retras). Interesul potential poate exista sub forma optiunilor, warantelor, actiunilor convertibile sau aranjamentelor contractuale de achizitionare a unor actiuni suplimentare, inclusiv a acelor actiuni care au fost vandute unui alt actionar din filiala sau unui tert, cu un drept sau un aranjament contractual de a reachizitionat actiunile transferate. In ceea ce priveste intrebarea daca actiunile potentiale ar trebui luate in considerare in luarea unei decizii cu privire la existenta controlului si, deci, daca entitatea ar trebui privita ca societate mama si daca ar trebui in consecinta sa intocmeasca situatii financiare consolidate, IAS 27 precizeaza ca acesta este intr-adevar un factor de care trebuie sa se tina cont. El a concluzionat ca existenta si efectul drepturilor potentiale de vot care sunt exercitabile in momentul actual sau convetitibile in momentul actual ar trebui luate in considerare, pe langa ceilalti factori prezentati de IAS 27, atunci cand se evalueaza daca o intreprindere controleaza o alta intreprindere. Spre exemplu, o intreprindere care detine 40% din drepturile de vot ale altei intreprinderi, dar care are optiuni necompensate cu optiuni detinute pe de o parte, de achizitionare a inca 15% din interesele de vot, ar avea de fapt 55% din interesele de vot potentiale si curente, facand consolidarea necesara. La intrebarea daca participatiile potentiale in actiuni ar trebui luate in considerara in a determina ce fractiune din venitul unei filiale ar trebui alocata societatii amam, raspunsul general este nu. IAS 27 arata ca proportia alocata societatii mama si intereselor minoritare in 30

intocmirea situatiilor financiare consolidate ar trebui determinata doar pe baza participatiilor actuale in capitalurile proprii. Asta inseamna ca participatiile potentiale pot necesita raportare financiara consolidata, dar alocarea venitului sau pierderii ar trebui in continuare sa se bazeze pe procentajele de participatii reale si nu pe cele potentiale.

Tranzactiile si soldurile intre companii La intocmirea situatiilor financiare consolidate, orice tranzactii intre membrii grupului trebuie eliminate. Spre exemplu, o societate mama poate sa vanda marfuri filialei sale, la un cost sau cu o marja de profit adaugata, inainte ca filiala sa vanda in final marfuri unor parti ne-afiliate in tranzactii desfasurate in conditii obiective. Mai mult, orice balante datorate membrilor sau de la membrii grupului consolidat la data bilantului trebuie, de asemenea eliminate. Motivul pentru aceasta cerinta : evitarea incarcarii situatiilor financiare cu tranzactii sau solduri care nu reprezinta evenimente economice cu parti externe. Atunci cand nu se aplica aceasta regula, un grup consolidat ar putea sa dea in mod deliberat impresia ca este o intreprindere mult mai mare decat este in realitate, prin simpla angajare in tranzactii multiple cu el insusi. Daca activele au fost transferate intre entitatile grupului consolidat la valori care depasesc costul entitatii care transfera si acestea nu au fost inca transferate mai departe unor parti externe (de exemplu, stocurile) sau nu au fost consumate (de exemplu, activele unei fabrici care fac obiectul deprecierii) pana la data bilantului, valoarea profitului nerealizat inca prin intermediul unei tranzactii desfasurate in conditii obiective trebuie eliminata. Perioade fiscale diferite ale societatii mama si ale filialelor. Un considerent practic in intocmirea situatiilor financiare este acela de a avea informatii cu privire la toate entitatile constiutuente de la sfarsitul exercitiului financiar al societatii mama. Daca filialele au ani fiscali diferiti, ele pot prezenta informatii actualizate la sfarsitul exercitiului financiar al societatii mama, pentru a fi folosite la intocmirea situatiilor financiare consolidate. Daca nu se reuseste acest lucru, IAS 27 permite combinarea informatiilor de la date diferite, atata vreme cat discrepanta nu depaseste trei luni. Bineinteles, daca este aleasa aceasta optiune, procesul eliminarii tranzactiilor si soldurilor inter-companii poate deveni ceva mai complicat, de vreme ce conturile reciproce (de exemplu vanzarile si costurile vanzarilor) nu vor fi compensate pentru orice evenimente care au avut loc dupa cel mai timpuriu sfarsit de an fiscal, dar inainte de ultimul. Uniformitatea politicilor contabile Exista o presupunere ca toti membrii grupului consolidat ar trebui sa utilizeze aceleasi principii contabile pentru contabilizarea evenimentelor si tranzactiilor similare. Cu toate acestea, in multe cazuri acest lucru nu se va intampla, spre exemplu, atunci cand o filiala care utilizeaza inregistrarea costurilor stocurilor sale dupa metoda FIFO este achizitionata de o 31

