Cele 7 Minuni Ale Lumii

Piramida cea mare de la Gizeh Piramidele de la Gizeh au fost construite in timpul dinastiei a IV-a de faraoni si sunt atribuite faraonilor Keops (Piramida ce mare), Kefren (fiul lui Keops) si Mikerinos (nepotul lui Keops). Pentru a le putea compara sunt necesare inaltimile celor trei piramide: 148 m (piramida lui Keops), 143 m (piramida lui Kefren) si 66 m (piramida lui Mikerinos). Cele patru fete ale acestor piramide sunt egale intre ele si sunt orientate catre cele patru puncte cardinale. La vremea respectiva, piramidele erau construite in Egipt nu numai pentru a pastra ramasitele pamantesti ale faraonilor, ci si pentru a coplesi, prin maretia lor, pe supusi. Prestigiul faraonilor era mare la vremea respectiva, dat fiind faptul ca in urma amplelor expeditii de cotropire, acestia cucereau noi teritorii, reuseau sa acumuleze noi bogatii, deveneau stapanii unei mari mase de sclavi. Despre Marea Piramida putem spune ca a fost terminata in jurul anului 2580 i.Hr. si se presupune ca la constructia ei au muncit, timp de 20 de ani, peste 100.000 de oameni. Au fost folosite peste 2.000.000 de blocuri de piatra, fiecare cantarind aproximativ 2,5 tone. Transportul acestor blocuri de piatra s-a facut cu ajutorul rampelor, parghiilor, rolelor. Gradinile Suspendate de la Babilon (uneori amintite sub numele de Gradinile Semiramidei) In antichitate, orasul Babilon era renumit datorita gradinilor sale suspendate. Se crede ca numele orasului Babilon deriva din ebraicul “babel” care inseamna “incurcatura”, deoarece - dupa traditia biblica - limbile diferitelor popoare care au lucrat la turnul din Babilon s-au incurcat. In realitate, insa, mai probabil este faptul ca lucrarile se executau cu sclavi, capturati in timpul campaniilor de razboi si care vorbeau limbi sau dialecto diferite. Toate informatiile care se cunosc in prezent despre aceste gradini ne sunt cunoscute datorita scrierilor vremii care au imortalizat splendoarea si frumusetea lor.

Se presupune ca gradinile suspendate au fost create in jurul anului 600 i. Hr. din ordinul regelui Babilonului, Nabucodonosor al II-lea. In coltul de nord-est al palatului, langa poarta zeitei Istar (principala poarta a orasului) se aflau mirificele”Gradini suspendate”. Diodon din Sicilia ne spune ca gradinile au fost construite de Nabucodonosor, din marea iubire pentru una din sotiile sale, Amytis, care regreta peisajul pitoresc al tinuturilor natale. Templul Artemisei din Efes Cresus, ultimul rege care a domnit in Lydia, una din regiunile Asiei Mici, a construit in Efes, in anul 550 i.Hr. un templu luxos. In lumea greaca, alegerea unei zeitati protectoare a comunitatii cetatenesti era un lucru obisnuit. Nu de putine ori, conflictele aparute intre diverse cetati sau rivali isi aveau originea in motive mitologice. Artemis este o zeita a grecilor antici, protectoare a animalelor si a fecioarelor. Pentru romani, aceasta zeita este cunoscuta sub numele de Diana. Templul a fost construit din piatra de calcar si marmura, blocurile imense fiind ridicate cu ajutorul scripetilor. Partea principala a templului era sustituta de aproximativ 127 de coloane de marmura, fiecare coloana avand o inaltime de 20 m. Ca si orasul insusi, care a fost reconstruit de mai multe ori aproape pe acelasi amplasament, templul Artemisei a fost si el refacut de mai multe ori. Dupa Pliniu cel Batran, templul a fost reconstruit de sapte ori, iar sapaturile arheologice moderne confirma acest lucru. La inceput a existat o simpla platforma pentru rugaciuni, un mic sanctuar la poalele colinei Ortigia, pe un teren mlastinos. Mai tarziu s-a creat o platforma mai inaltata, cu un copac drept altar. Dupa jaful care a avut loc in anul 660 i.Hr. sanctuarul a fost restaurat, usor marit, mai ridicat ca nivel (din cauza terenului mlastinos), insa nealterat ca aspect. Mausoleul din Halicarnas

