Analiza Economico-financiara

-1CUPRINS Pag. - Conţinutul aplicativ şi metodologic al analizei activităţii economico-financiare.................................................................................2 - Funcţiile analizei economico-financiare.....................................................4 - Metode folosite în analiza economico-financiară......................................5 - Analiza rezultatelor economice pe baza indicatorilor de gestiune..............6 - Analiza relaţiilor de proporţionalitate dintre indicatorii de gestiune....11 - Analiza structurii indicatorilor de gestiune...............................................19 - Analiza structurii şi previziunii structurii indicatorilor complecşi cu ajutorul "Metodei lanţurilor Markov"........................................................20 - Analiza ritmicităţii ..................................................................................21 - Analiza cifrei de afaceri ..........................................................................22 - Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma utilizării factorilor economici principali....................................................................26 - Analiza factorială a rezultatului din exploatare prin prisma indicatorilor de gestiune.............................................................................29 - Analiza factorială a rezultatului din exploatare care revine la un salariat...33 - Analiza cheltuielilor aferente activităţii economice...................................35 - Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri.............................37 - Analiza cheltuielilor cu forţa de muncă..........................................40 - Analiza cheltuielilor materiale.......................................................45 - Analiza costului unitar..................................................................52 - Analiza cheltuielilor financiare......................................................55 - Analiza interdependenţei cheltuielilor aferente activităţii economice cu ceilalţi indicatori economico-financiari......................60 - Analiza rentabilităţii pe baza punctului critic............................................61 - Analiza stării financiare pe baza raportărilor de sinteză contabilă.............64 - Analiza generală a bilanţului sau a situaţiei activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.....................................................64 - Analiza ratelor financiare..............................................................69 - Analiza tabloului de finanţare...................................................................79 - Analiza situaţiei financiare cu ajutorul unor metode manageriale...............83

Conţinutul aplicativ şi metodologic al analizei activităţii economico-financiare

-2-

Prin definiţie, analiza economico-financiară este un proces complex de cunoaştere a stării economico-financiare a unui agent economic, a unei ramuri sau a economiei naţionale în ansamblul ei, în condiţii concrete de loc şi timp, folosind metode adecvate şi indicatori specifici în vederea individualizării şi dimensionării factorilor şi cauzelor cu acţiune pozitivă sau negativă, care au determinat o anumită condiţie economicofinanciară, precum şi reglarea prin decizii tactice şi strategice a echilibrului dintre lichiditatea activelor şi exigibilitatea elementelor de pasiv, a echilibrului funcţional dintre nevoile curente şi resursele implicate, precum şi a corelaţiei globale a costului resurselor cu randamentul întrebuinţărilor. Din punct de vedere al raportului între momentul în care se efectuează analiza şi momentul producerii fenomenelor se disting două tipuri fundamentale de analiză economico-financiară: a) Analiza post-factum - denumită şi analiza post-operatorie sau analiza activităţii (respectiv analiza comparativă în profil dinamic, teritorial sau în raport cu planul) se referă la analiza situaţiei fenomenelor care au înregistrat o anumită configuraţie în trecut sau în prezent. Această formă de analiză este, în esenţă, o analiză diagnostic, prin care se cercetează rezultatele unui agent economic, se evidenţiază în principal rezultatele obţinute în raport cu obiectivele din programul propus sau în dinamică, factorii care au influenţat pozitiv sau negativ nivelul acestora, precum şi rezervele potenţiale nevalorificate. b) Analiza previzională - denumită şi analiza prospectivă sau analiza de prognoză, are ca scop estimarea evoluţiei viitoare a unui fenomen economico-financiar folosind metode de cercetare previzională sau de prognoză, precum şi metode de simulare a rezultatelor economico-financiare în variante de condiţii posibile. Analiza previzională prezintă o importanţă deosebită pentru fundamentarea programelor de consolidare şi dezvoltare economică. După perioada la care se referă, se disting următoarele tipuri de analiză economico-financiară: a) Analiza curentă (analiza operativă) - se efectuează, de regulă, zilnic sau se referă la perioade scurte de timp (săptămână, decadă). Această analiză prezintă o importanţă deosebită pentru conducerea şi controlul operativ al activităţii economico-financiare de către organele care asigură conducerea executivă, pentru reglarea proceselor economice imediat ce se constată anumite disfuncţionalităţi, pentru adoptarea instantanee a măsurilor care se impun în vederea asigurării condiţiilor necesare realizării integrale şi la timp a obligaţiilor asumate sau obţinerea rezultatelor economico-financiare dorite. Analiza curentă se efectuează pe baza datelor

-3furnizate de evidenţa tehnico-operativă şi contabilă sau a constatărilor faptice. Extinderea prelucrării automate a datelor creează condiţii tot mai favorabile pentru ca analiza operativă să devină un instrument eficace în conducerea activităţii economico-financiare. b) Analiza periodică - această analiză se efectuează, de regulă, la intervale mai mari de timp şi se referă la o lună, trimestru, semestru sau an. Acest tip de analiză are o sferă mai cuprinzătoare, incluzând totalitatea aspectelor sau subsistemelor care privesc activitatea economico-financiară. În acest caz se caracterizează atât dinamica cât şi modul de realizare a obiectivelor stabilite pentru perioada respectivă. c) Analiza special organizată - în această categorie se includ analizele solicitate de diverse organisme exterioare sistemului economicosocial studiat, cum ar fi analizele efectuate de către organele de control fiscal ale Ministerului Finanţelor Publice, de Curtea de Conturi şi alte analize similare.

Caracterul ştiinţific şi eficienţa analizei economicofinanciare sunt asigurate în măsura în care se respectă cu stricteţe următoarele cerinţe: - cunoaşterea corectă a rolului şi modului de funcţionare a legilor economice obiective specifice economiei de piaţă; - cunoaşterea contextului politic, economic şi social, intern şi internaţional, în care îşi desfăşoară activitatea agentul economic; - analiza economico-financiară trebuie să se bazeze pe informaţii reale, rezultate din surse de informare obiective; - asigurarea unui grad corespunzător de complexitate, evidenţiind toate aspectele şi factorii care influenţează pozitiv sau negativ starea fenomenelor analizate, indiferent de mărimea şi extinderea acestor influenţe şi de efectele favorabile sau nefavorabile pe care le propagă; - analiza are la bază metode adecvate, adaptate la specificul fiecărei etape de lucru, corespunzător obiectivului propus şi a căror fiabilitate ştiinţifică a fost verificată în practica de analiză economico-financiară şi care pot oferi concluzii utile pentru soluţionarea practică a problemelor cu care se confruntă agenţii economici; - analiza economico-financiară se efectuează sistematic şi operativ, astfel ca pe baza ei să se poată identifica în mod oportun apariţia unor deficienţe, a unor stări de fapt nesatisfăcătoare. Numai în aceste condiţii, analiza nu se finalizează printr-o simplă constatare tardivă a stării economico-financiare, ci poate contribui la prevenirea unor fenomene cu influenţă negativă, la înlăturarea din timp a consecinţelor acestora, precum şi la îmbunătăţirea parametrilor funcţionali şi de performanţă ai agentului economic pe baza adoptării unor măsuri operative şi eficiente; - analiza trebuie să se caracterizeze prin obiectivitate, evidenţiind cu exactitate deficienţele constatate şi cauzele lor, precum şi resursele potenţiale nevalorificate, înlăturându-se orice apreciere subiectivă a activităţii analizate

-4şi orice denaturare a realităţii. O analiză ştiinţifică este incompatibilă cu deformarea intenţionată a concluziilor, deoarece aceasta diminuează eficienţa actului de conducere şi se anulează posibilitatea factorilor de decizie să adopte măsuri corecte, aplicabile şi corespunzătoare din punct de vedere al obiectivelor urmărite ; - analiza trebuie să ofere date şi interpretări comparative ale fenomenului studiat în evoluţia lui, faţă de alţi agenţi economici similari din punct de vedere al tipului de activitate, din ţară sau din străinătate, ceea ce lărgeşte posibilităţile de concluzionare şi de stabilire a strategiilor de dezvoltare economică; - analiza economico-financiară trebuie abordată într-o manieră sistemică, ceea ce permite conturarea unui ansamblu de judecăţi interdependente, atât prin individualizarea factorilor care au influenţat starea domeniului studiat, cât şi prin aprecierea rezultatelor propagate la nivelul indicatorilor sintetici de stare economico-financiară; - analiza economico-financiară este finalizată prin propuneri şi măsuri concrete, cu certă aplicabilitate şi eficienţă. În cazul unor aspecte importante privind strategia dezvoltării economice prezintă o importanţă deosebită fundamentarea mai multor variante de soluţii, prin care să se ofere organelor de decizie posibilitatea de a adopta cea mai eficientă variantă în anumite condiţii date.

Funcţiile analizei economico-financiare Funcţia de diagnoză şi reglare a analizei are un rol important în întregul proces de comandă şi corecţie a modului de funcţionare a mecanismului dinamic al agenţilor economici. O sarcină importantă a analizei economico-financiare este îndeplinită prin manifestarea funcţiei de gestiune eficientă a patrimoniului şi capitalurilor. Această funcţie acţionează în sensul canalizării eforturilor manageriale pentru îmbunătăţirea continuă a activităţii economico-financiare, creşterea performanţelor financiare, întărirea sistemului de evidenţă, expertizare şi auditare financiară internă. Analiza economico-financiară, prin modul în care este efectuată îndeplineşte şi o funcţie de realizare a conexiunii agentului economic cu mediul exterior. Se remarcă în contextul acţiunii acestei funcţii, că orice agent economic întreţine o strânsă interdependenţă cu sistemul financiar prin fiscalitatea la care îi sunt supuse rezultatele, cu sistemul bancar prin funcţionarea unor conturi de disponibilităţi băneşti la bănci, sau prin solicitarea unor credite băneşti, cu bursele de valori, precum şi cu partenerii economici de piaţă, agenţi economici sau consumatori finali. Utilitatea analizei economice la realizarea procesului decizional al conducerii este conturată, de asemenea, prin manifestarea funcţiei de informare. Această funcţie se concretizează în transmiterea către conducerea agentului economic a unor rapoarte de analiză cu conţinut

-5informativ economico-financiar, specifice ca structură şi profunzime de detaliere, în funcţie de nivelul ierarhic către care sunt destinate.

Metode folosite în analiza economico-financiară Realizarea practică a funcţiilor analizei economico-financiare necesită utilizarea unui ansamblu de metode specifice din punct de vedere al conţinutului şi sferei de aplicabilitate. a) Metoda comparaţiei indicatorilor economico-financiari în profil static, dinamic şi teritorial. b) Metoda grupărilor c) Metoda mărimilor relative d) Metoda mărimilor medii e) Metoda divizării rezultatelor f) Metoda balanţieră g) Metode de analiză a influenţei factorilor Analiza indicatorilor complecşi prin prisma factorilor care au determinat o anumită modificare a acestora se poate realiza pe baza unor expresii absolute sau relative. Metodele cele mai utilizate pentru calculul determinărilor enunţate sunt: -Metoda substituirilor succesive sau în lanţ; -Metoda separării acţiunii izolate a fiecărui factor cu repartizare proporţională a interacţiunii factorilor sau metoda creşterilor proporţionale; -Metoda ponderilor logaritmice (Fisher); -Metoda creşterilor finite (Lagrange). - Metoda ponderilor medii (Edgeworth) h) Metoda indicilor statistici i) Metode statistico-matematice de analiză a corelaţiilor j) Metode de analiză grafică Paleta metodelor folosite de analiza economico-financiară cuprinde şi alte metode cu aplicare mai mult sau mai puţin particularizate la anumite aspecte de detaliu ale activităţii şi care pot da o consistenţă sporită concluziilor finale, cum ar fi: “Metoda lanţurilor Markov” - pentru analiza şi proiecţia structurii indicatorilor a căror mărime poate fi divizată pe subactivităţi componente sau pe tipuri de produse; procedeele care se bazează pe calculul şi interpretarea indicatorilor: coeficientul de variaţie, energia informaţională sau entropia informaţională - pentru analiza ritmicităţii obţinerii unor rezultate economice; calculul şi interpretarea coeficienţilor de elasticitate - pentru analiza modificării unor indicatori rezultativi în funcţie de modificarea altor indicatori care le determină comportamentul; metode ale programării matematice - pentru fundamentarea unor niveluri optime.

-6-

Analiza rezultatelor economice pe baza indicatorilor de gestiune Sistemul indicatorilor de gestiune A. Indicatori fizici propriu-zişi şi derivaţi ai acestora - pentru activitatea productivă: - volumul fizic al producţiei pe tipuri de produse sau lucrări (q); - pentru activitatea de transport: - mărfuri transportate în tone transportate (mt); - parcursul mărfurilor în tone-km. sau tone-mile (qm); - călători transportaţi (ct); - parcursul călătorilor în călători-km. sau călători-mile (qc); - volumul total de transport în tone-km. convenţionale (qt); - pentru activitatea de turism: - numărul total de turişti (T); - numărul de zile-turişti aferent unei perioade date (Tz); - numărul mediu de turişti pe zi într-o lună, trimestru sau an ( T ) , T=

T Z

, în care:

Z- numărul de zile calendaristice ale perioadei luate în calcul. - durata medie a sejurului (ds) exprimată în zile, ds =

Tz T

, de unde rezultă că: Tz = ds ⋅ T ;

- densitatea circulaţiei turistice (Dct) exprimă intensitatea fenomenului turistic la nivelul unei zone turistice sau a unei ţări, într-o anumită perioadă de timp considerată semnificativă pentru analiză, Dct =

T P

, în care:

P - numărul mediu al locuitorilor dintr-o zonă turistică sau dintr-o ţară (în perioada pentru care se face calculul); - coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare disponibile sau active (Kua), Kua =

Tz Lz

, în care:

Lz reprezintă capacitatea de cazare activă sau disponibilă pentru cazare exprimată prin numărul de locuri-zile capacitate; Coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare disponibile sau active exprimă proporţia în care capacitatea de cazare disponibilă (activă) este

-7ocupată de către turişti. Calculul şi analiza în dinamică a acestui indicator ne permite să cunoaştem, pe intervale de timp determinate, intensitatea activităţii turistice, ritmicitatea şi sezonalitatea prestaţiilor de servicii turistice. - coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare existente (Kui), Kui =

Tz Le

, în care:

Le - numărul de locuri-zile capacitatea de cazare existentă. O interpretare similară, cu aceea referitoare la indicatorul precedent, poate fi formulată şi în cazul coeficientului de utilizare a capacităţii de cazare existente prin faptul că exprimă proporţia în care capacitatea de cazare existentă este ocupată de către turişti. Dar, în acest caz, mărimea indicatorului nu ia în considerare şi existenţa posibilă a unei capacităţi de cazare inactive, care nu poate fi ocupată de turişti. Mărimea proporţiei în care locurile-zile existente sunt apte pentru a fi ocupate de turişti este obţinută prin calculul “Coeficientului de disponibilizare a capacităţii de cazare existente” (Kd),

Kd =

Lz Le

, iar

diferenţa până la 1 sau 100, în cazul exprimării procentuale a acestui indicator, reprezintă proporţia locurilor-zile capacitate de cazare inactive în totalul capacităţii existente. De asemenea, se precizează că diferenţa dintre Le şi Lz este reprezentată de capacitatea exprimată în locuri-zile indisponibilă (inactivă sau nefuncţională) pentru cazare datorită unor lucrări de întreţinere, reparaţii sau pentru modernizare. - coeficientul de utilizare a bazei de tratament medical (Kum), Pz Kum = Pzm în care: Pz - numărul mediu de proceduri de tratament medical efectuate pe zi (pe tipuri de proceduri), Pzm - numărul de proceduri de tratament medical maxim posibil a fi efectuate într-o zi (pe feluri de proceduri). Pentru caracterizarea ofertei de “produse turistice” sunt utilizaţi indicatori specifici referitori la baza materială: capacitatea de cazare pe categorii de confort (numărul locurilor şi numărul locurilor-zile de cazare existente - Le, numărul de locuri-zile capacitate disponibilă sau activă - Lz); pentru activitatea de alimentaţie publică (numărul de locuri la mese); pentru agrement (capacitatea ofertei de participare la activităţi de agrement); pentru tratament (numărul de proceduri de tratament medical maxim posibil a fi efectuate într-o zi pe feluri de proceduri -Pzm). B. Indicatori valorici şi derivaţi ai acestora

-8-

- cifra de afaceri (CA) care cuprinde: veniturile din vânzarea mărfurilor şi a producţiei vândute inclusiv contravaloarea serviciilor prestate într-o perioadă determinată; - cifra de afaceri netă (CAN) este o formă recalculată a cifrei de afaceri în care sunt incluse şi veniturile din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri; - marja comercială (MC) , MC = Venituri din vânza rea- Costulde cumpărare al mărfurilor mărfurilor ândute v Mărimea marjei comerciale sau a adaosului comercial este cuprinsă în preţul de vânzare al mărfurilor astfel încât să fie posibilă recuperarea cheltuielilor efectuate, precum şi obţinerea unui profit corespunzător. - producţia exerciţiului (Q), (Pf −Pf ) +(Pn −Pn ) +Qi Q =Qv + , în care : Qv - producţia vândută şi contravaloarea lucrărilor executate şi serviciilor prestate (cifra de afaceri); Pf1 şi Pf2 - stocul de produse finite şi semifabricate destinate vânzării la începutul şi respectiv la sfârşitul perioadei pentru care se calculează producţia exerciţiului. Diferenţa Pf2 - Pf1 dimensionează deci, variaţia stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării; Pn1 şi Pn2 - stocul de producţie în curs de execuţie la începutul şi respectiv la sfârşitul perioadei pentru care se determină producţia exerciţiului. Diferenţa, Pn2 - Pn1, exprimă variaţia stocurilor de producţie în curs de execuţie; Qi - producţia imobilizată sau veniturile din producţia de imobilizări necorporale realizate pe cont propriu (lucrări şi proiecte de cercetare şi dezvoltare; valoarea concesiunilor, brevetelor, licenţelor şi alte drepturi şi valori similare; valoarea imobilizărilor necorporale în curs) şi de imobilizări corporale realizate de asemenea în regie proprie (valoarea la cost de producţie a amenajărilor de terenuri, a producţiei de mijloace fixe, precum şi a producţiei de imobilizări corporale în curs). - producţia marfă fabricată (Qm), Qm = Qv + ( Pf2 - Pf1 ) + Qi , în care: Qv + ( Pf2 - Pf1 ) reprezintă valoarea produselor finite şi a semifabricatelor vândute sau destinate vânzării, fabricate în perioada pentru care se face calculul producţiei marfă, inclusiv contravaloarea lucrărilor executate şi serviciilor prestate. Această expresie valorică este denumită producţia marfă destinată vânzării (livrării); - valoarea adăugată (VA) , 2

1

2

1

-9VA = Q - Ci , pentru activitatea productivă sau, dacă agentul economic desfăşoară şi o activitate de comercializare pentru care încasează adaos comercial, valoarea adăugată aferentă activităţii totale se calculează astfel, VA = Q + MC - Ci, în care: Ci - consumul intermediar format din: - cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile; - cheltuieli cu energia şi apa; - alte cheltuieli materiale; - cheltuieli privind prestaţiile externe pentru activitatea de producţie şi comercializare (cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi şi cheltuieli cu alte servicii executate de terţi), şi anume: - cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile, - cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile, - cheltuieli cu primele de asigurare, - cheltuieli cu studiile şi cercetările, - cheltuieli cu colaboratorii, - cheltuieli privind comisioanele şi onorariile, - cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate, - cheltuieli cu transportul de bunuri şi persoane, - cheltuieli cu deplasări, detaşări şi transferări, - cheltuieli poştale şi taxe de comunicaţii, - cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate, - alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi; - corecţii valorice reprezentate prin: - diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind ajustarea valorii activelor circulante (creanţe şi debitori diverşi inclusiv provizioanele pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie), - diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli. Pentru activitatea de turism şi, în general, pentru activităţile de prestare a serviciilor care nu implică şi o subactivitate de producţie, valoarea adăugată este obţinută astfel: VA = CA - Ci, dar, în acest caz, în consumul intermediar este inclus şi costul de cumpărare al mărfurilor vândute. Dacă calculul valorii adăugate se referă numai la activitatea de producţie atunci se va proceda astfel: VA = Q - Ci , iar consumul intermediar luat în considerare va fi numai acela care este aferent producţiei exerciţiului. Prin urmare, valoarea adăugată este formată din următoarele elemente: - cheltuieli cu personalul: - salarii, - cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială;

-10- cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate; - ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale (amortizări şi diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor corporale şi necorporale); - rezultatul din exploatare aferent indicatorului de gestiune pe baza căruia se calculează valoarea adăugată. - valoarea adăugată netă (VAN) VAN = VA - A, în care, A - amortizarea activelor imobilizate corporale şi necorporale (ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale). - marja brută (MB) MB = Venituri din exploatare - Cheltuieli variabile - excedentul brut de exploatare (EBE) EBE = VA + Venituri din subvenţii - Alte impozite, taxe şi - Cheltuieli cu de exploatare aferente vărsăminte asimilate personalul cifrei de afaceri (incluse în valoarea adăugată) - rata valorii adăugate (Rva) Rva =

VA Q + MC

;

Rva =

VA Q

sau

Rva =

VA CA

, după caz.

Rata valorii adăugate exprimă dimensiunea relativă a valorii adăugate în raport cu producţia exerciţiului şi marja comercială, în raport cu producţia exerciţiului sau în raport cu cifra de afaceri, după caz, diferenţa până la unitate fiind reprezentată de proporţia consumurilor intermediare în valoarea indicatorilor de gestiune de la numitorul raportului respectiv, care poate fi, în funcţie de modul de calcul, producţia exerciţiului însumată cu marja comercială, producţia exerciţiului sau cifra de afaceri. - rata marjei comerciale (Rmc) Rmc =

Marja comercială Valoarea mărfurilorvândute

Rata marjei comerciale caracterizează nivelul relativ al adaosului comercial în raport cu valoarea mărfurilor vândute (cifrei de afaceri). Analiza relaţiilor de proporţionalitate dintre indicatorii de gestiune În contextul fundamentării deciziilor de conducere, prezintă o utilitate distinctă analiza relaţiilor de proporţionalitate care se pot forma, atât în profil static cât şi dinamic, între indicatorii de volum fizic şi valoric ai rezultatelor obţinute de un agent economic ca expresii sintetice ale unor complexe şi interdependente activităţi economice şi financiare.

