Cap 9

9

Tendinţe noi în economia asigurărilor

9.1 Metode de estimare a daunelor produse clădirilor Estimarea daunelor produse clădirilor este una din cele mai complexe etape pe parcursul elaborării unui dosar de daună. Orice ajustor (inspector de risc) din acest domeniu trebuie să stăpânească cunoştinţe din domenii precum construcţii, instalaţii, design, etc. În cazul producerii riscului asigurat, ajustorii se vor deplasa la faţa locului pentru documentare. Dacă este vorba de daune mici, documentarea poate să continue cu elaborarea devizului de cheltuieli. Nu la fel stau lucrurile în cazul unor daune de întindere mare, pentru estimări fiind necesare consultări ale unor lucrări de specialitate din care să reiasă cotele de folosire a materialelor şi mâinii de lucru, precum şi costul individual al acestora.

Asigurări moderne de bunuri şi persoane

9.1.1 Elementele unei estimări corecte În dosarul de daună trebuie să apară o serie de detalii care să fie suficiente pentru calcularea costurilor de restaurare a daunelor. Astfel printre cele mai importante elemente se regăsesc: 1. Gradul de afectare, care serveşte la stabilirea unei metode de reparare 2. Calitatea materialelor folosite în momentul construirii clădirii 3. Măsurătorile şi cuantificările incipiente, necesare stabilirii cantităţilor. Metode de estimare Ajustorii folosesc 2 metode pentru estimarea costului reparaţiei. Este de subliniat faptul că acestea nu se exclud, ci dimpotrivă ele sunt folosite adeseori împreună pentru o mai bună fundamentare a dosarului de daună. Cele 2 metode sunt: a) Metoda materialelor şi a manoperei; b) Metoda costului unitar. a) Metoda materialelor şi a manoperei Intitulată şi metoda materialelor şi a timpului de lucru, această metodă este folosită îndeosebi în cazul în care au fost afectate de un sinistru anumite componente care au caracter fie de unicat, fie sunt rar întâlnite (bolte, firide, iluminatore). Estimarea costului este astfel bazată pe numărul de ore de muncă şi pe cantitatea de materiale pe care le necesită repararea fiecărui obiect în parte.

Tendinţe noi în economia asigurărilor

b) Metoda costului unitar Această a doua metodă are la bază realitatea conform căreia unitatea este cea mai simplă cale de contabilizare şi măsurare a cantităţilor de materiale pe care le necesită reparaţia. Estimarea ne indică în acest caz numărul de astfel de unităţi şi costul cu mâna de lucru şi materialele pentru această unitate. Cu titlu de exemplu în cazul unei inundaţii care afectează tavanul unui apartament numărul de unităţi va fi reprezentat de numărul de metri pătraţi afectaţi, iar pentru preţul întregii lucrări vom avea nevoie de costul de gleduire, dat cu amorsă şi vopsire pentru 1 m2. Aplicaţie Pentru o mai bună înţelegere a acestor două metode vom lua un exemplu în care o inundaţie afectează un perete. În momentul semnării cererii de asigurare apartamentul avea faianţă până la nivelul de 1,7 m, restul de 0,8 m fiind acoperit de vopsea lavabilă. Ulterior producerii inundaţiei inspectorii de daună au ajuns la concluzia că este necesară înlocuirea: - faianţei pe o suprafaţă de 0,4 m × 1,2 m - vopselei lavabile pe o suprafaţă de 0,8 m × 1,7 m. Materialele care vor fi întrebuinţate şi preţurile lor sunt următoarele: - faianţă 320.000 lei / 1 m2 (cutie de 0,9 m2) 15 plăci 30 × 20 cm - aracet 60.000 lei / 1 litru - gled 23.000 lei / 1 kg - chit de rosturi 42.000 lei / 2 kg - distanţatoare 25.000 lei / 100 distanţatoare