societatea mama care utilizeaza metoda LIFO. (in baza IAS 2 revizuit, metoda LIFO nu se va mai utiliza). IAS 27 nu cere ca vreuna din entitati sa isi schimbe metoda de contabilizare ; mai degraba, el cere doar sa existe prezentari adecvate de informatii cu privire la principiile contabile folosite. Daca o filiala a fost achizitionata pe parcursul perioadei, rezultatele operatiunilor filialei ar trebui incluse in situatiile financiare consolidate doar pentru perioada in care aceasta a fost detinuta. Avand in vedere ca acest lucru poate duce la deterioararea comparabilitatii cu perioadele anterioare prezentate, trebuie sa existe prezentari adecvate de informatii in notele de subsol aferente, pentru informatiile sa poata fi interpreatate corespunzator. Profiturile sau pierderile ulterioare impozitarii, care au fost vandute sau clasificate ca fiind detinute in vederea vanzarii, pe parcursul perioadei ar trebui prezentate separat in contul de profit si pierdere, ca activitati intrerupte. Situatii consolidate cu interese minoritare in perioade ulterioare Atunci cand o companie achizitioneaza o parte, dar nu tot pachetul de actiuni al unei alte entitati, actiunile detinute de terti reprezinta un interes minoritar in compania achizitionata. In conformitate cu IFRS, daca o societate mama detine mai mult de jumatate dintr-o alta entitate (sau controleaza acea entitatea in vreun fel), cele doua ar trebui consolidate in scopul realizarii situatiilor financiare consolidate (cu exceptia cazului in care, daca s-ar proceda astfel, s-ar induce in eroare utilizatorii, pentru ca natura controlului este temporara, pentru ca afacerile sunt eterogene etc.). Interesul minoritar in activele si castigurile entitatii consolidate trebuie, de asemenea, inregistrat in contabilitate. Atunci cand sunt intocmite situatii financiare consolidate, valorile totale ale activelor si datoriilor (in bilant) si veniturile si cheltuielile (in contul de profit si pierdere) filialei sunt in general, prezentate. In consecinta, trebuie prezentata o corespondenta pentru portiunea din aceste elemente care nu apartine societatii mama. In bilant, aceasta corespondenta este, in mod normal, un element de credit prezentat in datoriile totale si capitalurile actionarilor, reprezentand interesul minoritar in activele nete consolidate, egal cu procentajul de participatii ale minoritarilor in activele nete ale filialei. Desi putin probabil, un sold debitor in interesele minoritare ar putea aparea atunci cand entitatea are un deficit in capitalurile actionarilor si atunci cand exista motive pentru a crede ca proprietarii minoritari sunt parti afiliate, care au si alte relatiide afaceri cu societatea mamasi/sau detinatorii de interese in societatea mama.In alte circumstante, un debit in interesele minoritare ar fi inregistrat in rezultatul reportat al societatii mama, in ideea ca pierderea va fi suportata de acea societate. IAS 27 revizuit stipuleaza ca interesele minoritare ar trebui prezentate in bilantul consolidat ca si componenta separata, dar nu din cadrul capitalurilor actionarilor. Anterior, IAS 27 permitea intereselor minoritare sa fie prezentate intr-o sectiune separata, dupa datorii, dar inainte de capitaluri proprii. Cu toate acestea, Consiliul a stabilit ca ele nu indeplinesc definitia unei datorii si ca ar trebui incluse la capitaluri proprii.

32

In contul de profit si pierdere, interesul minoritar in venitul (pierderea) unei filiale consolidate este prezentat ca o deducere din contul de venit net consolidat. Ca si mai sus, daca interesul minoritar in activele nete ale unei filiale a fost deja redus la zero si daca o creanta neta privind interesul minoritar nu va fi inregistrat, interesul minoritar in orice alte pierderi nu ar trebui inregistrat. (cu toate acestea, acest lucru trebuie explicat in notele de subsol). Mai mult, daca pierderile minoritare anterioare nu au fost inregistrate, interesul minoritar in profiturile curente nu va fi recunoscut pana la momentul in care cumularea acestor profituri va fi egala cu pierderile nerecunoscute cumulate. Acest lucru este foarte asemanator cu regula pentru recunoasterea profiturilor si pierderilor in baza contabilitatii prin metoda punerii in echivalenta. IAS 27 arata ca venitul atribuibil interesului minoritar trebuie sa fie prezentat separat, in situatia castigurilor sau operatiunilor. In general, acest lucru este realizat prin prezentarea venitului net inainte de interesul minoritar, urmata de alocarea catre minoritate si apoi de venitul net.

