Caut Dumnezeu3

Cînd zece oameni vorbesc diferit despre unul şi acelaşi lucru, cu toate că privesc la el din acelaşi punct de vedere; cînd ei pretind că relatează singurul şi indiscutabilul adevăr despre el; cînd ei pretind că nu există alt adevăr în afară de cel împărtăşit de ei şi se acuză reciproc de falsitate, de neruşinare şi de păcatul de a duce lumea în eroare, - ce concluzie se poate trage de la acest lucru ? – Că toţi zece au dreptate, sau că numai unul dintre ei, sau nici unul, are dreptate, în timp ce ceilalţi nouă, sau zece, nu au ? Dacă sînteţi filosof, erudit sau, doamne fereşte, prost, puteţi admite că toţi zece au dreptate; dacă însă sînteţi, cel puţin pe de-departe, om normal, nu cred că vă îndoiţi de faptul că numai unul, sau nici unul, are dreptate. - Cum credeţi d-stră, dacă în loc de zece oameni ar fi zece mii, împărţiţi în zece tabere, aproximativ egale, şi ar repeta greşeala celor zece, împărtăşind opiniile lor şi confruntîndu-se între ei, se schimbă cu ceva deducţia logică cu privire la cel ce are dreptate, sau nu ? - Dar dacă cele zece idei sînt împărtăşite de cîte un miliard de oameni fiecare, se înclină cumva balanţa dreptăţii în favoarea vre-o uneia dintre ele ? În ambele cazuri răspunsul este negativ, chiar dacă o idee întruneşte mai mulţi adepţi decît celelalte, iar alta mai puţini. Acum, - ce i-aţi sfătui d-stră pe cei zece oameni, sau pe cei zece mii de oameni, sau chiar pe cei zece miliarde să facă pentru a scoate la iveală adevărul? - Să se bată între ei pînă adevărul se va revela singur? - Să se tragă de păr unii pe alţii pînă vor recunoaşte cu toţii adevăratul adevăr? - Să facă război între ei şi să se nimicească unii pe alţii pînă rămîne pe suprafaţa Pămîntului doar un singur adevăr? - Sau să-şi pună creierii în mişcare şi, lipsindu-se de prejudecăţi şi de sfaturile ştiinţifice ale babelor de prin sate, să caute multrîvnitul adevăr fără pierderi de vieţi omeneşti, fără pierderi materiale şi fără necaz, chin şi durere ? - Ultima variantă este cea pe care ar alege-o orice om sănătos la minte. – Sau d-stră sînteţi de altă părere în privinţa aceasta ? - Cum aţi proceda d-stră dacă aţi afla că de cunoaşterea acelui adevăr depinde viaţa celor zece miliarde de oameni ?

