Brancusi

Oltean din Hobiţa Gorjului, Brâncuşi a urmat Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova, apoi Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, tutelat de prof. dr de anatomie D.Gerota. Vreme de mai bine de o jumătate de secol , tinerii sculptori români au învăţat anatomia după “Ecorseul“ lui Brâncuşi, care prin aceasta operă din tinereţe s-a propulsat către sculptura vremii sale . Întalnirea cu Auguste Rodin a marcat pe Brâncuşi în 1906. În mansarda aflată în Place Dauphine , lângă atelierul lui Pallady , Brâncuşi a sculptat busturi, într-un modelaj ce se apropia tot mai mult de cel al lui Rodin. Rodin i-a privit lucrările la vernisajul din 1907 al Salonului Societăţii Naţionale a Artelor Franceze, unde Rodin era preşedintele secţiei de sculptură. Pentru a întelege mai bine evoluţia artei faţă de concepţia formei pure este suficient să comparăm Rugaciunea cu statuia funerară Sărutul ridicată în memoria unei tinere rusoaice, Tania Rossevkaia, în cimitirul Montparnasse din Paris, pentru a întrupa principiul dualităţii care dă naştere vieţii .

Constantin Brancusi In Ateleriul Sau

Lucrarea Sarutul

Lucrarea Rugaciune

In 1909 a sculptat “ Cuminţenia pământului “ , “ Cap de femeie “ , “ Fântana lui Narcis “ , mărturii ale căutărilor sale înverşunate înspre o simplitate a formei. De indata ce s-a eliberat de ultimele urme ale învăţăturii primitive din cadrul Şcolii de Arte Frumoase , Brâncuşi a abandonat modelajul pentru tăietura directă: “ Taietura directa este adevaratul drum a sculpturii , dar şi cel mai greu pentru acela care nu ştie să-l parcurgă. “ (1926, catalogul primei sale expozitii de la Brummer Gallery din New York). Despre “ Cuminţenia pământului “ s-a spus că are rezonanţa unui basm popular , în care lucrurile sunt însufleţite şi au propria lor personalitate . Acest cuvant are mai multe accepţiuni în limba română : “înţelepciune, cugetare, calm”. Odată cu această sculptură Brâncuşi a revoluţionat tehnica polizării. Suprafeţele sunt netede, lucioase, ca nişte pietre şlefuite, păstrându-şi totuşi aspectul natural şi reflectând lumina. Această preocupare apare şi mai evidentă în “ Muza adormită “, dar şi în “ Prometeu “. Capul “ Muzei adormite “ se înscrie într-un oval perfect, liniile ochilor închişi, ale nasului şi ale gurii sunt abia conturate . Chipul nu mai are contur anume, sculptorul atingând astfel simplitatea unei forme pure . Imaginea lui “Prometeu “ pe care ne-o oferă sculptorul se reduce la un cap aplecat , luând forma unui om . Nu lupta lui Prometeu a vrut Brâncuşi s-o redea în sculptură, ci suferinţa şi misterul său .

Lucrarea Muza

In 1912 a început să lucreze la “ Măiastra “, o pasăre fantastică din povestirile populare româneşti , având darul de a-şi schimba înfăţişarea şi de a glăsui în mod încântător. În mitologia populară pasărea măiastră este simbolul forţelor binefăcătoare care îndepărtează răul . Sculptorul i-a consacrat 30 de ani de căutări laborioase: “ Eu nu am căutat , în toată viaţa mea , decât esenţa zborului ! Zborul – ce fericire ! …” In 1914 Brâncuşi a realizat “ DoiDomnisoara pinguini “ , “ Pogany Trei pinguini “ şi “ Fiul risipitor “, prima sculptură în lemn, ce aminteşte de un idol primitiv. Cele două picioare sugerează prin asimetria lor ,un mers poticnit , rapus de oboseala .

Lucrarile Maiastra

La începutul anului 1920 a expus “ Printesa X “ , care a făcut mare vâlvă în rândul susţinătorilor academismului, încât Brâncuşi, foarte supărat, a promis ca nu mai expune la Paris. “ Printesa X “ a reprezentat punctul culminant al unei îndelungi experienţe , începută în 1910 cu “ O muză “, continuată cu portrete ale Domnişoarei Pogany. La cea vreme , atelierul sau din Impasse Ronsin era frecventat de Jean Cocteau , James Joyce , Andre Breton ,Tristan Tzara ,etc .

A început să primească ucenici ca : Milita Petraşcu , Irina Codreanu , Juana Muller , Sanda Kessel . In această atmosfera paşnică Brâncuşi s-a apucat de pregătirea primei sale mari expoziţii care trebuia să se deschidă în luna noiembrie 1926 la Brummer Gallery din New York. Avea deja 50 de ani şi operele sale erau reunite la un loc în număr mare (37 de sculpturi , 5 socluri , o pictură şi 27 de desene ) . În 1928 a prezentat la expoziţia Arta Română din Bucureşti trei sculpturi : “ Tors de băiat “ , “Coloana fără sfârşit “ şi o “ Cupă “ din lemn . Au mai urmat încă două călătorii la New York pentru a-şi expune sculpturile sale, 57 la număr .

Coloana Infinitului

Masa Şeful guvernului Gh. Tătărăscu, originar din Tacerii

Oltenia, i-a încredinţat sarcina de a ridica la Târgul-Jiu “ Coloana fără sfârşit “ , “ Poarta sărutului “ şi “ Masa tăcerii “ . A trimis machete “ Coloanei fără sfârşit “ la turnătoria din Turda, unde a fost turnată în fontă, fiind înaltă de 30 Sarutului de metri. “ Poarta sărutului “ Poarta Coloana avea peste 5 metri înălţime, iar “ Masa tăcerii “ se compunea dintr-o lespede cu diametrul 2,15 metri , Infinitului înconjurată de 12 scaune care amintesc de mobilierul ţărănesc. Lucrările au durat mai bine de un an .

După 1940 nu a mai realizat decât 2 sculpturi : “ Ţestoasa “ , “ Ţestoasa zburătoare “ şi a reluat lucrările vechi, în special “ Cocoş “ . Sănătatea artistului devenea din ce în ce mai precară şi, refuzând spitalizarea, a afirmat :“ Ei bine, am să-L aştept pe bunul Dumnezeu la mine în atelier “. L-a aşteptat cu aceeaşi smerenie şi resemnare pe care le evocase în “ Rugăciunea “ şi astfel a încetat din viaţă pe 16 martie 1957, la Paris . Mormântul său se găseşte în Cimitirul Montparnasse din Paris Domnisoara Pogany

Cocos

Realizatori: Parlog Eugenia & Popovici Andrei