-11-

a) Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre valoarea adăugată şi producţia exerciţiului Rs =

VA ⋅ 100 Q

Mărimea raportului static indică nivelul valorii adăugate la 100 lei producţie a exerciţiului şi respectiv nivelul relativ complementar al consumului intermediar la 100 lei producţie a exerciţiului. Mărimea raportului static efectiv (Rs1) se compară, de regulă, cu o dimensiune normativă (Rsn) fundamentată pe un optim al consumului intermediar aferent producţiei exerciţiului. Raportul dinamic (Rd) caracterizează nivelul relativ al decalajului modificării de la o perioadă de timp la alta, a valorii adăugate în raport cu producţia exerciţiului, şi se obţine prin raportarea indicelui de dinamică al valorii adăugate la indicele de dinamică al producţiei exerciţiului, Rd =

I VA ⋅ 100 IQ

, în care:

VA 1 VA 0 - indicele de dinamică al valorii adăugate; Q I Q = 1 - indicele de dinamică al producţiei exerciţiului. Q0 În cazul agenţilor economici cu activitate de prestare a serviciilor sau cu activitate comercială se procedează la analiza relaţiei de I VA =

proporţionalitate dintre valoarea adăugată şi cifra de afaceri care de asemenea poate fi efectuată atât în statică cât şi în dinamică. Raportul static (Rs) reflectă ponderea valoarii adăugate în cifra de afaceri, înregistrată la un moment dat, astfel: Rs =

VA ⋅ 100 CA

Mărimea raportului static se poziţionează sub procentul maxim de 100% şi indică nivelul valorii adăugate la 100 lei cifră de afaceri şi respectiv nivelul relativ complementar al consumului intermediar la 100 lei cifră de afaceri. Mărimea raportului static efectiv (Rs1) se poate compara cu o dimensiune normativă (Rsn) fundamentată pe un optim al consumului intermediar aferent veniturilor realizate din vânzarea mărfurilor şi din serviciile prestate. Existenţa unei abateri negative ( ∆ = Rs1 − Rs n ) a raportului static efectiv (Rs1) faţă de raportul normativ (Rsn), atenţionează asupra necesităţii aplicării unor măsuri de raţionalizare a consumurilor de materii prime şi materiale, a cheltuielilor cu energia şi apa, a cheltuielilor privind prestaţiile externe, achiziţionarea materiilor prime şi a materialelor consumabile, a mărfurilor destinate vânzării, la un preţ cât mai redus posibil, inclusiv

-12optimizarea rutelor de transport a acestora în vederea diminuării cheltuielilor aferente. Raportul dinamic (Rd), calculat prin raportarea indicelui de dinamică al valorii adăugate la indicele de dinamică al cifrei de afaceri, caracterizează nivelul relativ al decalajului modificării de la o perioadă de timp la alta, a valorii adăugate în raport cu cifra de afaceri, VA 1 VA VA 0 I Rd = CA ⋅ 100= ⋅ 100 CA 1 I CA o în care: I VA - indicele de dinamică al valorii adăugate; I CA - indicele de dinamică al cifrei de afaceri. Creşterea mai rapidă a valorii adăugate comparativ cu creşterea producţiei exerciţiului (IVA>IQ) sau a valorii adăugate comparativ cu creşterea cifrei de afaceri (IVA>ICA) atestată printr-un coeficient de decalaj supraunitar (Rd>100%) ne permite să apreciem că deciziile pe linia raţionalizării consumului intermediar au fost în mod eficient aplicate fiind astfel create condiţiile necesare sporirii atât a veniturilor salariaţilor cât şi a rezultatului exploatării. Se semnalează astfel o diminuare a proporţiei consumului intermediar în producţia exerciţiului şi respectiv în cifra de afaceri care a fost posibilă fie prin micşorarea, din punct de vedere fizic, a consumurilor specifice de active circulante materiale, fie prin realizarea aprovizionării cu aceste resurse la preţuri mai mici decât în perioada faţă de care se face comparaţia. În vederea întregirii concluziilor formulate în cadrul analizei relaţiei de proporţionalitate pe baza indicilor de dinamică al valorii adăugate şi al producţiei exerciţiului sau al cifrei de afaceri, după caz, se procedează la dimensionarea modificării absolute a valorii adăugate ca urmare a influenţelor provocate de următorii factori: - modificarea producţiei exerciţiului sau a cifrei de afaceri (în funcţie de modul de calcul al valorii adăugate); - modificarea proporţiei valorii adăugate şi respectiv, prin complementaritate, a consumului intermediar în producţia exerciţiului sau în cifra de afaceri. Pentru exemplificare, vom considera sistemul factorial de calcul al modificării absolute a valorii adăugate, atunci când valoarea adăugată este determinată prin scăderea consumului intermediar din producţia exerciţiului, care se prezintă astfel: - modificarea absolută a valorii adăugate: ∆=VA - VA , din care: - influenţa modificării producţiei exerciţiului: 1

∆( Q ) = ( Q1 - Q 0 )

VA 0 Q0

sau,

0

-13 Ci  ∆( Q) = ( Q1 - Q0 ) 1− 0   Q0  -influenţa modificării proporţiei valorii adăugate sau, a proporţiei consumului intermediar, în producţia exerciţiului:  VA   VA 1 VA 0  ∆ −  =   Q1 Q0   Q   Q1 sau, Ci   Ci   Ci ∆  =  0 − 1  Q1  Q   Q 0 Q1 

b) Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre producţia marfă fabricată şi producţia exerciţiului este realizată pe baza rezultatului oferit de, raportul static: raportul dinamic:

Rs =

Qm ⋅ 100 Q

Rd =

, sau de

I Qm ⋅ 100 IQ

, în care:

Qm1 Qm0 - indicele de dinamică al producţiei marfă fabricată; Q I Q = 1 - indicele de dinamică al producţiei exerciţiului. Q0 Raportul static oferă o informaţie cu privire la proporţia producţiei marfă fabricate în producţia exerciţiului, înregistrată la sfârşitul unei perioade de timp dată, fără a putea preciza şi calitatea acestei proporţii. O interpretare utilă a acestui raport se realizează în sistem comparativ cu un raport normativ (antecalculat) sau cu un raport aferent unui segment de timp precedent dar, în acest al doilea caz analiza este echivalentă cu analiza raportului dinamic. Atunci când analiza are în vedere situaţia raportului dinamic se poate confirma sau infirma faptul că modificarea în timp a producţiei marfă fabricată devansează sau nu producţia exerciţiului, în funcţie de mărimea rezultatului respectiv. Dacă raportul dinamic este supraunitar se apreciază că producţia marfă fabricată are o dinamică superioară dinamicii producţiei exerciţiului şi deci a avut loc o reducere a proporţiei stocurilor de producţie în curs de execuţie în valoarea producţiei exerciţiului. Această stare economică propagă efecte pozitive asupra vitezei de rotaţie a activelor circulante, sunt eliberate astfel unele resurse financiare care pot fi valorificate în alte acţiuni economice sau financiare. I Qm =

-14Pentru a completa concluziile formulate în cadrul analizei relaţiei de proporţionalitate pe baza indicilor de dinamică al producţiei marfă fabricate şi al producţiei exerciţiului se procedează la dimensionarea modificării absolute a producţiei marfă fabricate ca urmare a influenţelor provocate de următorii factori: - modificarea producţiei exerciţiului; - modificarea proporţiei producţiei marfă fabricate şi respectiv, prin complementaritate, a proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de producţie în curs de execuţie, în producţia exerciţiului. Sistemul factorial de calcul al modificării absolute a producţiei marfă fabricate, se prezintă astfel: - modificarea absolută a producţiei marfă fabricate: ∆=Qm - Qm , din care: - influenţa modificării producţiei exerciţiului: 1

0

∆( Q ) = ( Q1 - Q 0 )

Qm 0 Q0

sau,  (Pn2 - Pn1)0  ∆( Q) = ( Q1 - Q0 ) 1−  Q0  

- influenţa modificării proporţiei producţiei marfă fabricate sau, a proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de producţie în curs de execuţie, în producţia exerciţiului:  Qm   Qm1 Qm 0   Q1 ∆  =  Q 0   Q   Q1 sau,  Pn   (Pn 2 - Pn 1 ) 0 (Pn 2 - Pn 1 )1  ∆  =  −  Q1 Q0 Q1 Q  

c) Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre cifra de afaceri şi producţiei marfă fabricată se realizează folosind rezultatul oferit de, raportul static:

raportul dinamic:

Rs =

CA ⋅ 100 Qm

Rd =

, sau de

I CA ⋅ 100 I Qm

Dacă indicele de dinamică al cifrei de afaceri devansează indicele de dinamică al producţiei marfă fabricată se conchide că în perioada curentă s-a redus proporţia stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării

-15în producţia marfă fabricată precum şi a proporţiei veniturilor din producţia de imobilizări corporale şi necorporale realizate pe cont propriu în producţia marfă fabricată. Se menţionează că se obţine o informaţie identică dacă această analiză se efectuează pe baza raportului coeficienţilor de valorificare a producţiei marfă fabricată calculaţi pentru perioada de calcul şi respectiv pentru perioada de bază, astfel: CA 1 Qm1 Rd = ⋅ 100 CA 0 Qm0

Coeficientul de valorificare al producţiei marfă fabricată se determină prin raportarea cifrei de afaceri la producţia marfă fabricată şi dimensionează, în expresie relativă, partea din producţia marfă fabricată care a fost vândută. Concluziile formulate în cadrul analizei relaţiei de proporţionalitate pe baza indicilor de dinamică al cifrei de afaceri şi al producţiei marfă fabricată pot fi completate dacă se procedează la dimensionarea modificării absolute a cifrei de afaceri ca urmare a influenţelor provocate de următorii factori: - modificarea producţiei marfă fabricate; - modificarea proporţiei cifrei de afaceri şi respectiv, prin complementaritate, a proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării în producţia marfă fabricată precum şi a proporţiei veniturilor din producţia de imobilizări corporale şi necorporale realizate pe cont propriu, în producţia marfă fabricată. Sistemul factorial de calcul al modificării absolute a cifrei de afaceri, se prezintă astfel: - modificarea absolută a cifrei de afaceri: ∆ = CA1 - CA0 , din care: - influenţa modificării producţiei marfă fabricată: ∆( Qm ) = ( Qm 1 − Qm 0 ) ⋅

CA 0 Qm 0

, sau

 ( Pf 2 - Pf1 ) 0 + Qi0  ∆( Qm) = ( Qm1 - Qm0 ) ⋅ 1−  Qm0   - influenţa modificării proporţiei cifrei de afaceri sau, a proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării în producţia marfă fabricată precum şi a proporţiei veniturilor din producţia de imobilizări corporale şi necorporale realizate pe cont propriu, în producţia marfă fabricată:

-16 CA   CA 1 CA 0  ∆ −  =   Qm1  Qm   Qm1 Qm 9  sau,  Pf, Qi   (Pf 2 - Pf 1 ) 0 + Qi 0 (Pf 2 - Pf 1 )1 + Qi1  ∆ −  =   Qm1 Qm 0 Qm1  Qm   

d) Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre cifra de afaceri şi producţia exerciţiului se realizează folosind rezultatul: CA ⋅ 100 Q

raportului static:

Rs =

raportului dinamic:

Rd =

, sau al

I CA ⋅ 100 IQ

Existenţa unui raport dinamic supraunitar este expresia reducerii proporţiei stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării, a stocurilor de producţie în curs de execuţie precum şi a veniturilor din producţia de imobilizări corporale şi necorporale realizate pe cont propriu, în producţia exerciţiului. În continuare, concluziile formulate în cadrul analizei relaţiei de proporţionalitate pe baza indicilor de dinamică al cifrei de afaceri şi al producţiei exerciţiului pot fi completate dacă se procedează la dimensionarea modificării absolute a cifrei de afaceri ca urmare a influenţelor provocate de: - modificarea producţiei exerciţiului; - modificarea proporţiei cifrei de afaceri şi respectiv, prin complementaritate, a proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării, a proporţiei stocurilor de producţie în curs de execuţie precum şi a proporţiei veniturilor din producţia de imobilizări corporale şi necorporale realizate pe cont propriu, în producţia exerciţiului. Sistemul factorial de calcul al modificării absolute a cifrei de afaceri, se prezintă astfel: - modificarea absolută a cifrei de afaceri: ∆ = CA1 - CA0 , din care: - influenţa modificării producţiei exerciţiului: ∆( Q) = ( Q1 - Q0 ) ⋅

CA 0 Q0

, sau

 (Pf2 - Pf1) 0 + (Pn2 - Pn1) 0 + Qi0  ∆( Q) = ( Q1 - Q0 ) ⋅ 1−  Q0  

- influenţa modificării proporţiei cifrei de afaceri sau, a proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării, a proporţiei stocurilor de producţie în

-17curs de execuţie precum şi a proporţiei veniturilor din producţia de imobilizări corporale şi necorporale realizate pe cont propriu, în producţia exerciţiului:  CA   CA 1 CA 0   ⋅ Q1 ∆  Q   =  Q0     Q1 

,sau

 Pf,Pn,Qi   (Pf2 - Pf1 ) 0 + (Pn2 - Pn1 ) 0 + Qi0 (Pf2 - Pf1 ) 1 + (Pn2 - Pn1 ) 1 + Qi1  ∆ −  =   Q1 Q Q0 Q1    

În afara acestor relaţii de proporţionalitate proprii, cu precădere, activităţilor productive, în practica analizei economico-financiare se folosesc şi alte relaţii de proporţionalitate particularizate la specificul activităţii agentului economic diagnosticat cum este de exemplu în cazul prestărilor de servicii turistice, Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre dinamica cifrei de afaceri şi dinamica numărului de zile-turişti. Pentru serviciile turistice formate din cazare, alimentaţie publică, agrement, ocrotirea sănătăţii şi transport, analiza se bazează pe interpretarea raportului dinamic sau a coeficientului de decalaj dinamic (Rd) dintre indicele cifrei de afaceri (ICA) şi indicele numărului de zile-turişti (ITz), astfel: CA 1 CA CA 0 I Rd = Tz ⋅ 100= ⋅ 100 Tz1 I Tz0 Dacă “Rd” are o mărime care depăşeşte 100% se conchide că veniturile obţinute din prestarea serviciilor turistice se modifică într-un ritm superior modificării numărului de zile-turişti, ca urmare a creşterii încasărilor pentru o unitate fizică de prestaţie, respectiv pentru o zi-turist, la aceasta putând contribui următorii factori: creşterea complexităţii şi ariei de servicii solicitate de turişti; creşterea gradului de confort, care a implicat şi un tarif majorat. Este evident că o asemenea proporţionalitate pozitivă asigură suportul obţinerii unui rezultat din exploatare superior celui obţinut în perioada bază de comparaţie. Studiul relaţiilor de proporţionalitate dintre indicatorii economici poate fi extins prin efectuarea unor analize comparative menite să furnizeze informaţii cu caracter sintetic asupra unor laturi ale eficienţei activităţii desfăşurate de un agent economic, cum ar fi:

- analiza relaţiei de proporţionalitate dintre dinamica cifrei de afaceri şi dinamica numărului mediu al personalului. Dacă indicele de dinamică al cifrei de afaceri (ICA) depăşeşte ca mărime indicele de dinamică al numărului mediu al personalului (IN) se evidenţiază consecinţa creşterii eficienţei utilizării forţei de muncă exprimată prin sporirea productivităţii muncii valorice respectiv a veniturilor realizate din activitatea economică pe un salariat,

-18I CA =

CA 1 N > IN = 1 CA 0 N0

;

- analiza relaţiei de proporţionalitate dintre dinamica cifrei de afaceri şi dinamica valorii medii a mijloacelor fixe. În cazul în care indicele de dinamică al cifrei de afaceri (ICA) devansează indicele de dinamică al valorii medii al mijloacelor fixe (IMf) se formulează concluzia că în perioada analizată comparativ cu perioada de bază a avut loc o creştere a eficienţei utilizării mijloacelor fixe, I CA =

CA 1 Mf 1 > I Mf = CA 0 Mf 0

- analiza relaţiei de proporţionalitate dintre dinamica cifrei de afaceri şi dinamica consumurilor de resurse materiale şi energetice. Dacă sensul inegalităţii dintre indicii de dinamică ai celor doi indicatori este în favoarea cifrei de afaceri, se concluzionează că a crescut eficienţa utilizării resurselor de natură materială, la aceeaşi unitate valorică de resurse consumate revine o valoare mai mare a cifrei de afaceri, în perioada curentă faţă de perioada de bază. Comparaţia care atestă proporţionalitatea propusă este exprimată astfel: I CA =

CA 1 CM 1 > I CM = CA 0 CM 0

; unde,

ICM este indicele de dinamică al consumului total de resurse materiale şi energetice;

- analiza relaţiei de proporţionalitate dintre dinamica cifrei de afaceri şi dinamica cheltuielilor aferente cifrei de afaceri sau dinamica cheltuielilor totale de exploatare. Dacă între cei doi indici de dinamică comparaţi se constată o inegalitate în favoarea dinamicii cifrei de afaceri (ICA>IC sau ICA>ICe), este o semnalizare clară a creşterii gradului de profitabilitate sau a unui curs economicofinanciar performant deoarece proporţia cheltuielilor de exploatare în cifra de afaceri s-a diminuat. S-a notat cu IC indicele de dinamică al cheltuielilor de exploatare aferente cifrei de afaceri şi cu ICe indicele de dinamică al cheltuielilor totale de exploatare, IC =

C1 Ce1 , I Ce = C0 Ce0

Analiza relaţiilor de proporţionalitate dinamică poate avea în vedere şi perioade de timp care sunt formate din 3 - 5 ani. În aceste cazuri se calculează şi se compară indici medii de dinamică a indicatorilor economici şi care constituie baza informaţională pentru a formula concluzii prin care se caracterizează evoluţia, ca legitate statistică, dar şi tendinţa de modificare în timp a fenomenelor şi proceselor analizate.

-19-

Analiza structurii indicatorilor de gestiune În contextul analizei situaţiei dinamice şi statice a indicatorilor de volum fizic şi valoric ai activităţii, realizaţi la nivelul unui agent economic, prezintă importanţă şi cunoaşterea structurii şi a modificărilor structurale a acestora prin prisma elementelor componente individualizate pe subactivităţi (producţie, comerţ, transport, cazare, agrement, alimentaţie publică, ocrotirea sănătăţii), prin prisma conţinutului financiar al indicatorilor valorici, prin prisma structurii fizice sau sortimentale a rezultatelor activităţii economice precum şi a localizării activităţilor economice pe zone geografice interne sau internaţionale. Obiectivul analizei structurii indicatorilor de gestiune constă în a evidenţia mărimea şi sensul modificărilor survenite în structura fizică şi valorică a rezultatelor economice, cauzele şi consecinţele modificărilor structurale asupra unor indicatori de eficienţă, de performanţă financiară sau de expresie economico-financiară. Atunci când se urmăreşte a fi dimensionat, printr-o expresie cifrică sintetică, gradul abaterii structurii efective a prestaţiilor faţă de o structură antecalculată optimă sau programată în funcţie de condiţiile concrete estimate, se procedează la analiza structurii pe baza “coeficientului

mediu de îndeplinire a structurii optime sau programate”. Coeficientul mediu de îndeplinire a structurii optime sau programate a cifrei de afaceri (Ks) se determină astfel: Ks=

Cifra deafaceri realizată în contul structurii optimesau programate ⋅ 100 Cifra deafaceri realizată

Indicatorul de la numărătorul raportului - cifra de afaceri realizată în contul structurii optime sau programate - se obţine prin compararea cifrei de afaceri realizată pe feluri de activităţi cu cifra de afaceri realizată recalculată în funcţie de structura optimă sau programată pe activităţi componente, conform principiului de neadmitere a compensărilor. Cifra de afaceri realizată recalculată în funcţie de structura optimă sau programată se determină prin aplicarea proporţiei optime sau programate a cifrei de afaceri pe tipuri de activităţi la suma totală a cifrei de afaceri realizată.

Analiza structurii şi previziunii structurii indicatorilor complecşi cu ajutorul "Metodei lanţurilor Markov" Pentru analiza şi previziunea modificării structurii unor indicatori complecşi se recurge frecvent la metoda lanţurilor Markov. Această metodă se bazează pe logica dependenţei probabilistice a structurii indicatorilor complecşi înregistrată la nivelul unui anumit segment de timp de structura localizată în segmentul de timp precedent.

-20Deoarece schimbările structurale se fac remarcate mai pregnant la intervale de timp mai mari de un an, calculele pot avea în vedere şi stări structurale ale indicatorilor complecşi localizate la distanţe de 3, 4 sau 5 ani. Fazele preliminare de calcul a structurii previzionale implică determinarea unui număr de n-1 matrici tranzitorii I * Se calculează matricea tranzitorie (1) care exprimă modificarea structurii indicatorului complex în anul 2 faţă de anul 1: La intersecţia liniilor cu coloanele tipurilor calitative care formează indicatorul complex se înscrie valoarea cea mai mică a ponderii, obţinând "diagonala fidelităţii". În continuare se compară mărimile relative de structură de pe coloana - anul 1 şi linia - anul 2 cu cele de pe diagonala fidelităţii, consemnându-se diferenţele constatate în cadrul matricei, astfel încât să se verifice totalurile pentru stările considerate, pe orizontală şi pe verticală. II * Se calculează matricea tranzitorie (2) care exprimă modificarea structurii indicatorului complex în anul 3 comparativ cu anul 2: ş. a. m. d. III * Fiind cunoscute matricele tranzitorii succesive, în etapa următoare a calculelor se determină matricea tranzitorie totală prin însumarea elementelor din matricile tranzitorii secvenţiale. IV * Se calculează matricea probabilităţilor tranzitorii prin raportarea fiecărui element de pe linie la totalul liniei (pentru a creşte precizia proiecţiei rezultatele raporturilor vor fi consemnate cu cel puţin cinci zecimale). V * Proiecţia structurii indicatorului complex în anul viitor, se calculează înmulţind transpusa matricei probabilităţilor tranzitorii cu vectorul mărimilor relative de structură din ultimul an al perioadei analizate.

Analiza ritmicităţii Realizarea activităţilor economice într-un ritm cât mai uniform pe tot parcursul anului prezintă o importanţă deosebită pentru asigurarea unui flux al veniturilor relativ constant care să permită atât acoperirea financiară a cheltuielilor necesitate de continuitatea activităţilor economice şi în primul rând pentru exploatare (activitatea de bază) cât şi pentru obţinerea unui excedent stimulativ şi sistematic al rezultatului exploatării. Analiza ritmicităţii activităţilor economice se poate efectua prin aplicarea unuia din următoarele procedee: - procedeul grafic de urmărire zilnică a volumului fizic sau valoric de producţie, comercializare sau de prestare a serviciilor; - procedeul indicilor de îndeplinire a programului economic pe diviziuni de timp în cadrul unei perioade date (pe luni în cadrul trimestrului, pe decade în cadrul lunii, pe zile în cadrul lunii sau al decadei); - procedeul comparării ponderilor calculate pe diviziuni de timp pentru indicatorii fizici sau valorici realizaţi cu ponderile programate sau optime, în cadrul unei perioade date;

-21- procedeul energiei informaţionale; - procedeul coeficientului de variaţie; - procedeul coeficientului de ritmicitate.

Analiza cifrei de afaceri Modele generale de analiză factorială a cifrei de afaceri în cazul activităţilor productive În acest sens, avem în vedere următoarele modele: Q CA N Q

a) -

CA = N

d) -

CA = N

Mf Q CA N Mf Q

g) -

CA = Q

Qm CA Q Qm

; b) -

Qm CA N Qm

; c) -

CA = Mf

Q CA Mf Q

CA = N

; e) -

CA = Mf

; f) -

Mfa CA Mf Mfa

CA = Ac

;

S CA Ac S

;

, în care s-au folosit notaţiile:

CA = cifra de afaceri; N = numărul mediu al personalului ; Mf = valoarea medie a mijloacelor fixe; Mfa = valoarea medie a mijloacelor fixe cu rol activ în procesul economic analizat; Q = producţia exerciţiului; Qm = producţia marfă fabricată; Ac = valoarea medie a activelor circulante; S = valoarea medie a stocurilor materiale şi de produse finite. Modele particulare de analiză a cifrei de afaceri în cazul activităţilor de prestări servicii a). Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma modificării numărului de turişti, a duratei medii a sejurului şi a veniturilor (încasărilor) medii pentru o zi-turist. În cazul analizei factoriale a cifrei de afaceri prin prisma modificării numărului de turişti, a duratei medii a sejurului şi a veniturilor (încasărilor) medii pentru o zi-turist se are în vedere următorul model deterministfactorial: CA CA = T ⋅ Tz T ⋅ Tz = T ⋅ ds⋅ v

Modelul de analiză factorială a cifrei de afaceri Felul modificării Modificarea absolută a cifrei de afaceri Modificarea totală a cifrei de afaceri din care: -influenţa modificării numărului de turişti

∆ = CA1− CA0 = ∆ (T) + ∆ (ds) + ∆ (v) ∆(T) = (T1− T0)ds0v0

-22∆(ds) = (ds1 − ds0)T1v0 ∆(v) = (v1 − v0)T1ds1

-influenţa modificării duratei medii a sejurului -influenţa modificării veniturilor (încasărilor) medii pentru o ziturist

b). Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma modificării unor indicatori care exprimă modul de utilizare a capacităţii de cazare. Sistemul factorial al analizei cifrei de afaceri este formalizat în acest caz folosind următoarea relaţie deterministă: CA = Le⋅

Lz Tz CA ⋅ ⋅ Le Lz Tz

, în care:

Le - capacitatea de cazare existentă exprimată în locuri-zile existente; Lz = Kd Le

- coeficientul de disponibilizare a capacităţii de cazare

existente; Lz - capacitatea de cazare activă sau disponibilă exprimată în locuri-zile active; Tz = Kua Lz

- coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare

disponibile sau active; CA =v Tz

- veniturile (încasările) medii pentru o zi-turist.

