Analiza Diagnostic A Unei Firme De Constructii.docx

CUPRINS .....................................................................................................................................2 CAPITOLUL 1. ANALIZA DIAGNOSTIC 1.1. Conţinut şi abordare .......................... .........................................................3 1.2. Obiectivele analizei diagnostic ..................................................................5 1.3. Importanta analizei diagnostic....................................................................6 1.4. Descrierea societaţii....................................................................................7 CAPITOLUL 2. ANALIZA BILANŢULUI ŞI A CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE

2.1. Noţiuni introductive ......................... .........................................................13 2.2. Analiza indicatorilor echilibrului financiar.Studiu de caz .........................14 2.3. Analiza contului de rezultate.......................................................................26 2.3.1. Contul de rezultate.Studiu de caz.............................................................28 2.3.2. Capacitatea de autofinanţare....................................................................29 CAPITOLUL 3. ANALIZA RENTABILITAŢII 3.1. Noţiuni introductive .......................... .........................................................32 3.2. Rate de rentabilitate economică.Studiu de caz ..........................................33 STUDIU DE CAZ ..........................................34 3.3. Rate de rentabilitate financiară.Studiu de caz.............................................37 STUDIU DE CAZ ..........................................38

CAPITOLUL 4. ORIENTARI NOI IN ANALIZA PERFORMANTELOR 4.1. Metoda de analiza S.W.O.T. Introducere...................................................46 4.2. Analiza S.W.O.T. Aspecte teoretice...........................................................48 CAPITOLUL 5. CONCLUZII ŞI PROPUNERI. ..................................................52 BILIOGRAFIE..........................................................................................................54

1

INTRODUCERE Lucrarea prezintă principalele aspecte teoretice de fundamentare şi analiză a rentabilitaţii şi riscului întreprinderii.Pe baza modelului întreprinderii AGISFOR SRL s-a realizat exemplificarea aspectelor teoretice. Primul capitol al lucrării prezintă o prezentare a societăţii AGISFOR SRL şi o serie de aspecte privind importantă şi necesitatea efectuării analizei diagnostic. În al doilea capitol al lucrării prezentaţi, analizaţi şi prelucrarti o serie de indicatori ce vor stă la baza analizei rentabilităţii întreprinderii precum şi riscului comportat de acesta. Al treilea capitol prezintă analiză rentabilităţii propriu zisă şi cuprinde sistemul ratelor pe baza cărora se apreciază gradul de independenţa economică şi financiară a întreprinderii,precum şi elementele care permit detectarea la momentul oportun a diferitelor cauze care generează schimbări nedorite în activitatea întreprinderii. Capitolul patru prezintă un model de analiză complexă folosit pe plan internaţional pentru a obţine o imagine de ansamblu a tuturor elementelor interne şi externe care pot afecta întreprinderea la un moment dat. Ultimul capitol al lucrării cuprinde concluzii si propuneri. Pe baza acestei analize pot fi adoptate strategii de valorificare a elementelor favorabile şi de contracarare a celor nefavorabile.

2

CAPITOLUL 1 ANALIZĂ DIAGNOSTIC 1.1.Conţinut şi abordare Din punct de vedere etimologic, diagnosticul înseamnă capacitatea de discernământ şi este organic implicat în teoria şi practică medicală, iar prin analogie, în activitatea întreprinderii că organism social. Cuvântul diagnostic îşi are originea în cuvântul grecesc"diagnostikos" care înseamnă apt de a discerne, de a delimita cu obiectivitate un subiect oarecare după manifestările acestuia. Într-o accepţiune sintetică, analiză diagnostic presupune reperarea simptomelor şi a disfuncţionalităţilor unei întreprinderi, cercetarea şi analiză faptelor şi responsabilităţilor, identificarea cauzelor care le-au generat, elaborarea unor programe de acţiune, prin a căror aplicare să se asigure redresarea sau ameliorarea performanţelor. Efectuarea unui diagnostic a unei firme poate fi motivată nu numai de situaţia în care această are dificultăţi, ci şi atunci când "întreprinderea are o bună stare de sănătate, dar se doreşte îmbunătăţirea ei". Specialişti în domeniu precum: Fayol H., Osear J., Norbert Wiener, G, P1esoianu au definit analiză diagnostic că fiind o etapă, un proces, o metodă sau un rezultat. Prin analogie cu medicină, diagnosticul presupune atât un studiu al stării pacientului (simptomologia), determinarea cauzelor (etimologia), cât şi prescrierea măsurilor de remediere corespunzătoare( terapeutică). În accepţiunea specialistului Jean Pierre Thibout, analiză diagnostic Urmăreşte să găsescă răspuns unor probleme, cum ar fi:  Care sunt rezultatele întreprinderii?  Dacă sunt sau nu satisfăcătoare şi de ce?  Cum au fost performanţele?  Care sunt performanţele şi obiectivele dorite?  Ce trebuie făcut pentru atingerea lor?  Care sunt măsurile concrete ce se urmăresc a fi întreprinse, atât pe termen scurt cât şi pe termen lung? 3

