Browser.docx

Browser

• Un browser (navigator) este o aplicație software ce permite utilizatorilor să afișeze text, grafică, video, muzică și alte informații situate pe o pagină din World Wide Web, dar și să comunice cu furnizorul de informații și chiar și ei între ei. O altă definiție: prin browser se înțelege un program de „navigare” (virtuală) în web. De aceea, în loc de cuvântul „browser” se poate folosi și termenul general „navigator”. 

ISTORIA BROWSERELOR Istoria browserelor web începe în 1991, când o varietate de tehnologii i-au permis lui Tim Bernes-Lim să pună fundația primului browser web. Conceptul de hyperlink fusese deja introdus de Ted Nelson și Douglas Engelbart cu mult înainte de Tim Berners-Lee și de CERN. Apariția primelor browsere grafice precum NSCA Mosaic au dus la o explozie a noii tehnologii. Marc Andreessen, leaderul echipei Mosaic de la NSCA, și-a format rapid propria companie numită Netscape care a adus pe piață browserul Netscape Navigator în anul 1994. Acesta a devenit în scurt timp cel mai popular browser din lume, ajungând să fie folosit pe web în proporție de peste 90 %. Reacția firmei Microsoft nu a întârziat, și a constat în browserul Internet Explorer

în anul 1995, inițiind ceea ce azi se numește "primul război al browserelor". Prin includerea implicită a browserului în sistemul de operare Windows, Microsoft a ajuns să controleze în anul 2002 95 % din piața browserelor. În aprilie 2010, potrivit datelor Net Applicațion, Internet Explorer deținea încă 60 % din piață. Browserul Opera a apărut în 1996, și a atins o cotă de 2 % a pieței în aprilie 2010. Este un browser foarte popular în piața telefoanelor mobile, fiind preinstalat pe mai mult de 40 de milioane de telefoane mobile. Este de asemenea disponibil întrun număr de dispozitive inglobate (embedded), inclusiv consola de jocuri Nintendo Wii. În 1998 Netscape a lansat ceea ce avea să devină Fundatia Mozilla, într-un efort de a aduce pe piață un browser de tip open source. Browserul se va materializa în cele din urmă în browserul Firefox. În aprile 2010 Firefox avea o cotă de piață de 25 %. Apple Safari este browserul principal folosit în dispozitivele firmei Apple, și avea o piață de sub 5 % în aprilie 2010. Este un browser bazat pe WebKit. Cel mai nou participant pe piața browserelor este Google Chrome, cu o piață de 7 % în aprilie 2010. Acest browser este bazat tot pe pe WebKit. •ALEGEREA BROWSERULUI Toți avem nevoie de browsere de Internet care să fie rapide și sigure. Deși toate browserele permit accesul la Internet, nu toate sunt create la fel. Ele sunt proiectate diferit și din acest motiv, există o foarte mare diferență între ele. Există trei lucruri esențiale pe care trebuie să le iei în considerare atunci când îți alegi un browser de Internet: simplitatea, viteza și securitatea. 



1.Simplitate – cele mai bune browsere de Internet sunt cele care se găsesc în echilibru perfect între opțiuni și ușurința de utilizare. Setul de opțiuni al unui browser este extrem de important, dar el devine lipsit de valoare dacă interfața browser-ului te împiedică să le folosești. Cu alte cuvinte, dacă nu te descurci cu butoanele. Browserele web ar trebui să se laude cu aspectul intuitiv care te ajută să navighezi pe Internet ușor și fără efort. 2.Viteză – browserul trebuie să se încarce repede și să fie compatibil cu toate sistemele de operare majore.





 

       

3.Securitate – în timp ce măsurile de securitate online au parcurs un drum lung de la începuturile Internetului, web-ul este încă plin atacuri la scară mică. Din capitolul ”Securitate a browserului” fac parte: setările de confidențialitate, pop-up blocker, program antispyware pentru navigare în siguranță și păstrarea securității datelor și a parolelor. Vom enumera cele mai bune si indragite browsere de internet pe 2012.

