Capitolul 3

Capitolul III. (Pregatirea) –

– –

– –

Miine e ziua cea mare, Castingul! Renesmee! Robert! Ooooo, da!!!, Robert. (Chiar daca imi placea Rob, nu recunosteam). Am adormit. Deschid ochii, si ma simt atit de bine, de odihnita, de… o, nu, am intirziat!!! Ma scol repede, ritualul de dimineata si… CU CE MA IMBRAC? Devin depresiva si imi spun ca nu ma mai duc, apoi imi revin, imbrac niste pantaloni skinny ( astia sunt preferatii mei), niste balerini ( nu trebuie sa ma dau in spectacol cu tocuri inalte) si un tricou lung si o esarfa cool. Chiar daca nu sunt in totalitate multumita de tinuta mea, ma resemnez si plec. Mentionez ca ora la care m-am trezit era 12.30. Deci acum e 14.00. I-au prinzul intr-un restaurant. Ma plimb prin magazine, cind observ ca e deja ora 17.00. Cind a trecut??? I-au repede taxiul, iar la 17.15 sunt deja in fata cladirii. De abia acum ma simt emotionata. (Simt cum am niste fluturi in stomac, dar nu le dau importanta.) Intru in cladirea uriasa, si o vad pe secretara. O intreb de casting, ea imi explica si dusa am fost. Doamne ce frumos e aici! Vad o faţa cunoscuta. E zimbitoare si fericita. Ma uit mai atent si observ ca e chiar…ASHLEY. (Doamne e Ashley Greene!!!). Ea ma vede si vine repede la mine. (Oare ce am facut?) Domnisoara, va simtiti bine? … ( Ashley imi vorbeste mie. Waw. N-am visat asta niciodata. Am uitat sa va spun ca sunt o fana obsedata de Twilight, de actori, de personaje. Usor obsedata, sa se inteleaga. Sa nu credeti ca sunt o maniaca. Nu…) Ashley mi-a interupt gindurile… Domnisoara, va duc la un medic… Aaa, nu…nu (cere-i un autograf!!!), nu stii unde e castingul ( Cere-i un autograf!!!) pentru rolul lui Renesmee?

Aaa, asta, e in coltul holului . Acolo. – Multumesc. – Cu placere. De ce n-am putut sa-i cer un autograf. Doamne ce sunt de inceata. Cred ca era un pic mirata si ea… Si oricum… – Bang!!! – O, nu!!! Am atins o vaza ce se afla pe un stativ si s-a spart ( cred ca era scumpa.), ce sunt de aiurita. Stiu ca nu e frumos, dar am fugit imediat. ( Impresii). Am intrat in camera respectiva si …aproape ca lesin. Kristen, Robert, Kellan, Nikki, Jackson, Peter si Elisabeth…Ce cautau toti acolo. Cum mai dau castingul, sunt emotionata rau, mai bine plec. Si ce spun: “Imi pare rau, m-am pregatit atit pentru rol, doar asa, ca nu aveam ce face. Nu, e absurd!” Toti se uitau ciudat la mine. Nu mai stiu cum ma mai controlam. Dar Rob se uita cel mai “ciudat”. “Ciudat” in sensul bun. Era si regizorul. M-a rugat sa trec in fata, sa joc rolul. Am trecut, iar cind am inceput a vorbi, m-am bilbiit atit de mult incit, cred ca actorii erau pe jos de ris. Nu reuseam sa-i vad. Dar stiam ca toti stau cu ochii atintiti la mine. Am incercat inca o data, dar iarasi bilbieli. Ce se intimpla cu mine! Mi-am cerut scuze si am plecat. Am trintit usa din urma mea, ceea ce nu cred ca i-a bucurat pe “ spectatori”. Am auzit un zgomot. Era aceeasi usa. O recunosteam dupa scirtiit. Eram sigura ca era regizorul sau unul din actori, care venea sa-mi reproseze “cine ma cred”. Pasii se auzeau din ce in ce mai repede. Ii simteam cum se apropie. Am decis sa ma intorc sa vad cine e respectivul. Dar spre surprinderea mea era chiar… –