Analiză diagnostic nu se limitează la radiografierea şi aprecierea stării diferitelor fenomene, ci constitue si partea organică a gestiunii previzionale, respectiv a managementului strategic. În opinia lui Peter Druker, recunoscut specialist în management, un conducător eficient consacră 50% din timpul sau diagnosticării activităţii. Subordonat în principal managementului intern, spaţiul în care se realizează diagnoză poate fi reprezentat schematic. Pentru aprecierea perlormantelor, rezultatele reale se raportează la valori de funcţionare normale ale sistemului (previzionate, programate), precum ŞI la valori ale concurenţei sau nivelului mediu al sectorului de activitate. Diagnosticul, mai ales cel intern, realizat că sistem permanent de supraveghere şi control al întreprinderii este sensibil substanţial prin explicarea cauzală a simptomelor negative, a abaterilor de la regimul normal de funcţionare. Diagnosticul economico-financiar este un instrument la îndemână managerilor care permite formularea unor judecaţi de valoare calitative şi/sau cantitative privind starea,dinamică şi perspectivele unui agent economic.Diagnosticul se realizează de conducerea firmei,de cadre abilitate ale acesteia ,de specialişti externi,de echipe mixte formate din specialişti externi şi interni. În diagnosticare este esenţial să se înţeleagă obligativitatea implicării macanismului cauza-efect După cum afirmă un specialist în management, "dereglări le în funcţiunea întreprinderii apar că urmare, fie a deficietelor în elaborarea programului, fie a deficienţelor apărute în executarea obiectivelor, în sistemul motivaţiilor şi schimbării condiţiilor după începerea execuţiei ".

4

1.2.0biectivele analizei diagnostic Obiectivele analizei diagnostic sunt:  realizarea unui sistem de organizare şi conducere corespunzătoare etapei în care se află, care să dea o structura echilibrată întreprinderii şi să asigure îndeplinirea corespunzătoare a funcţiilor sale;  prevenirea fenomenelor producătoare de dezechilibre structurale sau dezechilibre funcţionale că urmare a influenţei factorilor interni şi externi, a căror integrare în sisteme trebuie făcută fără deranjamente;  găsirea cailor şi mijloacelor de remediere a eventualelor dezechilibre şi tulburări puse în evidenţă în cadrul sistemului de organizare şi conducere existent;  precizarea direcţiilor de dezvoltare a rezultatelor favorabile din sistem şi a performanţelor ce se vor obţine cu o utilizare eficientă a resurselor disponibile. Succesul analizei diagnostic depinde de respectarea următoarelor cerinţe:  analiză diagnostic presupune observarea, identificarea, analiză problemelor şi elaborarea recomandărilor şi soluţiilor optime;  în cadrul analizei diagnostic nu se prescriu soluţii "prefabricate";  analiză diagnostic se desfăşoară într-o perioada limita de timp;  analiză diagnostic trebuie efectuată de specialişti în organizare si conducere care să nu fie în cadrul întreprinderii analizate pentru a putea îndeplinii criteriul obiectivităţii;  soluţiile şi recomandările în analiză diagnostic depind în cea mai mare măsură de modul în care "pacientul" a fost convins de necesitatea luării unor măsuri coercitive. În ultima instanţa diagnosticul economică-financiar ,are rolul de a găsi soluţii problemei puse de insuficiente resurselor faţă de nevoi, problema fundamentală a tuturor sistemelor şi care se face tot mai simţită în zilele noastre.

5

1.3.Importantă analizei diagnostic Întreprinderea , că sistem, este un organism social economic complex, compus din subsisteme între care există multiple legături dinamice. Activitatea sistemului şi a subsistemelor sale este influenţată de o mulţime de factori, a căror acţiune trebuie cunoscută pentru a asigura o funcţionare stabilă şi optimă într-un mediu dinamic. În procesul de asigurare a funcţionarii normale a întreprinderii că sistem, un rol deosebit de important revine analizei economice, de diagnoză şi reglare a activităţii şi acţiunii factorilor determinaţi. Diagnoză presupune cercetarea funcţionarii sistemului sub raport structural şi funcţional cauzal şi se întemeiază pe baza informaţiilor de stare ale acestora. În întreprinderea turistică, între obiectivele prestabilite şi cele efectiv realizate pot apărea neconcordanţe ce conduc la dereglarea funcţionarii sistemului. Pe baza analizei se stabilesc abaterile faţă de termenul de referinţă, se determina eventualele puncte de dezechilibru, se stabilesc factorii şi cauzele dereglării sistemului. Esenţă metodei în identificarea şi evaluarea relaţiei cauza-efect. În fapt, calitatea diagnosticului depinde tocmai de măsură în care s-au identificat cauzele generatoare de disfuncţionalităţi şi aspecte pozitive şi, ulterior, de corelarea recomandărilor cu cauzele respective. "Prin urmare, scopul analizei diagnostic este că, în urmă reglării sistemului, să se ajungă la o comandă optimă, astfel încât să se asigure maximizarea funcţiei obiectiv". Diagnosticul subscris funcţiei de evaluare reflectă modul de valorificare a potenţialului tehnico-economic al întreprinderii,în accepţiunea de "potenţial" circumscris în nivelele maxime şi minime ordonate de sistemul de conducere al acesteia.Nu trebuie însă omis "vectorul" privind perfecţionarea funcţiei analizei de evaluare şi de dezvoltare a capacităţii de diagnoză care trebuie să reflecte fidel fenomenele economico-financiare, să satisfacă cerinţele definite, compatibile cu capacitatea cognitiv-informaţională a fiecăruia,să contribuie la dinamizarea funcţiilor sistemului.să armonizeze interesele individuale şi cele generale. Raţiunea întreprinderii de a există, este condiţionată de capacitatea acesteia de a răspunde în mod durabil nevoilor pieţei, de o funcţionare stabilă şi eficientă. Aptitudinea întreprinderii de a fi rentabilă se reflectă sintetic în rezultatele analizei diagnostic. Analiză diagnostic are rolul de a cuantifica aspectele de ordin cantitativ şi calitativ privind performanţele economico-financiare realizate, de a reflectă păstrarea 6