STUDIU DE CAZ Exemplu de proces de consolidare care implica un interes minoritar La data de 01.01.2005, companiile Alfa si Beta prezinta urmatoarele bilanturi initiale, inaite de combinare. Explicatii

Compania Alfa

ACTIVE -imobilizari necorporale -imobilizari corporale -amortizarea imobilizarilor corporale -stocuri -clienti -disponibil TOTAL ACTIV DATORII SI CAPITALURI -furnizori -imprumuturi(10%) capital social -prime de capital -rezultat reportat TOTAL PASIV

-$Compania Beta

200.000 (21.000) 22.900 34.200 30.900 267.000

10.000 50.000 (10.000) 16.100 9.100 37.400 112.600

4.000 100.000 100.000 15.000 48.000 267.000

6.600 50.000 15.000 41.000 112.600

Activele nete ale companiei Beta pot fi calculate prin doua metode: Metoda 1: scaderea valorii contabile a datoriri din valorile contabile ale activelor. 112.600$ – 6.600$ = 106.000$ 33

Metoda 2 : adaugarea valorii contabile a componentelor de capitaluri proprii. 50.000$ + 15.000$ + 41.000$ = 106.000$ Societatea Alfa solicita 90% din actiunile Beta. La data combinarii, valoarea justa a tuturor activelor si datoriilor a fost detreminata prin evaluare, astfel:

Explicatii -imobilizari necorporale -imobilizari corporale nete -stocuri -creante -disponibil -datorii TOTAL

Valoare Contabila 10.000 40.000 16.100 9.100 37.400 (6.600) 106.000

Valoare Justa 13.000 48.000 17.100 9.100 37.400 (6.600) 118.000

-$Diferenta 3.000 8.000 1.000 12.000

Imobilizarile corporale au o valoare contabila de 40.000 (50.000 minus 20% amortizarea de 10.000). In urma evaluarii, s-a ajuns la concluzia ca acel cost de inlocuire a imobilizarilor corporale se ridica la 60.000 minus 20% amortizarea cumulata de 12.000, ducand la o valoare justa neta de 48.000. Deoarece exista interese minoritare, practica utilizata este de a inregistra toate activele si datoriile la valorile lor juste de la data achizitiei, inclusiv portiunea reprezentata de participarea de capital a intereselui minoritar. Nu va exista nici o amestecare in bilantul consolidata costurilor pentru activele nete identificabile achizitionate prin combinarea de intreprinderi ; toate elementele vor fi prezentate la valorile juste de la data achizitiei. Cu toate acestea, fondul comercial va fi prezentat doar in cazul in care societatea Alfa a platit mai mult decat valorile juste ale activelor nete identificabile ; nu va exista fond comercial atribuibil interesului minoritar. In acest exemplu, activele nete identificabile (inainte de fondul comercial) ale societatii Beta vor fi raportate in bilantul consolidat al societatii Alfa, la valoarea de 118.000$ (din tabel). Aceste valori sunt calculate astfel : Interes majoritar = 90% x 118.000$ = 106.200$ Interes minoritar = 10% x 118.000$ = 11.800$ La data de 01.01.2005, societatea Alfa a achizitionat 90% din societatea Beta, in schimbul a 5.400 actiuni la 10 $/ actiune, cu o valoare de piata de 120.600$. Documentele bilantului consolidat de la data tranzactiei vor arta astfel :

Interes 90%

Alfa

Beta

Ajustari si eliminari Debit Credit

-$Interes Balanta minoritar consolidata 34

-Imob. Nec. -imob.corp. -amo.cumlata -titluri Beta -stocuri -creante -disponibil -dif.dintre VJ si VC -fond comercial TOTAL ACTIV -furnizori -datorii pe t.l. -capiatal social -prime de capital -rezultat reportat -rezerve din reevaluare -interes minoritar TOTAL PASIV

200.000 (21.000) 120.600 22.900 34.200 30.900

3.000a 10.000b 1.000b 12.000a 14.400 a

10.000 50.000 (10.000) 16.100 9.100 37.400

13.000 260.000 (33.000)

