Capitolul 3

Capitolul 3 Motive Am stat imbratisati in patul ei mic. Caldura ei era atat de placuta. Din nou, era unul dintre momentele in care mi-as fi dorit sa dorm si sa o visez. Ea statea, lipita de pieptul meu. Bataile inimii ei erau ritmice, regulate. -La ce te gandesti? am intrebat-o eu. -La Renee…la reactia ei cand ne va vedea pe amandoi acolo. Oare ar putea sa banuiasca ceva? -Nu-ti face griji. Totul va fi bine. Ne asteapta o zi plina maine. Dormi, Bella mea. Am inceput sa fredonez cantecul ei de leagan. Era mereu mai linistita cand i-l cantam. -Te iubesc. -Si eu te iubesc. Niciodata sa nu uiti asta. Indiferent de ce va fi, te voi iubi mereu. Suntem blestemati sa fim unul alaturi de celalalt pentru eternitate. -Imi place blestemul asta. As vrea sa fiu blestemata iar si iar… -Vom avea destul timp sa vorbim despre asta. Acum, odihneste-te. Si inainte sa puna capul pe perna, s-a aplecat sa ma sarute dulce pentru un moment. Apoi a adormit. Era atat de frumoasa, atat de linistita. Aceasta faptura imi era predestinate. Mereu imi reaminteam cat de norocos sunt atunci cand o priveam dormind. Pana la venirea dimineatii am derulat in minte fiecare zi pe care o petrecusem in preajma Bellei. Fiecare zi pentru care ar fi trebuit sa ii fiu recunoscator lui Dumnezeu pentru restul vietii mele. Bella avusese un somn linistit. Fara cosmaruri. -Buna dimineata, somnoroaso. -Foarte buna. -Cum ai dormit? -Ca un bebelus. -Hmm…apoi buzele noastre s-au lipit unele de altele intr-un sarut care ar fi trebuit sa fie interzis. Era atat de delicioasa. Dar nu in felul in care se gandea monstrul, ci in felul omului. Atat de speciala. Bella mea. -Ei bine, daca vrei sa ajungem in Florida azi, trebuie sa te grabesti. Si-a luat trusa pentru baie, iar in 15 minute a fost gata. Charlie inca dormea. Probabil noi vom fi deja plecati cand el se va trezi. Apoi am coborat la parter. Bella si-a luat micul dejun, alcatuit, ca de obicei, din cereale cu lapte. A mancat repede. -Alice va veni sa ne ia cu masina ei in cateva minute. Esti gata? -Bineinteles. Ne-am asezat pe canapea. Ea s-a ghemuit la pieptul meu. Aroma ei era amestecata cu samponul de capsune care ii placea atat de mult. Arsura, ca