puterii şi autonomiei financiare a întreprinderii, ceea ce conduce la realizarea respectivelor performanţe. De asemenea are rolul de a semnala deficienţele de ordin financiar privind degradarea rentabilităţii şi creşterea riscului,de a evalua calitatea managementului prin nivelul performanţelor obţinute, a schimbului şi consumului de a oferi pe aceste baze informaţii certe privind modul de gestionare a patrimoniului, prefigurând totodată cerinţele supravieţuirii în viitor a întreprinderii.

1.4..Descrierea societăţii

ISTORIC Cu o experientă de peste 30 de ani in domeniul fundaţiilor speciale, forajelor in construcţii, AGISFOR SRL execută: consolidarea terenurilor slabe de fundare (prin injecţii de lapte de ciment, coloane de balast,etc), fundaţii de adâncime ( piloţi foraţi sub protecţie de noroi betonitic, piloţi foraţi cu tubing recuperabil, etc), sprijinire excavaţiilor cu piloţi foraţi perimetrali ( tangenţi, secanţi, distanţi, berlineza), puţuri de epuisment. Toata gama de lucrări de fundaţii speciale, foraje. S.C. AGISFOR – srl Bucureşti execută lucrări specifice de investigare a terenului prin execuţia de foraje geotehnice însotite de prelevarea de probe netulburate din sol , determinări insituu ale caracteristicilor terenului prin penetrometrie dinamică cu ajutorul penetrometrului BOROSS , prin Standard Penetration Test , si prin penetrometrie statică . De asemenea pe probele prelevate din foraje se execută încercări de laborator . Se determină nivelul panzei freatice , starea acestuia ( stabil , ascensional ),se efectueaza determinări ale permeabilităţii terenului , precum si analize chimice pe prode de apa prelevate din foraj. În urma analizării tuturor rezultatelor se întocmeşte un referat care include recomandări privind soluţiile de fundare posibile.Astfel de lucrări firma executa in Bucureşti si in ţară , având totodată si lucrări executate in străinatate ( Libya , Egipt , Yemen , Iordania , Klivoirog ). 7

ORGANIGRAMA SCOCIETĂŢII

8

SERVICII OFERITE

AGISFOR SRL Bucuresti executa la cele mai avantajoase tarife:  CONSOLIDĂRI DE TERENURI SLABE: -piloţi de balast -perne de balast -injecţii de înaltă presiune -injecţii de lapte de ciment  LUCRĂRI DE SPRIJINIRE: -piloti forati secanti -piloti forati cvazitangenti -piloti distantati -pereti mulati -sprijinire berlineza -palplanşe  FUNDAŢII DE ADÂNCIME:- piloti forati: - in tub recuperabil -sub protecţie de noroi bentonitic

  



-coloane de balast -piloţi foraţi sub protecţie de noroi bentonitic D=0.35, 1.5 m -piloţi foraţi cu tub recuperabil având diametrul D = 0.62, 1.2 m EPUISMENTE: -de suprafaţă -de adâncime STUDII GEOTEHNICE PROIECTARE: -sprijiniri clădiri si excavaţii -fundaţii speciale -sisteme de epuisment -încărcări de proba pe piloţi / barete SPRIJINIREA EXCAVATIILOR CU PILOTI FORATI PERIMETRALI:- tangenţi -secanţi -distantaţi -berlineza