2.000 b 120.600

40.000 43.300 68.300 12.000b

387.600 4.000 100.000 154.000 81.600 48.000

112.600 6.600 45.000 a 13.500 a 36.900 a

50.000 15.000 41.000

1.200 a 387.600

112.600

5.000 1.500 4.100 1.200 11.800

135.800

14.400 406.000 10.600 100.000 154.000 81.600 48.000 11.800 406.000

Pe baza datelor de mai sus, bilantul consolidat la data achizitiei va arata astfel : Bilant consolidat la data de 01.01.2005 -$Elemente

Valori

Active -imobilizari necorporale -imobilizari corporale -amortizare cumulata -stocuri -creante -disponibil -fond comercial TOTAL ACTIV Datorii si capitaluri -furnizori -datorii pe t.l. 10% -total datorii -actiuni Beta 10$ -prime de capital -rezultat reportat -capital social -interes minoritar -total capitaluri prorii TOTAL PASIV

13.000 260.000 (33.000) 40.000 43.300 68.300 14.400 406.000 10.600 100.000 110.600 154.000 81.600 48.000 283.600 11.800 295.400 406.000

1. Investitiile in registrele societatii Alfa -inregistrarea achizitiei de 90% din actiunile Beta disponibil =

% 120.600 capital social 54.000 prime de capital 66.600 35

Pentru a inregistra emiterea de 4500 de actiuni la 10$/actiune pentru achizitionarea unui interes de 90% in societatea Beta. Actiunile sunt utilizate ca exemplu. Societatea Alfa ar fi putut utiliza titluri de vcreanta, numerar sau orice alta forma de contravaloare acceptabila pentru actionarii societatii Beta pentru achizitionare.

2. Diferenta dintre costul investitiei si valoarea justa Diferenta dintre costul investitiei si capitalurile societatii mama in activele nete ale filialei la valoarea justa se calculeaza astfel: -$Elemente

Valoare

-costul investitiei

120.600

Calcularea Fondului Comercial Valoarea contabila a societatii Beta la 01.01.2005 -capital social 50.000 -prime de capital 15.000 -rezultat reportat 41.000 106.000 -pachet majoritar 90$ x 106.000 = (a)95.400 Alocarea cresterii valorii juste a activelor nete -cresterea 12.000 -pachet majoritar 90% x 12.000 = (b)10.800 - total crestere (a) + (b) 106.200 FOND COMERCIAL DE RECUNOSCUT Ajustarea valorii activelor -imobilizari necorporale 3.000 -imobilizari corporale 10.000 -stocuri 1.000 -amortizarea cumulata Diferenta dintre VJ si VC

106.200 14.400

2.000 12.000

3. Eliminarea intrarilor in documentul precedent (a) Conturile reciproce de baza sunt investitia in contul filialei din registrele societatii mama si din conturile de capital ale actionarilor filialei. Doar partea societatii mama din conturile filialei poatefi eliminata ca si cont reciproc. Portiunea de 10% ramasa este alocata interesului minoritar. Deci, eliminarea conturilor reciproce de baza este : Capital social Beta Prime de capital Beta Rezultat reportat Interes minoritar in reevaluare Diferenta dintre VJ si VC Fond comercial Investitii in actiunile Beta

45.000 13.500 36.900* 1.200 12.000 14.400 120.600

* 41.000$ x 90% = 36.900$ 36

Nota: Doar 90% din conturile de capital alactionarilor Beta sunt eliminate. Coloana cu interesul minoritar este interesul de 10% din activele nete ale societatii Beta detinute de terti. Interesul minoritar trebuie prezentat, deoarece 100% din valorile contabile ale societatii Beta sunt incluse in situatiile financiarconsolidate, desi Alfa controleaza doar 90% (se aplica metoda integrarii globale).

