LUCRARE DE PRACTICA “NOTIUNEA DE A FI BOLNAV”- “BOLNAVUL PSIHIC”
NOTIUNEA DE A FI BOLNAV BOLNAVUL PSIHIC
Introducere Boala,este o tulburare functionala, corporala,intelectuala(la om),senzoriala a organismului care influenteaza negativ capacitatea normala a organismului uman. Aceasta imbolnavire poate sa se prezinte cu forme de gravitate diferite,care de la caz la caz poate sa fie contagioasa,putand fi in unele cazuri prevenita prin diferite metode profilactice,sau tratata cel mai frecvent medicamentos. La om in decursul vietii ,in cazul anumitor boli,au fost elaborate legi sociale care il scutesc pe bolnav pe baza unui certificat medical de anumite activitati fizice sau intelectuale. Modul cel mai frecvent de a clasifica bolile este dupa cauza banuita: – boli ereditare – boli infectioase – boli interne ( de organ) – boli infantile( ale copilului) – boli rezultate din accidente,intoxicare sau prin arsuri chimice sau termice – boli degenerative;autoimune,alergice – boli tumorale – boli psihice,pshihosomatice – boli sociale,profesionale,de civilizatie(hranire) – boli carentiale – boli ortopedice
– – – –
Dpa faza de incubatie( timpul de infectare pana la aparitia simptomelor) apar semnele unei imbolnaviri,medicul cauta sa stabileasca diagnosticul prin anamneza( istoricul bolii)-examenul clinic(ca ascultatie de boala) examenele paraclinice(ca roentgen,tomografie,examene de laborator.Finalul bolii poate sa fie o – vindecare cu sau fara sechele – recidiva sau – exitus (moarte) Decursul unei boli poate sa fie dupa durata: forma supra acuta (de durata foarte scurta – ore)(apoplexia);(hemoragia cerebrala sau infartul) forma acuta (de durata scurta – zile) forma subacuta(hepatita) forma cronica(bronsita cronica) Boala psihica
Boala psihica sau mentala este un termen utilizat pentru a desemna un grup de tulburari ce cauzeaza o severa disturbare in gandire,afectivitate si in relatiile sociale. Boala mintala poate afecta pe oricine,indiferent de varsta si poate aparea in orice familie si la oricare membru al ei. Boala psihica este diferita de intarzierea (retardarea) mintala.Retardarea mintala inseamna prezenta unei capacitati intelectuale reduse,manifestate in special in posibilitatea diminuata de invatare ale unei persoane aparuta inca de la nastere.Retardarea mintala este legata numai de afectiuni cognitive. Persoanele care prezinta boli mintale sunt in mod obisnuit normale,ca inteligenta;desi in unele cazuri,datorita bolii,creierul nu le functioneaza la nivelul performantelor optime.Cauzele bolilor mintale nu sunt inca pe deplin cunoscute,mai multi factori jucand un rol important. Acesti factori inclu deteriorarea functionarii creierului,influente genetice,precum si un nivel ridicat al stresului;nerezolvat printr-un nivel de satisfactie scazut.Medicatia joaca un rol important in tratamentul bolilor psihice, reducand marcant simptomele bolii la majoritatea persoanelor. Cauzele bolii mintale sunt multiple: 1. Probleme la nastere 2. Dezechilibru biochimic in creier 3. Alti factori biologi, sociali si culturali 4. Stresul cauzat de factori sociali 5. Nenumarate depresii avute pe parcursul vietii 6. Fapte marcante din copilarie sau din viata de zi cu zi In general,boala poate fi in mod simplu definita ca “absenta” a starii de sanatate.Delimitarea manifestarilor psihice morbide de starea “normala” nu este usoara,intrucat fiecare boala psihica are un aspect individual si social,determinat de personalitatea si de experienta de viata subiectiva ale fiecarui pacient in parte.Pentru abordarea unei definitii se tine seama de o serie de factori :raritatea statistica, reactiile inadecvate ,stare de suferinta ,lezarea normelor sociale,etc.In cazul reunirii unor criterii stabilite in diverse sisteme de clasificare,se poate lua in considerare existenta unei boli sau a unei tulburari de comportament.Pentru afirmarea cu mare probabilitate a unei diagnose este insa necesara o anamneza amanuntita,precum si un diagnosti diferential,pentru a elimina eventualele boli sau stari morbide.Diagnoza permite apoi alegerea unui model terapeutic. Clasificarea bolilor mintale: Intrucat intelegerea tulburarilor psihice este corelata cu o gama larga de explicatii asociate si etiologice,incerarile de a face ordine in diversitatea acestor tulburari, reflecta totdeauna conceptii dominante speifice unei tari,unor autori sau unei scoli psihologice ceea ce - in mod necesar- duce la discutii controversate.In prezent,in aplicatiile clinice sau in cerectare,sunt adoptate doua sisteme principale de clasificare
