Calea Inimii.docx

Calea Inimii – Arnaud Desjardins Oricare ar putea fi suferinta pe care acest cuvant, iubire, o face sa creasca in voi, stiti foarte bine ca ceea ce are specific un intelept este iubirea care radiaza din el. ............. Cand v-ati simtit fericiti? Cand ati iubit. Cand sunteti nefericit? Cand nu puteti iubi. Bineinteles, daca ati putea, asa cum a cerut Hristos, „sa va iubiti dusmanii”, ati trai in beatitudine. Din nefericire, cand nu conteaza ce eveniment ne apare drept un dusman, chiar daca este doar un furuncul, este imposibil sa-l iubim. Spuse astfel, aceste fapte devin mai concrete pentru voi. Iata scopul meu, in final eu nu caut decat aceasta: sa traiesc in iubire, prin iubire, pentru iubire. Este posibil, este Calea, este Drumul, este modul cel mai simplu si, in acelasi timp, cel mai veridic in care va puteti imagina putin scopul si destul de clar Calea. Iata unde este esentialul. Este posibil? Da. Este o sarcina usoara, facila, realizabila din mers? Nu. Amintiti-va: Calea incepe cu inima, continua cu inima si se incheie cu inima. .................. Nu ceea ce ar trebui sa fie, ci ceea ce este ma poate ajuta, ma poate elibera. .............. Esti un cersetor. Cersesti iubire. ............. „Inteleptul nu actioneaza decat pentru el, nu face decat pentru el si nu se intereseaza decat de el insusi, dar totul este el insusi, nu mai exista separare, nimic nu ii este strain, totul face parte din lumea lui, totul.” (Swamiji) ........ Esentialul nu este de a dobandi ceea ce ne lipseste – intelepciunea, stapanirea de sine, iubirea universala, supraconstiinta, ci de a face sa dispara ceea ce este prea mult. ................. „Gandurile voastre sunt citate. ” (Swamiji) ............... Spiritualitatea se rezuma la independenta spiritului fata de tot ceea ce este schimbator, limitat, masurabil, altfel spus fata de tot ce apare din nume si forma. .............. Pastrarea obisnuintelor este o protectie impotriva mortii. .......

In momentul trecerii, exista un nou-nascut si un nou-mort, ceea ce explica anumite expresii pe care poate nu le-am inteles, ca cea din traditia zen, de exemplu, in care maestrul zen autentifica starea de satori a unui discipol si ii recomanda: „acum va trebui sa iti dublezi vigilenta”. Aceasta nastere este nu doar o moarte, ci nasterea unui nou-nascut fragil; ar fi pacat, dupa ce am navigat pe ocean, dupa toate valurile si furtunile prin care am trecut, cand punem piciorul pe uscat sa alunecam si sa ne spargem capul. Acum trebuie dublata vigilenta, acum este marele inceput. Este inceputul unei noi vieti in care crestem, chiar daca moartea si nasterea au avut loc. Lumea incertitudinii a lasat loc lumii certitudinii, lumea efortului a facut loc lumii spontaneitatii si usurintei, lumea fricii a lasat locul lumii iubirii. Acest lucru s-a realizat. Dar trebuie sa crestem, sa traim, sa cunoastem aceasta lume noua in care ne-am nascut. Este o lume in care iubim, in care nu putem sa nu iubim, o lume in care dusmania, ura, ranchiuna nu mai au loc. Este o lume in care ne simtim iubiti in mod inexplicabil. Stim cu totii ce inseamna sa ne simtim iubiti, dar ne simtim iubiti mereu cu o teama in fundal, pentru ca stim ca putem fi tradati si ca nu putem sa ne bazam pe nimic in lumea relativa. Dar stim cel putin ce inseamna sa ne simtim iubiti. Am trecut dintr-o lume in care cerseam iubirea intr-o lume in care ne simtim iubiti. Iubiti de cine? Explicatiile nu sunt unanime. Cei care se exprima in limbaj dualist vor afirma ca creatia este un act de iubire: „Trebuie doar sa descoperiti ca Dumnezeu v-a iubit primul, trebuie sa va deschideti sufletul fata de iubirea lui Dumnezeu.” Dar traditiile non-dualiste, cum ar fi budismul originar sau vedanta upanishadelor, nu se refera la nici un Dumnezeu personal. Explicatiile nu sunt unanime, dar marturia este unanima. Cea mai perfecta plenitudine este cea simtita cand suntem iubiti. Inteleptul este iubire. Iubirea se citeste in ochii lui. Veti fi iubire cand ca veti sti iubiti. Aceasta plenitudine imensa, incredibila, este insotita de o recunostinta de nespus. Daca femeia pe care o iubesc ma paraseste maine, nu ma voi simti mai putin iubit. Daca fiul si fiica mea imi devin ostili, ma ataca, nimic nu ma poate scoate din atotputernicia acestui sentiment perfect, absolut. Sursa: Arnaud Desjardins – Calea Inimii