Procesul de consolidare in perioade ulterioare achizitiei Tinand cont de cele de mai sus, urmatoarele informatii suplimetare sunt disponibile in primul an dupa achizitie (2005). : 1. Societatea Alfa utilizeaza metoda partiala a punerii in echivalenta pentru a inregistra modificarile valorile contului de investitii, ceea ce inseamna ca societatea mama isi raporteaza partea sa de castig si altele, din filiala, in registrele sale, utilizand metoda punerii in echivalenta, dar orice diferenta intre costul de achizitie si valoarea justa de baza a activelor nete nu este abordata pe o baza continua ; aceste aspecte asteapta procesul de ajustare tipic din contabilitatea sfarsitului de exercitiu. 2. Pe parcusrsul anului 2005, societatea Alfa a vandut marfuri societatii Beta, care au un cost initial de 15.000$, vanzarea facundu-se la 20.000$. La 31.12.2005, stocurile Beta includeau marfurile cumparte de Alfa, la un cost pentru Beta de 12.000$. 3. Alfa a achizitionat marfuri in valoare de 18.000$. Beta practica un ados de 25%. Stocurile de sfarsit de an ale societatii Alfa includ marfuri in valoare de 10.000$ achizitionate de la Beta. 4. Beta si-a redus contul sau de datorii intercompanii catre Alfa la o balanta de 4.000$ la 31.12.2005, facand o plata de 1.000$ pe 30.12.2005. Aceasta plata, de 1.000$, era inca in tranzit la 31.12.2005. 5. La 02.01.2005, Beta a achizitionat echipamente de la Alfa in valoare de 7.000$. Echipamentele au fost initial cumparate de Alfa cu 5.000$ si aveau o valoare contabila de 4.000$ la data vanzarii catre Beta. Durata de viata ramasa 4 ani. 6. La 31.12.2005, Beta a cumparat cu 44.000$ 50% din obligatiunile in circulatie emise de Alfa. Obligatiunile sunt scadente la 31.12.2008 si au fost emise initial la paritate. Obligatiunile platesc dobanda anuala la 31.12 in fiecare an, iar dobanda a fost platita investitorului anterior, imediat inainte ca Beta sa cumpere obligatiunile. Pentru combinarea de intreprinderi se utilizeaza contabilitatea de achizitii. -analiza contului de investitii la 31.12.2005 Investitii in actiunile societatii Beta Costul initial % din venitul 120.600 % din dividende declarate Beta (90% x 9.400$) ale societatetii Beta (90% 8.460 3.600 SOLD 31.12.2005 x 4.000$) 125.460 Orice erori vor necesita intrari de corectare inainte ca procesul de consolidare sa fi continuat. Intrarile de corectare vor fi prezentate in registrele companiei potrivite. Diferenta intre costul investitiei si valoarea contabila a activelor nete achizitionate a fost detrminata si alocata in pregatirea datei situatiilor financiare consolidate, prezentate anterior. Aceleasi calcule sunt utilizate in intocmirea situatiilor financiare atata vreme cat investitia este pastrata. 37

Urmatoarele intrari de ajustare si eliminare vor fi necesare pentru intocmirea situatiilor financiare consolidate la 31.12.2005. Pasul 1- completarea tranzactiei cu orice elemente intrecompanii aflate in tranzit la sfarsitul anului (a) disponibil = creante

1.000$

Aceasta intrare de ajustare va prezenta acum asa cum se cuvine pozitiile financiare ale ambelor societati si procesul de consolidare poate fi continuat. Pasul 2-inregistrarile de eliminare (a) vanzari = costul marfuri vandute

38.000$

Vanzarile totale intercompanii de 38.000$ include 20.000$ dintr-o tranzactie in aval de la societatea Alafa la societatea Beta si 18.000$ in amonte de la societatea Beta la societatea Alfa. (b) costul bunurilor vandute = stocuri

5.000$

Stocurile finale sunt supraevaluate din cauza profitului nerealizat din vanzarile intercompanii. Inregistrarea in debit a costului bunurilor vandute este necesara, deoarce o scadere a stocurilor finale va creste costul bunurilor vandute, care va fi dedus in contul de profit si pierdere. Calculele sunt urmatoarele: - in stocurile finale ale societatii Vanzarile inter-societati Costul marfurilor ramase -de la Beta la Alfa ( /125%) -de la Alfa la Beta (133 1/3%) Profit nerealizat

Alfa 10.000

Beta 12.000

(8.000) 2.000

(9.000) 3.000

Nota: Pentru urmatoarea perioada fiscala ( 2006), la intocmirea documentelor de lucru consolidate va fi necesara o inregistrare de leiminare aditionala, daca bunurile din stocurile finale pe 2005 sunt vandute tertilor pe parcursul anului 2006. Intrarea aditionala va recunoaste profitul pentru 2006, care a fost eliminat, ca fiind nerealizat in 2005. Intrarea din 2006 va fi urmatoarea:

(c)

% = costul bunurilor vandute Rezultat reportat Beta Rezultat reportat Alfa

5.000 2.000 3.000

conturi de creante

4.000

= conturi de datorii

Aceasta inregistrare elimina creanta/datoria inter societati ramasa datorata de societatea Beta societatii Alfa. Aceasta inregistrare de eliminare este necasara pentru a evita supra-evaluarea bilantului consolidate al grupului. Datoria/creanta nu este eliminate, iar societatea Beta trebuie, pe viitor, sa transfere 4.000$ societatii Alfa .