intotdeauna, imi ardea gatul. Dar deveneam din ce in ce mai imun la asta. Bella imi povestea mai multe despre mama ei, dar Alice ajunsese deja. -’Neata, fratioare. Buna, Bella! -Buna, Alice, a spus Bella prietenoasa. O doamne, fata asta nu are deloc experienta in materie de moda. TREBUIE sa merg cu ea la mall URGENT. -Alice! i-am spus eu. Exclamatia mea parea mai mult ca un advertisement, nu ca un salut. Bine, bine. Dar sa stii ca nu te pune nimeni sa tragic cu urechea. A chicotit. -Alice, ne grabim. E in regula daca ajungem la aeroport pana diseara? -Oh, cineva s-a trezit cu fata la cearsaf azi. Si ea si Bella au inceput sa rada cu pofta. Dar ne-am pus in miscare. Alice conducea aproape la fel ca mine, dar am atentionat-o sa pastreze limitele normale, ca sa nu o sperie pe Bella. Ea statea cu mine, pe bancheta din spate, cu capul pe pieptul meu rece. Stiam ca aveam sa stau numai in casa, dar atata timp cat Bella era fericita ca isi va vedea mama, eram si eu multumit. In plus, nu tineam neaparat sa vad Florida. Fusesem acolo de multe ori. Noaptea, dar fusesem. In trei sferturi de ora, am ajuns. Trebuia sa prindem zborul de 7:30. Mai aveam jumatate de ora, deci nu era nicio graba. Ne-am luat la revedere de la Alice, inainte ca ea sa inceapa cu propunerile de a-I cumpara ceva de imbracat Bellei din aeroport. O credeam in stare de asa ceva. Alice era…foarte copilaroasa, uneori. Dar o iubeam, doar era sora mea. Aveam o legatura speciala. -Pa! Sa va distrati! Si tu, domnule, schimba-ti dispozitia daca nu vrei sa strici cheful tuturor. A chicotit din nou. -Pa, Alice. A sunat de parca voiam sa plece mai repede. M-am simtit un pic vinovat, dar se pare ca ea nu observase nota din vorbele mele. Ea si Bella s-au imbratisat, iar eu am sarutat-o pe obraz. Speram sa nu gasim camera Bellei la intoarcere pline de haine de la cei mai renumiti design-eri. Ne-am indreptat catre poarta 3, de unde ne imbarcam. Odata ajunsi in avion, Bella a adormit in poala mea. Semana cu un copil, atat de dulce. I-am pus mana pe par, mangaind-o. Avea o textura fina, ca de matase. Era atat de fragila, nici macar ea nu constientiza asta. Ca un bibelou de portelan. Superb, dar fragil. Genele ei lungi ii umbreau pleoapele inchise. Zborul a durat aproximativ cinci ore. Bella s-a trezit cu o ora inainte sa aterizam. -Cum ai dormit, Frumoasa Adormita? -Bine, ca intotdeauna in preajma ta, nici nu e cazul sa mai intrebi. S-a ghemuit la pieptul meu. Adoram sa o am asa aproape. Am inceput sa coboram usor. Avionul a aterizat jumatate de ora dupa aceea. Phil si Renee ne asteptau la aeroport. Renee era foarte bucuroasa sa isi vada fiica. -Bella, scumpa mea. Ce ma bucur sa te vad. Esti atat de frumoasa!

-Mama, nu exagera prea tare. Nu m-am schimbat prea mult de ultima voara cand ne-am vazut. Ultima oara fusese cand James aproape o transformase pe Bella. O alta intamplare pe care Bella trebuise sa o pateasca din pricina ca iubea un vampire, un monstru cum eram eu. Aveam remuscari, ca o pusesem in aceste ipostaze, ca ii complicasem viata si asa dificila. -Buna, Bella! a intampinat-o Phil. Avea o voce foarte placuta, chiar si pentru un om. Ambii aveau ganduri curate, asa ca pe prcursul sederii noastre nu m-am obosit sa le citesc mintile. Cele doua zile trecusera, Bella si mama ei se vazusera dupa atata timp, iar noi eram gata sa ne intoarcem acasa. Oricum, majoritatea timpului statusem inauntrum pentru ca fusese vreme frumoasa. Cum am mai spus, nu mi-a parut rau, a fost doar putin incomod. -Ai fost atat de tacuta. Ti-a fost rau in avion? Ma asteptam ca Bella sa fie entuziasmata, sa imi povesteasca mai multe. Dar nu spusese nimic. Asta ma ingrijora putin. -Nu, sunt bine. -Esti trista ca plecam? -Cred ca mai degraba usurata decat trista. Renee este mult mai simtitoare decat Charlie in unele privinte. Ma pierdeam in fata ei. -Mama ta are o minte foarte interesanta. Apropae de copil, dar foarte profunda. In timp ce parea ca se gandeste la ceva foarte atent, somnul o cuprinse din nou. Era obosita. Am condus in liniste, fara sa pornesc radio-ul. Bataile inimii ei erau cea mai frumoasa muzica. Nu eram departe de casa lui Charlie. Ii auzeam deja gandurile neclare. Era timpul sa o trezesc pe Bella. Am oprit langa masina de politie a tatalui ei. -Am ajuns acasa, iubito. E timpul sa te trezesti, i-am soptit eu cu o voce calda, in timp ce am sarutat-o pe frunte. Au ajuns. In sfarsit, fetita mea e acasa. gandi Charlie, observandu-ne de la fereastra casei. -Cat de rau? -Nu va fi greu cu Charlie. I-a fost dor de tine. Am insistat sa imi dea geanta ei. Nu voiam sa o supun niciunui efort. In plus, eram educat sa fiu un gentleman. -Bun venit acasa, copila! Cum a fost in Jacksonville? -Umed. Aglomerat. -Deci Renee nu te-a convins sa te duci la Universitatea din Florida?