Asigurări moderne de bunuri şi persoane

- vopsea lavabilă

- adeziv

700.000 lei / 20 litri 190.000 lei / 5 litri 50.000 lei / 1 litru 120.000 lei / 20 kg 45.000 lei / 5 kg

a) Metoda materialelor şi a manoperei Înainte de toate trebuie menţionat faptul că valoarea materialele care au fost cumpărate şi nu sunt folosite nu va fi suportat de asigurător. Acolo unde este posibil se va opta pentru cantităţi mici, chiar dacă costul pe kg sau litru este mai ridicat. Este preferabil să nu se opteze pentru comenzi speciale, costul ridicat sau imposibilitatea onorării cererii fiind principalele impedimente. Materiale. - Suprafaţa faianţei care trebuie înlocuită este de 0,4 × 1,2 = 0,48 m2. Conform uzanţelor trebuie însă avută în vedere şi o pierdere de 10% care poate apărea în momentul tăierii materialului (încadrare susţinere ţeavă gaze). În consecinţă vom avea în vedere: 0,48 × 1,1 = 0,528 m2 - Vopsea lavabilă trebuie dată în 3 straturi, adică pe o suprafaţă desfăşurată de: 0,8 × 1,7 × 3 = 4,08 m2 Pentru această suprafaţă sunt necesari 2 litri care vor fi achiziţionaţi în varianta 1l.

Tendinţe noi în economia asigurărilor

- Pentru aplicarea faianţei se vor folosi adeziv, aracet, gled, chit de rosturi şi distanţatoare, astfel: 20 distanţatoare 1 l aracet (1 l aracet = 0,5 m2) 1 kg chit rosturi (1 kg chit rosturi = 0,7 m2) 4 kg adeziv 2 kg gled (3 kg gled = 1 m2) - Pentru aplicarea vopselei lavabile sunt necesare: 4 kg gled (suprafaţă de 1,36 m2) amorsă (apă + aracet) - 1,5 l (1 l aracet = 1 m2) Mână de lucru - dat gled jos şi aplicare gled nou (3 ore = 10 m2) 0,528 + 1,33 = 1,858 m2 -

aplicat vopsea lavabilă (amorsa inclusă) (1,5 oră = 10 m2) 1,33 m2

-

aplicat faianţă (1 oră = 2 m2) 0,528 m2

Calculul mâinii de lucru se face şi direct la suprafaţă, fără a fi nevoie de cuantificare pe oră. Cheltuieli totale. - faianţă - vopsea lavabilă - distanţatoare

0,528 × 320.000 × 0,9 = 152.064 lei 4,08 × 50.000 × 2 = 408.000 lei 20 × 25.000 / 100 = 5.000 lei

Asigurări moderne de bunuri şi persoane

- aracet 2,5 l × 60.000 = 150.000 lei - chit rosturi 1 × 42.000 / 2 = 21.000 lei - gled 6 × 23.000 = 138.000 lei - adeziv 4 × 45.000 / 5 = 36.000 lei - dat gled jos şi aplicare gled nou 1,858 m2 / (10 m2 / 3) × 180.000 lei / oră = 100.433 lei - aplicat vopsea lavabilă (amorsa inclusă) 59.925 lei 1,33 m2 / (10 m2 / 1,5) × 215.000 lei/oră = 2 2 - aplicat faianţă 0,528 m / 2 m × 370.000 lei/oră = 97.680 lei TOTAL 1.168.102 LEI Defalcat: Faianţă - faianţă 0,528 × 320.000 × 0,9 = 152.064 lei - distanţatoare 20 × 25.000 / 100 = 5.000 lei - chit rosturi 1 × 42.000 / 2 = 21.000 lei - adeziv 4 × 45.000 / 5 = 36.000 lei - aracet 1,5 l × 60.000 = 90.000 lei - gled 2 × 23.000 = 46.000 lei 2 2 - aplicat faianţă 0,528 m / 2 m × 370.000 lei / oră = 97.680 lei - dat gled jos şi aplicare gled nou 0,528 m2 / (10 m2 / 3) × 180.000 lei / oră = 28.517 lei TOTAL 474 261 LEI

Tendinţe noi în economia asigurărilor

Vopsea lavabilă - vopsea lavabilă 4,08 × 50.000 × 2 = 408.000 lei - aracet 1 l × 60.000 = 60.000 lei - gled 4 × 23.000 = 92.000 lei - aplicat vopsea lavabilă (amorsa inclusă) 1,33 m2 / (10 m2 / 1,5) × 215.000 lei / oră = 59.925 lei - dat gled jos şi aplicare gled nou 1,33 m2 / (10 m2 / 3) × 180.000 lei / oră =