38

(d)

Conturi de creante

=

% Conturi de datorii Amortizare cumulate Cheltuiala cu amortizarea

3.000 2.000 250 750

Aceasta inregistrare elimina castigul din vanzarea inter societati a echipamentului, elimina supraevaluarea echipamentelor si inlatura amortizarea in exces din castig. Calculele pentru inregistrare sunt urmatoarele: -$Elemente Cost Amo.cumulata Exces de Amo.cumlata la data amortiazare la sfarsitul vanzarii inter 2005 perioadei societati -baza originala (vanzator Alfa) 5.000 (1.000) (1.000) (2.000) -noua baza (comparator Beta) 7.000 1.750 (1.750) DIFERENTA (2.000) (750) (250) Daca vanzarea inter societati nu ar fi avut loc, societatea Alfa ar fi amortizat valoarea contabila ramasa de 4.000$, pe viata utila ramasa pentru patru ani. Cu toate acestea, de vreme ce pretul de achizitie al societatii Beta (7.000$) a fost mai mare decat baza activului societatii Alfa (4.000$), amortizarea inregistrata de Beta va include o parte a profitului nerealizat inter societati. Echipamentul trebuie reflectat in situatiile financiare consolidate la costul initial al entitatii consolidate. Astfel, cresterea valorii contabile a echipamentului cu 2.000$, amortizarea in exces de 750$ si castigul de 3.000$ trebuie eliminate. Soldul de inchidere al amortizarii cumulate trebuie sa fie prezentat cum ar fi fost daca tranzactia echipamentului intersocietati nu a r fi avut loc. In perioadele viitore, in locul unui cont de castig ca vi utilizate un cont al rezultatului reportat; cu toate acestea, celelalte concepte vor fi extinse pentru a include perioadele aditionale. (e)

obligatiuni de plata

= % Invest.in obligatiuni Beta Castig din stingerea datoriei

50.000 44.000 6.000

Aceasta inregistrare elimina valoarea contabila a datoriri societatii Alfa in contrapartida cu contul de investitii in obligatiuni ale societatii Beta. Aceasta tranzactie trebuie prezentata ca o retragere a datoriei, desi Alfa are inca datorii intersocietati catre Beta. Orice castiguri sau pierderi din stingerea datoriei vor fi raportate in contul de profit si pierderi. In perioadele viitoare, societatea Beta va amortiza discountul, aducand astfel contul de investitii la valoarea de paritate. Rezultatul reportat va fi utilizat pentru eliminarea inregistrarii sin u pentru contul de castig, de vreme ce castigul este compensat cu alte conturi nominale. (f)

capitaluri proprii in vebitul filialei-Alfa = % Divedende declarate Beta Invest.in actiuni Alfa

8.460 3.600 4.860

Aceasta inregistrare de eliminare adduce contul de investitii la soldul sau de la inceputul perioadei si elimina contul de venit al filialei.

39

(g)

121.800 45.000 13.500 36.900 12.000 14.400

% capital social Beta capiatal additional Beta rezultat reportat Beta dif dintre Vj si VC fond commercial

= % titluri Beta interese minoritare

121.800 120.600 1.200

Aceasta inregistrare elimina 90% din capitalurile actionarilor societatii Beta la inceputul anului 2005. Modificarile din timpul anului au fost eliminate la (f). (h)

14.000 % 3.000 imob.necorporale 10.000 imob.corporale 1.000 stocuri

=

% amortizare cumulate diferenta dintre VJ si VC

14.000 2.000 12.000

Aceasta inregistrare aloca diferenta (excesul VJ peste valorile contabile ale activelor achizitionate). Aceasta inregistrare este aceeasi cu inregistrarea de alocare facuta pentru intocmirea situatiilor financiare consolidate pentru 01.01.2005, data achizitiei. (i)

3.300 % 1.000 costul bunurilor vandute 2.000 cheltuiala cu amortizarea 300 amortiz.imob.necorporale