Facultatea..m-am intristat. Bella era nevoita sa joace farsa asta pentru mine, ca sa ascunda ceea ce avea sa devina. Dar stiam ca ea va fi altfel. Chiar fara ajutorul meu, nu va lua viata niciunui om. -A incercat. Dar prefer sa beau apa, sin u sa o inhalez. -V-ati distrat? Intreba el uitandu-se spre mine. Sper ca Renee a fost cu ochii in patru si nu v-a scapat din grija…Cineva trebuie sa fie atent. Adolescentii astia si hormonii lor… -Da, am raspuns eu. Renee a fost foarte primitoare. -E…aaa, bine. Ma bucur ca v-ati distrat. Charlie a imbratisat-o pe Bela strans. Chiar ii fusese dor de ea. -Impresionat, sopti ea. -Chiar mi-a fost dor de tine, Bella. Mancarea de pe aici lasa mult de dorit cand esti plecata. -O sa ma ocup eu de asta, zise ea -Nu vrei s ail suni pe Jacob mai intai? Ma bate la cap din cinci in cinci minute de la sase dimineata. I-am promis ca te pun sa-l suni inainte sa despachetezi. Am inlemnit. Dar nu puteam sa fac nimic, Charlie era de fata. Hmm..a functionat. E gelos. Nu strica putina competitie constructiva, Edward… Despre ce competite vorbea? Bella nu e un premiu. Dar nu aveam timp de asta acum. Trebuia sa vad ce vorbeste corcitura cu Bella. -Jacob vrea sa stea de vorba cu mine? -Destul de insistent, as spune. Nu a vrut sa imi spuna despre ce e vorba— a spus doar ca este important. In acel moment, telefonul suna. Clocoteam pe dinauntru. Ce voia? -Sigur tot el e, pariez pe salariul meu. -Raspund eu. Eu cu Bella am mers in bucatarie, iar Charlie se retrase in sufragerie. -Alo? raspunse Bella -Da….-Pentru ca sunt in casa de exact patru secunde, iar telefonul tau l-a intrerupt pe Charlie care-mi spunea ca ai sunat. Acum voia si explicatii. Doamne, pustiul asta era din cale afara de insistent. -Sigur, acum spune, de ce il hartuiesti pe Charlie?...Mda, m-am prins si eu de partea asta. Vorbeste…Normal ca ma duc. De ce nu m-as duce? Deci despre ce voiai sa vorbim, Jake?...Mda, stiu. Ma bucur atat de mult ca m-ai sunat, Jake. Eu.. Ce?...Dar Jake… Ce nepoliticos! Ii inchisese telefonul in nas, si ea fusese atat de draguta cu el. -Ce scurt a fost. -E totul in regula? Vocea mea era joasa si prudenta. Am incercat sa imi reprim furia astfel incat ca ea sa nu observe. -Nu stiu. Ma intreb despre ce era vorba.

-Tu stii mai bine, i-am spus, incercand sa o fac sa se simta mai bine. Era ciudata. A ramas neclintita in mijlocul bucatariei. A scapat din mana pachetul de carne congelata, asa ca dintr-un reflex m-am repezit sa il prind. -Ce s-a intamplat? Nu a raspuns pentru un moment lung. -Bella? Intrasem in panica. Intrase intr-un soc? -Cred…cred ca verifica, am mormait eu. Verifica sa fie sigur. Adica daca mai sun tom. Am inlemnit si am suierat printe dinti. Cine se credea el sa verifice? Bella nu era proprietatea nimanui. -Va trebui sa plecam. Inainte. Ca sa nu incalcam tratatul. Nu ne vom putea intoarce niciodata aici. Am strans-o in brate si mai tare la gandul acesta. I-am spus, resemnat. -Stiu. Hmm..ce dragut. Un moment romantic chiar in bucatarie. Oh, doamne. Gandi Charlie morocanos in spatele nostrum, dregandu-si glasul ca san e arate ca era acolo. Ne-am indepartat unul de altul. Bella era rusinata. -Daca nu vrei sa pregatesti cina pot sa command o pizza? Nu de alta, dar sa nu va deranjez din giugiulit. Ar fi nepoliticos din partea mea… -Nu, e in regula, deja am inceput. -OK. -Daca te-as ruga sa faci ceva, ai avea incredere in mine? am intrebat-o usor incordat. Eram aproape la scoala. Dar trebuia sa o intreb. -Depinde. -Ma temeam ca o sa spui asta. -Vreau sa stai in masina. Vreau sa astepti aici pana ma intorc eu dupa tine. Corcitura venise aici. Nu o puteam expune pe Bella. Era mult prea periculos. -Dar…de ce? Apoi l-a vazut. Era la fel de uimita ca si mine. -Oh! -Ai tras concluzia gresita aseara. A intrebat de scoala pentru ca stia ca voi fie u cu tine. Cauta un loc sigur sa vorbeasca cu mine. Un loc cu martori. -Nu raman in masina. Incapatanata ca intotdeauna. -Normal ca nu. Atunci hai sa terminam odata cu asta. Lasul…are nevoie de Bella. Nu ma infrunta singur.Monstru sugator de sange ce esti. Vino! Hai odata! Cei din jur erau curiosi. Dar mi-am concentrate atentia pe gandurile lui. Am tinut-o pe Bella in spatele meu, pentru orice eventualitate. -Ai fi putut san e suni.

