Cap Xxii

...Carlisle facea intodeauna ceea ce credea ca este bine, prin urmare, am mers cu ei acasa, pe tot parcursul drumului Jasper se uita urat la mine , ma si speria si ma si calma totodata , cea ce era cam ciudat. El calma pe cei din jur , dar nu se putea calma pe el insusi. Acasa toti m-au privit scoati...mai ales Esme.Nimeni nu a spus nici un cuvant si neam indrepat catre bucatarie. Cum era de asteptat, eu ma intorceam in Forks, iar ei aveau sa se mute...din nou...mi s-a interzis sa ii mai caut , dar mai ales sa vin dupa ei Am apucat sa schimb cateva vorbe cu aproape toti , seara,dupa lungaaaa conferinta, urmand ca a doua zi sa ma pregasc de zbor. Era al naibi de enervant...aproape ca am uitat ca nu trebuie sa ma gandesc si comentam toata discutia in gand , Edward auzind tot ceea ce gandeam, din cand in cand atindindu-ma si el cu cate o privire la fel de urata (poate chiar mai urata) ca alui Jasper.

Capitolul XXII

Eram undeva...intr-un pustiu si alergam , mi se parea ca raceala unei nopti reci de septembrie se asterne peste mine. In departare, in ceata se zareau ochii unui strain, aceii ochii aurii care ma urmareau peste tot,aparand de nicaieri o carte cu o coperta veche de piele rosie. Simteam cum acel cineva se apropia , apoi cu puterea lui imi manicula gandurile si corpul oprindu-ma din tot ceea ce faceam, transformandu-ma piatra. M-am trezit cu cele mai mari dureri posibile, indurate de un om, tremurand si astupandumi urechiile in timp ce tipam...nu ma puteam oprii si imi doream sa imi pot lua mana de la urechi si sa imi trag o palma ca sa imi revin. Alice era langa mine , iar in usa restul familiei ... m-am oprit din tipat cand am vazut ochii ei aurii , inca tremurand. Am incercat sa imi revin , m-am ridicat din pat , clatinandu-ma usor , impiedicandu-ma si cazand de vreo trei ori , indreptandu-ma spre baie, trecand indiferenta pe langa « familia mea « . M-am asezat pe jos, strangandu-mi picioarele la piept incercand sa inteleg ceva din acel vis. Stiam un singur lucru : acea carte !

Imi era atat de familiara, atat de cunoscuta...si totusi, straina. M-am ridicat si m-am dus inapoi in camera, toata lumea uitandu-se ba la mine, ba la Edward, intrebandu-ma din priviri ce se intampla, i-am ignorat si m-am bagat inapoi in pat inca tremurand . Au renuntat repede, crezand ca am adormind lasandu-ma sa ma odihnesc...ce mai odihna... Visul de aseara nu i-a facut sa se razgandeasca si m-au trimis inapoi , cum era de asteptat.

...dupa 2 ani... Am ramas cu strainii... Printre straini, Bella a plecat la facultate , Cullenii s-au mutat, iar prietena mea de o viata , Kherin a plecat si ea prin strainatate... Singura...din nou... Am renuntat la toate acele cautari si chestii copilaresti, pentru ca stiam ca nu mai avea rost si chiar daca as fi dat din nou de ei, Edward m-ar fi trimis acasa numai din priviri, asa ca mi-am spus : « Asa e menit sa fie » . Mi-am rearanjat viata si lumea in care traiesc, aveam numai note bune, aveam destul timp sa invat , nu aveam alceva ce face.