9

PRINCIPALELE LUCRĂRI Lucrări de studii geotehnice mai recente sunt urmatoarele: 1. Opera Centre Bucureşti 2. Sediul Mecano Export de pe Bdul. Dacia Bucureşti 3. Sediul CONNEX din Str. Vasile Milea Bucureşti 4. Sediul CONNEX din Piaţa Charles de Gaulle Bucureşti 5. Sediul CONNEX din Craiova 6. Imobil situat in Str. Armeneasca Bucureşti 7. Europa House din Piata Victoriei Bucureşti 8. Bucharest Business Park – fântâna Mioriţa 9. Sediul ALPHA BANK din Str. Pangrati Bucureşti 10.Fabrica de pal din Calaraşi 11.Ansamblul de locuinţe din Str. Gh. Titeica Bucureşti 12.Complex BILLA din Str. Barbu Văcărescu Bucureşti 13.Complex BILLA din Deva 14.Complex comercial MALL Lujerului Bucureşti 15.Complex comercial TOMIS MALL Constanta 16.Complex comercial CARREFOUR Militari Bucureşti 17. Palatul de Justitie Bucureşti 18.Palatul Patriarhal Bucureşti 19.Castelul PELES Sinaia 20.Palatul SIGHISOARA din Sighisoara 21.Hotel SOFITEL Bucureşti 22.Combinatul Petrochimic Midia – Navodari 23.Platforma Combinatului Siderurgic Galaţi ( SIDEX ) 24.Diverse immobile cu destinatie de locuinta

10

11

CLIENŢI                        

Opera Centre Bucuresti Sediul Mecano Export de pe Bdul. Dacia Bucureşti Sediul VODAFONE din Str. Vasile Milea Bucureşti Sediul VODAFONE din Piata Charles de Gaulle Bucureşti Sediul VODAFONE din Craiova Imobil situat in Str. Armeneasca Bucureşti Europa House din Piata Victoriei Bucureşti Bucharest Business Park – fântâna Mioriţa Sediul ALPHA BANK din Str. Pangrati Bucureşti Fabrica de pal din Calaraşi Ansamblul de locuinţe din Str. Gh. Titeica Bucureşti Complex BILLA din Str. Barbu Vacarescu Bucureşti Complex BILLA din Deva Complex comercial MALL Lujerului Bucureşti Complex comercial TOMIS MALL Constanţa Complex comercial CARREFOUR Militari Bucureşti Palatul de Justitie Bucureşti Palatul Patriarhal Bucureşti Castelul PELES Sinaia Palatul SIGHISOARA din Sighişoara Hotel SOFITEL Bucureşti Combinatul Petrochimic Midia – Năvodari Platforma Combinatului Siderurgic Galaţi ( SIDEX ) Diverse imobile cu destinaţie de locuinţă

12

CAPITOLUL 2 ANALIZA BILANŢULUI ŞI A CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE

2.l.Noţiuni introductive Conducerea eficientă a activităţii oricărui agent economic şi cunoaşterea rezultatelor obţinute, inclusiv a aspectelor legate de rezultatele finale, sunt posibile în activitatea curentă prin analizarea datelor asigurate de evidenţa economică, în cadrul căreia locul cel mai important îl ocupă evidente contabila, însă în cea de perspectiva acest deziderat se poate realiza numai prin analiză informaţiilor pe care le oferă bilanţul contabil. Bilanţul contabil poate fi definit ca documentul de sinteză cel mai important, care asigură centralizarea şi generalizarea datelor agenţilor economici şi instituţiilor publice, într-o formă sintetică şi unitară, care permite o prezentare de ansamblu, o analiză detaliată şi um control al activităţii derulate şi rezultatelor obţinute la sfârşitul fiecărei perioade de gestiune. Bilanţul contabil trebuie să prezinte datele după un sistem unitar după aceleaşi norme metodologice, ceea ce reprezintă o altă condiţie necesară pentru îndeplinirea rolului său şi totodată pentru aprecierea corectă şi comparativă a activităţii şi pentru realizarea centralizării la direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlul financiar de stat şi la alte organisme interesante. Pentru a putea prezenţa şi analiză principalii indicatori de echilibru financiar, este necesară, în prealabil,o prezentare a bilanţului şi a contului de profit şi pierdere. Datele necesare analizei financiare sunt preluate din bilanţul financiar. Constructia bilanţului financiar necesită o tratare a posturilor de activ şi pasiv după criterii de lichiditate- exigibilitate.

13

Active:  imobilizari(necorporale, corp orale, financiare) sau alocări permanente;  active circulante(stocuri, creanţe, disponibilităţi)sau alocări ciclice . Elementele de pasiv sunt structurate după gradul crescător de exigibilitate.Astfel, se vor înscrie mai întâi capitalurile proprii provenite de la asociaticat şi din reînvestiri, apoi capitaluri din surse publice(subvenţii,provizioane reglementate) şi datoriile pe termen lung care formează sursele permanente, urmând apoi datoriile pe termen scurt care mai poartă şi denumirea de surse ciclice sau temporare. 2.2.Analiza indicatorilor echilibrului financiar SITUAŢIA NETĂ SN=Activ total-Datorii totale Situaţia netă pozitivă şi crescătoare reflectă o gestiune economică sănătoasă.Creşterea situaţiei nete marchează atingerea obiectivului major al gestiunii financiare şi anume maximizarea valorii întreprinderii, respectiv a valorii capitalurilor proprii. Această creştere este consecinţă reînvestirii unei părţi din profitul net şi a altor elemente de acumulări. Valoarea negativă a situaţiei nete evidenţiază o situaţie prefalimentara.Această este consecinţă încheierii cu pierdere a exerciţiilor anterioare. FONDUL DE RULMENT Pentru că întreprinderea aş dispunha de o marja de siguranţă împotriva factorilor neprevăzuţi ce i-ar putea afecta activitatea, trebuie că alocările permanente aş fie acoperite din surse permanente.Cu cât sursele permanente sunt mai mari decât alocările permanente cu atât întreprinderea beneficiază de um grad de siguranţă mai mare. Fondul de rulment este expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung. FR=Surse permanente – Alocări permanente 14