Calculele necesare determinării influenţelor factoriale propuse sunt sistematizate în tabel Model de analiză factorială a cifrei de afaceri Felul modificării Modificarea absolută a cifrei de afaceri Modificarea totală a cifrei Δ = CA 1 − CA 0 = de afaceri = Δ( Le) + Δ( Kd ) + Δ( Kua ) + Δ( v ) din care: - influenţa modificării capacităţii de cazare existentă - influenţa modificării gradului de disponibilizare a capacităţii de cazare existente - influenţa modificării gradului de utilizare a capacităţii de cazare active - influenţa modi-ficării veniturilor (încasărilor) medii pentru o zi-turist

∆ (Le) =(Le1 −Le0)Kd0Kua0v0

∆ (Kd) =(Kd1 −Kd0)Le1Kua0v0

∆ (Kua) =(Kua1 −Kua0)Le1Kd1v0

∆ (v) =(v1 −v0)Le1Kd1Kua1

-23-

c). Analiza factorială a veniturilor medii pentru o zi-turist în cazul activităţilor complexe. Activitatea prestatoare de servicii turistice este de obicei o activitate complexă formată din subactivităţi care au o contribuţie diferită la realizarea veniturilor totale. Privită din acest punct de vedere, analiza veniturilor medii pentru o zi-turist pe ansamblul activităţilor se efectuează pe baza modelului factorial din tabelul 18 care permite calculul influenţei modificării structurii numărului de zile-turişti (clienţi) pe subactivităţi precum şi a influenţei modificării veniturilor medii care revin la o zi-turist (client) pe subactivităţi. Model privind analiza factorială a veniturilor medii pentru o zi-turist Felul modificării Modificarea absolută a veniturilor (încasărilor) medii pentru o zi-turist Modificarea totală a veniturilor ∆=v −v =∆ (g) +∆ (v) (încasărilor) medii pentru o zi-turist din care: - influenţa modificării structurii ∆ (g) =∑ g v −∑ gv numărului de zile-turişti pe subactivităţi - influenţa modificării veniturilor ∆ (v) =∑ g v −∑ gv (încasărilor) medii pentru o zi-turist pe subactivităţi În modelul din tabelul 18 au fost utilizate următoarele notaţii: 1

v=

Σ CA ΣTz

0

1

0

0

0

1

1

1

0

- veniturile (încasările) medii pentru o zi-turist cuprinzând toate subactivităţile;

v=

CA Tz

g = g Tz =

- venitul aferent unei zile-turist pe subactivităţi; Tz ΣTz

- structura numărului total de zile-turişti pe subactivităţi.

d). Analiza factorială a cifrei de afaceri (venitului brut) din transportul mărfurilor prin prisma modificării indicatorilor care exprimă utilizarea mijloacelor de transport auto Agenţii economici care au ca obiect al activităţii prestarea serviciilor de transport, în general şi de transport a mărfurilor cu mijloace auto în special, prezintă particularităţi organizatorice şi funcţionale care îşi pun amprenta asupra metodologiei analizei economico-financiare conferindu-i, din acest punct de vedere, o anumită specificitate. Un model de analiză factorială cu un caracter complex care surprinde influenţa principalilor factori care explică modificarea cifrei de afaceri, de la

-24o perioadă de timp la alta, se bazează pe următoarea relaţie factorialdeterministe: CA = Mza⋅ vz= Pinv⋅ Z⋅ CUP ⋅ vz= Mzi ⋅ CUP ⋅ vz= = Mzi ⋅ CUP ⋅[(nh⋅ vh)+ (PMZ⋅ vkm)]

Notaţiile folosite pentru simbolizarea indicatorilor economici consideraţi în acest sistem factorial au următoarele semnificaţii: CA – cifra de afaceri sau venitul brut obţinut din prestarea serviciilor de transport a mărfurilor aferente grupului sau categoriei de mijloace de transport auto la care se referă analiza; Mza – maşini-zile active; vz – cifra de afaceri (venitul brut) care revine în medie la o maşină-zi activă,

vz =

CA Mza

;

Pinv – parcul mediu inventar al mijloacelor de transport auto (Se are în vedere un parc auto omogen din punct de vedere constructiv, al capacităţii de transport şi al destinaţiei); Z – numărul de zile calendaristice al perioadei pentru care se face calculul, de regulă un an; CUP – coeficientul utilizării parcului inventar de mijloace de transport auto,

CUP =

Mza Mzi

;

Mzi – maşini-zile inventar de care dispune o unitate de transport întro anumită perioadă de timp, la nivelul timpului calendaristic, de regulă un an; vh – tariful mediu perceput pe unitate de timp (lei/oră); nh – numărul de ore prestate în medie pe zi de un mijloc de transport auto activ; vkm – tariful mediu perceput pentru un kilometru parcurs (lei/Km.); PMZ – parcursul mediu zilnic al unui mijloc de transport auto, exprimat în kilometrii distanţă parcursă de un vehicul în medie într-o zi. În condiţiile relaţiei factorial-deterministe enunţate modelul de analiză factorială a dinamicii cifrei de afaceri are următoarea configuraţie: Modificarea totală a cifrei de afaceri, ∆=CA −CA , din care: a) influenţa modificării numărului de maşini-zile active, ∆ (Mza ) =(Mza −Mza ) vz , din care: a.1.) influenţa modificării numărului de maşini-zile inventar, 1

0

1

0

0

∆ (Mzi ) =(Mzi 1 −Mzi 0 ) CUP0 ⋅vz 0

a.2.) influenţa modificării coeficientului de utilizare a parcului inventar de mijloace de transport auto, ∆ (CUP ) =(CUP1 −CUP0 ) Mzi1 ⋅vz 0

-25b) influenţa modificării cifrei de afaceri (venitului brut) care revine în medie la o maşină-zi activă; ∆ (vz ) =(vz −vz ) Mza , din care: b.1.) influenţa modificării numărului de ore prestate în medie pe zi de un mijloc de transport auto activ, 1

0

1

∆ (nh ) =(nh 1 −nh 0 ) vh0 ⋅Mza1

b.2.) influenţa modificării tarifului mediu perceput pe unitate de timp (lei/oră), ∆ (vh ) =(vh 1 −vh 0 ) nh1 ⋅Mza1

b.3.) influenţa modificării parcursului mediu zilnic al unui mijloc de transport auto, ∆ (PMZ ) =(PMZ1 −PMZ 0 ) vkm 0 ⋅Mza 1

b.4.) influenţa modificării tarifului mediu perceput pentru un kilometru parcurs (lei/Km.), ∆ (vkm ) =(vkm 1 −vkm 0 ) PMZ1 ⋅Mza1

Relaţiile de recurenţă care pot fi precizate în contextul aplicării acestui model de analiză factorială, sunt: ∆=CA 1 −CA 0 =∆ (Mza ) +∆ (vz ) ∆ (Mza ) =∆ (Mzi ) +∆ (CUP )

(vz ) =∆ (nh ) +∆ (vh ) +∆ (PMZ ) +∆ (vkm ) ∆

Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma utilizării factorilor economici principali. Cifra de afaceri este într-o relaţie de interdependenţă continuă cu factorii economici principali (primari) de realizare a activităţii productive, de comercializare sau de prestare a serviciilor: factorul uman (forţa de muncă) şi factorii materiali constituiţi din mijloacele fixe din dotare şi resursele materiale şi energetice consumate (activele circulante materiale consumate) iar aceştia, la rândul lor, se manifestă prin prisma unei componente de tip extensiv sau cantitativă de existenţă sau de consum şi una de natură intensivă sau calitativă de utilizare.

Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma factorului uman Felul modificării Modificarea absolută a Contribuţia procentuală cifrei de afaceri a factorilor la formarea

-26ritmului cifrei de afaceri Modificarea totală a cifrei de afaceri din care:

CA R = CA1 ⋅ 100− 100 = 0 =R(N) +R(W)

∆ = CA1 − CA0 = =∆(N) + ∆(W)

- influenţa modificării numărului mediu al personalului - influenţa modificării productivităţii muncii

(

)

∆(N) = N1 − N0 W0

(

)

∆(W) = W1 − W0 N1

∆(N) R(N) = CA ⋅ 100 0 ∆(W) R(W) = CA ⋅ 100 0

Notaţiile utilizate în tabel, au următoarea semnificaţie: w=

CA N

- productivitatea muncii exprimată prin cifra de afaceri

care revine la o persoană angajată în realizarea produselor, comercializarea sau prestarea serviciilor; N - numărul mediu al personalului. Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma mijloacelor fixe Felul modificării Modificarea absolută a Contribuţia procentuală cifrei de afaceri a factorilor la formarea ritmului cifrei de afaceri Modificarea totală CA ∆ = CA1 − CA0 = R = CA1 ⋅ 100− 100 = a cifrei de afaceri = ∆(Mf ) + ∆(Ef ) 0 din care: =R(Mf) +R(Ef)

- influenţa modifi∆(Mf ) ∆(Mf ) = ( Mf1 − Mf0) Ef0 R (Mf ) = CA ⋅ 100 cării valorii medii a 0 mijloacelor fixe - influenţa modifi∆(Ef ) ∆(Ef ) = ( Ef1 − Ef0) Mf1 R(Ef ) = CA ⋅ 100 cării eficienţei 0 utilizării mijloacelor fixe Semnificaţia notaţiilor: Mf - valoarea medie a mijloacelor fixe, calculată la valoarea rămasă neamortizată; Mf (1.I)+Mf (31.XII) Mf = Mfi Mfi(1.I)+Mfi(31.XII)

Mfi - valoarea medie a mijloacelor fixe, calculată la valoarea de inventar, pe baza mediei cronologice, Mfi(1.I ) Mfi(31.XII ) +Mfi(1.II )++Mfi(1.XII )+ 2 2 Mfi = 13−1

Mf (1.I) - valoarea rămasă neamortizată a mijloacelor fixe la 1 ianuarie;

-27Mf (31.XII) - valoarea rămasă neamortizată a mijloacelor fixe la 31 decembrie; Mfi (1.I) - valoarea de inventar a mijloacelor fixe la 1 ianuarie; Mfi (1.II) - valoarea de inventar a mijloacelor fixe la 1 februarie; ş.a.m.d. Ef =

CA Mf

- eficienţa utilizării mijloacelor fixe exprimată prin cifra de

afaceri care revine la 1 leu mijloace fixe în valoare rămasă neamortizată. Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma resurselor materiale şi energetice consumate Felul modificării Modificarea absolută Contribuţia procentuală a cifrei de afaceri a factorilor la formarea ritmului cifrei de afaceri Modificarea totală CA ∆ = CA1 − CA0 = R = CA1 ⋅ 100− 100 = a cifrei de afaceri =∆(CM) + ∆(Em) 0 din care: =R(CM) +R(Em)

- influenţa modifi∆ (CM ) =(CM - CM ) Em cării consumului ∆( CM ) R ( CM ) = ⋅100 total de resurse CA 0 materiale şi energetice - influenţa modifi∆ (Em ) =(Em - Em ) CM cării eficienţei ∆( Em ) R ( Em ) = ⋅100 utilizării resurselor CA 0 materiale şi energetice În tabel sunt utilizate notaţii care au următoarea semnificaţie: CM - valoarea materialelor şi energiei consumate în procesul de realizare a produselor, comercializare sau prestare a serviciilor; 1

1

Em =

CA CM

0

0

0

1

- eficienţa utilizării resurselor materiale şi energetice

exprimată prin cifra de afaceri care revine la 1 leu resurse consumate. Analiza cifrei de afaceri prin prisma volumului factorilor economici principali (primari) care au participat la realizarea activităţilor economice şi a eficienţei utilizării acestora, aşa cum rezultă din modelele prezentate, oferă concluzii sintetice, cu un conţinut complex care ne permit să definim tipul de activitate desfăşurată de agentul economic studiat. Este semnificativ, în acest sens, să analizăm situaţia prin prisma următoarelor comparaţii: ∆ (W) ⇔ ∆ (N) ∆ (Ef ) ⇔ ∆ (Mf )

-28∆ (Em) ⇔ ∆ (CM)

Dacă modificările cifrei de afaceri ca urmare a influenţei factorilor de tip calitativ [ ∆(w), ∆(Ef ) şi ∆( Em) ] sunt superioare modificărilor explicate prin factorii de tip cantitativ [ ∆( N), ∆(Mf ) şi ∆( CM ) ] se apreciază că activitatea agentului economic are un curs preponderent intensiv, cu efecte pozitive asupra nivelului relativ al cheltuielilor de exploatare şi respectiv asupra performanţelor financiare. Evident, că în cazul unor inegalităţi în favoarea modificărilor cifrei de afaceri prin participarea unui volum sporit al factorilor economici principali (primari) se motivează concluzia că activitatea pe care o desfăşoară agentul economic este de tip extensiv.

Analiza factorială a rezultatului din exploatare prin prisma indicatorilor de gestiune Relaţiile factorial-deterministe, cu caracter general, care permit analize de detaliu ale rezultatului din exploatare (Re) evidenţiază influenţa modificării următorilor factori: - producţia exerciţiului (Q), - proporţia valorii adăugate în producţia exerciţiului  VA  Q  

,

- proporţia rezultatului din exploatare în valoarea adăugată

 Re   VA   

, Re = Q

când se utilizează relaţia: 10)

VA Re Q VA

- cifra de afaceri (CA), - proporţia valorii adăugate în cifra de afaceri

 VA   CA   

,

- proporţia rezultatului din exploatare în valoarea adăugată

 Re   VA   

când se utilizează relaţia: 20)

, Re = CA

VA Re CA VA

; sau,

- volumul fizic al cifrei de afaceri(q), din care: - influenţa modificării medii relative a volumului fizic al cifrei de afaceri ( I ), CA (q )

-29(

I CA (q) =

Σq1p 0 Σq0p0

- indicele dinamicii volumului fizic

al cifrei de afaceri), - influenţa modificării structurii fizice a cifrei de afaceri (s), - preţurile de livrare sau tarifele unitare pentru serviciile prestate (p), - costurile complete unitare (c), când se utilizează relaţia: 30) Re =Σqp - Σqc , în care: Σ qp = CA - cifra de afaceri, Σ qc = C - cheltuielile aferente cifrei de afaceri. Relaţia 1 0) este aplicată, de regulă, în cazul unităţilor economice cu activitate productivă iar relaţia 20) în cazul unităţilor economice care prestează servicii. Relaţia 30) poate fi aplicată la orice tip de unitate economică. Se precizează, de asemenea, că în cazul utilizării relaţiei 10), rezultatul din exploatare, considerat ca indicator rezultativ sau complex care urmează să fie analizat prin prisma modificării factorilor de influenţă, se referă la mărimea aferentă producţiei exerciţiului. Obţinerea practică a acestei sume se realizează pe baza informaţiilor sistematizate în “Contul de profit şi pierdere” prin calcul de proporţionalitate sau, printr-un calcul analitic desfăşurat la nivelul fiecărui tip de produs fabricat. Calculul de proporţionalitate este mai uşor de efectuat şi oferă o soluţie suficient de sigură, fiind din acest motiv şi cea mai utilizată metodă. Rezultatul din exploatare aferent producţiei exerciţiului se determină, în aceste condiţii, astfel: Re zultatul din exploatare aferent producţiei exerciţiul ui = Re ( Q ) = Re

Q Ve

S-a notat cu „Re” rezultatul total din exploatare, obţinut ca diferenţă între veniturile din exploatare şi cheltuielile de exploatare, „Q” reprezintă producţia exerciţiului şi „Ve” reprezintă veniturile din exploatare În cazul utilizării relaţiilor 20) şi 30), rezultatul din exploatare, considerat ca indicator rezultativ sau complex care urmează să fie analizat prin prisma factorilor care au determinat modificarea acestuia, se referă la mărimea aferentă cifrei de afaceri, iar calculul sumei respective are la bază acelaşi principiu de proporţionalitate, astfel: Re zultatul din exploatare aferent cifreide afaceri = Re ( CA ) = Re

CA Ve

Notă: Pentru a nu îngreuna procedura de scriere a simbolurilor în relaţiile factorial-deterministe considerate se are în vedere că „Re” are semnificaţia expusă, după caz.

-30Dacă se optează pentru o analiză factorială a dinamicii rezultatului din exploatare aferent cifrei de afaceri, pe baza relaţiei 30), sistemul de calcule necesar cuantificării factorilor de influenţă, menţionaţi, este prezentat în tabel. Analiza factorială a rezultatului din exploatare aferent cifrei de afaceri (pe baza relaţiei 30) Felul modificării Modificarea absolută a rezultatului din exploatare aferent cifrei de afaceri Modificarea totală a ∆ = Re 1 − Re 0 = rezultatului din exploatare = [ Σq 1 p1 − Σq 1c1 ] − [ Σq 0 p 0 − Σq 0 c 0 ] = aferent cifrei de afaceri = ∆( q ) + ∆( p ) + ∆( c ) din care: - influenţa modificării ∆( q) = [Σq1p0 − Σq1c0 ] − [Σq0p0 − Σq0c0 ] = = ∆( I CA volumului fizic al cifrei de (q) ) + ∆( s) afaceri din care: ∆(I ) =Re I −Re - influenţa modificării medii relative a volumului fizic al cifrei de afaceri (s) =[Σq p −Σq c ] −Re I ∆ - influenţa modificării structurii fizice a cifrei de afaceri - influenţa modificării ∆ (p ) =[Σ q p −Σ q c ] −[Σ q p −Σ q c ] preţurilor de livrare sau a tarifelor unitare pentru serviciile de piaţă prestate ∆ (c ) =[Σ q p −Σ q c ] −[Σ q p −Σ q c ] - influenţa modificării costurilor complete unitare CA (q)

CA (q)

0

1

0

0

1

1

1

1

1

1

1

0

0

1

CA (q)

0

1

1

0

1

1

1

0

0

Modele particulare de analiză a rezultatului din exploatare în cazul activităţilor de prestări servicii În cazul activităţilor specifice care se referă la subactivitatea turistică de cazare hotelieră metodologia de analiză factorială a rezultatului din exploatare poate fi abordată folosind trei modele. Modelul ”1” ia în considerare următoarea relaţie factorială: Re = Tz ⋅

VA Re ⋅ = Tz ⋅ va ⋅ rva Tz VA

în care: Re - rezultatul din exploatare aferent cifrei de afaceri; va - valoarea adăugată care revine la o zi-turist; rva - rezultatul din exploatare care revine la 1 leu valoare adăugată (proporţia rezultatului din exploatare în valoarea adăugată).

-31Analiza factorială a rezultatului din exploatare (Modelul ”1”) Felul modificării Modificarea absolută a rezultatului din exploatare Modificarea totală a ∆= Re1−Re0 = ∆(Tz) +∆(va) +∆(rva) rezultatului din exploatare din care: - influenţa modificării ∆(Tz) = ( Tz1 −Tz0) ⋅ va0 ⋅ rva0 numărului de zile-turişti - influenţa modificării valorii ∆(va) = ( va1 − va0) ⋅ Tz1⋅ rva0 adăugate care revine la o ziturist - influenţa modificării ∆(rva) = ( rva1 −rva0) ⋅ Tz1⋅ va1 rezultatului din exploatare care revine la 1 leu valoare adăugată Modelele “2” şi “3” pentru analiza factorială a rezultatului din exploatare au în vedere o detaliere a indicatorilor de gestiune pe categorii de confort conform următoarelor relaţii factorial-deterministe.

Modelul ”2”: Re = ΣLz⋅

ΣTz ΣRe ΣTz Σ(Tz⋅ re) ⋅ = ΣLz⋅ ⋅ = ΣLz⋅ Kua ⋅ Σ(g Tz ⋅ re) ΣLz ΣTz ΣLz ΣTz

în care: g Tz =

Tz ΣTz

- structura numărului total de zile-turişti pe categorii de

confort de cazare; Kua - coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare activă (disponibilă); re =

Re Tz

- rezultatul din exploatare care revine la o zi-turist pe categorii de

confort de cazare; re =

ΣRe = Σ(g Tz ⋅ re) ΣTz

- rezultatul din exploatare care revine în medie la o

zi-turist pentru toate categoriile de confort.

Modelul ”3”: Re = ΣTz⋅

ΣCA ΣRe ΣCA Σ(CA⋅ rv) ⋅ = ΣTz⋅ ⋅ = ΣTz⋅ v ⋅ Σ(g CA ⋅ rv) ΣTz ΣCA ΣTz ΣCA

în care: g CA = v=

CA ΣCA

Σ CA Σ Tz

- structura cifrei de afaceri pe categorii de confort de cazare; - venitul (cifra de afaceri) care revine în medie la o zi-turist;

-32rv =

Re CA

- rezultatul din exploatare care revine la 1 leu cifră de afaceri pe

categorii de confort de cazare; rv =

ΣRe = Σ(g CA ⋅ rv) ΣCA

- rezultatul din exploatare care revine în medie la

1 leu cifră de afaceri pentru toate categoriile de confort.

