Argumente Nedeductive Inductia Logica.docx

Argumente nedeductive Emit concluzii care au caracter de probabilitate şi care sunt mai generale decât premisele care le-au întemeiat. Inducţia (argumente inductive) Reprezintă raţionamente ce pleacă de la particular către general. Prin inductie de cele mai multe ori se trece de la afirmatii despre cazuri particulare la o lege sau un principiu general. Proprietăţile argumentelor inductive : 1.Caracterul amplificator al concluziei în raport cu premisele (în premise se vorbeşte de un element al clasei, iar în concluzie de toată clasa); 2.Caracterul probabil al concluziei în raport cu premisele (chiar dacă premisele sunt adevărate, ele nu constituie temei suficient pentru concluzie, ea ramanand totusi probabila). Porcul mistreţ este omnivor. Ursul este omnivor. Omul este omnivor. Porcul mistreţ, ursul şi omul sunt (unele) mamifere. Toate mamiferele sunt omnivore. Tipuri de argumente inductive : 1.Inducţia completă : este examinat fiecare element al clasei la care se extinde proprietatea constatată şi concluzia este certă. Se presupune ca: 1.Exista o clasa de obiecte al carei numar de elemente nu este mare. 2.Fiecare obiect element al clasei poate sa fie examinat individual. 3.Fiecare obiect element al clase are o anumita proprietate. 4.Se conchide ca intreaga clasa de obiecte are respectiva proprietate. Maxima „oferă cantitatea de informaţie care se cere” este pertinentă. Maxima „nu oferi o contribuţie informaţională mai bogată decât se cere” este pertinentă. Maxima „nu spune ceea ce crezi că e greşit” este pertinentă. Maxima „nu spune ceva pentru care nu ai dovezile necesare” este pertinentă. Maxima „fii pertinent” este pertinentă. Maxima „evită exprimarea obscură” este pertinentă. Maxima „evită ambiguitatea” este pertinentă. Maxima „fii scurt” este pertinentă. Maxima „fii ordonat în expunere” este pertinentă. Cele de mai sus sunt toate maximele lui Herbert Paul Grice. Toate maximele lui Grice sunt pertinente. 2.Inducţia incompletă (amplificatoare) : în premise sunt examinate doar unele din elementele clasei iar în concluzie se vorbeşte despre toate. (vezi primul exemplu). Concluzia este cu atât mai probabilă cu cât : a.în premise sunt examinate mai multe din elementele clasei la care se extinde proprietatea; b.elementele examinate în premise sunt mai reprezentative pentru clasa la care se extinde proprietatea. 3.Inducţia prin simplă enumerare (sau populară) : prin simpla trecere în revistă a unui număr cât mai mare de cazuri ce nu contrazic rezultatul concluziei pe care vrem să o întemeiem.

Toate lebedele sunt albe, pentru că toate lebedele observate sunt albe. Toate metalele sunt solide, deoarece toate metalele cunoscute sunt solide. Este susceptibilă de a fi generalizare pripită sau de a trata simpla succesiune a unor fenomene drept relaţie cauzală între acestea. 4.Inducţia ştiinţifică : are la bază reguli bine determinate, observaţia ştiinţifică, experimentul şi alte metode de cercetare inductivă. Observaţia ştiinţifică se deosebeşte de cea întâmplătoare pentru că se produce repetat, în condiţii diferite, cu un scop prestabilit, cu notarea exactă a faptelor constatate. Experimentul este provocarea deliberată a unui fenomen cu scopul de a-l studia şi se desfăşoară astfel : se alege un grup reprezentativ pentru fenomenul studiat, se împarte în două grupe (una de control, una experimentală), sunt aşezaţi în condiţii similare mai puţin o variabilă care diferă de la un grup la altul şi care se bănuieşte a fi cauza fenomenului studiat. Dacă la sfârşit se constată reacţii diferite la cele două grupuri, înseamnă că acea variabilă este cauza fenomenului.