ELEMENTE GENERALE DE INTERFATA SI UTILIZAREA ACESTORA 1. Bara de titlu conţine numele aplicaţiei.Dacă aţi accesat o pagină web, pa bara de titlu, lângă numele ferestrei va apărea şi numele paginii accesate. 2. Butoanele de minimizare, restaurare, închidere permit minimizarea, maximizarea, restaurarea sau închidere a aplicaţiei. 3. Bara de adrese cuprinde un câmp în care se poate tasta adresa unei pagini web. 4. Bara de meniuri conţine meniurile : Fişier, Editare, Vizualizare, Preferinţe, Instrumente, Ajutor. 5. Bara de instrumente permite accesarea cu uşurinţă a celor mai des folosite opţiuni ale browser-ului. 6. Butoanele : Înainte, Înapoi permit navigarea între paginile accesate anterior respectiv ulterior paginii curente. 7. Zona de lucru a ferestrei este spaţiul în care va fi afişată pagina Web accesată. 8. Bara de stare afişează progresul încărcării paginii. 9. Colţurile şi marginile ferestrei permit redimensionarea ferestrei cu ajutorul mouseului.

1.Google Chrome - calități: simplitate, viteză bună de încărcare a unei pagini web - m-a impresionat: viteza foarte bună de încărcare a paginilor web și navigarea pe taburi. 2. Mozilla Firefox - calități: foarte multe addon-uri, viteză bună de încărcare a unei pagini, foarte bun corector ortografic; - m-a impresionat: utilitatea în programarea web. 3. Internet Explorer - calități: sigur, eficient, compatibil cu majoritatea site-urilor web, viteză bună de încărcare a unei pagini web; - m-a impresionat: începând cu versiunea 9 măsurile de securitate 4. Safari - calități: rapid, intuitiv și desen atrăgător și elegant; - m-a impresionat: eleganța. 5. Opera - calități: viteză bună de încărcare, desen atrăgător, intuitiv; - m-a impresionat: desenul / interfața.

Noi detalii despre Spartan, viitorul browser de la Microsoft Primele zvonuri care afirmau că Microsoft va lansa un browser web complet schimbat au ieşit la iveală în luna septembrie a anului trecut, însă informaţiile concrete au apărut abia în ultimele zile ale anului trecut. Chiar dacă Microsoft nu comentează în nici un fel aceste zvonuri, se pare că viitorul produs cu nume de cod Spartan va readuce Internet Explorer în rândul browserelor moderne şi competitive. Echipa de dezvoltare software Microsoft a depus eforturi substanţiale pentru îmbunătăţirea browser-ului Internet Explorer, versiunea cu numărul 11 fiind un produs rapid şi cu o bună compatibilitate cu standardele Web actuale. Reputaţia proastă şi lipsa unor facilităţi apreciate precum extensiile au fost însă nişte bariere mult prea greu de trecut, Microsoft hotărând în consecinţă să lanseze un browser nou care va purta un alt nume şi va oferi facilităţile dorite de utilizatori. În acest moment, denumirea viitorului produs este necunoscută şi nu ştim decât numele de cod al acestuia: Spartan. Conform informaţiilor neconfirmate disponibile în acest moment, nucleul software Spartan va fi bazat tot pe actualul motor de afişare Trident, însă Microsoft a eliminat tot balastul care a fost păstrat pentru asigurarea compatibilităţii şi va oferi un produs cu adevărat modern. Din acest motiv însă, sistemul de operare Windows 10 va include atât Internet Explorer cât şi viitorul Spartan, utilizatorii putându-şi alege browser-ul dorit în funcţie de necesităţi. Spartan va fi însă setat ca browser implicit, va fi disponibil şi pe versiunile pentru telefoane şi tablete ale viitorului Windows 10 şi va fi actualizat prin intermediul magazinelor de aplicaţii Windows Store, ceea ce ne sugerează că Microsoft intenţionează să adopte şi un program mai rapid de dezvoltare. Conform unor imagini publicate de Neowin, interfaţa viitorului browser Spartan aduce mult cu mediul grafic Chrome sau Firefox, remarcându-se bara de butoane de mici dimensiuni şi spaţiul amplu de ecran. Pe lângă această

schimbare, Spartan va oferi un modul de sincronizare şi suport pentru teme de interfaţă, cea din urmă opţiune putând fi însă amânată pentru o actualizare ulterioară.