71.916 lei

TOTAL 691.841 LEI b) Metoda costului unitar Dacă inspectorul de daune va trebui să refacă cu altă ocazie stratul de vopsea lavabilă sau faianţa fie va repeta procedura pe care am expus-o mai sus, fie va folosi metoda costului unitar. Având în vedere suprafaţa pe care a înlocuit-o şi costul aferent lucrării, va obţine preţul pentru 1 m2, pe care îl va folosi şi pentru alte daune dacă este vorba de condiţii asemănătoare. 0,48 m2 faianţă - 474.261 lei 1,33 m2 vopsea lavabilă - 691.841 lei 1m2 - 988.000 lei

1 m2 - 520.181 lei

Presupunem acum afectarea unei suprafeţe de 1,7 m2 faianţă şi 2,5 m2 vopsea lavabilă. Costurile totale = 1,7 m2 × 988.000 lei + 2,5 m2 × 520.181 lei

Asigurări moderne de bunuri şi persoane

Deşi poate părea uşor de folosit, această a doua metodă are totuşi limitele ei. • dacă apare un element fix (nu ţine cont de suprafaţă) în calculaţie, cum ar fi de exemplu oprirea gazelor pentru finisarea camerei sau demontarea unor piese pentru fixarea gresiei (un vas de toaletă) costurile nu mai au aproape nici o relevanţă • o suprafaţă mai mare conduce la utilizarea de cantităţi superioare de materiale, iar acestea vor determina scăderea preţului pe m2. În loc să cumpăr vopsea lavabilă la recipient de 1 l (1 l = 50.000 lei), voi achiziţiona recipient de 20 l. (1 l = 35.000 lei). • costurile care vor fi suportate de asigurat pentru materialele cumpărate dar nefolosite vor scădea.

9.1.2 Alegerea unei metode de estimare Metoda costului unitar se poate folosi cu succes în cazul unor lucrări comune cum ar fi zugrăvitul, vopsitul, aplicarea de gresie, faianţă, mozaic, etc. Este preferabilă dacă avem în vedere economia de timp realizată, în aceste cazuri aplicându-se costul pe unitate întregii suprafeţe pe care o avem în vedere. Astfel îşi găseşte justificarea şi perioada de timp alocată pentru determinarea unui cost unitar. Pe de altă parte, pentru alte articole metoda materialelor şi a manoperei este indispensabilă. Exemplul clasic pentru a ilustra această afirmaţie este «framing-ul». Acesta constă în îmbinarea unor componente diverse menite a susţine o platformă. Cel mai des întâlnim în această situaţie căpriorii. DE CE METODA ESTE

Tendinţe noi în economia asigurărilor

INDISPENSABILĂ? Căpriorii pentru un acoperiş plat sunt asamblaţi într-un timp mai scurt decât cel necesar pentru susţinerea unui acoperiş plan-înclinat. În plus un acoperiş futurist are nevoie de montarea unei structuri bazată pe un sistem amplu de căpriori legaţi cu bare circulare din oţel. Articolele unice ar trebui de asemenea să fie estimate folosind metoda materialelor şi a mâinii de lucru. Aranjamentele de spoturi, iluminatul în general pot fi de diferite calităţi şi variază de la casă la casă funcţie de opţiunea proprietarului. Totuşi există şi o parte pozitivă dacă avem în vedere costul cu mâna de lucru care este relativ constant pentru astfel de componente. Acoperişul vilelor de asemenea va avea diferite forme, cu eventuale luminatoare, şi aceasta fără a mai lua în calcul calitatea ţiglei folosită. În concluzie, în astfel de cazuri cea mai adecvată metodă de estimare a daunelor cuprinde pe de o parte costul de înlocuire a materialelor la care se va adăuga costul manoperei. Metoda costului unitar ar trebui să conducă la aceeaşi estimare ca şi metoda materialelor şi a manoperei. Singura diferenţă provine din timpul mai scurt de evaluare a costurilor, întrucât există informaţii referitoare la costul aproximativ pe m2. O altă perspectivă interesantă este legată de politica companiilor de asigurări. Astfel unele pot să nu accepte cu prea mare uşurinţă metoda costului unitar, întrucât consideră că există diferenţe în permanenţă între diferite lucrări care trebuie executate. Restul pot opta pentru metoda materialelor şi a mâinii de lucru şi în felul acesta să piardă timp preţios, deşi rezultatele obţinute prin metoda costului unitar sunt corecte şi pot fi aplicate fără emoţii.