- Ce i-aţi îndemna d-stră pe ei să facă : - să lase căutarea lui baltă şi să-şi vadă de treburile cotidiene, sau să insiste în căutarea lui pînă reuşesc să-l afle ? - D-stră ce aţi face în locul lor ? Mare va fi surprinderea d-stră cînd veţi afla că exemplul despre care am vorbit pînă acum nu este nici pe departe exemplu, ci reprezintă realitatea ce vă înconjoară în unul dintre cele mai importante aspecte ale ei; ca importanţa cunoaşterii adevărului despre scopul vieţii umane este întradevăr vitală, atît pentru viaţa d-stră în particular cît şi pentru existenţa omenirii în general; şi că d-stră sînteţi unul dintre cei aproape un miliard de oameni ce împărtăşesc una dintre nenumăratele idei ce se referă la rostul vieţii omeneşti. Nu vă vine a crede lucrul acesta? N-aveţi decît. Realitatea totuna nu ţine cont de părerea d-stră. - N-ar fi rău să nu vă grăbiţi însă cu afirmaţiile, căci aveţi ocazia să vă convingeţi personal de veridicitatea acestui fapt. Pe suprafaţa planetei Pămînt există şase miliarde de oameni. Religii mari sînt cam tot şase. Din întîmplare, din ironia soartei sau cu voia lui Dumnezeu, fiecărei religii îi revine în jur de un miliard de creduli. Fiecare dintre cele şase religii mari se dă drept singura şi exclusiva cale spre Dumnezeu, pretinde că numai ea are dreptate şi le învinuieşte pe celelalte de falsitate. - Se deosebeşte prin ceva faptul acesta real de exemplul oferit de mine anterior ? - Ce concluzie veţi trage acum ? Din păcate lucrurile în realitate stau şi mai grav decît în exemplul meu. Pe lîngă contradicţia principală dintre religiile seculare, fiecare dintre cele şase religii mari este la rîndul ei divizată în zeci, sute sau poate chiar mii de confesiuni şi secte mari şi mititele, care toate ca una pretind la rîndul lor că sînt unica, aleasa, mireasa, cea mai dreaptă şi cea mai frumoasă religie din lume, învinuindu-le, în acelaşi timp, pînă şi pe suratele lor din aceiaşi familie de falsitate, vanitate şi lipsă de binecuvîntare divină. Şi primim în final rezultatul că nu şase, dar de o sută de ori cîte şase religii se războiesc între ele pentru locul de la dreapta lui Dumnezeu şi pentru întîetate în lume, în timp ce d-stră vă prefaceţi că sînteţi oiţă bîrsană din turma lui nu-ştiu-cine şi simulaţi că nu vedeţi şi nu auziţi nimic din ceea ce se petrece în jurul d-stră.

- Ce aştepţi , omule? – Să vie domnul să te mulgă, să te tundă, sau să te jupoaie ? - De ce nu te întrebi care dintre cele şase sute şaizeci şi şase de religii are dreptate şi care nu ? - Vrei să învie bîtu Lenin să se întrebe lucrul acesta pentru tine ? Vedeţi să nu vă apuce paştele cailor sau, nu dă Doamne! – nunta mielului pe picior greşit, adică într-o religie străină, că nu mai păpaţi cozonac de nuntă! Doamne fereşte să vă aleagă Isus Hristos anume pe dstră drept mioara lui şi d-stră să nu fiţi în formă! Mai bine faceţi-vă felul singur acum, decît să încăpeţi în mîinile lui atunci ! Dar să lăsăm pregătirile de nuntă la o parte şi să vedem cum rămîne cu sfatul pe care cu cîteva clipe în urmă eraţi gata să-l oferiţi personajelor din exemplu meu: - a rămas el neschimbat sau a suferit modificări cînd aţi aflat că el se referă şi la domnia voastră şi că însuşi d-stră trebuie să-l urmaţi ? E uşor să împrăştii sfaturi, toată lumea ştie lucrul acesta, mai greu e să le urmezi. Pînă şi popa îşi permite să dea poveţe, pe care el nici de gînd nu are să le urmeze. – Ce pretenţii poate avea cineva la d-stră, cînd nici popă nu sînteţi şi nici sfînt nu vă credeţi?! Pretenţii nu are nimeni la d-stră în ce priveşte modul în care vă irosiţi viaţa şi nici nu va avea vreodată, dar faptul că domnia voastră are toate şansele să fie în pierdere şi să se căiască amarnic dacă nu binevoieşte să se gîndească din timp la lucrurile ce depăşesc limita intereselor d-stră fiziologice şi sexuale este mai sigur decît faptul că doi plus doi fac patru, nu şapte sau cinci. Aşa că mai reflectaţi puţin asupra sfatului pe care intenţionaţi nu demult să-l oferiţi celor zece miliarde de zăpăciţi spiritual ! Am în vedere sfatul cu punerea creierilor în mişcare. Nu vă îndoiţi nici cîtuşi de puţin de faptul că trebuie şi d-stră să-l urmaţi. Nu altădată. Imediat. Începînd de acum şi pe vecie.