Caragiale In Vreme De Razboi

31. I.L. CARAGIALE ÎN VREME DE RĂZBOI • Proza analitică a lui Caragiale, nuvelele psihologice şi fantastice la limita dintre viziune realistă şi naturalistă. • în vreme de război document artistic ‚al consecinţelor psihologice ale luptei dintre lăcomie şi remuşcări. Obsesia lui Stavrache, criza sa demenţială. • Caragiale are o interesantă proză analitică. Nuvelele psihologice “Două loturi”, “Păcat”, “O făclie de Paşte”, “În vreme de război” şi nuvelele fantastice “La hanul lui Mânjoală”, “Calul dracului, “Kir Ianulea”, “Abu Hassan” sunt opere realiste, rezultate ale observaţiei lucide (józan) şi exacte a vieţii. Ca şi în comedii şi schite, în nuvelistică viziunea (látásmód) este realistă, problematica este psihologicomorală ; tonul, atmosfera şi mediul zugrăvit sunt însă total diferite: se simte în ele influenţa naturalismului. De exemplu nuvela “O făclie de Paşte” analizează cauzele înnebunirii hangiului evreu, Leiba Zibal, căruia persecuţia (üldöztetés) antisemită (zsidiógyülölő) i-a imprimat din copilărie o groază măcinătoare (örlő). Când sluga sa, Gheorghe, dat afară de la slujbă, îl ameninţă că se va răzbuna, tensiunea (feszültség) permanentă şi nopţile nedormite culminează în noaptea de Paşti într-o criză de nebunie. Sfârşitul tragic încheie în mod firesc un conflict psihologic şi etic situat în coordonate sociale, conform unui realism consecvent şi solid. • Nuvela În vreme de război urmăreşte consecinţele psihologice ale luptei dintre rapacitate (kapzsiság) şi remuşcări (lelkiismeretfurdalás). Cele trei capitole prezintă creşterea obsesiei (röigeszme) lui Stavrache, cârciumar lacom din Dobreni, teama lui că fratele său, preotul Iancu Georgescu din Podeni se va întoarce. Preotul trăia o viaţă dublă, conducea o bandă de tâlhari, şi când urmele conduceau la el şi-a încredinţat averea adunată din jaf şi crimă fratelui, iar el a dispărut, înrolându-se voluntar în armată. O scrisoare îl înştiinţează pe Stavrache că fratele său a murit. •Remuşcările, că a acceptat o avere câştigată din suferinţe şi vieţi omeneşti şi teama de a pierde averea distrug echilibrul sufletesc al eroului. Începe să-1 tortureze (knozza) un vis halucinanl (rémá1om): îl vede pe fratele său în haine de ocnaş (rabruha) cerân-

du-şi averea şi sărind la beregata (torka) lui.

Conştiinţa sa chinuită se manifestă în porniri violente şi dorinţă le a ucide. Declinul psihologic (lelki hanyatlăs) al lui Stavrache este minuţios relatatatat de scriitor. Aşteptarea unei catasţrofe, presimţirile negre (balsejtelem), neliniştea şi spaima halucinaţiilor pregătesc treptat inevitabila la prăbuşire (elkerulhetetlen osszeomlás). Punctul culminant al nuvelei este în finalul ei. Într-o seară viforosă sosesc la cârciumă nişte călători printre care Stavrache îşi recunoaşte fratele. Teroarea întâlnirii de multe ori visate, îl traumatizează (sokkolja) atât de puternic pe erou, că nu mai e capabil să deosebească planul real de cel al obsesiei sale (kényszerképzet). În acest moment starea latentă (lappangó) a psihozei (elmebaj), crizele momentelor de încordare se transformă într-o explozie violentă a nebuniei: sare ca o fiară asupra fratelui. Investigaţia psihopatologică (elmekórtani vizsgálat) este redată aproapeşiinţific. Atmosfera sumbră, înspăimântătoare este mărită de descrierea elementelor de natură, parcă ecouri ale sufletuluii chinuit al personajului. Toate evenimentele se petrec noaptea, cu detalii terorizante de natură: ploi, vânt vrăjmaş. Neliniştea şi tristeţea destinului omenesc 1-au fascinat (izgatták) pe Caragiale în toate operele lui indiferent dacă le dă le dă înveliş comic sau tragic. Cum rezuma el însuşi: “Simt enorm şi văd monstruos. -