Creşterea fondului de rulment reflectă alocarea tuturor acumulărilor nete ale exerciţiului anterior pentru creşterea activelor circulante Mărimea negativă a fondului de rulment reflectă absorbirea unei părţi din sursele temporare pentru finanţarea unor necesităţi permanente.

NEVOIA DE FOND DE RULMENT Nevoia de finanţare sau nevoia de fond de rulment: NFR= Alocări temporare - Surse temporale Dacă nevoia de fond de rulment este pozitivă, atunci ea semnifică un surplus de nevoi temporale în raport cu sursele temporare posibile de mobilizat.Această situaţie poate fi considerată normală numai dacă este rezultatul unei politici de investiţii prin creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare.În caz contrar, nevoia de fond de rulment poate evidenţia um decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi creanţele şi exigibilitatea datoriilor de exploatare. Dacă nevoia de fond de rulment este negativă, atunci ea semnifică un surplus de surse temporale în raport cu nevoile corspunzătoare de capitaluri circulante.Ea poate fi apreciată favorabil, dacă este rezultatul accelerării rotaţiei activelor circulante şi al angajării de datorii cu scadente mai relaxante.În caz contrar ea nu poate fi decât consecinţă unor întreruperi temporare în aprovizionarea şi reînnoirea stocurilor. TREZORERIA NETĂ Dacă fondul de rulment la um moment dat este superior nevoii de fond de rulment, atunci excedentul de finanţare se regăseşte sub formă unei trezorerii nete(TN). TN= Fond de rulment –Nevoia de fond de rulment Trezoreria netă este expresia cea mai concludente a desfăşurării unei activităţi 15

echilibrate şi eficiente. Trezoreria netă pozitivă evidenţiază faptul că exerciţiul financiar s-a încheiat cu um surplus monetar, expresie concretă a profitului net din pasivul bilanţului şi a altor acumulări băneşti.Acest excedent poate fi plasat eficient şi în siguranţă pe piaţă monetară sau pe piaţă financiară. Trezoreria netă negativă evidenţiază um dezechilibru financiar la încheierea exerciţiului.Deficitul monetar astfel constatat este acoperit prin angajarea de noi credite pe termen scurt.

Analiză indicatorilor echilibrului financiar.Studiu de caz Bilanţul poate fi definit ca document contabil de sinteză întocmit de firme, de obicei pe perioada unui an. El se prezintă sub forma unui tablou ce cuprinde două părţi:  activul, ce reflectă în expresie bănească totalitatea bunurilor deţinute de societate  pasivul, ce reflectă sursele financiare de constituire a bunurilor înscrise în activ Bilanţul contabil constituie principala sursă de informaţie, analiză şi fundamentare a deciziilor pentru adunarea acţionarilor, reflectând modificările survenite în situaţia patrimonială a firmei, precum şi rezultatele financiare obţinute în perioada analizată.

16

ELEMENTE DE BILANT TOTAL ACTIVE ACTIVE IMOBILIZATE ACTIVE CIRCULANTE Stocuri Creante Disponibilitati banesti

BILANT CONTABIL 2008 2009 13689855 20291858 9950691 9887533 3613108 10278269 158952 381192 2151509 5172428 1302647 4724649

2010 16843938 7602603 9131438 354324 3967769 4809345

2011 18599169 9251397 9320759 202596 6894803 2223360

U.M. lei 2012 15139043 9086715 6021767 299995 5140718 581054

CHELTUIELI IN AVANS TOTAL PASIV CAPITAL PROPRIU Capital social Provizioane Rezerve DATORII TOTALE Pe termen scurt Pe termen lung VENITURI IN AVANS

126056 13689855 4658362 100000 1970057 0 6935380 4126413 2808967 126056

109897 16843938 11830097 1000000 1226621 0 3787220 2016542 1770678 0

27013 18599169 11036706 1000000 799358 0 6762406 4953221 1809185 699

30561 15139043 11298115 1000000 1021322 0 2816058 1831221 984837 3548

126056 20291858 10989358 1000000 1544097 0 7758403 5015112 2743291 0

17

Reprezentarea grafica:

BILANT CONTABIL 25000000

20000000

15000000 TOTAL ACTIVE

CAPITAL PROPRIU 10000000

DATORII TOTALE

5000000

0 2008

2009

2010

2011

2012

18

Contul de profit și pierdere sau contul de rezultate este documentul financiar - contabil de sinteză care măsoară performanţa activităţii unei întreprinderi, în cursul unei perioade date. Acesta se identifica cu traiectoria de transformare a veniturilor încasabile si a cheltuielilor plătibile, traiectorie ce se finalizează la sfarşitul perioadei de calcul prin profitul net.

CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERI 2008

VENITURI TOTALE venturi din exploatare venituri financiare venituri excepţionale CHELTUIELI TOTALE cheltuieli din exploatare cheltuieli financiare cheltuieli exceptionale REZULTATUL BRUT rezultatul exploatării rezultatul financiar rezultatul excepţional IMPOZIT PE PROFIT REZULTATUL NET PROFIT PIERDERE

2009

2010

2011

2012

30500793 32851828 -2351035 0 26865653 26163411 702242 0 3635140 6688417 -3053277 0 344543

37344111 41088118 -3744007 0 27746964 20454124 685823 0 9597147 20633994 -4429830 0 121566

14729102 11959832 2769270 0 13719643 10442512 442670 0 1009459 1517320 2326601 0 265411

15547017 10907256 4639761 0 14322158 12951210 452296 0 1224859 -2043954 4187465 0 256651

15841654 11697221 4144433 0 15580245 13654111 295451 0 261409 -1956890 3848982 0 153461

3290597 0

9475581 0

744048 0

968208 0

107948 0

19

Reprezentarea grafica:

VENITURI TOTALE

CHELTUIELI TOTALE

PROFIT

37344111

30500793 26865653

27746964

14729102

13719643

15547017 14322158

15841654 15580245

9475581

3290597

744048 2008

2009

2010

968208 2011

107948 2012

20

1.SITUAŢIA NETĂ

ANUL 2008 2009 2010 2011 2012

Activ total(mii lei) 13689855 20291858 16843938 18599169 15139043

Datorii totale (mii lei) 6935380 7758403 3787220 6762406 2816058

SN (mii lei) 6754475 12533455 13056718 11836763 12322985

După cum se poate observă întreprinderea AGISFOR SRL prezintă pe parcursul primilor 3 ani o situaţie netă pozitivă şi în creştere, lucru ce poate fi interpretat ca fiind rezultatul unei gestiuni echilibrate ce a condus la o creştere a valorii întreprinderii.În anul 2011 se produce o scădere faţă de anii precedenţi datorită creşterii datoriilor şi în 2012 se observă o creştere faţă de anul precedent că umare a scăderii activelor.

21

În dinamică situaţia netă se prezintă astfel:

Situația netă 14000000 12000000

Valoare

10000000

8000000 6000000

SN (mii lei)

4000000 2000000 0 2008

2009

2010

2011

2012

Anul

2.FONDUL DE RULMENT Fondul de rulment evidenţiază măsură în care s-a realizat echilibrul financiar pe termen lung la nivel de întreprindere. Pentru societate fondul de rulment se prezinta astfel: ANUL 2008 2009 2010 2011 2012

Alocaţii permanente 9950691 9887533 7602603

Surse fin. Per. 7467329 13732649 13600775

9251397

12845891

9086715

12282952

SN 6754475 12533455 13056718 11836763 12322985

FR -2483362 3845116 5998172 3594494 3196237 22

Fondul de rulment este negativ pe o perioada de 1 ani. Valoarea negativă a fondului de rulment reflectă faptul că lichidităţile potenţiale nu acoperă în totalitate exigibilitatile potenţiale, întreprinderea având dificultăţi în ceea ce priveşte echilibrul financiar. În acest caz firma va fi nevoită să angajeze resurse externe pentru a acoperi nevoile ciclului de exploatare. Mărimile pozitive din anii următori au apărut că urmare a respectării realizării lucrărilor la standarde internaţionale şi în intervale de timp scurte, respectându-se condiţiile de concurenţă în care activează întreprinderea. Reprezentarea grafica a situaţiei nete se prezintă astfel:

Fondul de rulment 7000000 6000000 5000000

Variația FR

4000000 3000000

2000000

Fondul de rulment

1000000 0

-1000000

2008 2009 2010 2011 2012

-2000000 -3000000

Anul

3.NEVOIA DE FOND DE RULMENT

Anul 2008 2009 2010 2011 2012

Alocaţii temporare 2310461 5553620 4322093

Surse fin. Temporare 4126413 5015112 2016542

7097399

4953221

5440713

1831221

NFR -1815952 538508 2305551 2144178 3609492

23

Nevoia de fond de rulment 4000000 3000000

Variația NFR

2000000 1000000 NFR

0 2008

2009

2010

2011

2012

-1000000 -2000000 -3000000

Anul

Mai sus am prezentat valorile nevoii fondului de rulment pe durata celor 5 ani şi reprezentarea grafică a acestuia. Pe perioada de analiză se constată că indicatorul prezintă fluctuaţii în ultimii 4 ani având doar valori pozitive. În anul 2008 se poate observă o valoarea negativă a acestui indicator,semnificând un surplus de surse temporale în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante.