Analiza factorială a rezultatului din exploatare care revine la un salariat Eficienţa utilizării forţei de muncă poate fi dimensionată într-o formă globală prin indicatorul ”Rezultatul din exploatare care revine la un salariat” (Res) a cărui mărime exprimă, în mod sintetic, influenţa unei palete largi de factori, oferindu-ne, totodată, şi posibilitatea metodologică de a individualiza şi a cuantifica aceste influenţe. Relaţiile factorial-deterministe care evidenţiază aceste aspecte stau la baza formalizării a două modele principale de analiză:

- “Modelul 1” Re s =

Re = N

Σqp - Σqc Re CA Σqp CA = CA ⋅ Rrv = N N N

CA

- “Modelul 2” Re s =

Re CA Re Σqp − Σqc = ⋅ = w ⋅ Rrv = w ⋅ N N CA Σqp

în care: Rrv =

Re CA

- rata rentabilităţii vânzărilor,

- rezultatul din exploatare aferent cifrei de afaceri, - cifra de afaceri, Σqc =C - cheltuielile de exploatare aferente cifrei de afaceri, N - numărul mediu al personalului (salariaţilor), Re =Σ qp −Σqc

Σ qp =CA

w=

CA N

- productivitatea muncii, exprimată prin indicatorul “Cifra de

afaceri care revine la un salariat”. Se remarcă, de asemenea, că relaţia pe baza căreia se construeşte modelul 1 poate fi dezvoltată, în continuare, prin folosirea unor modele de analiză factorială care se referă la cifra de afaceri, pentru a surprinde influenţa şi a altor factori care privesc utilizarea mijloacelor fixe, a activelor circulante sau a resurselor materiale şi energetice. În timp ce relaţia aferentă modelului 2 de analiză poate fi extinsă prin luarea în consideraţie a factorilor care explică modificarea productivităţii muncii cum ar fi:

-33Mf - valoarea medie a mijloacelor fixe care revine la un salariat (gradul de N înzestrare tehnică a muncii) şi CA - cifra de afaceri realizată la un leu mijloace fixe (eficienţa utilizării Mf mijloacelor fixe) Modalitatea de analiză factorială a rezultatului din exploatare, aferent cifrei de afaceri, care revine la un salariat conform ”Modelului 1” are următoarea configuraţie: - modificarea totală a rezultatului din exploatare care revine la un salariat, ∆=Re s - Res , din care: a - influenţa modificării numărului mediu al personalului,

-

1

0

∆( N ) =

CA 0 Rrv 0 CA 0 Rrv 0 − N1 N0

b - influenţa modificării cifrei de afaceri, ∆( CA ) =

CA 1 Rrv 0 CA 0 Rrv 0 − N1 N1

c - influenţa modificării ratei rentabilităţii vânzărilor, ∆( Rrv ) =

CA 1 Rrv 1 CA 1 Rrv 0 − N1 N1

, din care:

c1 - influenţa modificării structurii fizice a cifrei de afaceri, ∆( s ) =

CA 1

Σq 1 p 0 - Σq 1c 0 Σq 0 p 0 - Σq 0 c 0 CA 1 Σq 1 p 0 Σq 0 p 0 − N1 N1

c2 - influenţa modificării preţurilor de livrare sau a tarifelor unitare pentru serviciile prestate, ∆( p ) =

CA 1

Σq 1 p 0 - Σq 1c 0 Σq 1 p1 - Σq 1c 0 CA 1 Σq 1 p 0 Σq 1 p1 − N1 N1

c3 - influenţa modificării costurilor complete unitare, ∆( c ) =

CA 1

Σq 1 p1 - Σq 1c 0 Σq 1 p 1 - Σq 1c1 CA 1 Σq 1 p1 Σq 1 p1 − N1 N1

Relaţiile de recurenţă care pot fi scrise sunt următoarele: ∆=Re s 1 −Res 0 =∆ (N ) +∆ (CA ) +∆ (Rrv ) ∆ (Rrv ) =Δ (s ) +Δ (p ) +Δ (c )

-34-

Analiza cheltuielilor aferente activităţii economice Cheltuielile agenţilor economici sunt departajate în funcţie de destinaţia lor în trei categorii, după cum rezultă din conţinutul contului de profit şi pierdere, la care se adaugă impozitul pe profit ca un element a cărui mărime este determinată prin act normativ, astfel: a) Cheltuieli de exploatare, ocazionate, în principal, cu consumarea factorilor fundamentali care facilitează desfăşurarea unei activităţi economice: cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile; energie şi apă; cheltuieli privind mărfurile; alte cheltuieli materiale; ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale (cheltuieli privind amortizarea imobilizărilor, diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor şi venituri din fondul comercial negativ); ajustarea valorii activelor circulante (diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind creanţe şi debitori diverşi şi respectiv, provizioanele pentru deprecierea activelor circulante); cheltuieli cu personalul (salarii şi cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială); cheltuieli privind prestaţiile externe (cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi şi cheltuieli cu alte servicii executate de terţi); alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate; cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi activele cedate; ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli. b) Cheltuieli financiare, constituite din ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare deţinute ca active circulante; alte cheltuieli financiare (pierderi din creanţe legate de participaţii, cheltuieli privind investiţiile financiare cedate, cheltuieli din diferenţe de curs valutar, cheltuieli privind dobânzile, cheltuieli privind sconturile acordate clienţilor, debitorilor sau băncilor); c) Cheltuieli extraordinare reprezentate prin acele cheltuieli care nu sunt legate de activitatea curentă a unităţii patrimoniale, sunt constituite din cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente extraordinare (pierderi din calamităţi şi exproprieri de active); d) impozitul pe profit. În cadrul cheltuielilor grupate după destinaţia lor, preponderente sunt cheltuielile de exploatare, respectiv a cheltuielilor ocazionate cu desfăşurarea activităţii economice de bază care dau şi măsura cheltuielilor totale efectuate de un agent economic pentru a produce, a comercializa sau pentru a presta servicii. Cheltuielile financiare şi cele extraordinare se deduc din rezultatele finale ale unităţii, fără a se repartiza însă pe subactivităţi sau pe unităţi fizice de produse fabricate sau servicii prestate. Pentru a analiza şi interveni operativ prin măsuri de corecţie atât asupra nivelului total al cheltuielilor aferente activităţii economice în ansamblul lor cât şi asupra cheltuielilor ce revin subactivităţilor componente, este necesar să funcţioneze în mod corect sistemul de evidenţă contabilă, să se înregistreze, la timp şi în totalitatea lor cheltuielile aferente exerciţiului financiar.

-35Clasificarea cheltuielilor după natura lor are la bază conţinutul economic al respectivelor cheltuieli şi se foloseşte la elaborarea bugetului activităţii de trezorerie al agentului economic, stând în acelaşi timp la baza analizei economico-financiare a rezultatelor finale sau de bilanţ. În acest caz sunt evidenţiate următoarele grupe: a) Cheltuieli directe care sunt formate din contravaloarea materialelor directe consumate, salarii directe, contribuţia la fondul pentru asigurări sociale şi protecţia socială aferentă salariilor directe şi alte cheltuieli directe legate nemijlocit de activitatea unităţilor operative (secţie de producţie, atelier, bucătărie, bufet, bar, cofetărie, hotel etc.); b) Cheltuieli indirecte sunt constituite din acele cheltuieli cunoscute şi sub denumirea de "cheltuieli comune ale subactivităţii", sau "cheltuieli comune ale secţiilor", care nu pot fi localizate în mod direct pe unitatea fizică de produs sau de serviciu prestat şi cuprinde cheltuielile ocazionate cu întreţinerea şi repararea mijloacelor fixe, energia, combustibilii, apa şi alte cheltuieli globale efectuate pentru exploatare, pe feluri de activităţi, exclusiv cele de desfacere şi cele de administraţie care sunt evidenţiate distinct; c) Cheltuieli de desfacere angajate pentru asigurarea condiţiilor de desfăşurare a vânzării producţiei sau a mărfurilor; d) Cheltuieli generale de administraţie efectuate pentru administrarea şi conducerea unităţii patrimoniale în ansamblul ei. Clasificarea cheltuielilor după natura lor facilitează calculul costului unitar al produselor fabricate şi a serviciilor prestate . Astfel, cheltuielile directe plus cheltuielile indirecte aferente, determinate raţional ca fiind legate de produsele fabricate şi serviciile prestate, formează "costul de producţie" al acestora sau "costul prestaţilor de servicii". Se precizează astfel că, cheltuielile de desfacere, cheltuielile generale de administraţie, inclusiv cele financiare şi extraordinare, sunt costuri ale perioadei, care de regulă nu se includ în costul de producţie sau în costul de realizare al serviciilor prestate, dar se reflectă în final în rezultatul exerciţiului. Suma cheltuielilor directe, indirecte, a cheltuielilor de desfacere şi a cheltuielilor generale de administraţie formează “costul complet de producţie” sau “costul complet al serviciilor prestate". O utilitate distinctă pentru analiza economico-financiară o constituie clasificarea cheltuielilor pe baza criteriului dependenţei mărimii acestora de volumul producţiei sau de volumul serviciilor prestate, care justifică în consecinţă constituirea următoarelor două grupe: a) Cheltuieli variabile. Această categorie de cheltuieli sunt relativ constante pe unitatea fizică de produs sau de prestaţie şi variabile în sumă totală, proporţional cu volumul de activitate la care se referă. Elementele de cheltuieli care corespund acestor însuşiri sunt: cheltuielile directe în totalitate şi parţial cheltuielile indirecte (consumurile de energie şi combustibili efectuate în scopuri tehnologice) şi de asemenea, în

-36mod parţial, cheltuielile de desfacere, respectiv cele a căror mărime este dependentă de volumul vânzărilor. b) Cheltuieli fixe sau convenţional-constante. Acest grup de cheltuieli se caracterizează printr-o mărime totală relativ constantă indiferent de creşterea sau diminuarea volumului producţiei sau al prestaţiilor şi în aceste condiţii cheltuielile convenţional-constante sunt variabile pe unitatea fizică de produs sau de prestaţie, în funcţie de modificarea volumului de activitate. Potrivit acestor însuşiri, cheltuielile fixe au în componenţa lor o parte din cheltuielile indirecte aferente activităţii economice (amortizările şi provizioanele; salariile, contribuţia pentru asigurări sociale şi protecţia socială a personalului indirect productiv; cheltuielile de întreţinere şi reparaţii; impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate; alte cheltuieli indirecte pentru exploatare), precum şi o parte din cheltuielile de desfacere, care nu depind de volumul producţiei sau al prestaţiilor efectuate, şi în totalitate cheltuielile generale de administraţie. Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri Scrierea analitică a relaţiei de calcul a indicatorului cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri evidenţiază şi factorii de gradul I care influenţează mărimea acestuia (structura fizică a cifrei de afaceri, costurile unitare complete şi preţurile sau tarifele unitare), astfel: Ch =

Σqc ΣC ⋅1000= ⋅1000 Σqp ΣCA

în care: ΣC = Σqc - reprezintă cheltuielile de exploatare (costul complet) aferente activităţilor economice; ΣCA = Σqp - reprezintă cifra de afaceri totală; q - volumul fizic pe tipuri de activităţi (produse şi servicii); c - costul complet pe unitate fizică de produs sau serviciu; p - preţul sau tariful unitar al produselor sau serviciilor. Sistemul factorial al analizei cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri (Modelul 1) Felul modificării Modificarea absolută a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri Modificarea totală a  ∑ q1c1 ∑ q0c0  ∆ = Ch1 − Ch0 =  − cheltuielilor la 1000  ⋅ 1000 =  ∑ qp ∑ q0p0  1 1 lei cifră de afaceri, din care: =∆ ( s) + ∆ ( p) + ∆ ( c) -Influenţa modificării structurii fizice a cifrei de afaceri

 ∑ q1c0 ∆ ( s) =  −  ∑ qp 1 0

∑ q c  ⋅ 1000 ∑ q p  0 0

0 0

-37-Influenţa modificării preţurilor şi tarifelor unitare de vânzare -Influenţa modificării costurilor unitare complete

 ∑ q1c0 ∑ q1c0  ∆ ( p) =  −  ⋅ 1000  ∑ qp ∑ qp 1 1 1 0   ∑ q1c1 ∑ q1c0  ∆ ( c) =  −  ⋅ 1000  ∑ qp ∑ qp 1 1 1 1 

Semnificaţia notaţiilor folosite în tabelul 35 este următoarea: Σq 1c1 - cheltuielile de exploatare (costul complet) aferente cifrei de afaceri obţinute de un agent economic în perioada de calcul (curentă); Σq 0 c 0 - cheltuielile de exploatare (costul complet) aferente cifrei de afaceri realizate în perioada bază de comparaţie; Σq1p1 = CA 1 - cifra de afaceri realizată în perioada de calcul; Σq0p0 = CA 0 - cifra de afaceri realizată în perioada bază de comparaţie; Σq 1c 0 - cheltuielile de exploatare (costul complet) efectuate în perioada analizată recalculate luând în consideraţie costurile unitare complete din perioada bază de comparaţie; Σq 1 p 0 - cifra de afaceri din perioada analizată recalculată în condiţiile preţurilor şi tarifelor practicate în perioada bază de comparaţie. În condiţiile actualului sistem de contabilitate al unităţilor patrimoniale sunt necesare unele prelucrări a informaţiilor, în sensul recalculării cifrei de afaceri din perioada de calcul în condiţiile preţurilor şi tarifelor practicate în perioada de bază, precum şi a cheltuielilor aferente folosind costurile complete unitare din perioada de bază. Recalcularea poate fi efectuată astfel: analitic, prin înmulţirea volumului fizic realizat în perioada de calcul pe feluri de produse şi servicii prestate cu preţurile şi tarifele percepute (efective) precum şi cu costurile complete unitare, din perioada faţă de care se face comparaţia, sau sintetic, prin corectarea cifrei de afaceri şi a cheltuielilor aferente cifrei de afaceri din perioada de calcul cu indicele de grup al dinamicii preţurilor şi tarifelor [I(p)] şi respectiv cu indicele de grup al dinamicii costurilor complete unitare [I(c)], astfel: Σq1p1 Σq1p1 Σq 1c1 Σq 1c1 = = Σq1p0 = = Σq 1c 0 I(p)  Σq1p1  I(c)  Σq 1c1  ;      Σq1p0   Σq 1c 0  Sistemul factorial al analizei cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri (Modelul 2) Felul modificării Modificarea absolută a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri Modificarea totală a ∆ = Ch1 − Ch0 = ∆ ( s) + ∆ ( chs) cheltuielilor la 1000

-38lei cifră de afaceri, din care: -Influenţa modifiCA ⋅ chs 0 − Ch 0 cării structurii cifrei ∆( s ) = Σg1CA ⋅ chs 0 − Σg CA 0 ⋅ chs 0 = Σg 1 de afaceri pe subactivităţi -Influenţa modifi∆( chs ) = Σg1CA ⋅ chs1 − Σg 1CA ⋅ chs 0 = Ch 1 − Σg 1CA ⋅ chs 0 cării cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pe subactivităţi Semnificaţia notaţiilor utilizate în tabelul 36: C chs = ⋅ 1000 - cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri pe CA subactivităţi; CA g CA = g = - structura cifrei de afaceri totale pe subactivităţi. ΣCA Analiza cheltuielilor cu forţa de muncă Cheltuielile cu forţa de muncă sunt formate din salariile brute cuvenite personalului, contribuţia pentru asigurări sociale şi protecţia socială a salariaţilor. O analiză globală a cheltuielilor cu personalul angajat în activitatea economică are în vedere: - caracterizarea modificării absolute şi relative a cheltuielilor cu personalul, în expresie absolută şi relativă; - modificarea cheltuielilor cu forţa de muncă prin prisma modificării numărului mediu al salariaţilor şi a cheltuielilor ce revin pe un salariat; - analiza factorială a cheltuielilor cu forţa de muncă la 1000 lei cifră de afaceri; - analiza factorială a cheltuielilor cu forţa de muncă prin prisma indicatorilor de gestiune. Analiza modificării absolute şi relative a cheltuielilor cu forţa de muncă. Efectuarea acestei analize se bazează pe rezultatele obţinute în urma aplicării următorului sistem de calcule: a) diminuarea (-) sau creşterea (+) absolută a cheltuielilor cu forţa de muncă: - în cifre absolute : ∆ = CFM 1 − CFM 0 , CFM1 ⋅ 100− 100; - în cifre relative: R = CFM 0 b) diminuarea (-) sau creşterea (+) relativă a cheltuielilor cu forţa de muncă:

-39 CA 1  - în cifre absolute : ∆ = CFM 1 − CFM 0 ⋅    CA 0  CFM1 R= ⋅ 100− 100  CA 1  - în cifre relative: , în care: CFM 0 ⋅    CA 0  CFM0 , CFM1 - cheltuielile cu forţa de muncă sau cheltuielile cu personalul care sunt formate din: cheltuielile cu remuneraţiile personalului şi cheltuielile privind asigurările şi protecţia socială, efectuate în perioada bază de comparaţie şi respectiv în perioada curentă (de calcul); CA0 , CA1 - cifra de afaceri realizată în perioada de bază şi respectiv în perioada curentă (de calcul); CA 1 I1CA - indicele de dinamică al cifrei de afaceri. /0 = CA 0 Indicatorii care caracterizează diminuarea sau creşterea absolută a cheltuielilor cu forţa de muncă, dimensionează în mod strict modificarea acestor cheltuieli în expresie absolută sau relativă fără a le corela cu efectul economic rezultat, respectiv cu cifra de afaceri obţinută prin contribuţia personalului implicat în procesele economice productive, comerciale sau de prestare a serviciilor, fapt ce limitează conţinutul şi interpretarea acestor indicatori. Abaterea rezultată, în acest caz, poate fi înţeleasă corect numai în condiţiile menţinerii cifrei de afaceri, atât în perioada de bază cât şi în perioada curentă, la acelaşi nivel. În cazul măririi sau reducerii cifrei de afaceri, de la o perioadă de timp la alta, este util să fie calculaţi şi analizaţi indicatorii care evidenţiază diminuarea sau creşterea relativă a cheltuielilor cu forţa de muncă. După cum rezultă din relaţiile lor de calcul, aceste variante de indicatori reconsideră cheltuielile cu forţa de muncă din perioada de bază în funcţie de indicele de dinamică al cifrei de afaceri. O diminuare reală a cheltuielilor cu forţa de muncă este constatată numai în situaţia în care  CA 1  CFM 1 < CFM 0 ⋅  , adică atunci când cheltuielile efectuate în perioada CA 0   de calcul sunt inferioare cheltuielilor din perioada de bază recalculate în funcţie de indicele de dinamică al cifrei de afaceri. Această logică admite un nivel al cheltuielilor cu forţa de muncă ca bază de comparaţie mai mare dacă indicele de dinamică al cifrei de afaceri este supraunitar sau mai mic dacă, indicele de dinamică al cifrei de afaceri este subunitar. Prin urmare, atunci când cifra de afaceri este în creştere se justifică într-o anumită măsură şi creşterea cheltuielilor cu forţa de muncă şi invers. Analiza dinamicii cheltuielilor cu forţa de muncă prin prisma modificării numărului mediu al salariaţilor şi a cheltuielilor ce revin în medie la un salariat

-40Sistemul factorial al analizei Felul modificării Modificarea absolută a cheltuielilor cu forţa de muncă Modificarea totală a cheltuielilor ∆ = CFM 1 − CFM 0 = Δ( N ) + Δ cfm cu forţa de muncă din care: -Influenţa modificării numărului Δ( N ) = ( N1 − N 0 ) cfm0 mediu al salariaţilor -Influenţa modificării cheltuielilor ∆ cfm = cfm1 − cfm 0 N1 cu forţa de muncă ce revin în medie la un salariat Semnificaţia notaţiilor folosite în tabelul 46 este următoarea: N - numărul mediu al salariaţilor; CFM cfm = - cheltuielile cu forţa de muncă ce revin în medie la un N salariat. Analiza factorială a cheltuielilor cu forţa de muncă la 1000 lei cifră de afaceri În contextul analizei cheltuielilor cu forţa de muncă prezintă o importanţă distinctă indicatorul "cheltuieli cu forţa de muncă la 1000 lei cifră de afaceri" (Cfm), pentru calculul căruia vom utiliza următoarea relaţie: CFM Cfm = ⋅ 1000 CA Acest indicator pune într-o relaţie directă cheltuielile efectuate pentru utilizarea forţei de muncă, cu cifra de afaceri, fapt ce permite un studiu pertinent al modificării cheltuielilor efectuate de angajator cu un salariat în interdependenţă cu veniturile agentului economic realizate pe un salariat. Realizarea acestei analize permite caracterizarea şi interpretarea conexă a cheltuielilor cu remuneraţiile, contribuţia la asigurările sociale şi CFM protecţia socială efectuate în medie pentru un salariat, cfm = , cu N productivitatea muncii valorică a acestora exprimată prin indicatorul "cifra CA de afaceri care revine în medie la un salariat", w = . N În tabel este prezentat modelul sistemului factorial de analiză a dinamicii cheltuielilor cu forţa de muncă la 1000 lei cifră de afaceri.

( )

( ) (

)

Sistemul factorial al analizei dinamicii cheltuielilor cu forţa de muncă la 1000 lei cifră de afaceri Felul modificării Modificarea absolută a cheltuielilor cu forţa de muncă la 1000 lei cifră de afaceri Modificarea totală a cheltuielilor cu

-41-

( )

Δ = Cfm1 − Cfm 0 = Δ( w ) + Δ cfm

forţa de muncă la 1000 lei cifră de afaceri din care: -Influenţa modificării cifrei de afaceri realizate în medie de un salariat -Influenţa modificării cheltuielilor cu forţa de muncă efectuate în medie pentru un salariat

 cfm 0 cfm 0  ∆( w ) =  −  ⋅ 1000 w0   w1  cfm1 cfm 0  ∆ cfm =  −  ⋅ 1000 w w 1 1  

( )

Analiza factorială a cheltuielilor cu forţa de muncă prin prisma indicatorilor de gestiune Modificarea indicatorilor de gestiune, de la un segment de timp la altul, sau în raport cu nivelurile programate, determină creşterea sau, după caz, diminuarea sumei cheltuielilor cu forţa de muncă ca o consecinţă a implicării efortului fizic şi intelectual al salariaţilor pentru obţinerea rezultatelor economice respective. Relaţiile factorial-deterministe, cu aplicabilitate generală, care permit desfăşurarea unor analize de detaliu a modificării sumei cheltuielilor cu forţa de muncă (CFM) sunt: a)

CFM = CA ⋅

d)

CFM = N ⋅

f)

CFM = N ⋅

h)

CFM = Nh ⋅

j)

CFM = N ⋅

CFM CA

;

CFM = Q ⋅

b)

CFM Q

;

c)

Q CFM ⋅ N Q

CFM = VA ⋅

CA CFM ⋅ N CA

;

e)

CFM = N ⋅

VA CFM ⋅ N VA

;

g)

CFM = Nh ⋅

CA CFM ⋅ Nh CA

;

i)

CFM = Nh ⋅

VA CFM ⋅ Nh VA

;

Q CFM ⋅ Nh Q

;

Q VA CFM ⋅ ⋅ N Q VA

;

k)

CFM = N ⋅

CFM VA

;

CA VA CFM ⋅ ⋅ N CA VA

,

CA - cifra de afaceri, Q - producţia exerciţiului, VA - valoarea adăugată, N - numărul mediu al salariaţilor, Nh – timpul de lucru exprimat în om-ore, CFM - cheltuielile cu forţa de muncă la 1 leu cifră de afaceri, CA CFM - cheltuielile cu forţa de muncă la 1 leu producţie a exerciţiului, Q CFM - cheltuielile cu forţa de muncă la 1 leu valoare adăugată, VA

;

-42CA - productivitatea muncii a unui salariat exprimată prin cifra de afaceri, N Q - productivitatea muncii a unui salariat exprimată prin producţia N exerciţiului, VA - productivitatea muncii a unui salariat exprimată prin valoarea N adăugată, CA - productivitatea muncii orară exprimată prin cifra de afaceri, Nh Q - productivitatea muncii orară exprimată prin producţia exerciţiului, Nh VA - productivitatea muncii orară exprimată prin valoarea adăugată, Nh VA - proporţia valorii adăugate în producţia exerciţiului, Q VA - proporţia valorii adăugate în cifra de afaceri. CA În condiţiile modelelor de analiză care vizează modificarea nivelului cheltuielilor cu forţa de muncă prin prisma influenţei indicatorilor de gestiune, pot fi formulate concluzii privind următoarele aspecte: - creşterea nivelului indicatorului de gestiune (cifra de afaceri, producţia exerciţiului sau valoarea adăugată) implică într-o anumită măsură creşterea cheltuielilor cu forţa de muncă, dar pentru a se îndeplini obiectivul de diminuare absolută a acestor cheltuieli este necesar ca nivelul cheltuielilor cu forţa de muncă la 1 leu (1000 lei) cifră de afaceri, la 1 leu (1000 lei) producţie a exerciţiului sau la 1 leu (1000 lei) valoare adăugată să înregistreze o diminuare corespunzătoare, astfel încât să compenseze majorarea cheltuielilor cu forţa de muncă intervenită ca urmare a creşterii indicatorului de gestiune. Pentru îndeplinirea acestei condiţii se va urmării ca indicele indicatorului de gestiune să devanseze indicele cheltuielilor cu forţa de muncă, astfel: CA 1 Q VA 1 CFM 1 I( CA ) = , I( Q ) = 1 , sau I( VA ) = > I ( CFM ) = CA 0 Q0 VA 0 CFM 0 - creşterea productivităţii muncii, ca o tendinţă economică generală în condiţii de extindere şi amplificare a aplicării progresului tehnic, de perfecţionare organizatorică şi funcţională a agenţilor economicii, va implica în mod justificat şi cheltuieli cu forţa de muncă mai mari dar, pentru ca suma acestor cheltuieli să se diminueze este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii alternative:

-43- indicele numărului mediu al personalului să fie subunitar, N I( N ) = 1 < 1, N0 - cheltuielile cu forţa de muncă la 1 leu (1000 lei) cifră de afaceri, la 1 leu (1000 lei) producţie a exerciţiului sau la 1 leu (1000 lei) valoare adăugată să fie în regres de la un segment de timp la altul; - creşterea proporţiei valorii adăugate în producţia exerciţiului sau în cifra de afaceri, deşi este un efect pozitiv al diminuării proporţiei consumurilor intermediare, motivează un nivel absolut mai mare al cheltuielilor cu forţa de muncă. Pentru a obţine, în final, un rezultat favorabil al modificării absolute a cheltuielilor cu forţa de muncă este necesar ca deciziile factorilor de conducere să asigure devansarea indicelui cheltuielilor cu forţa de muncă de către indicele valorii adăugate. Analiza cheltuielilor materiale Într-un proces economic cheltuielile materiale efectuate pentru obţinerea unui rezultat productiv util sunt constituite din consumul de obiecte ale muncii şi consumul de mijloace de muncă. Obiectele muncii consumate sunt evidenţiate în contabilitatea financiară prin conturile 601 la 606 şi 608 sub forma următoarelor categorii de cheltuieli: - cheltuieli cu materiile prime, - cheltuieli cu materialele consumabile, - cheltuieli privind energia şi apa, - alte cheltuieli materiale (cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar, cheltuieli privind materialele nestocate, cheltuieli privind animalele şi păsările, cheltuieli privind ambalajele). Mijloacele de muncă, prin utilizare, transmit cheltuieli aferente rezultatului activităţii economice, specificate în “Contul de profit şi pierdere” la rubrica “Ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale“, care sunt formate din următoarele componente: - cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor (contul 6811), - diferenţa dintre cheltuielile şi veniturile care se referă la cheltuielile de exploatare privind provizionele pentru deprecierea imobilizărilor (contul 6813) şi veniturile din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor (contul 7813) şi respectiv veniturile din fondul comercial negativ (contul 7815). Analiza cheltuielilor materiale se bazează, de regulă, pe o abordare metodologică adaptată la specificul acestui domeniu care poate fi precizată prin următoarele componente: a) - analiza dinamicii cheltuielilor materiale, în expresie absolută şi relativă;

-44b) - analiza dinamicii nivelului relativ al cheltuielilor materiale exprimat la 1000 lei venituri din exploatare sau la 100 (1000) lei cheltuieli pentru exploatare, c) - analiza structurii cheltuielilor materiale şi respectiv a modificărilor structurale care au avut loc de la un segment de timp la altul, d) - analiza factorială a modificării cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri în profil dinamic sau comparativ cu nivelul programat. Analiza dinamicii cheltuielilor materiale în expresie absolută şi relativă Analiza dinamicii cheltuielilor materiale prin prisma modificărilor absolute şi relative care au avut loc, de la un segment de timp la altul, se bazează pe rezultatele obţinute în urma aplicării următorului sistem de calcule: a) diminuarea (-) sau creşterea (+) absolută a cheltuielilor materiale: - în cifre absolute : ∆ = CHM 1 − CHM 0 , - în cifre relative: CHM1 R= ⋅ 100− 100; CHM 0 b) diminuarea (-) sau creşterea (+) relativă a cheltuielilor materiale: - în cifre absolute :  CA 1  ∆ = CHM 1 − CHM 0 ⋅    CA 0  - în cifre relative: CHM1 R= ⋅ 100− 100  CA 1  , în care: CHM 0 ⋅    CA 0  CHM0 , CHM1 - cheltuielile materiale efectuate în perioada de bază şi respectiv în perioada curentă (de calcul); CA0 , CA1 - cifra de afaceri realizată în perioada de bază şi respectiv în perioada curentă (de calcul); CA 1 I1CA - indicele de dinamică al cifrei de afaceri. /0 = CA 0 Indicatorii care caracterizează diminuarea sau creşterea absolută a cheltuielilor materiale, dimensionează în mod strict modificarea acestor cheltuieli în expresie absolută sau relativă fără a le corela cu efectul economic rezultat, respectiv cu cifra de afaceri realizată, fapt ce limitează conţinutul şi interpretarea acestor indicatori. Abaterea rezultată, în acest caz, poate fi înţeleasă corect numai în condiţiile menţinerii cifrei de afaceri, atât în perioada de bază cât şi în perioada curentă, la acelaşi nivel.

-45În cazul măririi sau reducerii cifrei de afaceri, de la o perioadă de timp la alta, este util să fie calculaţi şi analizaţi indicatorii care evidenţiază diminuarea sau creşterea relativă a cheltuielilor materiale. După cum rezultă din relaţiile lor de calcul, aceste variante de indicatori reconsideră cheltuielile materiale din perioada de bază în funcţie de indicele de dinamică al cifrei de afaceri. O diminuare reală a cheltuielilor  CA 1  materiale este constatată numai în situaţia în care CHM1 < CHM 0 ⋅ , CA 0   adică atunci când cheltuielile efectuate în perioada de calcul sunt inferioare cheltuielilor din perioada de bază recalculate în funcţie de indicele de dinamică al cifrei de afaceri. O apreciere pozitivă este formulată atunci când indicele de dinamică al cifrei de afaceri devansează indicele de dinamică al sumei cheltuielilor CA 1 CHM 1 > I( CHM ) = materiale aferente activităţii economice, I( CA ) = , CA 0 CHM 0 deoarece, în aceste condiţii, o cifră de afaceri mai mare realizată în perioada de calcul comparativ cu perioada de bază implică cheltuieli materiale relativ mai mici. Analiza dinamicii nivelului relativ al cheltuielilor materiale exprimat la 1000 lei venituri din exploatare sau la 100 (1000) lei cheltuieli pentru exploatare Nivelului relativ al cheltuielilor materiale exprimat la 1000 lei venituri din exploatare are conţinutul unui indicator de eficienţă şi analiza lui în dinamică oferă o informaţie care permite formularea unor concluzii privind puterea cheltuielilor materiale de a produce venituri. Diminuarea raportului cheltuieli materiale-venituri din exploatare atestă un curs favorabil al eficienţei şi prin aceasta se propagă o influenţă pozitivă asupra nivelului rezultatului exploatării. Se consideră, prin urmare, că cheltuielile materiale se efectuează în condiţii de eficienţă economică sporită numai atunci când indicele de dinamică al veniturilor din exploatare devansează indicele de dinamică al Ve1 CHM 1 > I( CHM ) = cheltuielilor materiale, I( Ve ) = . Ve 0 CHM o Se menţionează că s-a notat cu Ve venitul din exploatare, iar I(Ve) reprezintă indicele de dinamică al veniturilor din exploatare. În acelaşi context metodologic al analizei cheltuielilor materiale este calculat şi interpretat indicatorul intitulat “Cheltuielile materiale la 100 (1000) lei cheltuieli pentru exploatare”. Analiza structurii cheltuielilor materiale şi respectiv a modificărilor structurale care au avut loc de la un segment de timp la altul Structura cheltuielilor materiale şi respectiv modificările structurale care au avut loc sunt analizate în funcţie de elementele primare de cheltuieli care intră în componenţa acestora. Elementele cheltuielilor materiale sunt:

-46cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli cu materialele consumabile, cheltuieli privind energia şi apa, alte cheltuieli materiale, cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor sau, dacă este cazul, se ia în consideraţie suma aferentă ajustării valorii imobilizărilor corporale şi necorporale. Fiecărui element de cheltuială materială i se asociază o mărime relativă de structură care atestă proporţia respectivei cheltuieli în totalul cheltuielilor materiale. Compararea proporţiilor aferente fiecărui segment de timp ne dă posibilitatea obţinerii unor informaţii concludente pentru a identifica acele categorii de cheltuieli care înregistrează creşteri şi respectiv cele ale căror proporţii s-au diminuat. De asemenea, cu ajutorul metodei balanţiere, se poate stabili, în expresie absolută, care este măsura contribuţiei fiecărui element component la creşterea sau reducerea totală a cheltuielilor materiale. Analiza factorială a cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri permite o cunoaştere de detaliu prin prisma influenţei directe manifestată de acţiunea următorilor factori: modificarea structurii fizice a cifrei de afaceri, modificarea tarifelor şi preţurilor unitare de livrare, modificarea cheltuielilor materiale efectuate pentru a realiza o unitatea fizică de produs sau de serviciu. Sistemul factorial al analizei cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri Felul modificării Modificarea absolută a cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri Modificarea totală a  Σq 1cm1 Σq 0cm 0  − cheltuielilor materiale ∆ = Chm 1 − Chm 0 =   ⋅ 1000= Σq 1p1 Σq 0p 0   la 1000 lei cifră de = ∆( s ) + ∆( p ) + ∆( cm ) afaceri, din care: -Influenţa modificării  Σq cm Σq cm  ∆( s ) =  1 0 − 0 0  ⋅ 1000 structurii fizice a Σq 0p 0   Σq 1p 0 cifrei de afaceri -Influenţa modificării  Σq cm Σq cm  ∆( p ) =  1 0 − 1 0  ⋅ 1000 tarifelor şi preţurilor Σq 1p 0   Σq 1p 1 unitare de livrare -Influenţa modificării cheltuielilor materiale efectuate pentru a  Σq cm Σq cm  ∆( cm ) =  1 1 − 1 0  ⋅ 1000 realiza o unitate de Σq 1p 1   Σq 1p 1 produs sau de serviciu Semnificaţia notaţiilor folosite este următoarea: cm 0 şi cm1 - cheltuielilor materiale efectuate pentru a realiza o unitate de produs sau de serviciu în perioada de bază şi respectiv în perioada de calcul;

-47Σq1cm1 - cheltuielile materiale totale aferente cifrei de afaceri obţinute de un agent economic în perioada de calcul (curentă); Σq0cm0 - cheltuielile materiale totale aferente cifrei de afaceri din perioada bază de comparaţie; Σq1p1 = CA 1 - cifra de afaceri realizată în perioada de calcul; Σq0p0 = CA 0 - cifra de afaceri consemnată în perioada bază de comparaţie; Σq 1 p 0 - cifra de afaceri din perioada analizată recalculată în condiţiile preţurilor şi tarifelor practicate în perioada bază de comparaţie. Σq1cm0 - cheltuielile materiale totale efectuate în perioada analizată recalculate luând în consideraţie cheltuielile materiale necesare pentru a realiza o unitatea de produs sau de serviciu în perioada bază de comparaţie; Indicatorii Σq 1 p 0 şi Σq1cm0 pot fi obţinuţi apelând la una din următoarele două modalităţi de calcul: - prin calcul analitic, înmulţind volumul fizic realizat în perioada de calcul pe feluri de produse şi servicii prestate cu preţurile şi tarifele percepute precum şi cu cheltuielile materiale efectuate pentru a realiza o unitatea de produs sau de serviciu, din perioada faţă de care se face comparaţia, sau - printr-un calcul sintetic, procedând la corectarea cifrei de afaceri şi a cheltuielilor materiale totale, din perioada de calcul, cu indicele de grup al dinamicii preţurilor şi tarifelor şi respectiv cu indicele de grup al dinamicii cheltuielilor materiale unitare, astfel: Σq1p1 Σq1p1 = = Σq1p0 I(p)  Σq1p1     Σq1p0 

;

Σq1cm1 Σq1cm1 = = Σq1cm0 I(cm)  Σq1cm1     Σq1cm0 

Se optează, de regulă, pentru procedeul sintetic atunci când gama sortimentală este foarte largă, iar indicele de grup al dinamicii preţurilor şi tarifelor precum şi indicele de grup al dinamicii cheltuielilor materiale unitare sunt determinaţi prin luarea în consideraţie a tipurilor de produse şi servicii reprezentative din structura activităţii economice a agentului economic. În aceste condiţii rezultă un indicator care estimează suficient de sigur mărimea reală a indicatorului respectiv. Analiza consumurilor specifice de resurse materiale şi energetice În contextul analizei situaţiei consumurilor de obiecte ale muncii un loc important îl ocupă analiza consumurilor specifice de resurse materiale şi energetice atât în raport cu consumurile normate cât şi în dinamică. Noţiunea de consum specific este acceptată ca fiind cantitatea dintr-o resursă materială sau energetică folosită efectiv sau stabilită ca normă de consum, pentru fabricarea unei unităţi fizice de produs finit, semifabricat, subansamblu, reper etc..

-48Calculul consumului specific se realizează, în expresie fizică, pe feluri de resurse materiale şi energetice şi respectiv pe tipuri de produse, astfel: m=

M q

, unde:

m - consumul specific, M - consumul fizic total dintr-o resursă materială sau energetică pentru a produce o categorie de produse, q volumul fizic al tipului de produs la care s-a folosit resursa. Dacă consumul specific are semnificaţia de normă de consum (nc) sau consum specific programat, mărimea calculată se realizează printr-o fundamentare ştiinţifică riguroasă, ţinând seama de specificul activităţii economice, de tehnologia de fabricaţie, de nivelul tehnic al maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor de lucru, de destinaţia produselor, de nivelul parametrilor tehnici şi calitativi ai produselor, de calitatea resurselor care se consumă pentru fabricarea produselor. Tipologia analizei consumurilor specifice de resurse materiale şi energetice Specificaţia tipului de calcul Gradul de îndeplinire a normei de consum specific pe feluri de resurse şi produse Dinamica consumului specific pe feluri de resurse şi produse Gradul de îndeplinire a normei de consum specific pentru un tip de resursă utilizat la mai multe feluri de produse Dinamica consumului specific pentru un tip de resursă utilizat la mai multe feluri de produse Gradul de îndeplinire a normei de consum specific pentru mai multe categorii de resurse utilizate la fabricarea unui tip de produs Dinamica consumului specific din mai multe categorii de resurse utilizate la fabricarea unui tip de produs

Indicele consumurilor specifice

Modificarea absolută a consumului total de resurse materiale şi energetice

im =

m1 ⋅ 100 nc

∆( m ) = = ( m 1 − nc ) q 1

im =

m1 ⋅ 100 m0

∆( m ) = = ( m1 − m 0 ) q 1

Im =

Σq 1m 1 ⋅ 100 Σq 1nc

∆( m ) = = Σq 1m 1 − Σq 1nc

Im =

Σq 1m 1 ⋅ 100 Σq 1m 0

∆( m ) = = Σq 1m 1 − Σq 1m 0

Im =

Σm 1p 0 ⋅ 100 Σnc ⋅ p 0

∆( m) = = ( Σ m 1p 0 − Σ nc ⋅ p 0 ) q1

Im =

Σm 1p 0 ⋅ 100 Σm 0p 0

∆ ( m) = = ( Σ m 1p 0 − Σ m 0p 0 ) q1

-49Gradul de îndeplinire a normei de consum specific pentru mai multe categorii de resurse utilizate la fabricarea mai multor tipuri de produse Dinamica consumului specific din mai multe categorii de resurse utilizate la fabricarea mai multor tipuri de produse

Im =

∆ ( m ) = Σ ( Σ m 1p 0 ) q1 − Σ ( Σ m 1p 0 ) q 1 ⋅ 100 Σ ( Σ nc ⋅ p 0 ) q 1 − Σ ( Σ nc ⋅ p 0 ) q1

Im =

Σ( Σm1p 0 ) q 1 ∆ ( m ) = Σ ( Σ m 1p 0 ) q1 − ⋅ 100 Σ( Σm 0p 0 ) q 1 − Σ ( Σ m 0p 0 ) q1

Analiza cheltuielilor cu amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale Sistemul factorial al analizei cheltuielilor cu amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale la 1000 lei cifră de afaceri Felul modificării Modificarea absolută a cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri Modificarea totală a cheltuielilor ∆ = cam1 − cam 0 = Δ( CA ) + Δ( A ) cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri, din care: - Influenţa modificării cifrei de A A  ∆( CA ) =  0 − 0  ⋅ 1000 afaceri  CA 1 CA 0  - Influenţa modificării sumei  A A  Δ ( A ) =  1 − 0  ⋅ 1000 = amortizării anuale,  CA 1 CA 1  din care: = Δ( Acn ) + Δ( a ) - influenţa modificării valorii Acn1 ⋅ a 0 − Acn 0 ⋅ a 0 ∆( Acn ) = ⋅ 1000 medii anuale a activelor CA 1 ⋅ 100 corporale şi necorporale Acn1 ⋅ a 1 − Acn1 ⋅ a 0 ∆( a ) = ⋅ 1000 - influenţa modificării cotei CA 1 ⋅ 100 anuale de amortizare În cazul direcţionării analizei numai la nivelul mijloacelor fixe se recurge la utilizarea unui sistem de calcule factoriale care vizează analiza dinamicii cheltielilor cu amortizarea mijloacelor fixe la 1000 lei cifră de afaceri ca o modalitate particulară a modelului factorial de analiză prezentat. Analiza costului unitar În vederea aprofundării domeniului cheltuielilor aferente activităţii economice este util să se efectueze şi o analiză a cheltuielilor pe unitate fizică de produs sau de prestaţie, respectiv a costului unitar. Indicatorii specifici care exprimă costul unitar sunt: - în activiatea productivă:

-50- costul unitar al produsului; - în activitatea de prestare a serviciilor de transport: - costul pe tona-km transportată; - costul pe călător-km. transportat; - în activitatea de cazare hotelieră: - cheltuielile medii pentru o zi - turist; - cheltuielile fixe sau convenţional-constante pentru un loc-zi capacitate sau pentru o zi-turist. - în activitatea de alimentaţie publică: - cheltuielile medii pentru un loc la masă; - cheltuielile medii pentru un produs sau preparat. Cheltuielile medii pentru o unitate fizică de produs sau de prestaţie are în vedere două sisteme de calcul, astfel: a) o determinare se bazează pe raportarea cheltuielilor directe şi indirecte la volumul fizic total al producţiei realizate dintr-un tip de produs sau al prestaţiilor efectuate şi se obţine “costul unitar” (“costul unitar de producţie”): ( CD + CI ) c* = , în care: q c* - costul unitar; CD - suma cheltuielilor directe; CI - suma cheltuielilor indirecte (cota cheltuielilor indirecte de producţie alocate în mod raţional ca fiind legate de fabricaţia produsului sau prestarea serviciului); q - numărul unităţilor fizice de produse fabricate sau de prestaţii efectuate, care în cazul agenţilor economici din turism poate fi reprezentat prin numărul de zile-turişti, numărul de clienţi, numărul porţiilor sau al produselor preparate în bucătăria proprie. b) a doua modalitate de calcul conduce la obţinerea "costului complet unitar" (c) prin raportarea totalului cheltuielilor de exploatare aferente unei categorii de produse sau servicii la volumul lor fizic: ( CD + CI + CDF + CG) c= , în care: q CDF - suma cheltuielilor de desfacere (cota cheltuielilor de desfacere alocate în mod raţional ca fiind legate de produsul sau serviciul respectiv); CG - suma cheltuielilor generale de administraţie (cota cheltuielilor generale de administraţie alocate în mod raţional ca fiind aferente produsului sau serviciului respectiv); Costul unitar sau costul complet unitar, prin semnificaţia şi modul său de calcul, este în acelaşi timp un element de bază al fundamentării preţului de livrare, a tarifului perceput sau al preţului de vânzare cu amănuntul. Analiza indicatorului care exprimă mărimea costului unei unităţi fizice de produs sau de prestaţie are ca obiective:

-51- cuantificarea abaterilor absolute şi relative ale costului efectiv din perioada de calcul faţă de costul programat (antecalculat) sau faţă de costul efectiv înregistrat într-o perioadă anterioară; - determinarea categoriilor de cheltuieli pe seama cărora au avut loc modificări ale costului unitar, în sens favorabil sau nefavorabil. Creşterea sau diminuarea costului complet al unei unităţi fizice de produs sau de prestaţie determină, în consecinţă, modificarea unor indicatori economici cum ar fi: - cheltuielile de exploatare aferente cifrei de afaceri, ∆ (c ) =Σq 1c1 −Σq 1c 0

- cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri,  Σq c − Σq 1c 0  ∆( c ) =  1 1  ⋅ 1000 Σq 1p 1   - rezultatul din exploatare aferent cifrei de afaceri, ∆ (c ) =(Σ q 1p 1 −Σ q 1c 1 ) −(Σ q 1p 1 −Σ q 1c 0 )

- rata rezultatului din exploatare aferent cifrei de afaceri sau rata rentabilităţii resurselor consumate pentru cifra de afaceri,  Σq p − Σq 1c1 Σq 1p 0 − Σq 1c 0  ∆( c ) =  1 0 −  ⋅ 100 Σq 1c1 Σq 1c 0   în care: CA = Σqp - cifra de afaceri; Σqc - cheltuielile de exploatare aferente cifrei de afaceri; ( Σqp − Σqc ) - rezultatul din exploatare aferent cifrei de afaceri. Notă Calculul modificării ratei rezultatului exploatării aferent cifrei de afaceri sau a ratei rentabilităţii resurselor consumate,   Σqp − Σqc ⋅ 100 , datorită schimbărilor intervenite în mărimea Rrrc = Σqc   costurilor complete unitare se bazează pe faptul că rezultatul exploatării aferent cifrei de afaceri, ( Σqp − Σqc ) , este considerat factor de tip calitativ iar cheltuielile pentru exploatare, ( Σqc ), este indicator cu conţinut cantitativ. În aceste condiţii, ordinea de substituire a factorilor care au determinat modificarea ratei rentabilităţii resurselor consumate este: a)-structura fizică a cifrei de afaceri, b)-costurile unitare complete şi c)-preţurile de livrare a mărfurilor sau tarifele percepute pentru serviciile prestate. În cazul analizei factoriale a dinamicii ratei rentabilităţii resurselor consumate, se remarcă şi posibilitatea unui suport metodologic care are în vedere şi o a doua variantă de exprimare analitică a acestei rate:

-52   1000  Rrrc =  − 1 ⋅ 100  Σqc ⋅ 1000   Σqp  În această situaţie se operează inevitabil şi o schimbare de logică a sistemului de ponderare, deoarece se constată faptul că rata rentabilităţii resurselor consumate este într-o relaţie invers propoţională cu cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri. Ordinea de substituire a factorilor este, prin urmare, aceea folosită la analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri: a)-structura fizică a cifrei de afaceri, b)-preţurile de livrare a mărfurilor sau tarifele percepute pentru serviciile prestate şi c)-costurile unitare complete. În literatura de specialitate se optează, în general, pentru prima variantă de calcul a influenţei factorilor care explică modificarea ratei rentabilităţii resurselor consumate, dar, sunt motive suficiente pentru a recomanda utilizarea celei de a doua variante. Dacă în prima modalitate de calcul, influenţa modificării preţurilor de livrare a mărfurilor sau a tarifelor serviciilor prestate ocupă ultima poziţie, iar structura fizică a cifrei de afaceri şi costurile unitare complete sunt factori de ponderare din perioada curentă, la varianta a doua, influenţa modificării costurilor unitare complete este cuantificată în ultimul rând şi factorii reprezentaţi de structura fizică a cifrei de afaceri şi preţurile de livrare sau tarifele serviciilor sunt factori de ponderare din perioada de calcul. Poziţia calitativă acordată costurilor unitare complete înaintea preţurilor sau tarifelor este explicată prin: - în contextul analizei factorile a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri se acceptă pentru cifra de afaceri, poziţionată la numitorul raportului respectiv, caracterul de indicator cu conţinut cantitativ iar, cheltuielile pentru exploatare aferente cifrei de afaceri sunt de natură calitativă; - costurile unitare complete au o mărime determinată, în mod preponderent, de calitatea managementului intern, de perfecţionările aduse în sistemul de organizare şi conducere, de efortul propriu pentru raţionalizarea consumului de resurse, de performanţele tehnice şi funcţionale ale maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor de lucru, de calitatea factorului uman, de amploarea progresului tehnic aplicat în activitatea economică a agentului economic; - preţurile de livrare a mărfurilor sau tarifele serviciilor prestate sunt, uneori, influenţate în mare măsură de conjunctura favorabilă sau mai puţin favorabilă oferită de o economie de piaţă care funcţionează pe baza unor legi obiective proprii, cerere şi ofertă, concurenţă etc. şi, în aceste condiţii, factorii externi pot fi precumpănitori. În baza celei de a doua modalităţi de exprimare analitică a ratei rentabilităţii resurselor consumate, rezultă:

-53        1000 1000   ∆( c ) =  − 1 −  − 1  ⋅ 100 Σ q c Σ q c  1 1 ⋅ 1000   1 0 ⋅ 1000       Σq p    1 1   Σq 1p 1

Sistemul factorial al analizei costului complet unitar Felul modificării Modificarea absolută a costului complet unitar Modificarea totală a costului complet ∆ = c1 − c 0 = unitar = Δ( cd ) + Δ(ci) + Δ( cdf ) + Δ( cg ) din care: -Influenţa modificării cheltuielilor CD1 CD 0 Δ ( cd ) = − directe la unitatea fizică de produs sau q1 q0 de prestaţie -Influenţa modificării cheltuielilor CI CI Δ ( ci ) = 1 − 0 indirecte la unitatea fizică de produs q1 q0 sau de prestaţie -Influenţa modificării cheltuielilor de CDF1 CDF0 Δ ( cdf ) = − desfacere la unitatea fizică de produs q1 q0 sau de prestaţie CG 1 CG 0 -Influenţa modificării cheltuielilor Δ ( cg ) = − generale de administraţie la unitatea q1 q0 fizică de produs sau de prestaţie Analiza cheltuielilor financiare Cheltuielile financiare sunt supuse, de regulă, unei analize distincte datorită caracterului lor specific, al proporţiei, relativ importante, pe care o deţine în cheltuielile totale precum şi prin faptul că acestea reflectă aspecte referitoare la relaţiile financiare ale agentului economic cu alţi agenţi economici sau parteneri de piaţă, cu sistemul bancar sau financiar. Studiul analitic al cheltuielilor financiare are în vedere următoarele direcţii metodologice: a) - analiza dinamicii sumei absolute a cheltuielilor financiare, b) - analiza dinamicii nivelului relativ al cheltuielilor financiare exprimat la 1000 lei venituri financiare sau la 100 (1000) lei cheltuieli totale, c) - analiza structurii cheltuielilor financiare şi respectiv a modificărilor structurale care au avut loc de la un segment de timp la altul, d) - analiza factorială a modificării cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri în profil dinamic sau comparativ cu nivelul programat. Analiza dinamicii nivelului relativ al cheltuielilor financiare exprimat la 1000 lei venituri financiare sau la 100 (1000) lei cheltuieli totale

-54Nivelului relativ al cheltuielilor financiare exprimat la 1000 lei venituri financiare are conţinutul unui indicator de eficienţă şi analiza lui în dinamică oferă o informaţie care permite formularea unor concluzii mai complexe, mai explicite şi deci mai utile pentru factorii de conducere. Diminuarea raportului cheltuieli-venituri financiare atestă un curs favorabil al eficienţei şi prin aceasta se propagă o influenţă pozitivă asupra nivelului rentabilităţii. Se consideră, prin urmare, că cheltuielile financiare se efectuează în condiţii de eficienţă economică numai atunci când veniturile financiare obţinute sunt mai mari decât cheltuielile sau atunci când indicele de dinamică al veniturilor financiare devansează indicele de dinamică al cheltuielilor financiare. În acelaşi context metodologic este calculat şi interpretat indicatorul intitulat “Cheltuielile financiare la 100 (1000) lei cheltuieli totale”. Acest indicator exprimă proporţia cheltuielilor financiare în cheltuielile totale ale exerciţiului, iar analiza sa în dinamică este în măsură să ne edifice asupra sensului şi amploarei modificării structurale. Cheltuielile financiare totalizează următoarele categorii de cheltuieli: 1)- ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare deţinute ca active circulante; 2)- cheltuieli privind dobânzile (valoarea dobânzilor datorate aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate, valoarea dobânzilor datorate aferente împrumuturilor încasate de la societăţi din grup, valoarea dobânzilor cuvenite asociaţilor pentru disponibilităţile depuse la unitate, valoarea dobânzilor repartizate pe cheltuieli pentru operaţiunile de cumpărare cu plata în rate, valoarea dobânzilor plătite, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente precum şi valoarea dobânzilor aferente creditelor bancare pe termen scurt); 3)- pierderi din creanţe legate de participaţii (pierderi din creanţe imobilizate); 4)- cheltuieli privind investiţiile financire cedate; 5)-.cheltuieli din diferenţe de curs valutar (diferenţele nefavorabile de curs valutar rezultate în urma achitării datoriilor în valută; diferenţele nefavorabile de curs valutar rezultate din evaluarea datoriilor în valută la încheierea exerciţiului financiar; diferenţele nefavorabile de curs valutar rezultate din evaluarea la încheierea exerciţiului financiar a disponibilităţilor bancare în valută, disponibilităţi în valută existente în casierie, precum şi a altor valoride trezorerie cum sunt titluri de stat în valută, acreditive şi depozite pe termen scurt în valută; diferenţe nefavorabile de curs valutar rezultate din lichidarea depozitelor pe termen scurt, a acreditivelor şi avansurilor de trezorerie în valută); 6)- cheltuieli privind sconturile acordate (valoarea sconturilor acordate clienţilor, debitorilor sau băncilor); 7)- alte cheltuieli financiare;

-55Modele factoriale pentru analiza modificării cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri: “Modelul 1” Chd =

CHD CHD  CS  ⋅1000=  ⋅1000 ⋅ ⋅100  : 100 CA CS CA 

, în care:

Chd - cheltuielile cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri, CHD - suma cheltuielilor cu dobânzile, CA - cifra de afaceri, CS - capitalul străin (împrumuturi, datorii asimilate şi credite purtătoare de dobândă). CS ⋅ 1000- capitalul străin care revine la 1000 lei cifră de afaceri, CA CHD ⋅ 100- rata medie a dobânzii. CS “Modelul 2” Chd =

CHD CS CHD  Act  ⋅ 1000 =  ⋅ 1000 ⋅ ⋅ 100 ⋅ ⋅ 100 :100 2 = CA Act CS  CA 

CHDi   ΣCSi⋅ ⋅ 100   Act CS 2 CSi = ⋅ 1000 ⋅ ⋅ 100 ⋅  :100 = Act ΣCSi  CA     Act CS CHDi   = ⋅ 1000 ⋅ ⋅ 100 ⋅  Σg CS ⋅ ⋅ 100  :100 2 Act CSi    CA

în care: Act - valoarea medie a activelor totale, Act ⋅ 1000 - valoarea medie a activelor totale care revine la 1000 lei CA cifră de afaceri, CS ⋅ 100 - ponderea procentuală a capitalului străin utilizat pentru Act finanţarea activelor totale (capitalul străin care revine la 100 lei total active), CSi g CS = - structura capitalului străin pe surse de provenienţă, ΣCSi CHDi ⋅ 100 - rata dobânzii aferentă fiecărei surse de provenienţă a CSi capitalului străin, ΣCSi = CS , ΣCHDi = CHD

-56Analiza factorială a cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri (“Modelul 1”) Modificarea absolută a cheltuielilor cu Felul modificării dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri Modificarea totală a  CS   CHD  ∆ = Chd 1 − Chd 0 = ∆  + ∆  cheltuielilor cu dobânzile  CA   CS  la 1000 lei cifră de afaceri din care: - influenţa modificării  CHD 0 CS 0  CS   CS1 ∆ ⋅ 1000− ⋅ 1000 = capitalului străin care ⋅ CA   CA 1 CA 0   CS 0 revine la 1000 lei cifră de afaceri, - influenţa modificării ratei  CHD   CHD 1 CHD 0  CS1 ∆ − ⋅ 1000 = medii a dobânzii ⋅ CS 0  CA 1  CS   CS1 Modificarea nivelului eficienţei economice a cheltuielilor cu dobânzile exprimat prin indicatorul “Cheltuielile cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri”, supus analizei conform modelului 1, ne permite să formulăm concluzii privind următoarele aspecte: - capitalul străin care revine la 1000 lei cifră de afaceri, sau gradul de participare a capitalului împrumutat la realizarea cifrei de afaceri se recomandă să înregistreze o diminuare de la un segment de timp la altul deoarece în aceste condiţii creşte capacitatea de autofinanţare a activităţii agentului economic simultan cu reducerea nivelului cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri. În acest caz este necesar să se confirme devansarea indicelui de dinamică a sumei capitalului împrumutat de indicele de dinamică al cifrei de afaceri, I CA =

CA 1 CS1 > I CS = CA 0 CS 0

- rata medie a dobânzii va fi, de asemenea, acceptată la un nivel considerat minim, în condiţiile aplicării unei politici financiare care să ţină seama de: rata inflaţiei, situaţia raportului cerere-ofertă pentru împrumuturile de pe piaţa financiară, capacitatea agentului economic de a rambursa la scadenţă capitalul împrumutat, alegerea sursei de creditare care percepe dobânda cea mai mică. - într-o formulare generală se poate concluziona, că pentru a obţine o creştere a eficienţei cheltuielilor cu dobânzile este necesar ca indicele de dinamică al cifrei de afaceri trebuie să devanseze indicele de dinamică al cheltuielilor cu dobânzile, I CA =

CA 1 CHD 1 > I CHD = CA 0 CHD 0

Analiza factorială a cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri (“Modelul 2”)

-57Felul

modificării

Modificarea totală a cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri din care: - influenţa modificării valorii medii a activelor totale care revine la 1000 lei cifră de afaceri - influenţa modificării ponderii capitalului străin utilizat pentru finanţarea activelor totale - influenţa modificării ratei medii a dobânzii din care:

Modificarea absolută a cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri  Act   CS   CHD  Δ = Chd 1 − Chd 0 = Δ  + Δ  + Δ   CA   Act   CS 

 CS 0 CHD 0 Act 0  Act   Act 1 Δ ⋅ 1000 − ⋅ 1000 ⋅ ⋅ = CA 0  CA   CA 1  Act 0 CS 0

CHD 0  CS   CS1 CS 0  Act1 Δ − ⋅ 1000 ⋅ = ⋅ CS 0  Act   Act 1 Act 0  CA 1

CS1  CHD   CHD1 CHD 0  Act 1 ∆ − ⋅ 1000 ⋅ = = ⋅ CS 0  CA 1 Act1  CS   CS1

( )

 CHDi  = Δ g CS + Δ   CSi  - influenţa modificării structurii capitalului străin pe surse de provenienţă  CHDi 0 CHDi 0  Act1 CS1 ∆ g CS = Σg 1CS ⋅ − Σg CS ⋅ 1000 ⋅ 0 ⋅ ⋅ CSi 0 CSi 0  CA 1 Act1  - influenţa modificării ratei dobânzii aferentă fiecărei surse de provenienţă a capitalului străin CHDi 0  Act1 CS1  CHDi   CS CHDi1 Δ − Σg1CS ⋅ ⋅ 1000 ⋅  = Σg 1 ⋅ ⋅ CSi 1 CSi 0  CA 1 Act1  CSi  

( )

Analiza interdependenţei cheltuielilor aferente activităţii economice cu ceilalţi indicatori economico-financiari Un sistem factorial de sinteză privind interdependenţa cheltuielilor cu ceilalţi indicatori economico-financiari este pus în valoare, în primul rând, în cadrul analizei rezultatului din exploatare (profitului) aferent cifrei de afaceri, prin prisma modificării unor indicatori specifici care exprimă volumul fizic al cifrei de afaceri, structura fizică a cifrei de faceri, preţurile şi tarifele practicate, precum şi a costurilor unitare complete, astfel: - Modificarea rezultatului din exploatare (profitului) aferent cifrei de afaceri:

-58∆=

( ∑ qp − ∑ q c ) − ( ∑ q p − ∑ q c ) 1 1

1 1

0 0

0 0

este explicată prin: a) influenţa modificării cifrei de afaceri:

∑q c  ( ∑qp) = ( ∑q p − ∑q p ) ⋅ 1− ∑ qp 

∆

1 1

0 0



0 0





0 0



din care: - influenţa modificării volumului fizic al cifrei de afaceri, ∆( q) =

∑q c  ( ∑q p − ∑q p ) ⋅ 1− ∑ qp  1 0

0 0



0 0





0 0



- influenţa modificării preţurilor de livrare a mărfurilor sau a tarifelor serviciilor prestate, ∆( p) =

b)

∑q c  ( ∑q p − ∑q p ) ⋅ 1− ∑ qp  1 1

1 0



0 0





0 0



influenţa modificării cheltuielilor (cheltuielilor de exploatare aferente cifrei de afaceri) la 1000 lei cifră de afaceri: ∆( Ch) =

qp [ ( 1000− Ch ) − ( 1000− Ch ) ] ⋅ ∑ 1000

1 1

1

0

din care: - influenţa modificării structurii fizice a cifrei de afaceri,   ∑ q1c0  − 1− ∑ q0c0   ⋅ qp ∆ ( s) =  1− ∑ 11  ∑ qp ∑ q0p0   1 0     - influenţa modificării preţurilor şi tarifelor,   ∑ q1c0  − 1− ∑ q1c0   ⋅ qp ∆ ( p) =  1− ∑ 11  ∑ qp ∑ qp 1 1 1 0       - influenţa modificării costurilor unitare complete,   ∑ q1c1  − 1− ∑ q1c0   ⋅ qp ∆ ( c) =  1− ∑ 11  ∑ qp ∑ qp 1 1 1 1      

Analiza rentabilităţii pe baza punctului critic Analiza rentabilităţii activităţii economice prin prisma punctului critic constă în a determina volumul fizic al producţiei, vânzărilor sau al serviciilor care trebuie executat astfel încât să se asigure recuperarea în totalitate a cheltuielilor de exploatare prin dimensiunea valorică a producţiei obţinute,

-59sau prin încasarea contravalorii produselor vândute sau a serviciilor prestate. În acest caz, reprezentarea grafică este considerată ca fiind un procedeu adecvat care facilitează analiza propusă.

y

Reprezentarea grafică a punctului critic al rentabilităţii (pragului de rentabilitate) pentru o activitate economică

CA linia cheltuielilor fixe linia cifrei de afaceri (producţiei)

CE

linia cheltuielilor pentru exploatare aferente cifrei de afaceri (producţiei)

PC CF

A O

x

x

Notaţiile folosite au următoarele semnificaţii: • abscisa OX - volumul fizic al producţiei fabricate, vândute sau a serviciilor prestate; • ordonata OY - expresia valorică a cheltuielilor de exploatare aferente cifrei de afaceri (producţiei) şi respectiv a cifrei de afaceri (producţiei); • linia A - CF = cheltuielile fixe sau convenţional-constante; • linia A - CE = cheltuielile de exploatare aferente cifrei de afaceri (producţiei); • linia O - CA = cifra de afaceri (valoarea producţiei); • triunghiul O - A - PC = zona pierderilor; • triunghiul PC - CE - CA = zona profitului; • punctul PC - punctul de echilibru al cifrei de afaceri cu cheltuielile de exploatare aferente sau, punctul critic al rentabilităţii prestaţiilor (pragul de rentabilitate). Pentru a calcula volumul fizic de producţie fabricată, vândută sau de servicii prestate care corespunde pragului de rentabilitate (q*), când cifra de afaceri (CA) sau valoarea producţiei (Q) este egală cu cheltuielile de exploatare (CE), aferente cifrei de afaceri sau aferente producţiei, după caz, se procedează la construirea ecuaţiei: CA = CE → q*p = CF + q*cv → q*(p - cv) = CF

-60de unde rezultă:

q* =

CF p − cv

, în care:

q* - volumul fizic al producţiei, vânzărilor sau serviciilor prestate pentru care cifra de afaceri (producţia) este egală cu cheltuielile de exploatare aferente; CA = q * p - cifra de afaceri (valoarea producţiei) care se înregistrează în punctul critic al rentabilităţii; CE = CF + q * cv - cheltuielile pentru exploatare aferente cifrei de afaceri (producţiei) la punctul pragului de rentabilitate; CF - cheltuielile fixe sau convenţional-constante; p - preţul sau tariful unitar; cv - cheltuielile variabile care revin la o unitate fizică de produs sau de serviciu prestat. În condiţiile acceptării unui anumit cuantum al profitului, volumul fizic al producţiei, vânzărilor sau al serviciilor care trebuie executat, livrat sau prestat, se determină pe baza următoarei relaţii: q1 =

CF + Pr ofit p− cv

Analiza pragului de rentabilitate oferă posibilitatea fundamentării a patru categorii de decizii, şi anume: 1- managementul operativ al activităţii curente prin decizii care vizează optimizarea volumul fizic sau valoric al activităţii economice, pe sortimente sau pe total, pentru a obţine rezultate financiare acceptabile şi competitive. Aceste decizii vizează, de asemenea, corecţia operativă a eventualelor situaţii sau fenomene care vor propaga efecte nefavorabile, pe termen scurt, asupra rezultatelor financiare; 2- asigurarea nivelului de profitabilitate dorit în cazul asimilării în fabricaţie a unui nou produs în condiţiile stabilirii volumului fizic al producţiei din acest nou produs; 3- cuantificarea performanţelor financiare care pot fi obţinute în cazul aplicării unei decizii care vizează dezvoltarea activităţii prin creşterea producţiei şi respectiv, prin creşterea cifrei de afaceri care implică, în consecinţă, şi cheltuieli mai mari, atât la nivelul celor variabile cât şi la cel al cheltuielior fixe; 4- cuantificarea rezultatelor previzibile în cazul aplicării unor programe de investiţii pentru modernizări şi perfecţionări tehnologice, pentru mecanizarea şi automatizarea unor activităţi care, ulterior, vor determina diminuarea cheltuielilor variabile, în special a acelor cheltuieli efectuate cu forţa de muncă directă; Logica analizei pragului de rentabilitate trebuie amendată cu câteva limite sau riscuri inerente care se referă la următoarele aspecte: - veniturile totale exprimate prin valoarea producţiei sau prin cifra de afaceri sunt luate în calcul în condiţiile unor preţuri unitare de livrare sau de

-61vânzare, constante, indiferent de volumul producţiei sau al vânzărilor, fapt ce poate fi infirmat de realitate în anumite condiţii particulare de funcţionare a pieţei; - cheltuielile variabile unitare pot înregistra modificări dacă se obţine o creştere a producţiei pentru care se lucrează ore suplimentare plătite cu tarife majorate; - suma cheltuielilor fixe poate fi marcată de o majorare prin extinderea aplicării unor măsuri de progres tehnic care se concretizează în creşterea valorică a activelor imobilizate corporale şi în consecinţă se înregistrează cheltuieli mai mari cu amortizarea. Determinarea şi analiza punctului critic de rentabilitate (pragului de rentabilitate) poate fi extinsă şi la nivelul cifrei de afaceri, în totalitatea sa, fapt ce permite generalizarea acestei metodologii. În acest caz, punctul de echilibru al cifrei de afaceri în raport cu cheltuielile aferente, se obţine astfel: CA* =

CF CF = CA − CV 1 − pcv CA

, în care:

CA* - cifra de afaceri în condiţiile unui rezultat din exploatare nul; CV - cheltuielile variabile aferente cifrei de afaceri; CV pcv = - proporţia cheltuielilor variabile în cifra de afaceri. CA

Analiza stării financiare pe baza raportărilor de sinteză contabilă Starea financiară este privită prin prisma unui complex de aspecte economico-financiare referitoare la performanţele trecute şi previzibile, autonomia şi solvabilitatea financiară, îndatorarea asumată, efectul de pârghie, echilibrul financiar, riscurile care pot determina deprecierea rezultatelor financiare. Analiza generală a bilanţului sau a situaţiei activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii Raportările contabile sunt un instrument al managementului agenţilor economici prin care sunt sintetizate datele evidenţei contabile la un moment dat şi pe o perioadă dată (trimestru, semestru sau an), privind patrimoniul de care dispune o persoană juridică, sursele de acoperire financiară ale acestuia, precum şi datele informative care privesc evoluţia datoriilor şi creanţelor, provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli, activele imobilizate, acţiunile şi obligaţiunile, repartizarea profitului, informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii. Raportările contabile elaborate la sfârşitul unei perioade de timp date oferă informaţiile necesare pentru a caracteriza întreaga activitate economico-financiară a unui agent economic şi sunt constituite din

-62următoarele documente: “Bilanţ” sau “Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii”; “Contul de profit şi pierdere” sau “Rezultate financiare”; ”Situaţia fluxurilor de trezorerie”, “Active imobilizate”, ”Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli”, “Repartizarea profitului”;”Analiza rezultatului din exploatare”, “Situaţia creanţelor şi datoriilor”; “Principii, politici şi metode contabile”; “Acţiuni şi obligaţiuni”; “Informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii”; “Alte informaţii”. Notă: Modelul de bilanţ este preluat din lucrarea “Reglementări contabile pentru agenţi economici” elaborată de Ministerul finanţelor publice şi publicată de Editura economică în anul 2002. Conform precizărilor din bilanţ, la indicatorul “F - Total active minus datorii curente”, se constată că în categoria datoriilor curente se includ două posturi: “D - Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an” şi “I - Venituri în avans”. Asupra acestei modalităţi de înţelegere a conţinutului indicatorului “Datorii curente” pot fi expuse următoarele amendamente: - subvenţiile pentru investiţii, localizate la “I - Venituri în avans”, de regulă, sunt nerambursabile şi în aceste condiţii nu pot fi considerate datorii curente. Dacă nu au o eventuală clauză de restituire, subvenţiile pentru investiţii urmează să se transforme în active imobilizate şi vor fi astfel asimilate capitalurilor proprii şi respectiv capitalurilor permanente, - postul din bilanţ intitulat “H - Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli” trebuie împărţit, dacă este cazul, în două categorii, astfel: - provizioane aferente unei perioade mai mici de un an şi atunci vor fi considerate ca fiind datorii curente, - provizioane aferente unei perioade mai mari de un an şi atunci vor fi incluse în capitalurile permanente. Analiza generală a bilanţului este în esenţă o analiză a situaţiei activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii şi se bazează pe studierea structurii totalului activelor, a fiecărei grupe (post), precum şi a corelaţiilor existente între grupe (posturi) şi elemente, atât în statică cât şi în dinamică. Se consideră, astfel, ca fiind aplicabile două tipuri de analize: analiza pe verticală şi analiza pe orizontală a bilanţului. a) Analiza pe verticală a bilanţului Analiza pe verticală a bilanţului este direcţionată, în mod distinct, în scopul caracterizării modificărilor ce au avut loc prin prisma structurii pe grupe, posturi sau elemente, înregistrată la sfârşitul perioadei analizate comparativ cu începutul exerciţiului financiar sau faţă de un alt moment anterior ales ca bază de comparaţie. De asemenea, sunt de utilitate şi comparaţiile cu anumite niveluri apreciate ca repere optime, putând astfel să se poziţioneze într-un context mai larg starea financiara şi patrimonială a agentului economic, la un moment dat, dar şi în perspectiva imediată.

