I.Jitaru –Chimie anorganică structurală
CHIMIE ANORGANICA STRUCTURALA Chimia anorganică se ocupă cu investigarea experimentală şi interpretarea teoretică a proprietăţilor şi reacţiilor tuturor elementelor cunoscute şi a compuşilor acestora cu excepţia hidrocarburilor şi a derivaţilor de hidrocarburi. (definiţie din 1982) Varietatea compuşilor chimici este impresionantă şi are la bază o varietate de tipuri de legături şi de structuri întalnite în aceşti compuşi.Din acest motiv este important studiul legăturii chimice în toate formele sale, asocierea tipurilor de legături cu tipurile de structuri şi sublinierea relaţiei între diferitele structuri şi proprietăţi ale elementelor chimice şi compuşilor chimici. Diversitatea proprietăţilor determină caracterul aplicativ al chimiei anorganice într-o multitudine de domenii.
Diferenţa între tipurile de legături şi de structuri întâlnite în chimia organică şi cele întâlnite în chimia anorganică se datorează în principal faptului că în general chimia organică este chimia carbonului, în timp ce chimia anorganică este chimia celorlalte elemente, dar şi a carbonului. 1
I.Jitaru –Chimie anorganică structurală
De fapt, spre deosebire de carbon, care are doar orbitali s şi p disponibili, celelalte elemente (începând cu perioada 3 a sistemului periodic) au orbitali de tip d implicaţi în multe cazuri în formarea legăturilor. Următorul tabel prezintă o parte dintre aceste diferenţe privind tipurile de legături, geometrii, reţele cristaline: Tipuri de legături
Chimie anorganică
Legătură simplă
Chimie organiă H3C – CH3
H
Legătură dublă
C=C
H
H H
H–C= C–H
Legătură triplă
Legătură cvadruplă
Legături de H
punţi în: - molecule deficitare de Legături covalente C - H electroni; ex. compuşi ai borului (legături 2c-3e) C-H - clusteri metalici – punţi de H în varfurile sau feţele poliedrului format din legături de hidrogen atomi metalici intramoleculare
2
I.Jitaru –Chimie anorganică structurală
Geometrii(N.C.)
Tipuri de cristaline
tetraedrice (N.C.= 4) octaedrice (N.C.= 6) alte geometrii (N.C. = 3, 5, 7, 8, 9) reţele reţele ionice, atomice, metalice moleculare
tetraedrice(N.C.=4)
moleculare
Astăzi sunt cunoscute aproximativ 7- 8 milioane de compuşi organici, 2-3 milioane de compuşi anorganici şi câteva milioane de compuşi organometalici. Descoperirea sau prepararea ca si caracterizarea structurală a acestora se datorează: a. curiozităţii ştiinţifice (de ex. legătura din borani studiată de către W.Lipsomb – Premiul Nobel, 1976- “pentru studiile sale asupra structurii boranilor, importante pentru elucidarea problemelor referitoare la legătura chimică”) b.întâmplării (de ex. primul compus al unui gaz nobil, Xe[PtF6] , descoperit în 1962 de N.Bartlett ) c. necesităţii unor aplicaţii practice (de ex.supraconductorii descoperiţi în 1986-1987, când G.Bednorz şi K.A Muller au primit Premiul Nobel în fizică– “pentru contribuţiile importante în domeniul supraconductibilităţii materialelor ceramice”)
3