Asigurări moderne de bunuri şi persoane

9.2 Consideraţii privind clauza Bonus-Malus Scopul acestei lucrări este evidenţierea diferenţelor care apar între realitatea românească şi solicitările Comisiei Europene în ceea ce priveşte clauza Bonus-Malus pentru asigurarea obligatorie a autovehiculelor. Sistemul Bonus-Malus penalizează asiguraţii responsabili de producerea unuia sau mai multor accidente prin perceperea unei prime adiţionale sau malus şi îi răsplăteşte pe cei care nu au înregistrat daune prin acordarea unei reduceri sau bonus. În cazul asigurărilor auto, variabilele apriori de clasificare utilizate pentru divizarea riscurilor includ, de regulă vârsta şi sexul asiguratului, tipul maşinii, domiciliul asiguratului şi ocupaţia acestuia, distanţa parcursă anual de maşină. Aplicarea unui sistem Bonus-Malus se poate constitui într-o rezolvare a problemei legată de necunoaşterea anticipată a comportamentului în trafic a asiguraţilor. Este evident faptul că opţiunea de a subscrie pentru o poliţă facultativă împotriva riscului de coliziune va fi luată serios în considerare de persoanele care au o frecvenţă mai mare de producere a daunelor decât cei care optează pentru clasica asigurare obligatorie. Ca urmare consider că este necesară sublinierea etapelor diferite în care se situează sistemul Bonus-Malus în ceea ce priveşte asigurarea de răspundere civilă auto, ştiut fiind faptul că Comisia Europeană a solicitat încetarea aplicării acestui sistem începând cu 1 ianuarie 2004, în timp ce în România implementarea urmează a-şi găsi finalizarea la aceeaşi dată. În consecinţă este vorba de un antagonism: sfârşit şi totodată început ... Sfârşit pentru că acest sistem va dispărea. Astfel pentru a respecta o reglementare impusă de Comisia Europeană, multe ţări

Tendinţe noi în economia asigurărilor

au demarat deja reforma sistemului Bonus-Malus. Lucrurile trebuie avute în vedere cu mare atenţie întrucât termenul limită impus este 1 ianuarie 2004. În Belgia vechea scară de 23 de trepte va fi înlocuită la această dată de un document standard în care va fi menţionat istoricul daunelor aferent ultimilor 5 ani. În Franţa, în februarie anul curent Comisia Europeană a cerut de asemenea renunţarea la obligativitatea sistemului Bonus-Malus în domeniul asigurării autovehiculelor, principalul motiv fiind considerat lipsa concurenţei ca urmare a stabilirii nivelului primelor de către lege. Comisia Europeană aduce ca argument în favoarea solicitării sale încălcarea unei directive europene intrată în vigoare în august la 1 iulie 1994. Aceasta prevedea libertatea tarifară şi înlăturarea controalelor prealabile sau sistematice asupra contractelor de asigurări generale şi tarifelor aferente acestora. Ori sistemul Bonus-Malus în asigurarea pe care o avem în vedere în acest moment are la bază criterii detaliate şi mai ales obligatorii dacă le considerăm din perspectiva legii, adică exact libertatea stabilirii de fiecare companie a propriei tarificări. Trebuie precizat că aplicarea acestei directive are ca obiectiv realizarea pieţei interioare a asigurărilor în sânul Uniunii Europene. Justificarea din acest punct de vedere are suport concurenţial dacă avem în vedere posibilitatea societăţilor de asigurare de a-şi stabili propriul sistem de premiere a conducătorilor auto buni şi penalizarea celor care produc accidente multiple. Comisia Europeană a repetat că scopul nu este de a contesta promovarea securităţii rutiere şi încurajarea şoferilor buni, ci doar posibilitatea ca fiecare companie de asigurări să-şi determine liber propria sa politică comercială şi nu încorsetată de dispoziţii legislative.