Mai suplu, cu o interfaţă nouă şi opţiuni mai bogate, Spartan nu se va mulţumi doar să copieze opţiunile oferite în acest moment de către concurenţă. Astfel, Spartan va oferi suport pentru stylus şi un motor de adnotare care se va integra cu serviciile OneNote şi OneDrive. Asistentul digital Cortana va fi şi el integrat şi va oferi funcţii pentru căutare vocală iar interfaţa va oferi un mod inteligent de grupare a tab-urilor. Nici una dintre aceste informaţii nu este confirmată oficial în acest moment, însă mai multe detalii am putea primi în martie, când Microsoft a anunţat că va organiza un eveniment de amploare. Cookie-urile sunt legate de browsere Un cookie HTTP sau un modul cookie este un text special, deseori codificat, trimis de un server unui navigator web și apoi trimis înapoi (nemodificat) de către navigator, de fiecare dată când accesează acel server. Cookie-urile sunt folosite pentru autentificare precum și pentru urmărirea comportamentului utilizatorilor; aplicații tipice sunt reținerea preferințelor utilizatorilor și implementarea sistemului de „coș de cumpărături”. Termenul „cookie” este un cuvânt englez (biscuit, pronunție: /ˈkuˌki/). În informatică el este derivat din termenul „magic cookie”, un concept des utilizat în IT. În general cuvântul „cookie” cu acest sens este folosit și în alte limbi; doar în terminologia tehnică francofonă s-a încercat traducerea lui prin termenul témoin („martor”).

Cookie-urile au creat îngrijorare din cauză că ele permit strângerea de informații despre comportamentul utilizatorilor (în principiu, ce anume pagini web vizitează și când). Ca urmare, folosirea lor (și a informațiilor culese) sunt supuse în unele țări unor restricții legale, printre care Statele Unite ale Americii și țările UE. Tehnicile de tip „cookie” au fost de asemenea criticate pentru faptul că identificarea utilizatorilor nu e întotdeauna precisă, ca și pentru faptul că prin intermediul lor se pot executa atacuri informatice. Există și o serie de păreri greșite despre cookie-uri, cele mai multe bazate pe impresia (greșită) că ele ar conține întotdeauna cod executabil; în realitate ele sunt doar texte, și nu pot să execute nicio operație. Ele nu sunt nici spyware și nici viruși informatici, deși anumite programe antivirus și anti-spyware le pot detecta. Cele mai multe navigatoare moderne permit utilizatorului să decidă dacă acceptă sau nu cookie-uri. Siturilor care le refuză le vor lipsi însă anumite facilități - de exemplu, într-un magazin virtual nu se va mai putea folosi coșul de cumpărături, dacă acesta a fost implementat cu ajutorul cookie-urilor. Cookie-urile sunt folosite de serverele web pentru a putea diferenția utilizatorii și pentru a putea reacționa în funcție de acțiunile acestora în cadrul unei sesiuni formate din mai multe tranzacții separate. Ele au fost inventate pentru a se putea implementa un coș de cumpărături virtual: de obicei, utilizatorul mai întâi se autentifică (login), apoi navighează pe site, adaugă sau elimină în voie obiecte din coș, apoi afișează conținutul coșului, cere calcularea prețului final, se hotărăște să comande (ori totuși renunță), iar la sfârșit închide sesiunea (logout). Autentificarea utilizatorilor față de server este o altă aplicație a cookie-urilor; cu ajutorul acestora serverul reține faptul că utilizatorul s-a autentificat, și îi va permite acțiuni specifice celor autentificați. Unele site-uri folosesc cookie-urile și pentru a permite utilizatorilor să modifice felul în care afișează paginile de web, în funcție de preferințele personale, care sunt reținute și între sesiuni. Se pot modifica și reține în acest fel atât aspecte legate de funcționalitatea cât și de afișarea grafică a paginilor. De exemplu, Wikipedia permite utilizatorilor înregistrați să modifice aspectul