-Imi pare rau. Nu am lipitori pe tasta de apelare rapida. -Ai fi putu sa dai de mine acasa la Bella, evident. -Nu e locul potrivit, Jacob. Nu putem discuta mai tarziu? -Sigur, sigur. O sa trec prin cavou pe la voi dupa scoala. Acum ce-are? Aa, ti-e frica de spectatori. Lasule. Nu o meriti. Ea a trecut prin atatea fara tine alaturi. Si apropo, strigoaica a vanat pe teritoriul nostrum. Deci e a noastra. Stati departe de noi. Nu va bagati. -Stiu deja ce vrei sa imi spui. Mesaj livrat. Considera ca ne-ai avertizat. -Avertizat? Despre ce vorbiti? Off, nu aveam timp sa ii explic si Bellei, de fapt nu voiam ca ea sa stie. -Nu i-ai spus? Ce, te-ai temut ca o sa fie de partea noastra? -Las-o balta, Jacob, te rog. -De ce? -Ce nu stiu? Edward? Jake? -Nu ti-a spus ca..fratele lui mai mare a trecut granite sambata seara? Paul a fost total indretatit sa… -E teren neutru! -Nu-I adevarat! Uite ce e, lipitoare. N-am chef de o scena aici. Acestor pusti nu le-ar placea sa vada un varcolac transformandu-se. Asa ca las-o tu balta! -Emmet si Paul? Ce s-a intamplat? S-au batut? De ce? Paul e ranit? -Nu s-a batut nimeni. Nimeni nu a fost ranit. Nut e mai panica atata. -Nu i-ai spus nimic, nu? De asta ai dus-o departe? Ca sa nu stie ca…? -Pleaca acum. -De ce nu i-ai spus? Esti un nimic. Crezi ca nu are dreptul sa stie? Esti un las, asta esti. Avea dreptate, in mare. Stiam asta. -S-a intors dupa mine. NU! Bella isi daduse seama. Acum va fi si ea ingrijorata. De asta nu ii spusesem, potaie! -E in regula. E in regula. N-o s-o las niciodata sa se apropie de tine, e in regula. Iti raspunde asta la intrebare, corcitura? -Nu crezi ca Bella are dreptul sa stie? E viata ei. -De ce sa-I fie frica din moment ce nu a fost niciodata in pericol? -Mai bine speriata decat mintita. Bella incepuse sa planga. Ingerul meu plangea de firca. Imi parea atat de rau…un inger nu ar fi trebuit sa fie trist. Niciodata. I-am sters lacrimile. -Chiar crezi ca e mai bines a o ranesti decat sa o protejezi? -E mai rezistenta decat crezi tu. Si a trecut prin situatii mai rele. Uite, lipitoare. Mosntru ce esti. Uite cum era dupa ce ai plecat. Uite in ce hal ai lasat-o. Avea cearcane, era palida, era ca un mort viu. UITE CE I-AI FACUT! Si totusi a rezistat. Si te-a iertat, in ciuda suferintei ei. Iar tu, tu cum o rasplatesti? Mintind-o. Simteam cum ma rup in doua. Era prea mult, stiam ca asta voia ca eu sa vad. Eram un monstru, aveam dreptate. Ii facusem rau Bellei, dintre toti, eu, cel