Asigurări moderne de bunuri şi persoane

Începând cu 1 februarie 2002 primele asigurărilor răspundere civilă obligatorie nu mai sunt cuplate sistemului Bonus-Malus. Sistemul vechi se baza pe o scară obligatorie care mergea de la 0 la 22 şi permitea fixarea primei asiguratului. Fiecare treaptă conducea la un procent fix din prima de bază. Asiguratul începea de la nivelul 11 dacă folosea autoturismul în interes personal sau 14 dacă utilizarea era în interes de serviciu. Şoferilor li se acorda o treaptă inferioară în funcţie de numărul anilor fără accidente (1 treaptă / an), în timp ce restul din contră pentru fiecare an erau penalizaţi cu 5 trepte, cu condiţia de a fi vinovaţi de producerea riscului. Noul sistem porneşte de la premisa că fiecare companie are în vedere o cotă de primă iniţială dar poate decide funcţie de propriul management să-i „taxeze” mai dur pe vinovaţi, pentru a oferi pe de altă parte reduceri suplimentare celor cu o conduită ireproşabilă la volan. În plus trecerea la noua etapă care va începe la 1 ianuarie 2004 presupune completarea unei „fişe a accidentelor”. Perioada actuală (1 februarie 2002 – 1 ianuarie 2004) are la bază o dovadă Bonus-Malus care trebuie completată de vechiul asigurător dacă se optează pentru schimbarea acestuia. În România eficienţa funcţionării sistemului RCA (răspundere civilă auto) este strâns corelată cu o serie de condiţii care urmează a fi îndeplinite în timp cât mai scurt. Printre acestea este şi sistemul Bonus-Malus, alături de care mai figurează: crearea unei baze de date centralizate care să permită evidenţierea legături între autovehiculele înmatriculate în circulaţie şi asigurările de răspundere civilă auto aferente acestora; eficientizarea sistemului de tarifare comun, reglementat de autoritatea de supraveghere;

Tendinţe noi în economia asigurărilor

folosirea unei hărţi naţionale a distribuţiei geografice a daunelor; funcţionarea, supravegherea şi alimentarea Fondului de compensare (fondul victimelor străzii); subscrierea pe poliţa tip CARTE VERDE luând în calcul şi răspunderea civilă auto internă. 9.2.1 Sistemul Bonus-Malus – avantaje şi dezavantaje Avantajele şi dezavantajele sistemului sunt legate de persoana contractantă indiferent de cine a condus autovehiculul în momentul accidentului. O încercare de diferenţiere ar fi sortită eşecului dacă avem în vedere realitatea românească: în cele mai multe cazuri o familie deţine cel mult un autoturism. Totuşi dacă auto a fost însuşit fără acordul proprietarului şi acest lucru este raportat înainte de accident, sistemul Bonus-Malus al persoanei contractante nu este influenţat. În cazul întreruperii contractului de răspundere civilă auto pe o perioada mai scurtă de 1 an de zile, clasa dobândită în sistemul Bonus-Malus nu este afectată. Dacă contractul s-a desfiinţat prin neplata primelor de asigurare aferente, clasa bonus nu se transmite, în schimb clasa malus se păstrează dacă se încheie un nou contract într-un an de zile. În cazul în care în termen de 6 săptămâni de la producerea evenimentului, vinovatul plăteşte suma totală a despăgubirii societăţii asigurătoare, clasa de bonus-malus rămâne nemodificată. Asigurătorul este obligat sa elibereze "adeverinţa BonusMalus". La încheierea noului contract, la alt asigurător, contractantul (viitorul asigurat) este obligat să prezinte această adeverinţă în caz contrar acesta este introdus la poziţia A0. La prezentarea ulterioară a adeverinţei pentru clasa bonus, bonusul se poate acorda retroactiv.

Asigurări moderne de bunuri şi persoane

Dacă contractantul nu prezintă adeverinţa, noul asigurător este obligat să solicite vechiului asigurător datele referitoare la situaţia bonus - malus. Adeverinţa B-M este valabilă 30 zile de la data eliberării.

9.2.2 Propuneri supravegherea cât mai detaliată a reducerilor pe care le acordă companiile de asigurare, în încercarea lor de a obţine o cotă cât mai mare din piaţă. Întrebarea este cum se pot acorda reduceri de chiar 45% în unele cazuri. eliminarea avantajelor obţinute de persoanele în vârstă la momentul subscrierii unei astfel de asigurări obligatorii. Este adevărat că circulă mai puţin şi încearcă să dea dovadă de prudenţă exacerbată, dar pe de altă parte se observă lipsa de reacţie în cazul unui eveniment neprevăzut. impunerea unui sistem Bonus-Malus pentru toate companiile autorizate să practice RCA, cu condiţia fixării unor marje între care va varia fiecare clasă şi nu a unui tarif fix. realizarea unui sistem informaţional deplin. Astfel cei cărora li s-ar cuveni un malus ridicat nu ar mai avea posibilitatea de a reveni la poziţia A0 prin simpla schimbare a asigurătorului.