=

% stocuri amortizare cumulate imob. Necorporale

3.300 1.000 2.000 300

Inregistrarea de eliminare amortizeaza reevaluarile valorii juste de piata facute in inregistrarea (h). Stocurile au fost vandute si, prin urmare, devin parte a costului bunurilor vandute. Reevaluarile ramase vor fi amortizate astfel: Elemente Imobilizari necorporale Imobilizari corporale

Perioada de amortizare 10 ani 4 ani

-$Amortizarea anuala 300 2.000

Amortizarile vor continua sa fie facute in perioadele viitoare. Spre exemplu, la sfarsitul anului 2006, intrarea amortizarilor (i) va fi urmatoarea: 5.600 % = 3.300 diferenta 2.000 cheltuiala cu amortizarea 300 amortizare imob.necorp

% stocuri amortizare cumulate imob. Necorporale

5.600 1.000 4.000 600

Debitul initial, 3.300$, al diferentei este o agregare a inregistrarilor perioadei anterioare in conturile de profit si pierdere ( 1.000$ + 2.000$ + 300$). Pe parcursul anilor ulteriori, multi profesionisti prefera sa reduca valorile allocate prin inregistrarea (h) pentru incasarile perioadei anterioare. In acest caz, recunoasterea amortizarii in perioadel viitoare ar reflecta exact amortizarile acelei perioade. In ajustarile pentru interesul minoritar in capitalurile proprii si castigurile societatii consolidate ar trebui reflectate urmatoarele:

40

1. doar partea societatii mama din capitalurile actionarilor filialei va fi eliminate prin inregistarea de eliminare de baza. Partea interesului minoritar este prezentata separate. 2. intreaga valoare a elementelor reciproce inter societati este eliminate. Spre exemplu, toate creantele/datoriile si vanzarile/costurile vanzarilor unei filiale detinute in proportie de 90% sunt eliminate. 3. pentru tranzactiile inter societati in stocuri si active imobilizate, efectul posibil asupra interesului minoritar depinde de modul in care tranzactia initiala a afectat contul de profit si pierdere al filialei. Interesul minoritar este ajustat doar daca filiala este entitatea care vinde. In acest caz, interesul minoritar este ajustat cu procentajul detinut de actiunile ordinare ale filialei. Interesul minoritar nu este ajustat pentru profiturile nerealizate in vanzarile in aval. Efectele tranzactiilor in aval sunt limitate doar la participatiile la capitalurile proprii ale societatii mama (adica societatea care controleaza). Pierderea interesului minoritar in venitul filialei este prezentata ca o deducere in contul de profit si pierdere consolidate, de vreme ce 100% din veniturile si cheltuielile filialei sunt combinate, chiar daca societatea mama detine o participatie sub 100%. Pentru exemplul nostru, deducerea interesului minoritar este calculate astfel: Venitul raportat al societatii Beta Minus profitul nerealizat intr-o vanzare de stocuri in amonte Venitul societatii Beta in scopul consolidarii Partea interesului minoritar (10% x 7.400) in CPP

9.400 (2.000) 7.400 740

Partea interesului minoritar din activele nete ale societatii Beta este prezentata in bilantul consolidate intre datorii si capitalurile proprii ale interesului care controleaza. Calcularea interesului minoritar prezentat in bilant este urmatoarea: Elemente

Valoare

Actiuni Beta Capital suplimentar Beta Rezultat reportat Beta Venitul Beta 2004, pentru consolidare Dividende 2005 TOTAL INTERES MINORITAR

-$Valoare interes minoritar 5.000 1.500 4.100 740

Procent

50.000 15.000 41.000 7.400

10% 10% 10% 10%

4.000

10%

400 10.940

Documentele de lucru consolidate ale societatii Alfa si ale filialei Beta la 31.12.2005 -$Elemente

Alfa

Beta Debit

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE Vanzari Costul vanzarilor MARJA BRUTA Cheltuili cu amortizarea Alte cheltuieli Venit net Venit din vanzare echip Castig din obligatiuni Capitaluri proprii ale filiale Venit minorita (7.400x10%)

750.000 581.000 169.000 28.400 117.000 23.600 3.000

420.000 266.000 154.000 16.200 128.400 9.400

Ajustari Credit

38.000 5.000 2.00 300

Interes minoritar

1.132.000 815.000 317.000 45.850 245.700 25.450

38.000 750

3.000 6.000

8.460

Balante consolidate

6.000

8.460 740

(740)