-63Această analiză vizează, prin urmare, următoarele aspecte: 1 – analiza, în statică şi în dinamică, a mărimilor relative de structură care privesc totalul activelor, prin prisma grupelor şi posturilor componente, astfel: Active imobilizate/Total active; Imobilizări necorporale/Total active; Imobilizări corporale/Total active; Imobilizări financiare/Total active; Active circulante/Total active; Stocuri/Total active; Creanţe/Total active; Investiţii financiare pe termen scurt/Total active; Casa şi conturi la bănci/Total active; Cheltuieli în avans/Total active. 2 - analiza proporţiilor posturilor ce compun fiecare grupă în totalul grupei, la începutul anului şi la sfârşitul anului, în context static şi dinamic. O atenţie distinctă se recomandă a fi acordată structurii grupelor: A – “Active imobilizate” pentru componentele: Imobilizări necorporale, Imobilizări corporale şi Imobilizări financiare; B – “Active circulante”, pentru a evidenţia proporţia posturilor: Stocuri, Creanţe, Investiţii financiare pe termen scurt, Casa şi conturi la bănci; D – ”Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an”, pentru a cunoaşte mărimile relative de structură privind următoarelor elemente componente: Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni; Sume datorate instituţiilor de credit (Credite bancare pe termen lung şi Credite bancare pe termen scurt); Avansuri încasate în contul comenzilor; Datorii comerciale (Furnizori, Furnizori de imobilizări, Furnizori – facturi nesosite); Efecte de comerţ de plătit; Sume datorate societăţilor din cadrul grupului; Sume datorate privind interesele de participare; Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi alte datorii pentru asigurările sociale; G – ”Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an” pentru a cunoaşte mărimile relative de structură referitoare la următoarelor elemente componente: Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni; Sume datorate instituţiilor de credit; Avansuri încasate în contul comenzilor; Datorii comerciale; Efecte de comerţ de plătit; Sume datorate societăţilor din cadrul grupului; Sume datorate privind interesele de participare; Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi alte datorii pentru asigurările sociale; 3 - analiza structurii posturilor prin prisma elementelor care le compun, la începutul anului şi la sfârşitul anului, în context static şi respectiv în dinamică. Este edificator, în acest sens, să se procedeze, cu prioritate la analiza structurii următoarelor posturi: “Stocuri”, - pentru a cunoaşte situaţia următoarelor categorii de stocuri: Materii prime şi materiale consumabile; Producţia în curs de execuţie; Produse finite şi mărfuri; Avansuri pentru cumpărări de stocuri; “Creanţe”, - pentru a putea cunoaşte proporţia creanţelor comerciale, a sumelor de încasat de la societăţile din cadrul grupului, a sumelor de încasat din interese de participare, alte creanţe, creanţe privind capitalul subscris şi nevărsat; “Investiţii financiare pe termen scurt”. Structura acestui post de active circulante are în vedere următoarele componente: Titluri de participare

-64deţinute la societăţile din cadrul grupului; Acţiuni proprii; Alte investiţii financiare pe termen scurt (Acţiuni, Obligaţiuni emise şi răscumpărate, Obligaţiuni, Alte investiţii financiare pe termen scurt şi creanţe asimilate, Efecte de încasat, Efecte remise spre scontare); “Imobilizări corporale”, - pentru a caracteriza, prin prisma proporţiilor pe care le înregistrează, situaţia următoarelor elemente: Terenuri şi amenajări de terenuri; Construcţii; Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru); Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare; Mijloace de transport; Animale şi plantaţii; Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale; Imobilizări corporale în curs; “Imobilizări necorporale”. Structura acestei categorii de imobilizări are în vedere următoarele componente: Cheltuieli de constituire; Cheltuieli de dezvoltare; Concesiuni, brevete, licenţe, mărci drepturi şi valori similare şi alte imobilizări necorporale; Fondul comercial; Avansuri şi imobilizări necorporale în curs; “Imobilizări financiare”. Din punct de vedere structural, imobilizările financiare sunt repartizate astfel: Titluri de participare deţinute la societăţile din cadrul grupului; Creanţe asupra societăţilor din cadrul grupului; Titluri sub formă de interese de participare; Creanţe din interese de participare; Titluri deţinute ca imobilizări; Alte creanţe (Împrumuturi acordate pe termen lung, Dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe termen lung, Alte creanţe imobilizate, Dobânzi aferente altor creanţe imobilizate); Acţiuni proprii; 4 - compararea proporţiilor înregistrate la un moment dat cu proporţiile similare considerate ca niveluri optime, cu mărimi minime sau maxime care au semnificaţia de prag critic; Nivelurile optime sau limitele critice sunt estimate pe baza unor cercetări ample efectuate pe eşantioane reprezentative de agenţi economici similari din punct de vedere al profilului de activitate. 5 - compararea proporţiilor înregistrate la un moment dat de agentul economic studiat cu proporţiile cunoscute din bilanţurile contabile ale unor parteneri economici cu acelaşi profil de activitate. Prin această analiză se identifică atât modificările care au avut loc în structura activului şi pasivului cât şi poziţia economico-financiară a agentului economic în raport cu alţi agenţi sau cu niveluri optime sau limitele critice, cauzele care au generat o anumită situaţie, urmând să se aplice în consecinţă măsuri de corecţie şi consolidare financiară a patrimoniului. Pentru a observa modificările structurale intervenite pe perioade de 4-5 ani succesivi este util să se construiască şi reprezentări grafice de structură care sunt foarte sugestive şi permit să se identifice operativ direcţia şi amploarea schimbărilor precum şi tendinţa mărimilor relative aferente componentelor structurale care formează bilanţul.

-65Informaţiile necesare realizării cestor analize sunt sistematizate, în mod sintetic, în Bilanţ dar pentru unele componente se vor folosi Balanţele contabile analitice. b) Analiza pe orizontală a bilanţului În afara aspectelor de natură structurală, în cadrul bilanţului se formează şi legături de interdependenţă care ilustrează modalitatea în care mijloacele economice s-au constituit pe baza diverselor opţiuni de asigurare a resurselor financiare, atât la începutul exerciţiului financiar, cât şi la sfârşitul acestuia, precum şi sensul dinamic al respectivei surse de finanţare. Din acest punct de vedere, analiza pe orizontală a bilanţului se referă la următoarele: 1 - compararea grupei A –”Active imobilizate” cu grupa J ”Capital şi rezerve” şi aprecierea pe această bază a proporţiei acoperirii financiare a activelor imobilizate cu capitalurile proprii. După cum se observă în modelul de bilanţ prezentat în tabelul 61, grupa J “Capital şi rezerve” este format din: capital, prime de capital, rezerve din reevaloare, rezerve, rezultatul reportat, rezultatul exerciţiului financiar, iar suma acestor elemente este specificată în bilanţ prin “Total capitaluri proprii”. 2 - compararea cumulată a grupelor A şi B - ”Active imobilizate” şi ”Active circulante” cu grupa J - ”Capital şi rezerve”. Prin acest raport comparativ se conturează măsura în care totalul activele imobilizate şi circulante (totalul activelor) de care dispune agentul economic sunt acoperite din punct de vedere financiar de capitalurile proprii. 3 - compararea cumulată a grupelor A şi B - ”Active imobilizate” şi ”Active circulante” cu grupele D şi G – ”Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an” şi respectiv ”Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an”, ne permite să apreciem gradul în care suma totală a datoriilor, contribuie la asigurarea resurselor financiare necesare constituirii activelor imobilizate şi circulante; 4 - compararea elementului ”Creanţe” din cadrul grupei B – ”Active circulante” cu grupele D şi G – ”Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an” şi respectiv ”Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an”, este de asemenea o modalitate de a constata în mod operativ care este echilibrul bănesc între sumele pe care le are de încasat agentul economic şi sumele pe care le datorează. Urmărirea în dinamică a acestui raport comparativ, eventual şi la intervale de timp mai mici de un an, oferă posibilitatea unei intervenţii manageriale oportune pentru a se evita o deteriorare semnificativă a situaţiei faţă de un raport considerat optim; 5 - compararea grupei C - ”Cheltuieli în avans” cu segmentul grupei I ”Venituri în avans” care se referă în mod strict la veniturile înregistrate în avans. Aceste elemente deşi au un conţinut formativ diferit ele prezintă importanţă din punct de vedere patrimonial deoarece trebuie să se afle într-un anumit echilibru. Cheltuielile în avans se referă la cheltuielile cu reparaţiile capitale neprevăzute, reparaţiile curente şi reviziile tehnice,

-66abonamentele, chiriile etc. care se suportă eşalonat în exerciţiile financiare viitoare, în timp ce veniturile înregistrate în avans sunt formate din: veniturile anticipate (încasările din chirii, abonamente etc.) şi veniturile de realizat aferente exerciţiilor financiare următoare (vânzările cu plata în rate), respectiv încasările sau creanţele aferente unor bunuri nelivrate, a unor lucrări sau prestaţii neefectuate. Este, de asemenea, de remarcat şi în cazul analizei pe orizontală a bilanţului, utilitatea aplicării metodei comparaţiilor pentru caracterizarea dinamicii raporturilor dintre grupele şi posturile acestei raportări contabile, pe intervale de 4 - 5 ani, dar şi în statică, prin efectuarea de comparaţii cu niveluri optime sau limite critice, precum şi cu indicatori similari înregistraţi de alţi agenţi economici. Notă: Pe baza informaţiilor sintetizate în bilanţ pot fi individualizaţi următorii indicatori: Total active = “A” + ”B” + “C”: Active curente = “B” + “C”: Datorii curente = “D” + “H” + Venituri înregistrate în avans: Datorii totale = Datorii curente + “G”: Capital angajat = Capital propriu + Capital împrumutat = “J” + “G”: Capital propriu = Capital şi rezerve = “J” Capital împrumutat = Credite pe termen mai mare de un an = Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an = “G” Capital permanent = Capital angajat + Subvenţii pentru investiţii: Analiza ratelor financiare În practica curentă de analiză a stării financiare a unui agent economic folosind informaţiile sintetizate în raportările contabile se utilizează, în general, 5 grupe de indicatori interdependenţi, al căror conţinut informaţional se completează reciproc, constituind un ansamblu coerent şi fundamental fără a exclude luarea în considerare şi a altor indicatori specifici în vederea caracterizării unor domenii distincte ale activităţii economicofinanciare. Cele cinci grupe de indicatori de expresie financiară sunt titularizate astfel: 1- grupa indicatorilor de performanţă financiară; 2- grupa indicatorilor de eficienţă a utilizării activelor circulante; 3- grupa indicatorilor de lichiditate; 4- grupa indicatorilor care exprimă gradul de îndatorare-solvabilitate; 5- grupa indicatorilor acţiunilor şi dividendelor. Analiza indicatorilor de performanţă financiară Sistemul indicatorilor de performanţă financiară a activităţii agenţilor economici este determinat pe baza informaţiilor sistematizate în bilanţ sau în

-67situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii şi respectiv în contul de profit şi pierdere sau în situaţia rezultatelor financiare, prezentând un interes deosebit în contextul analizei stării financiare a acestor unităţi. Indicatorul de performanţă care ocupă un loc central în cadrul analizei economico-financiare îl reprezintă rata rentabilităţii financiare (Rrf), care exprimă capacitatea unui agent economic de a genera profit net ca rezultat al folosirii capitalurilor proprii. Calculul acestui indicator se realizează prin raportarea rezultatului net al exerciţiului financiar la capitalurile proprii înregistrate, de regulă, la sfârşitul anului. Rrf =

Rezultatulnet al exerciţiul ui financiar Rn ⋅ 100= ⋅ 100 Capitaluriproprii Cp

Se apreciază o mărime corespunzătoare a ratei rentabilităţii financiare dacă aceasta este mai mare decât rata medie a dobânzilor pasive acordate de bănci pentru depozitele bancare. În caz contrar este mai avantajoasă depozitarea capitalului la o bancă care va oferi posibilitatea obţinerii unui câştig mai mare. Nivelul relativ al rentabilităţii este, de asemenea, dimensionat şi pe baza unor indicatori complementari, cum ar fi: - Rata rentabilităţii economice (Rre) care poate fi calculată în trei variante:

a)

Rre=

Rezultatulnet al exerciţiul ui financiar Rn ⋅ 100= ⋅ 100 Total active Act

În scopul evitării unui proces de decapitalizare a agentului economic este necesar ca această expresie a ratei rentabilităţii economice să aibă o mărime care depăşeşte rata inflaţiei.

b)

Rre=

Rezultatul economic Rec = ⋅100 Totalactive Act

, în care:

Rec este rezultatul economic, ca formă a rezultatului brut al exerciţiului obţinut înainte de plata impozitului pe profit şi a dobânzilor aferente creditelor contractate. Notă: La calculul ratei rentabilităţii economice se poate folosi la numitor, în locul indicatorului “Total active”, “Activul economic” care este reprezentat de suma: Active imobilizate + Active circulante nete. Activul economic nu include activul format pe baza capitalurilor atrase în mod gratuit (datoriile de exploatare, respectiv: Datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an şi Veniturile înregistrate în avans).

c)

Rre=

Rezultatulbrutal exerciţiul ui financiar Rb = ⋅ 100 Capitaluripermanente Cperm

, în

care: capitalurile permanente sau resursele permanente (stabile) sunt reprezentate prin suma capitalurilor proprii, datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an precum şi de suma subvenţiilor pentru investiţii. Această relaţie de calcul a ratei rentabilităţii economice este o expresie a eficienţei cu care au fost utilizate capitalurile permanente ca resurse

-68financiare globale de care a dispus agentul economic, fără a lua în consideraţie resursele financiare temporare (datoriile curente), care au termene de plată mai mici de un an. Notă: Dacă este necesar, pentru rata rentabilităţii economice poate fi calculată şi o expresie în termeni reali, prin aplicarea formulelor propuse de Fisher, astfel: - atunci când rata inflaţiei nu depăşeşte 10%: Rre( reală ) = Rre(nominală ) − Rata inflaţiei, - în cazul unei rate a inflaţiei care este formată din două sau trei cifre: Rre(nomina lă)- Ratainflaţiei Rre(reală) = 1+ Ratainflaţiei - Rata rentabilităţii veniturilor totale (Rrvt) , Rrvt=

Re zultatulnet al exerciţiul ui financiar Rn ⋅100 = ⋅ 100 Venituritotale Vt

- Rata rentabilităţii cheltuielilor totale sau rata rentabilităţii resurselor consumate (Rrct) , Rrct=

Rezultatulnet al exerciţiul ui financiar Rn ⋅ 100 = ⋅ 100 Cheltuielitotale Ct

- Rata rentabilităţii resurselor consumate pentru cifra de afaceri (Rrrc) , Rezultatul din exploatare aferentcifrei de afaceri Re( CA ) ⋅ 100= ( CA ) ⋅ 100= Cheltuieli le de exploatare aferente cifrei de afaceri C CA - C ( CA ) ∑ qp- ∑ qc = ⋅ 100= ⋅ 100 C ( CA ) ∑ qc

Rrrc=

- Rata rentabilităţii vânzărilor (Rrca) , Rrca=

Rezultatul din exploatare Re ⋅100= ⋅100 Cifra de afaceri CA

La calculul acestui ultim indicator la numărătorul raportului poate fi folosit ca alternativă şi rezultatul (profitul sau pierderea) obţinut ca diferenţă între cifra de afaceri şi cheltuielile de exploatare aferente acesteia sau, rezultatul net al exerciţiului financiar, după cum se consideră că se obţine un indicator cu o semnificaţie mai bună pentru interpretarea ratei rentabilităţii vânzărilor, astfel: Rezultatul din exploatare aferentcifrei de afaceri Re ( CA ) Rrv = ⋅ 100= ⋅ 100 Cifrade afaceri CA Rrc=

Re zultatulnet al exerciţiul ui financiar Rn ⋅100= ⋅100 Cifra de afaceri CA

Un model specific de analiză factorială a ratei rentabilităţii financiare care poate fi construit este prezentat în continuare.

-69Modificarea totală a ratei rentabilităţii financiare ∆ = Rrf 1 − Rrf 0 = ∆( Mcp ) + ∆( Vra ) + ∆( Rrc ) , din care: -Influenţa modificării multiplicatorului capitalurilor proprii ∆( Mcp ) = ( Mcp1 − Mcp 0 ) ⋅ Vra 0 ⋅ Rrc 0 -Influenţa modificării vitezei de rotaţie a activelor totale ∆( Vra ) = ( Vra 1 − Vra 0 ) ⋅ Mcp1 ⋅ Rrc 0 -Influenţa modificării ratei marjei nete ∆( Rrc ) = ( Rrc 1 − Rrc 0 ) ⋅ Mcp1 ⋅ Vra 1 Notă:

Rrf = Rre ⋅ Mcp = Rrc ⋅ Vra ⋅ Mcp = Rrc ⋅ Vrcp, Rre = Rrc ⋅ Vra,

Notaţia “Vrcp” este folosită pentru a simboliza indicatorul “Rata rotaţiei capitalurilor proprii” (“Numărul de rotaţii al capitalurilor proprii”) CA CA Act = ⋅ care se calculează astfel: Vrcp = , iar forma Ratei Cp Act Cp Rn rentabilităţii vânzărilor simbolizată cu Rrc = , este denumită şi “Rata CA marjei nete”. O poziţie interesantă în acest sistem de relaţii o deţine indicatorul "Multiplicatorul capitalurilor proprii" (Mcp) care evidenţiază şi gradul de îndatorare al agentului economic, prin prisma raportului dintre datoriile totale şi capitalurile proprii, fapt ce rezultă din relaţia: Mcp=1+

Datorii totale Subvenţiipentruinvestiţii + Capitaluriproprii Capitaluriproprii Mcp =

Total active Capitaluri proprii

Analiza indicatorilor de eficienţă a utilizării activelor circulante Viteza de rotaţie a activelor, ca expresie a eficienţei utilizării acestora, prezintă un interes aparte în contextul analizei economico-financiare, deoarece aceasta constituie un indicator de politică comercială. Se semnalizează o activitate performantă atunci când viteza de rotaţie a activelor şi în special a celor circulante, ca element component cu rol dinamic definitoriu, este în creştere, deoarece favorizează mărirea masei profitului printr-un rulaj sporit al activelor în cadrul fazelor ciclului economic, generic sintetizat, prin formula: bani - marfă - bani. Eficienţa utilizării activelor circulante de care dispun agenţii economici este apreciată prin indicatori care au la bază procesul de transformare a capitalului pe un circuit în care resursele băneşti sunt folosite pentru achiziţionarea materiilor prime, materialelor şi energiei, a serviciilor şi

-70lucrărilor executate de terţi, în continuare acestea sunt folosite în procesul de producţie sau de realizare a serviciilor, parcurgând unele stadii intermediare specifice pentru ca apoi produsele finite sau serviciile să fie vândute şi deci încasată contravaloarea lor. În final se obţine, prin urmare, reconstituirea formei băneşti a elementelor care prin parcurgerea ciclului economic s-au transformat în produse finite sau servicii. Indicatorii care exprimă eficienţa utilizării activelor circulante sunt: - numărul mediu de rotaţii al activelor circulante (n); n=

CA Ac

- durata medie în zile a unei rotaţii (d) d=

Ac⋅ Z CA

în care: Ac - valoarea medie a activelor circulante; Z - numărul de zile calendaristice ale perioadei pentru care se face calculul vitezei de rotaţie; CA - cifra de afaceri. În afara indicatorilor care măsoară viteza de rotaţie, eficienţa utilizării activelor circulante este apreciată şi cu alţi indicatori sintetici a căror semnificaţie pune în valoare raportul dintre efectul economic obţinut prin utilizarea activelor circulante şi efortul financiar materializat în valoarea medie a acestor active, cum ar fi: - producţia exerciţiului la 1000 lei active circulante, Q ⋅ 1000 Ac

, în care Q reprezintă producţia exerciţiului

- valoarea adăugată la 1000 lei active circulante, VA ⋅ 1000 Ac

, în care cu VA s-a notat valoarea adăugată

- cifra de afaceri la 1000 lei active circulante, CA ⋅ 1000 Ac

- venituri totale la 1000 lei active circulante, Vt ⋅ 1000 Ac

, în care cu Vt s-au notat veniturile totale,

- rezultatul net al exerciţiului financiar la 1000 lei active circulante, Rn ⋅ 1000 Ac

, în care Rn reprezintă rezultatul net al exerciţiului

Analiza factorială a dinamicii vitezei de rotaţie a activelor circulante, exprimată prin indicatorul "durata medie în zile a unei rotaţii", are în vedere sistemul:. Sistemul factorial al analizei duratei medii în zile a unei rotaţii

-71prin prisma modificării cifrei de afaceri şi a valorii (stocurilor) medii a activelor circulante Felul modificării Modificarea absolută a duratei medii în zile a unei rotaţii a activelor circulante Modificarea totală a duratei medii în zile a unei rotaţii, ∆ = d1 − d0 = ∆ ( CA) + ∆ ( Ac) din care: -Influenţa modificării cifrei de Ac0 ⋅ Z ∆ ( CA) = − d0 afaceri CA1 -Influenţa modificării valorii Ac ⋅ Z ∆ ( Ac) = d1 − 0 = ∆ ( S) + ∆ ( Cr) + ∆ ( Db) medii a activelor circulante , CA1 din care: -influenţa modificării stocului mediu de resurse materiale, S1 ⋅ Z S0 ⋅ Z producţie în curs de execuţie, ∆( S) = CA1 − CA1 produse, ambalaje şi mărfuri -influenţa modificării valorii Cr ⋅ Z Cr ⋅ Z ∆ ( Cr) = 1 − 0 medii a creanţelor CA CA 1

-influenţa modificării soldu- lui mediu al investiţiilor financiare pe termen scurt şi al disponibilităţilor băneşti din casă şi conturi la bănci

∆( Db) =

1

Db1 ⋅ Z Db0 ⋅ Z − CA1 CA1

Sistemul factorial al analizei valorii medii a stocului de active circulante prin prisma modificării cifrei de afaceri realizată în medie într-o zi şi a vitezei de rotaţie a activelor circulante Felul modificării Modificarea absolută a valorii medii a activelor circulante Modificarea totală a valorii medii a  CA  ∆ = Ac1 − Ac0 = ∆  activelor circulante,  + ∆ ( d)  Z  din care: - Influenţa modificării cifrei de afaceri  CA   CA1 CA0  ∆ −  =  ⋅d realizată în medie într-o zi  Z   Z Z  0 - Influenţa modificării duratei medii în zile a unei rotaţii

∆( d) = ( d1 − d0) ⋅

CA1 Z

Sistemul factorial al analizei rezultatului din exploatare aferent cifrei de afaceri prin prisma modificării valorii medii a activelor circulante, a vitezei de rotaţie a activelor circulante şi a ratei rentabilităţii vânzărilor Felul modificării Modificarea absolută a rezultatului din exploatare Modificarea totală a rezultatului ∆ = Re1− Re 0 = ∆( Ac) + ∆( n ) + ∆( Rrv )

-72din exploatare aferent cifrei de afaceri, din care: - Influenţa modificării valorii ∆( Ac) = ( Ac1 − Ac 0 ) ⋅ n 0 ⋅ Rrv 0 medii a activelor circulante - Influenţa modificării numărului ∆( n ) = ( n 1 − n 0 ) ⋅ Ac1 ⋅ Rrv 0 mediu de rotaţii al activelor circulante - Influenţa modificării ratei ∆( Rrv ) = ( Rrv 1 − Rrv 0 ) ⋅ Ac1 ⋅ n 1 rentabilităţii vânzărilor Semnificaţia notaţiilor folosite: Re = Re ( CA ) - rezultatul din exploatare aferent cifrei de afaceri; Ac - valoarea medie a activelor circulante; CA - cifra de afaceri; CA n= - numărul mediu de rotaţii al activelor circulante; Ac Re Rrv = - rata rentabilităţii vânzărilor. CA Analiza indicatorilor de lichiditate Pentru ca un agent economic să-şi desfăşoare activitatea în mod fluent este necesar să dispună în permanenţă de resurse băneşti (lichidităţi) care să asigure capacitatea efectuării plăţilor la termenele scadente. Sau, cu alte cuvinte, prin lichiditate se înţelege proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani. În practica de analiză economico-financiară se utilizează următorii indicatori ai ratei lichidităţii: a)

Rata lichidităţ ii curente =

Activecurente Datoriicurente

b)

Rata lichidităţ ii reduse =

Active curente −Stocuri Datorii curente

c)

Rata lichidităţ ii imediate =

Casaşi conturila bănci Datoriicurente

Rata lichidităţii generale, datorită conţinutului mai complex al indicatorului de la numărător (activele circulante), se apreciază că exprimă o situaţie bună numai atunci când înregistrează o mărime care este cel puţin egală cu 2,5. O utilitate deosebită prezintă urmărirea şi analiza ratei lichidităţii reduse care este cunoscută şi sub denumirea de "testul acid". Se consideră că are o mărime corespunzătoare din punct de vedere financiar atunci când acest indicator este mai mare de 1,5. În ceea ce priveşte rata lichidităţii imediate, se apreciază ca fiind optimă atunci când mărimea acesteia este cel puţin egală cu o unitate.