Intre tinuturile Asiei Mici de pe tarmul mariii Egee care au primit o numeroasa colonizare greceasca, Caria ocupa un loc foarte important. La scurta vreme dupa ce Caria a trecut sub stapanire persana, conducerea a fost preluata de Mausol, care a domnit intre anii 377-353 i.Hr. Mausol, in calitate de guvernator al unei regiuni regale din imperiul persan, a mostenit tronul de la tatal sau, dar s-a debarasat repede de suprematia persana si a domnit ca si rege independent. Mausol a fost casatorit cu sora sa, celebra Artemisa, care i-a urmat la tron dupa moartea sa. In timpul lui Mausol, capitala a fost mutata la Halicarnas, din cauza pozitiei sale defensive. Au fost atrasi aici numerosi oameni de stiinta, constructori, artisti, poeti, care au contribuit prin talentul lor la cresterea renumelui cetatii. Cum puterea domnitorului crestea cu trecerea anilor, Mausol a hotarat construirea unui monument funeral pentru sine si pentru sotia sa. Intentia sa a fost aceea de a crea un monument grandios, somptuos, care sa aminteasca lumii intregi si posteritatii, bogatia si puterea de care se bucurase in timpul vietii cuplul regal. Mormantul lui Mausol, sau Mausoleul, a fost construit in decurs de patru ani (353-349 i.e.n). dar Mausol a murit inainte de a se finaliza monumentul, astfel ca vaduva sa a preluat conducerea lucrarilor de constructie. In urma sapaturilor arheologice, s-a constatat faptul ca Mausoleul era inconjurat de o explanada patrata cu latura de 103 m; avea forma dreptunghiulara si era placat cu marmura alba, in partea superioara. Cladirea avea 36 de coloane ionice, din care 8 pe latura mica si 10 pe latura mare, iar intre coloane erau plasate statui care reprezentau fie figuri omenesti, fie animale. In cadrul monumentului se gaseau statuile lui Mausol si a Artemisei, in picioare, avand aproximativ 3 m inaltime. Statuia lui Zeus din Olimpia

Cu trei mii de ani in urma, Olimpia era un important centru religios din sud-vestul Greciei. La origine, Olimpia era un centru pur religios, de importanta locala, apoi faima sa a crescut prin celebrele Jocuri Olimpice, la care s-a adaugat importanta politica a sanctuarului; a devenit un mare centru diplomatic in care se hotara - de multe ori - soarta statelor grecesti. Grecul Zeus, regele zeilor, era foarte iubit in antichitate, in cinstea lui organizandu-se petreceri si intreceri sportive. Jocurile Olimpice au avut un rol foarte important inca de la primele editii. Se presupune ca primele Jocuri Olimpice au avut loc in anul 76 i.Hr. Timp de peste 1100 de ani, acestea erau organizate din patru in patru ani. Importanta lor era foarte mare, mai ales pentru faptul ca atunci cand se desfasurau Jocurile olimpice, toate razboaiele erau intrerupte pentru ca sportivii si spectatorii sa poata participa in voie la competitiile care se organizau. Zeus a fost considerat in antichitate un zeu foarte puternic si temut. El a fost zeul protector al localitatii Olimpia, locuitorii hotarand sa-i inchine un lacas demn de maretia sa. Templul a fost construit de arhitectul Libon, cu prada adusa de eleni din orasul Pisa in anul 468 i.Hr si a fost terminat imediat dupa batalia de la Tanagra, in anul 457 i.e.n. Templul avea 6 coloane pe fatada principala si cate 13 coloane pe fatadele laterale. Grecii au simtit nevoia unei statui, motiv pentru care i-au incredintat sculptorului Fidias realizarea maretei statui a lui Zeus. Fidias este unul dintre cei mai mari sculptori ai antichitatii, statuile Atena Parthenas si cea a lui Zeus aducandu-i o celebritate putin obisnuita. In Olimpia, Fidias si ajutoarele sale au construit mai intai o schela din lemn, pe care au acoperit-o apoi cu placute de fildes, vesmintele fiind lucrate din placi de aur.