24

4.TREZORERIA NETĂ

Anul 2008 2009 2010 2011 2012

FR -2483362 3845116 5998172 3594494 3196237

NFR -1815952 538508 2305551 2144178 3609492

TN -667410 3306608 3692621 1450316 -413255

Reprezentarea grafica a trezoreriei nete se prezintă astfel:

Variația TN

Trezoreria netă 4000000 3500000 3000000 2500000 2000000 1500000 1000000 500000 0 -500000 -1000000

TN

2008

2009

2010

2011

2012

Anul

Indicatorul trezorerie netă prezintă valori pozitive însă nu constante cu descreşteri şi creşteri de la an la an pe întreagă perioada analizată, lucru ce se poate observă în tabelul de mai sus.Trezoreria netă negativă opţinută în anul 2008 si anul 2012 evidenţiază un dezechilibru financiar la încheierea exerciţiului.Deficitul monetar astfel constatat este acoperit prin angajarea de noi credite pe termen scurt.

25

2.3.Analiza contului de rezultate Contul de profit şi pierdere arată, pe baz fluxurilor economice generatoare de venituri şi cheltuieli, într-o perioadă dată, cum s-a ajuns de la starea patrimonială iniţială la cea finală reflectată în bilanţul de la începutul respectiv sfârşitul exerciţiului. Cheltuielile cuprind totalitatea elementelor de costuri suportate de întreprindere în cursul exerciţiului sub forma sumelor sau valorilor platite sau de plătit pentru consumurile, lucrările şi serviciile de care a beneficiat întreprinderea, cheltuielile cu personalul,cheltuieli excepţionale etc. Principalele elemente care formează veniturile unităţii patrimoniale sunt sumele sau valorile încasate sau de încasat din livrarea de bunuri,executarea de lucrări şal prestarea de servicii, venituri excepţionale.În cadrul veniturilor mai intră şi producţia stocată, producţia imobilizată şi diminuările sau anulările de provizioane. Rezultatul exerciţiului se determina că diferenţa între veniturile si cheltuielile exerciţiului indiferente de dată încasării sau plăţii acestora. SOLDURILE INTERMEDIARE DE GESTIUNE Structura contului de profit şi pierdere pe cele trei tipuri de activităţi permite degajarea unor şolduri de acumulări băneşti potenţiale, destinată să îndeplinească anumită funcţie de remunerare a funcţiei de producţie şi de finanţare a activităţii viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune. Fiecare sold intermediar reflectă rezultatul gestiunii financiar la treapta respectivă de acumulare astfel:  Valoare adăugată=Producţia exerciţiului - Consumuri externe  Excedentul brut din exploatare=Valoarea adăugată+Subvenţii de exploatare- Cheltuieli de personal-Impozite, taxe, vărsăminte asimilate  Profitul din exploatare =EBE+Reluări asupra provizioanelor+Alte venituri- Amortizări şi provizioane calculate- Alte cheltuieli  Profitul curent =Profitul din exploatare+Venituri financiare-Cheltuieli financiare 26

 Profitul net =Profitul curent+Rezultatul excepţional-Participarea salariaţilor- Impozitul pe profit. Marja comercială este principalul indicator de apreciere a performanţelor unei activităţi comerciale-Vizează întreprinderile comerciale sau activitatea comercială a întreprinderilor cu activitate mixtă.Activitatea comercială presupune cumpărarea şi vânzarea mărfurilor Valoarea adăugată exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producţie, îndeosebi a forţei de muncă şi a capitalului, peste valoarea bunurilor şi serviciilor provenind de la terţi.Reprezintă sursă de acumulări băneşti din care se face remunerarea participanţilor direcţi sau indirecţi la activitatea economică a întreprinderii. EBE reprezintă acumularea brută din activitatea de exploatare , o resursă principala a întreprinderii , cu influenţă hotărâtoare asupra rentabilităţii economice şi a capacităţii potenţiale de auto finanţare a investiţiilor. Profitul din exploatare exprimă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de exploatare, prin deducerea tuturor cheltuielilor din veniturile exploatării . Profitul curent este determinat atât de rezultatul exploatării normale şi curente cât şi de cel al activităţii financiare. Profitul net exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare cu care sunt remuneraţi actionarii pentru capitalurile proprii subscrise.

27

2.3.1.Contul de rezultate.Studiu de caz

SPECIFICATIE (+)PRODUCTIA REALIZATA(CA) (-)cheltieli privind materialele (=)VALOAREA ADAUGATA (-)cheltieli privind salariile (-)impozite si taxe (=)EXCEDENTUL BRUT DE EXPLOATARE (-)amortizarea (-)rezerve financiare (=)PROFIT DIN EXPLOATARE (+)venituri financiare (-)cheluieli financiare (=)PROFITUL CURENT (-)impozitul pe profit (=)PROFIT NET