41

Venit net Rezultat reportat 31.12.2005 Rezultat reportat la 01.01.2005 Adaugarea venitului net TOTAL Deducerea dividendului BALANTA LA 31.12.2005

35.060 48.000 35.060 83.600 15.000 68.060

9.400

57.760

44.750

41.000 9.400 50.400 4.000 46.400

36.900 57.760

44.750

94.460

3.600 48.350

740 4.100 740 4.840 400 4.440

30.710 48.000 30.710 78.710 15.000 63.710

-$Elemente BILANT Imobilizari corporale Amortizarea imob. Corporale

Alfa

Beta

Ajustari Debit Credit

195.000 (35.200)

57.000 (18.900)

10.000

Stocuri

38.300

20.750

1.000

Crenate (nete)

43.700

12.100

45.300 125.460

6.400

Disponibil Investitii in actiuni Beta Diferenta Fond commercial Investitii in oblig. Alfa Imobilizari necorporale Conturi de datorii Obligatiuni de plata Capital social PRIME DE CAPITAL Rezultat reportat (CPP) Partea minoritatii din reevaluare Interes minoritar TOTAL

412.560 8.900 100.000 154.000 81.600 68.060

412.560

2.000 250 2.000 2.000 5.000 1.000 1.000 4.000

3.000

50.000 15.000 46.400

4.000 50.000 45.000 13.500 94.660

130.350

238.560

Balante consolidate 260.000 (58.350) 54.050 50.800

1.000 2.000 14.400

44.000 9.000 130.350 18.950

Interes minoritar

52.700 4.860 120.600 2.000 14.400 44.000 300

48.350 1.200 238.560

5.000 1.500 4.440 1.200 10.940

11.700 385.300 23.850 50.000 154.000 81.600 63.710 1.200 10.940 385.300

42

CONCLUZII IMPLICATIILE ADOPTARII IFRS ASUPRA CONTABILITATII ROMANESTI La ora actuala Romania se afla in fata unor procese ireversibile si de mare interes pentru contabilitate: cresterea numarului si puterii companiilor transnationale; globalizarea economiilor, cu predilectie a pietelor financiare; cresterea capitalizarii bursiere si dezvoltarea si aparitia de noi produse financiare. In aceste conditii, productia si comunicarea unor informatii financiare relevante, credibile, comparabile care sa creeze un limbaj contabil comun in masura sa asigure comunicarea intre categoriile de utilizatori de informatii sunt vitale mediului de afaceri. SALTUL CATRE IFRS In decembrie 2003, Ministerul Finantelor Publice a publicat OMF 1827/2003, care clarifica aplicarea viitoare a standardelor internationale in Romania, preluate sub denumirea de International Financial Reporting Standards (IFRS)- Standarde Internationale de Raportare Financiara. Romania va beneficia enorm ca urmare a acestei decizii nu doar din perspective armonizarii cu legislatia Uniunii Europene, ci si a faptului ca firmele din Romania vor utiliza un cadru contabil recunoscut la nivel mondial, bazat pe conceptual de imagine justa si fidela – o masura mult asteptata de toata comunitatea de afaceri. In conformitate cu ordinal mai sus mentionat, incepand cu situatiile financiare ale anului 2006, Standardele Internationale de raportare Financiara (IFRS), asa cum sunt prezentate si publicate de Consiliul pentru Standarde Internationale de Contabilitate, IASB – International Accounting Standards Board, se aplica de urmatoarele categorii de personae juridice: -

persoanele care aplica OMF 1752/2005 institutii de credit societati de asigurare si reasigurare institutii reglementate si supravegheate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare companii si societati nationale regii autonome si personae juridice de interes public societati comerciale care urmeaza sa fie consolidate de catre o persoana juridica care aplica IFRS.

43

BIBLIOGRAFIE: Lilieana Feleaga - Note de curs 2006 Marian Sacarin - Contabiliate aprofundata (editura Economica 2004) Stefan Bunea, Madalina Garbina - Sinteze, studii de caz si teste grila privind aplicarea IFRS/IAS (editura C.E.C.C.A.R. 2005) Barry J.Epstein, Abbas Ali Mirza - Interpretation and Application of International Accounting and Financial Reporting Standards (editura BMT Publishing House) Henni van Greuning - International Financial Reporting Standards- Ghid practice ( Institutul IRECSON- traducere autorizata de Banca Mondiala) Ministerul Finantelor - OMF 1752/2005

44