Farul dinAlexandria Plutarh povesteste in mod sugestiv cum Alexandru Macedon, in anul 331 i.Hr, a pus bazele orasului Alexandria, care avea sa devina unul din marile centre culturale si economice ale lumii antice. „In marea cu valuri zbuciumate In fata Egiptului, se afla o insula De oameni e Faros numit.” Tot Plutarh ne spune ca Alexandru a hotarat sa construiasca o cetate in Faros, „care pe atunci era inca o insula”. Alexandria a fost construita dupa planurile si sub indrumarea lui Dinocrate, arhitectul lui Alexandru. Amplasamentul cuprindea ingusta limba de pamant cuprinsa intre Marea mediterana si lacul Mareotis. In fata orasului, paralel cu tarmul, se intindea insula Faros, lunga de aproximativ 3 km. In ceea ce priveste semnificatia cuvantului „far” si daca insula a luat numele Farului sau invers, s-au facut mai multe presupuneri, dintre care doua sunt de retinut. Se poate presupune ca turnul a luat numele insulei, deoarece insula se numea Faros (in limba greaca: panza), pentru ca tarmurile ei semanau din departare cu panzele unei corabii. Numele acestei insule a fost mentionat de Herodot cu 7-8 secole inainte de constructia farului. Totusi, e posibil ca pe insula sa fi existat un far din timpuri mai vechi, care a fost construit in marmura pe vremea lui Ptolemeu al II-lea Filadelful. De asemenea, se poate presupune ca insula a luat numele turnului, care cel dintai a fost numit Faros, de la cuvantul grecesc „faos”, care inseamna „lumina soarelui”. Daca se admite ca pe insula a existat in vechime un far, care a fost reconstruit de Ptolemeu, a doua ipoteza pare cea mai apropiata de adevar.

Colosul din Rodos Insula Rodos, asezata la numai 25 km de coasta Asiei Mici, era una dintre verigile lantului care, trecand prin Creta, lega Asia de Europa. In antichitate, locuitorii insulei Rodos au dorit sa devina comercianti independenti. S-au straduit sa ramana neutri, sa nu se razboiasca cu alte popoare, cu toate ca au fost de multe ori atacati si cuceriti. Se zice ca expeditia lui Demetrios contra Rodosului era alcatuita din 370 corabii, ce transpotrau numeroase masini de asediu si peste 40.000 de ostasi, mai mult decat toata populatia Rodosului. In fata acestei teribile amenintari locuitorii din Rodos s-au pregatit de asediu si au infruntat eroic pe Demetrios, reusind sa reziste aproape 12 luni. Locuitorii Insulei Rodos au reusit sa respinga ostirea lui Demetrios, ajutati fiind, in final, de catre Ptolemeu. Amintirea acestui eveniment trebuia imortalizata intr-o forma grandioasa, care sa arate si sa povesteasca intregii lumi si posteritatii rezistenta eroica a poporului. A fost construita o statuie uriasa, in cinstea protectorului cetatii - zeul Soarelui, Helios - simbol maret al eliberarii lor. Aceasta gigantica lucrare i-a fost incredintata sculptorului Chares, care utilizand metalul rezultat din topirea masinilor de razboi parasite de Demetrios, a ridicat, in decurs de 12 ani (292280) i.Hr. celebra statuie numita Colosul din Rodos. Statuia a fost amplasata la intrarea intr-unul din porturi, dar nu se stie exact care dintre ele. Stratul exterior din bronz a fost fixat pe un suport din metal. Montarea statuii, goale pe dinauntru, a fost inceputa de pe sol, iar pe masura ce lucrarile inaintau ineriorul era umplut cu pietre, pentru a asigura a mai mare stabilitate. Din nefericire, dupa numai 56 de ani de triumfala dominatie asupra orasului si marii, Colosul s-a prabusit in urma unui mare cutremur, in anul 224 i.e.n.