paginilor, iar în Google, chiar și utilizatorii neînregistrați pot de exemplu alege câte rezultate să fie afișate într-o pagină. Cookie-urile se folosesc și pentru a urmări activitatea unui utilizator pe un site, sau chiar pe mai multe site-uri, în cazul cookie-urilor „third party” sau a așanumiților „web bugs”. Urmărirea în cadrul unui site este făcută în scopul obținerii unor statistici de folosire. În special companiile de publicitate urmăresc activitatea utilizatorilor în cadrul mai multor situri pentru a afla mai exact interesele lor, putând astfel să decidă care anume reclame să trimită la un anumit moment unui anumit utilizator. Cookie-urile de obicei conțin date fără semnificație pentru utilizator sau pentru navigatorul său, dar care pot fi interpretate de server. Navigatorul le primește și le returnează serverului nemodificate, introducând astfel o „amintire” a evenimetelor trecute în cererea HTTP, care în sine este atemporală (altfel spus, fiecare cerere este în principiu un eveniment izolat, fără a avea vreo legătură cu alte cereri HTTP trecute sau viitoare către același server). Returnând însă un cookie unui server, acesta poate lega cererea actuală de cereri precedente (în care același server a trimis cookie-ul), în acest fel luând naștere o așa numită sesiune. În afară de servere, cookie-urile mai pot fi create și de aplicații web care rulează pe server, comunică cu clienții prin HTTP, și sunt scrise în limbaje de programare cum ar fi Java și C# sau în scripturi ce rulează pe server. Descrierea detaliată a mecanismului sugerează ca navigatoarele să poată reține cel puțin 300 de cookie-uri de câte 4 kb, și cel puțin 20 pentru fiecare server sau domeniu de Internet. La crearea cookie-ului se poate specifica și data de ștergere; în caz contrar, acesta va fi șters la închiderea navigatorului. Un magazin virtual poate dori să se rețină conținutul coșului de cumpărături între sesiuni, astfel încât la următoarea vizită utilizatorul să nu trebuiască să caute din nou toate produsele. În acest caz, serverul magazinului va crea un cookie cu un termen de ștergere ceva mai lung. Doar cookie-urile care au un termen de ștergere lung, specificat explicit, vor „supraviețui” între sesiuni, în care caz ele pot fi numite „persistente”.

Configurarea navigatorului Cele mai multe navigatoare moderne suportă cookie-uri; ele permit însă utilizatorului să decidă dacă va folosi sau nu cookie-uri. Variantele cele mai folosite sunt:(1) nu sunt folosite cookie-uri, (2) navigatorul cere permisiunea utilizatorului la fiecare cookie, sau (3) toate cookie-urile sunt acceptate.

Fereastra de configurare a cookie-urilor din Mozilla Firefox, afișând cookieurile în funcție de domeniul de proveniență. Navigatorul poate permite specificarea mai detaliată a cookie-urilor care să fie acceptate. De obicei utilizatorul are la dispoziție următoarele opțiuni: respingerea cookie-urilor pentru anumite domeniii de internet; respingerea cookie-urilor third party (explicate mai jos); acceptarea cookie-urilor dar ștergerea lor la închiderea navigatorului; permisiunea ca un server să creeze cookie-uri pentru un alt domeniu. Cele mai multe navigatoare care suportă Javascript dau posibilitatea afișării cookie-urilor active pentru o anumită pagină, scriind javascript:alert("Cookies: "+document.cookie) în câmpul de editare a URL-ului. În plus, unele navigatoare permit utilizatorului să vadă și să șteargă individual cookie-urile stocate. Standardul P3P dă posibilitatea serverelor să declare ce fel de informații colectează și în ce scop, incluzând informațiile colectate cu ajutorul cookieurilor. Astfel, un navigator poate să decidă dacă acceptă sau nu cookie-urile,

sau poate afișa utilizatorului intențiile declarate de server, iar acesta va decide acceptarea sau respingerea cookie-urilor. CONCLUZIE Browserul este un program care permite vizualizarea informaţiilor sub forma paginilor de web. Interfaţa grafică şi text a acestui program permite parcurgerea sau navigarea prin informaţiile de pe diverse servere web, descărcând temporar pe calculatorul utilizatorului.