mai mult. Daca as fi putut plange, daca as fi putut…lacrimi de sange mi-ar fi patat acum pielea alba si rece. Si Bella ma iertase. Dupa tot ce ii facusem. Ea ma iertase. Era atat de buna. Nu o meritam Asa, sufera ca un caine. Poate realizezi acum cat de afectata a fost. -Foarte amuzant. -Ce-I faci? Intreba Bella. -Nu e nimic Bella. Doar ca Jacob are o memorie foarte buna, asta e tot. Nu voiam ca ea sa stie. Se intrista cand ma vedea asa. Nu meritam, dar ma iubea. Si ii facea rau. Apoi, am vazut-o pe Bella aproape inecata. Asta umpluse paharul. -Inceteaza! Indiferent ce ii faci. -Sigur, daca vrei tu. Totusi, e vina lui ca nu-I plac lucrurile pe care mi le amintesc eu. -Directorul vine incoace sa sparga gasca. Hai sa mergem la ora de engleza, Bella, ca sa nu fii sit u implicate. -E exagerat de protector, nu? Micile incurcaturi fac viata distractiva. Lasama sa ghicesc. Nu ai voie sa te distrezi, nu? -Ia mai taci din gura, Jake. -Deci raspunsul este nu. Hei, daca ai vreodata chef sa mai traiesti, poti sa vii sa ma vezi. Inca mai am motocicleta ta in garaj. In mare, avea dreptate, desi nu imi placea sa recunosc. O privasem pe Bella de prea multe, doar ca sa o protejez. Desi stiam, in adancul mintii mele, ca nu era numai obsesia de a o proteja. Eram…gelos…pe caine. -Ar fi trebuit sa o vinzi. I-ai promis lui Charlie ca asa vei face. -Mda, sigur. De parca as fi facut una ca asta. E a ta, nu a mea, oricum, ti-o pastrez pana ai sa o vrei inapoi. Bella..oh…Bella. Te iubesc. De ce nu vezi asta? De ce il preferi pe el? Ce are sugatorul asta de sange si eu nu? As putea sa iti ofer atat de multe… -Jake… -Cred ca am gresit, stii tu, cu faptul ca nu am fost in stare sa fim prieteni. Poate reusim, in partea mea de granite. Vino pe la mine. -Eu,aaa, nu stiu ce sa spun, Jake. -Imi este dor de tine in fiecare zi, Bella. Nu este la fel fara tine. -Stiu si imi pare rau, Jake, eu pur si simplu… -Stiu. Nu conteaza, nu? Presupun ca o sa supravietuiesc de bine de rau. Cine are nevoie de prieteni? Oh, doamne. Ce s-a mai intamplat acum. Ce-I cu multimea asta? domnul Greene isi facu loc prin multime. -OK, duceti-va la ore. Circulati, domnule Crowley. -Du-te la scoala, Jake. M-am departat putin de Bella, tindand-o de mana. I-am mentinut corpul in spatele meu. -Vorbesc serios. Toata lumea care va mai fi aici cand ma voi intoarce este pedepsita. Ah, domnule Cullen. Avem vreo problema aici?

-Deloc, domnule Greene. Tocmai ne indreptam spre clasa. -Excelent. Nu cred ca-l recunosc pe prietenul dvs. Sunteti elev la noi? -Nu, raspunse Jacob. -Atunci iti sugerez sa te retragi de pe proprietatea scolii imediat, tinere, inainte sa chem politia. -Da, domnule! Se indeparta, lasand in urma doar fumul din teava de esapament. Furtuna trecuse. Dar trebuia sa ii explic Bellei. -Domnule Cullen, o sa va rog sa ii transmiteti prietenului dvs. Sa nu mai incalce proprietatea scolii din nou. -Nu e prieten cu mine, dar o sa ii transmit advertismentul. -Inteleg. Daca va ingrijoreaza ca va face probleme, as fi incantat sa… -Nu am de ce sa imi fac griji, domnule. Nu vor fi probleme. -Sper sa aveti dreptate. Bine, atunci. La ore. Si dvs., domnisoara Swan. Pustii astia sunt nedespartiti… Am luat-o de man ape Bella si ne-am indreptat spre cladirea in care aveam engleza. -Te simti in stare sa mergi la more? -Da. Stiam ca o sa ma interogheze. Acum, ca raul fusese facut, tot trebuia sa ii explic. Alta optiune nu aveam Domnul Berty recita o poezie de Frost, asa ca ne-a ignorat. Bella imi scrisese un biletel. Hmm. Foarte…adolescentin. Ce s-a intamplat? Spune-mi totul. Si mai lasa-ma cu prostiile cu protejatul, te rog.