-73Datoriile curente sau resursele financiare temporare, în condiţiile în care au termene scadente mai mici de un an sunt formate din: datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an, provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli şi veniturile înregistrate în avans. Se precizează de asemenea, că disponibilităţile băneşti din casă şi conturi la bănci, luate în considerare la calculul ratei lichidităţii imediate, sunt constituite din: cecuri de încasat; conturi la bănci în lei; conturi la bănci în valută; sume în curs de decontare; casa în lei; casa în valută; timbre fiscale şi poştale; tichete şi bilete de călătorie; acreditive în lei; acreditive în valută; avansuri de trezorerie şi alte valori. Analiza indicatorilor care exprimă gradul de solvabilitate-îndatorare La fel ca şi în cazul indicatorilor care dimensionează nivelul relativ al lichidităţii, indicatorii de solvabilitate-îndatorare se calculează pe baza informaţiilor sintetizate în bilanţul contabil sau în situaţia patrimoniului. În principiu, prin solvabilitate se înţelege capacitatea unui agent economic de aşi onora la scadenţă obligaţiile asumate faţă de creditorii săi. În mod concret însă această capacitate este interpretată prin posibilitatea agentului economic de a face faţă cu totalul activelor de care dispune oricăror obligaţii de plată şi rambursării de datorii. O formă generală a nivelului relativ de solvabilitate-îndatorare, pe care îl înregistrează un agent economic, este dată de una din următoarele forme ale aceleaşi expresii indicative: a)

Datorii totale Total active

, sau b)

Total active Datoriitotale

Existenţa unei mărimi subunitare a indicatorului formalizat prin relaţia “a)” reflectă capacitatea agentului economic de acoperire financiară a datoriilor cu activele de care dispune, în timp ce un nivel supraunitar exprimă incapacitatea acestuia de a-şi îndeplini obligaţiile de achitare a datoriilor prin prisma activelor totale înscrise la un moment dat în bilanţ sau în situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii. Indicatorii care exprimă gradul de solvabilitate-îndatorare pot fi individualizaţi în două subgrupe formale, astfel: a) Indicatori ai solvabilităţii, a1)

Ratasolvabilit ăţii=

Datorii totale ⋅100 Capitaluriproprii

, sau

uneori se aplică şi o relaţie de calcul cu o semnificaţie extinsă la datoriile curente denumită “Rata solvabilităţii generale”, a2)

Ratasolvabilit ăţii generale =

Total active ⋅100 Datoriicurente

Rata solvabilităţii a1) exprimă măsura procentuală a proporţiei sumei datoriilor totale în capitalurile proprii, în timp ce Rata solvabilităţii a2) dimensionează proporţia în care activele totale asigură acoperirea financiară a datoriilor curente.

-74b) Indicatori ai îndatorării. Rata îndatorării (Rata datoriilor), poate fi determinată în următoarele variante: b1)

Datoriitotale ⋅ 100 Datorii totale+ capitaluri proprii+ + subvenţii pentruinvestiţii

sau

Datoriitotale ⋅100 Totalactive

b2)

Datoriitotale ⋅ 100 Capitaluri proprii

b3)

Datoriice trebuie plătiteîntr- o perioadă mai maredeunan ⋅ 100 Capitaluripermanente

b4)

Datoriice trebuie plătiteîntr- o perioadă mai marede un an ⋅100 Capitaluriproprii

Indicatorii de solvabilitate-îndatorare se exprimă de obicei procentual şi se consideră ca având un nivel care confirmă o stare financiară consolidată atunci când mărimea lor se situează sub limita de 30-40%. Indicatorul b4) este cunoscut şi sub denumirea de “Rata autonomiei financiare”, a cărei dimensiune cifrică este considerată ca fiind foarte bună atunci când nu depăşeşte 30%. În timp ce rata datoriilor b1) este acceptată ca fiind de o mărime care confirmă în mod practic că nu există riscul de a intra în incapacitate de plată, atunci când are o expresie cifrică situată sub 40%. Pentru indicatorul denumit “Rata autonomiei financiare” se recurge uneori şi la o altă formă de calcul care dimensionează proporţia capitalurilor proprii în capitalurile permanente sau, în resursele financiare permanente, astfel, b4)*

Capitaluri proprii ⋅100 Capitaluri permanente

Referitor la această modalitate de calcul a ratei autonomiei financiare, notată cu indicativul b4)*, se precizează că diferenţa dintre capitalurile permanente (resursele financiare permanente) de la numitorul raportului şi capitalurile proprii de la numărător este formată din următoarele elemente financiare: datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an şi subvenţiile pentru investiţii. În aceste condiţii expresia b4)* a ratei autonomiei financiare este cu atât mai bună cu cât are o mărime mai apropiată de unitate şi respectiv, proporţia elementelor care diferenţiază cele două tipuri de capitaluri, în capitalurile permanente, este mai redusă. Sau, altfel spus, cu cât datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an sau subvenţiile pentru investiţii, au o valoare mai redusă, cu atât autonomia financiară a agentului economic este mai consolidată. O informaţie utilă este dată şi de indicatorul care compară totalul dobânzilor datorate aferente împrumuturilor contractate, la nivelul unui an, cu capitalurile proprii, astfel:

-75Dobânzileaferenteîmprumuturilor contractateîntr - un an Capitaluri proprii

De asemenea, un indicator cu semnificaţie practică de cunoaştere a gradului de acoperire a dobânzilor de plătit la un moment dat, pentru toate creditele contractate, din rezultatul exploatării este următorul: Capacitatea deacoperirea dobânzii =

Rezultatul din exploatare Dobânziledatorate

Valoarea minimă, considerată ca limită optimă, pentru indicatorul “Capacitatea de acoperire a dobânzii” este de 2. În practică însă, mărimea capacităţii de acoperire a dobânzii, pe seama rezultatului din exploatare, se situează de foarte multe ori la nivelul critic de 1, ceea ce atenţionează asupra unei activităţi economice cu slabe performanţe financiare, în timp ce o mărime subunitară a acestui indicator este foarte periculoasă, exprimând o situaţie financiară dificilă determinată de contractarea unui volum de credite care depăşeşte posibilităţile de plată a dobânzilor aferente, calitatea managementului financiar este în acest caz deficitară şi se impune o reconsiderare a echipei manageriale. Analiza indicatorilor acţiunilor şi dividendelor Indicatorii acţiunilor şi dividendelor prezintă interes în primul rând pentru acţionari şi au la bază informaţiile din formularul de raportare contabilă intitulat, “Contul de profit şi pierdere”. a) Rezultatul net alexerciţiul ui financiarcarerevinela o acţiune = Re zultatul net al exerciţiul ui financiar = Numărulde acţiuniemise b) Dividendul carerevinela o acţiune =

Sumadividendel or de plătit Numărulde acţiuniemise

c) Rata dividendul ui carerevinela o acţiune(Randament ul uneiacţiuni) = Dividendul carerevinela o acţiune = Cotaţiauneiacţiunipe piaţă d ) Ratade evaluare a uneiacţiunipe piaţă= Cotaţiauneiacţiunipe piaţă = Valoarea nominală a uneiacţiuni e) Rentabilit ateacapitalulu i investitîn acţiuni= Dividendul carerevinela o acţiune = Valoareanominală a uneiacţiuni f ) Capacitate a de acoperire a dividendel or = Rezultatul net al exerciţiul ui financiar = Sumadividendel or de plătit

Valoarea considerată ca minimă pentru mărimea indicatorului “Capacitatea de acoperire a dividendelor” este 2,5, deoarece, în aceste condiţii, va rămâne o parte din rezultatul net al exerciţiului, financiar apreciată ca fiind suficientă, pentru a fi reinvestită.

-76Indicatorul capacităţii de acoperire a dividendelor poate fi determinat şi ca proporţie a sumei dividendelor de plătit în rezultatul net al exerciţiului financiar, dar în acest caz nivelul maxim considerat ca optim este apreciat la 40%. Între mărimea rezultatului net al exerciţiului financiar şi suma dividendelor acordate există o legătură directă care poate fi pusă în evidenţă prin următoarele relaţii factorial-deterministe:

*modelul 1 Sumadividendel or de Rezultatul net al Suma dividendel or de plătit exerciţiul ui financiar plătit = ⋅ Numărulde acţiuni Numărulde acţiuni Rezultatul net al emise emise exerciţiul ui financiar

*modelul 2 Dividendulcarerevine Dividendulcarerevinela o acţiune la o acţiune Valoareanominală a uneiacţiuni = Cotaţiauneiacţiunipe piaţă Cotaţiauneiacţiuni pe piaţă Valoareanominală a uneiacţiuni

Analiza tabloului de finanţare Tabloul de finanţare a activităţii unui agent economic este ilustrat de conţinutul bilanţului în care soldurile conturilor patrimoniale sunt restructurate prin prisma asigurării posibilităţii de a determina următorii indicatori financiari: - fondul de rulment financiar sau fondul de rulment permanent (FR); - fondul de rulment propriu (FRP); - fondul de rulment împrumutat (FRÎ); - fondul de rulment total (FRT); - necesarul sau nevoia de fond de rulment permanent (NFR); - trezoreria netă (TN); - capacitatea de autofinanţare realizată (CAF); - capacitatea de autofinanţare necesară (CAFN). În scopul determinării acestor indicatori se are în vedere conţinutul financiar al bilanţului care este relevat prin reaşezarea grupelor şi posturilor structurale ale bilanţului, după repartizarea rezultatului net al exerciţiului financiar. Regruparea este realizată conform criteriului de durată a existenţei grupelor şi posturilor: nevoile şi resursele financiare constituite pentru o durată mai mare de un an, sunt considerate permanente, în timp ce nevoile şi resursele financiare care privesc perioade scadente mai mici de un an sunt clasate ca temporare. În anumite situaţii particulare este posibil ca o parte a provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli să fie constituite pentru perioade mai mari de un an

-77şi evident, în aceste condiţii, provizioanele respective vor fi evidenţiate în categoria resurselor stabile. Tabloul de finanţare Nevoi permanente sau nevoi stabile Resurse permanente sau resurse formate din activele imobilizate: stabile (capitaluri permanente) - imobilizări necorporale formate din: - imobilizări corporale capitaluri proprii (inclusiv - imobilizări financiare patrimoniul public dacă este cazul) - datorii ce trebuie plătite într-o Nevoi temporare sau nevoi ciclice perioadă mai mare de un an (active curente) formate din active - subvenţii pentru investiţii circulante şi active de regularizarecurente (cheltuieli în avans): Resurse temporare sau resurse - active circulante: ciclice (datorii curente) formate din - stocuri datorii ce trebuie plătite într-o - creanţe perioadă de până la un an şi pasive de - investiţii financiare pe termen regularizare-curente (provizioane scurt pentru riscuri şi cheltuieli şi, venituri - casa şi conturi la bănci înregistrate în avans): - cheltuieli în avans - datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an: - împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni - credite bancare pe termen lung - furnizori neachitaţi - efecte de plătit - clienţi-creditori - datorii fiscale - datorii către salariaţi - protecţia socială - dividende datorate - credite bancare pe termen scurt acordate de bancă pentru nevoi temporare - dobânzi de plătit - provizioane pentru riscuri şi cheltuieli - venituri înregistrate în avans Structura financiară a bilanţului sau a tabloului de finanţare, prezentată de un agent economic la un moment dat, oferă informaţiile necesare pentru a ne putea pronunţa atât asupra echilibrului financiar pe termen lung (pentru o perioadă mai mare de un an), prin luarea în consideraţie a nevoilor şi resurselor permanente (stabile), cât şi asupra echilibrului financiar pe termen scurt (pentru o perioadă de până la un an) pe baza nevoilor şi resurselor temporare (ciclice).

-78Cele două tipuri de echilibre financiare sunt într-o relaţie de condiţionare reciprocă. Echilibrul financiar pe termen scurt este în acelaşi timp o premisă a echilibrului financiar pe termen lung şi invers. În situaţia în care resursele permanente ale unui agent economic depăşesc nevoile permanente, acesta beneficiază de un excedent financiar sub forma fondului de rulment financiar sau a fondului de rulment permanent ( FR ), FR = Resurse permanente - Nevoi permanente

Această expresie a fondului de rulment mai este denumită şi fond de rulment net. FR = Nevoi temporare - Resurse temporare Existenţa unui fond de rulment pozitiv atestă un echilibru financiar funcţional deoarece resursele permanente finanţează în totalitate nevoile permanente şi asigură totodată un surplus care poate fi utilizat pentru acoperirea unei părţi din nevoile temporare, diminuând riscurile ce pot apare pe termen scurt. Indicatorul care exprimă în mod corect libertatea de decizie a managerului pentru finanţarea nevoilor permanente este fondul de rulment propriu ( FRP ), care se determină ca diferenţă între capitalurile proprii şi asimilate şi nevoile permanente (activele imobilizate) şi care în condiţii minime de echilibru financiar este nul, deci nu înregistrează o mărime negativă, FRP = Capitaluri proprii şi asimilate - Nevoi permanente , sau FRP = (Resurse permanente - Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an) - Nevoi permanente Se menţionează că, în categoria capitalurilor proprii asimilate se au în vedere subvenţiile pentru investiţii (subvenţii guvernamentale şi alte resurse primite pentru finanţarea investiţiilor, precum şi a imobilizărilor primite cu titlu gratuit). În mod corespunzător se recurge şi la calculul Fondului de rulment împrumutat ( FRÎ) care se obţine astfel: FRÎ = FR - FRP = Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an Forma financiară a fondului de rulment care exprimă în ansamblu posibilităţile băneşti antrenate în activitatea economică curentă este dimensionată prin fondul de rulment total ( FRT ) care este echivalent cu nevoile temporare, FRT = Total active - Nevoi permanente FRT = Active circulante + Cheltuieli în avans = = Nevoi temporare = Active curente Analiza echilibrului financiar poate fi abordată şi prin compararea fondului de rulment permanent sau financiar ( FR ) cu necesarul de fond de rulment permanent ( NFR ).

-79Indicatorul denumit necesarul de fond de rulment permanent (NFR) se calculează pe baza următoarei relaţii: NFR = Nevoi temporar e exclusiv disponibil ităţilebăneşti dincasăşi conturi la bănci

Resursetemporar e exclusivcreditele bancare pe termen scurt,acordate pentru nevoi temporar e

Se consideră o situaţie financiară echilibrată atunci când FR ≥ NFR . Diferenţa dintre fondul de rulment permanent sau financiar şi necesarul aferent reprezintă trezoreria netă ( TN ): TN = FR - NFR sau, TN = Disponibilităţi băneşti din - Credite bancare pe termen scurt casă şi conturi la bănci Dacă fondul de rulment permanent depăşeşte mărimea necesarului de fond de rulment permanent, agentul economic dispune la încheierea exerciţiului financiar de o trezorerie netă pozitivă, de un excedent financiar, care-i asigură autonomia financiară şi respectiv echilibrul financiar pe termen scurt. În situaţia în care trezoreria netă este negativă, fondul de rulment permanent este mai mic decât necesarul de fond de rulment, agentul economic respectiv recurge la măsura de a contracta credite bancare pe termen scurt pentru acoperirea financiară a nevoilor temporare. Prin urmare, când trezoreria netă este negativă se semnalează un dezechilibru financiar la încheierea exerciţiului, care a fost acoperit prin credite pe termen scurt, crescând astfel dependenţa faţă de sistemul bancar. Analiza în dinamică a trezoreriei nete ne permite să cunoaştem fluxul de mijloace băneşti cunoscut şi sub denumirea de "cash-flow", cash −flow =TN1 −TN0

Un flux bănesc pozitiv ne permite să apreciem că există o capacitate de finanţare în creştere, o prosperitate financiară care asigură o posibilă creştere economica. Starea de echilibru sau de dezechilibru financiar este atestată şi pe baza nivelului indicatorilor care se referă la capacitatea de autofinanţare. Capacitatea de autofinanţare realizată (CAF) cuantifică proporţia efectivă în care fondul de rulment financiar sau fondul de rulment permanent (FR) acoperă nevoile temporare, CAF =

FR ⋅100 Nevoitemporar e

Capacitatea de autofinanţare necesară (CAFN) se calculează prin raportarea necesarului de fond de rulment permanent la nevoile temporare iar expresia sa cifrică dimensionează limita operaţională optimă peste care se apreciază existenţa unei stări de echilibru financiar, CAFN =

NFR ⋅100 Nevoitemporare

-80-

Analiza situaţiei financiare cu ajutorul unor metode manageriale Studiul riscului de faliment al fiecărui agent economic constituie o componentă a analizei financiare de natură managerială care se realizează cu ajutorul unor metode specifice. Aceste metode permit o diagnosticare preventivă a dificultăţilor economico-financiare şi pe această bază se poate interveni prin aplicarea unor măsuri cu efecte operative şi strategice pentru redresarea şi consolidarea stării financiare, creşterea performanţelor şi în consecinţă anularea riscului de faliment al agentului economic. Mărimea "Z" fundamentată de Altman are următoarea relaţie de calcul: Z = 12 , x1 + 14 , x2 + 3,3x3 + 0,6x4 + 10 , x5

în care variabilele x1, x2, x3, x4, x5 sunt indicatori economico-financiari cu un conţinut informaţional consistent capabili să sintetizeze prin agregare starea financiară a unui agent economic, iar constantele cu care sunt amplificaţi indicatorii sunt de natură statistică şi exprimă ponderea sau importanţa unei rate sau variabile în logica economică a evaluării riscului de faliment. Cei 5 indicatori economico-financiari luaţi în considerare la calculul mărimii "Z" sunt: x1 =

Fondulde rulment permanent Totalactive

Indicatorul x1 măsoară flexibilitatea de acţiune a agentului economic. x2 =

Profitulreinvestit Totalactive

Profitul reinvestit are în acest caz o semnificaţie mai largă, determinându-se ca diferenţă între rezultatul net al exerciţiului şi dividendele care revin acţionarilor. Indicatorul x2 exprimă capacitatea internă de finanţare a obiectivelor de dezvoltare a activităţii agentului economic. x3 =

Rezultatul economic Totalactive

Indicatorul x3 are semnificaţia de rată a rentabilităţii economice sau de eficienţă a utilizării activelor. x4 =

Valoarea de piaţăa capitalulu i subscrisşi vărsat Datoriice trebuie plătiteîntr- o perioadă maimarede un an

Indicatorul x4 măsoară nivelul de îndatorare al agentului economic prin credite contractate pentru perioade mai mari de un an. x5 =

Cifradeafaceri Totalactive

Indicatorul x5 este tot un indicator de eficienţă a utilizării activelor dar, efectul economic este exprimat prin cifra de afaceri realizată de agentul economic.

-81Conţinutul informaţional al fiecăruia dintre cei 5 indicatori permite să se aprecieze că nivelurile lor sunt cu atât mai bune cu cât înregistrează o valoare absolută mai mare. De aceea, mărimea "Z" este interpretată având în vedere următoarele intervale cifrice: - când "Z" ≤ 1,8 starea de faliment este iminentă; - când "Z" > 3 situaţia financiară este bună; - când 1,8 < "Z" ≤ 3 situaţia financiară a agentului economic este dificilă, cu performanţe vizibil diminuate, apropiate de pragul stării ce precede falimentul. Deşi metoda funcţiei "Z" este apreciată ca având aplicabilitate curentă cu bune rezultate în fundamentarea deciziilor de conducere, aceasta este marcată de o serie de dezavantaje care au un conţinut predominant subiectiv, cum ar fi: - indicatorii utilizaţi la calculul mărimii "Z" se referă la exerciţii financiare anterioare; - nivelurile ratelor economico-financiare pot fi deformate în cazul unor contabilităţi "creative" şi în consecinţă şi concluzia finală este neconformă cu realitatea; - aplicarea unor tehnologii de înregistrare contabilă diferite în timp şi spaţiu, pot deforma atât mărimea indicatorilor economico-financiari cât şi nivelul mărimii "Z", inclusiv conţinutul concluziilor. În aceste condiţii este diminuată sau chiar anulată utilitatea lor în cazul comparaţiilor efectuate în dinamică sau între diverşi agenţi economici; - evaluările contabile pot fi distorsionate prin aprecieri subiective efectuate de cenzori. Metodele manageriale de analiză şi decizie vizând starea economicofinanciara de insolvabilitate sau riscul de faliment au în vedere şi identificarea celor "10 ameninţări" pentru supravieţuirea unui agent economic şi anume: 1. Amplasarea greşită a afacerii determinată de: - aplicarea unei politici greşite de marketing; - nepromovarea unei reclame eficiente privind activitatea şi oferta agentului economic; - alegerea unei pieţe nepotrivite pentru vânzarea produselor şi prestarea serviciilor. 2. Imobilizarea în prea mare măsură a capitalului permanent în active imobilizate şi utilizarea ineficientă a acestor active. 3. Existenţa unui fond de rulment permanent insuficient pentru desfăşurarea procesului economic. 4. Inexistenţa resurselor băneşti necesare rambursării împrumuturilor scadente. 5. Gestionarea necorespunzătoare a stocurilor de resurse materiale: - existenţa unor stocuri cu mişcare lentă care depăşesc necesarul curent pentru asigurarea continuităţii şi operativităţii realizării comenzilor;

-82- supradimensionarea stocurilor de resurse materiale în raport cu cifra de afaceri şi în consecinţă o viteză de rotaţie încetinită; - existenţa unor stocuri de resurse materiale inutilizabile. 6. Adoptarea unei politici de expansiune economica necontrolată concretizată în lansarea unor produse sau oferirea unor servicii pe pieţe care nu au fost cercetate în prealabil. 7. Adoptarea unei politici inadecvate de capitalizare a unei părţi din profit (acordarea unor dividende mari acţionarilor şi reducerea posibilităţilor de reinvestire). 8. Lipsa de experienţă în administrarea patrimoniului şi o calificare necorespunzătoare a personalului din punct de vedere profesional. 9. Existenţa unei fluctuaţii pronunţate a personalului, ca urmare a unei politici salariale necorespunzătoare sau nestimulative (salarii mai mici şi condiţii de muncă dificile sau nefavorabile). 10. Procesul de informare şi de relaţii cu partenerii de piaţă este dominat de o birocraţie excesivă. Practica internaţională de analiză şi diagnostic a pericolului de faliment recomandă şi folosirea unor procedee operative cu un conţinut orientativ care permit detectarea iniţială a pericolului, luând în considerare următoarele indicii: -transferarea recentă a contului de disponibil bănesc de la o bancă la altă bancă; -depăşirea limitelor de apelare la credite, în special pentru nevoi curente, fără explicaţii satisfăcătoare; -nerespectarea unui raport optim între datorii şi capitalul propriu; -furnizarea cu întârziere a informaţiilor financiare; -schimbarea experţilor contabili; -modificări în aparatul de conducere. Consistenţa concluziilor privind starea economico-financiară a unui agent economic creşte pe măsură ce în analiză sunt aplicate mai multe metode de natură managerială.