Capitolul 3

Capitolul 3 :Dificultati Nu puteam sa imi raspund singura la intrebarea asta.trebuia sa aflu cumva de la el... -Aaaa....multumesc pentru compliment,pentru ca venind din partea lui era cu adevarat un compliment. Si,de ce ma tii de mana? Am intrebat eu putin ingrijorata de reactia lui. -Din instinct...nu stiam ca te deranjeaza. Imi car scuze,a fost o prostie din partea mea. A spus Alec dandu-mi drumul la mana si intorcandu-se cu spatele. Nu..nu era nicio problema daca ma tinea de mana,ba chiar nu ma suparam daca facea si mai mult...oare aveam curajul sa-i spun si lui asta? Trebuia sa am...dar mi-am schimbat cuvintele in ultimul moment pentru a afla mai multe: -Ce ar trebui sa inteleg prin „instinct”? -Nimic. A raspuns ingerul meu si am luat-o la fuga. -Asteapta! Unde te duci? -Sa vanez unde altundeva? -Merg cu tine. Am spus hotarata sa nu-l las sa refuze. -Cum vrei! A raspuns Alec. Am mers in spatele lui,la pas uman cam 500 de metri. Atunci am simtit,cred ca si el un miros puternic de sange uman. Am alergat amundoi spre sursa...sursa erau doi oameni-o femeie si un barbat cam de 30 de ani- care fusesera atacati cu cutitul de alti doi indivizi. -Eu o sa le tai simturile atacatorilor si o sa-i omor,tu poti sa iei victimele. A spus Alec deja actionand. Ii vedeam pe cei doi atacatori cum se prabusesc la pamant fara sa mai vada,auda,sau simti cum Alec ii secatuieste de sange. Imi era inca sete asa ca m-am decis sa ma hranesc din cele doua persoane aproape moarte. -Si acum ce facem? E aproape dimineata. Am intrebat eu. -Nu stiu. Masina e in celalalt capat al orasului si soarele aproape a rasarit,si mai avem si ochii rosii. A spus Alec ingrijorat. -Hai sa vedem cum facem...poate e pe undeva o scurtatura.... -Nu e. -De unde sti? Cum putea sa stie sigur ca nu era nicio scurtatura. -Am trait in Roma pana la varsta de 16 ani. Atunci am plecat in Milano...eu si sora mea,Jane,parintii nostri murisera,iar noi am plecat singuri la Milano. Orasul asta ne trezea prea multe amintiri. Acolo,doi ani mai tarziu,intr-o

padure din apropierea cabanei noastre...a facut o pauza scurta de gandire....Eu si Jane mergeam sa cautam lemne pentru foc...era frig,prin noiembrie,se innoptase,Jane s-a zgariat intr-o creanga si atunci vampirul,caruia nu-i stiu numele nici acum,a simtit mirosul sangelui ei si a venit dupa noi. Primul lucru o pe care l-a facut a fost sa o muste pe sora mea. Eu am incercat sa fug dupa ajutoare dar vampirul m-a prins si m-a muscat si pe mine. Auzeam strigatele susrorii mele,care intrase in procesul de transformare si imi doream sa pot sa o ajut dar vampirul m-a muscat si pe mine. Norocul meu fost ca vampirul a fost distras de ceva si a fugit...iar eu si sora mea am de venit vampiri. Asa mi-a spus Alec toata povestea transformarii sale in vampir iar eu eram asa de prinsa in povestea lui... -De cat timp esti vampir? Am intrebat eu. -Din 1950. tu? -Din 1893..am mai multa experienta ca tine. Am apus eu zambindu-i dulce. -Stii...Esti destul de draguta pentru o femeie asa in varsta! A spus Alec razand de data asta...avea un zambet care ma facea sa ma pierd in cuvinte. -Practic am doar 17 ani. Am spus eu. Si tu chiar crezi ca sunt draguta? -Nu-mi spune ca tu nu ai observat..ca eu...te plac din prima clipa in care te am vazut. A spus Alec rusinat. -T...tu vorbesti serios? Deci dorinta mea se implinea...lui Alec chiar ii placea de mine asa cum mie imi placea de el. -Da...dar daca tu nu ma placi e in regula. -Sa nu te plac? Sunt indragostita de tine. I-am spus eu. Atunci Alec si-a apropiat usor,corpul de al meu.ii simteam respiratia rece si regulata pe fata mea,parfumul lui de vampir ma imbata,isi apropia buzele de ale mele,ma prinsese de talie cand....telefonul lui a inceput sa sune in buzunar. -Raspunde. L-am indemnat eu retragandu-ma cu regret din bratele lui. -Sa sti ca vom continua. A spus Alec zambindu-mi dupa care lua telefonul din buzunar si raspunse: -Da Jane! Ce vrei? -Alec,cat mai ai de gand sa stai acolo? Apropo unde esti? -Sunt la Roma Jane...nu stiu cum sa fac sa ajung la masina ca a rasarit soarele. -Pai fa cumva si ajungi...si nu uita sa iei vampiroaica aceea cu tine. Stapanul are treaba cu ea. -Nu voi uita. Alceva mai ai de spus? -Nu...dar grabeste-te Stapanul asteapta. -Bine. Pa Jane.”

-Trebuie sa mergem a spus Alec dupa ce a inchis telefonul. Nu vreau sa am alte complicatii cu Aro. -Dar ce probleme ai mai avut cu el? -Am incercat la inceput sa plec din garda lui...dar el nu m-a lasat,iar acum oricat m-as dori nu mai pot pleca. Cred..sunt sigur ca a pus-o pe Chelsea sa ma lege de Volturi. Imi explica Alec in timp ce mergeam pe la umbra cladirilor,spre masina. Nu stiu daca Aro ne va lasa sa fim impreuna...oricat de mare ar sti ca e dragostea noastra. A spus de data asta cu tristete in voce. -Nu ma intereseaza daca ma va lasa sau nu sa fiu cu tine. Promite-mi ca vom fi impreuna chiar daca Aro nu ne va lasa. Promite-mi! -Promit! Am ajuns intr-un final la masina si am urcat imediat in ea. Norocul nostru esa ca masina avea geamuri fumurii. Tot drumul,eu si Alec ne-am tinut de mana,asta nu il impiedica totusi pe vampirul meu sa conduca cu 170 de Km/h. Dupa ca am iesit din Roma a inceput ploaia..macar nu mai era soare. Eu si alec nu am vorbit nimic tot drumul...amundoi ne gandeam ce reacti va avea Aro cand ne va citi gandurile si va vedea ce ne-am marturisit unul celuilalt si ceea ce simtim unul pentru celalalt...