Alice a vazut ca Victoria se intoarce. Te-am scos din oras ca o simpla masura de precautie-nu a avut nicio posibilitate sa se apropie de tine. Emmett si Jasper au fost foarte aproape de ea, dar se pare ca Victoria stie cand sa sepele putina. A scapat chiar la granita cu pamantul Quileute ca si cum ar fi citit-o pe harta. Nun e-a ajutat ca puterile lui Alice erau reduse la zero din cauza implicarii celor din Quileute. Ca sa fiu sincer, cei din Quileute ar fi putut sa o prinda si ei daca nu le-am fi stat noi in cale. Cel mare si gri a crezut ca Emmett a incalcat granite si a dvenit defensive. Evident ca Rosalie a reactionat si fiecare a parasit lupta pentru a-si apara tovarasii. Carlisle si Jasper au Calmat lucrurile inainte sa scape de sub control. Dar Victoria a fugit. Asta e tot.

I-am intins foaia, asteptand sa citeasca. S-a incruntat, ridul dintre sprancene pe care il facea cand era concentrate i-a aparut din nou. Chiar si in situatia asta, tot mi se parea mirobolant de frumoasa. Si Charlie? Ar fi putut sa-l atace pe el. Mi-am scuturat capul cand am vazut ce scrisese. Nu era niciun pericol. Iam spus sa nu mai scrie, dar nu m-a ascultat. Nu ai de unde sa stii ca nu gandea asa, pentru ca nu ai fost aici. Sa mergem in Florida a fost o idee proasta. Ba nu, nu fusese. Era o masura de protectie foarte buna.

Nu aveam de gand sa te trimit singura. Cu norocul tau, nici macar cutia neagra a avionului nu s-ar fi pastrat. Deci sa presupunem ca ghinionul meu ar fi provocat prabusirea avionului. Cam ce aveai tu sa faci in privinta asta?

De ce se prabuseste avionul? Amuzant. Era haioasa. Pilotii au intrat in coma alcoolica. Prostuta Bella. Atat de adorabila.

Usor. Pilotez eu avionul. O prinsesem. Ambele motoare au explodat si cadem intr-o spirala a mortii spre pamant.

As astepta pana cand am fi indeajuns de aproape de pamant, te-as apuca bine, as da peretele la o parte si as sari. Apoi te-as duce inapoi la locul accidentului si, impleticindune printre ramasitele avionului, am parea cei mai norocosi doi supravietuitori din istorie. Era amuzant si copilaresc. Dar am intrat in jocul ei. O schimbare nu face rau, nu? In plus, trebuia sa o linistesc si sa o fac sa isi dea seama ca nu I se va intampla nimic rau atata timp cat e cu mine. M-a privit uimita. -Ce? am intrebat eu nevinovat. -Nimic, a mimat fara sa scoata vreun sunet.

Imi vei spune data viitoare. Nu se dadea batuta. Trebuia sa ma astept la asta din partea ei. Dar Bella nu inceta sa ma surprinda. Doar era..Bella. M-am dat batut, vazand-o ca arata inca suparata. Am incuviintat din cap, resemnat. Mersi. Domnul Berty veni printre randuri, si am ascuns repede foaia. -Aveti ceva san e impartasiti si noua, domnule Cullen? -Notitele mele? Am intrebat prefacandu-ma confuz. Era de folos sa ai atentie distributiva. Avusesem timp sa imi iau si ceva notite. Hmm.. nu l-am prins de data asta. Pustiul asta e ciudat. Ora a trecut fara alte evenimente. Bella avea ora viitoare engleza. Iar eu spaniola. Ne-am luat la revedere. Am sarutat-o pe buze scurt, apoi ne-am indreptat fiecare catre cladirile in care aveam urmatoarea ora.