-Sistemul ICD-de 10propus de Organizatia Mondiala a Sanatatii,folosit la scala mondiala. -Sistemul DSM-IV al “Asociatiei Psihiatrice Americane”folosit mai ales in cercetarea psihiatrica Sistemul ICD-10 /Tulburari psihice si de comportament (International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems) F00-F09 Tulburari psihice cu substrat organic sau simptomatice F10-F19 Tulburari psihice si de comportament prin substante psihotrope F20-F29 Schizofrenie,tulburari schizotipe si stari delirante F30-F39 Tulburari afective F40-F49 Tulburari nevrotice,somatoforme si cauzate prin stres F50-F59 Comportamente anormale asociate cu tulburari si factori corporali F60-F69 Tulburari ale personalitatii si de comportament la adulti F70-F79 Inapoierea mintala F80-F89 Tulburari in dezvoltarea psihica F90-F98 Tulburari de comportament si afective cu debut in copilarie sau adolescenta F99 Tulburari psihice nespecificate Sistemul DSM-IV (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders) Clasificarea DSM se bazeaza pe un sistem multiaxial care organizeaza diagnosticul psihiatric pe cinci nivele (“axe”) in concordanta cu diferitele aspecte ale turburarilor si deficitelor psihice. Axa I: Tulburari clinice,incluzand tulburarile mintale majore,precum si tulburarile de dezvoltare si de invatare. Axa II: Tulburari de intelegere si ale personalitatii,precum si inapoierea mintala Axa III;Stari patologice somatice ,care pot influenta manifestarile psihopatologice Axa IV:Factori psihosociali si de mediu care contribuie la aparitia tulburarilor psihice Axa V :Evaluarea globala a functiilor psihice(cu un calificativ intre 1 si 100) In practica clinica un rol important il joaca Axa I (care include depresia,anxietatea,tulburarile bipolare,starile impulsive si schizofrenia) si Axa II (incluzand tulburarile de granita ale persoanlitatii,persoanlitatile schizotipe,antisociale,precum si inapoierea mintala usoara). In general sistemul DSM cuprinde 16 categorii diagnostice: 1. Tulburari care apar in copilarie sau adolescenta 2. Tulburaari induse de substante cu actiune psihotropa 3. Schizofrenia si alte manifestari psihotice 4. Tulburari afective 5. Stari anxioase 6. Tulburari somatoforme 7. Tulburari disociative 8. Tulburari ale vietii si identitatii sexuale 9. Tulburari ale somnului 10. Tulburari ale alimentatiei 11. Tulburari simulate 12. Tulburari de adaptare 13. Tulburari in controlul impulsurilor 14. Tulburari ale personalitatii 15. Alte probleme cu relevanta clinica 16. Deliruri,dementa si alte tulburari cognitive
Diagnosticul tulburarilor psihce Pentru stabilirea diagnosticului unei boli psihice pe primul plan se situeaza explorarea(examinarea) psihiaatrica,care include o amneza minutioasa,uneori intregita de relatarile apartinatorilor,urmata de evaluarea starii psihice prezennte.Acest procedeu furnizeaza informatii asupra personalitatii si trasaturilor de caracter ale pacientului,asupra relatiior cu alte persoane si asupra experientei anterioare cu problemele psihiatrice,Unele metode diagnostice se bazeaza pe examenele intreprinse de allti specialisti,psihologii efectueaza teste de inteligenta si asupra structurii ppersonalitatii,neurologii constata eventuala prezenta a unor leziuni organice ale creierului.La aceste se adauga investigatii psihosociale,precum si utilizarea metodelor moderne de neuroimagistica,examinari neurofiziologice si de genetica moleculara,Anumite endofenotipe pot fi predispuse inconditii pariculare la aparitia unor boli mintale. Tratamentul bolillor psihice Tratamentul psihiatric s-a modificat in mod esential in ultimile decenii.In trecut,pacientii psiihici erau spitalizati pe tiimp indelungat,de luni si ani .In prezent,durata unei spitalizari(cand este necesara) nu depaseste cateva saptamani majoritatea bolnavilor fiind tratati aambulator. Uneori internarea intr-un serviciu psihiatric si de specialitate se efectueaza impotriva vointei bolnavului,cand sunt lipsiti de discernamant,din motive de siguranta pentru starea lui de sanatate si in cazurile cand reprezinta un pericol pentru societate.Internarea fortata este reglementata pe baza legislatiei existente in fiecare tara.Multe boli psihice beneficiaza in prezent de o terapie eficace.