CONTUL DE REZULTATE 2008 2009 30373814 36797255 10124605 12265752 20249209 24531503 8099684 11150683

2010 14099121 4699707 9399414 4272461

2011 13018810 4339603 8679207 3945094

2012 15716061 7858031 7858031 3929015

674974

817717

313314

289307

314321

11474552 2985207 1518691 6970654 -2351035 702242 3917377 626780 3290597

12563103 2471883 1839863 8251357 -3744007 685823 3821527 611444 3210083

4813639 1900651 704956 2208032 2769270 442670 4534633 725541 3809092

4444806 2312849 650941 1481016 4639761 452296 5668481 906957 4761524

3614694 2726015 785803 102876 4144433 295451 3951858 632297 3319561

Prezentare in forma grafica: 40000000 35000000 30000000 CA

25000000

VA EBE

20000000

Pexp 15000000

PC Pnet

10000000 5000000 0 2008

2009

2010

2011

2012

28

2.3.2.Capacitatea de auto finanţare Sursele destinate autofinanţării se formează în cadrul întreprinderii reprezentând deci surse interne, în principal aceste surse provin din excedentul monetar creat de operaţiuni economice şi financiare, adică din diferenţe dentre fluxurile positive şi negative, respectiv încasări şi plăti.Exedentul brut de exploatare se compune din rezultate pozitive ale procesului economic, precum şi din fondul de amortizare creat. Capacitatea de auto finanţare reprezintă um surplus monetar care se obţine că rezultat al tuturor operaţiunilor de încasări şi plăti efectuate de întreprindere într-o perioada de timp, având în vedere şi incidente fiscale.Pentru determinarea capacităţii de autofinanţare trebuie avute în vedere atât variabilele financiare cât şi cele economice.Variabilele financiare au în vedere politică de împrumut promovată de întreprindere iar variabilele economice pornesc de la previziunile de vânzări şi previziunile asupra costurilor.De regulă, auto finanţarea efectivă este mai mică decât capacitatea de autofinanţare.Nu totalitatea capacităţii de auto finanţare rămâne la dispoziţia întreprinderii pentru necesităţile de finanţare internă. Capacitatea de auto finanţare poate fi determinată prin 2 metode:  Metodă deductivă  Metodă aditivă Cea mai folosită metodă pentru calculul CAF este metodă deductivă ceea ce presupune un calcul mult mai simplificat iar rezultatul în ambele cazuri este acelaşi Calcul CAF prin metoda deductiva Excedentul brut al exploatarii +alte venituri din exploatare -alte cheltuieli din exploatare +venituri financiare -cheltuieli financiare +venituri exceptionale -cheltuieli exceptionale =CAF

29

Calcul CAF prin metodă aditivă Rezultatul net +amortizări şi provizioane calculate -cote părţi din subvenţii pentru investiţii virate asupra rezultatului exerciţiul -re luări asupra amortizmentelor şi provizioanelor -venituri din cesiunea elementelor de activ +valoarea net contabila a elementelor de activ cedate = CAF Capacitatea de autofinanţare este un indicator de mare expresivitate economică reflectând forţă financiară a unei societăţi comercială,garanţia securităţii şi independente acesteia.Întreprinderile cu o bună capacitate de finanţare îşi micşorează riscul financiar fiind în măsură să surmonteze greutăţile perioadei de criză economică, când accesul la credite este dificil din cauza dobânzilor ridicate. Capacitatea de aurofinantare este um indicator de lichiditate financiară şi solvabilitate care ridică gradul de bonitate al firmei, măreşte încrederea partenerilor de afaceri având condiţii mai bune de negociere a contractelor economice.O capacitate de autofinanţare bună exprimă şi o capacitate de îndatorare bună, respectiv posibilitatea de a garanta mai bine creditele bancare la care se face apel.

Anul EBE + alte venituri - alte cheltuieli + venituri financiare - cheltuieli financiare + venituri excepționale - cheltuieli excepționale CAF

2008

2009

2010

2011

2012

11474552 32851828 26163411 -2351035

12563103 41088118 20454124 -3744007

4813639 11959832 10442512 2769270

4444806 10907256 12951210 4639761

3614694 11697221 13654111 4144433

702242

685823

442670

452296

295451

0

0

0

0

0

2008 15109692

2009 28767267

2010 8657560

2011 6588317

2012 5506786

30

CAF-Studiu de caz

Capacitatea de autofinanțare 35000000 30000000

Variație CAF

25000000 20000000 15000000

CAF

10000000 5000000 0 2008

2009

2010

2011

2012

Anul

31

CAPITOLUL 3 ANALIZA RENTABILITĂŢII 3.1.Noţiuni introductive Analiză rentabilităţii reprezintă una dintre cele două componete principale ale diagnosticului financiar al rentabilităţii şi al riscului întreprinderilor.Diagnosticul financiar are că obiective măsurarea rentabilităţii capitalurilor întreprinderii şi aprecierea condiţiilor de echilibru economic şi financiar pentru a evalua gradul de risc al întreprinderii. Măsură rentabilităţii este dată de um sistem de rate explicative de eficiente determinate că raport între efectele economice şi financiare obţinute şi eforturile depuse pentru obţinerea lor.Acest sistem de rate oferă posibilitatea cunoaşterii gradului de independente economică şi financiară. Selecţia ratelor trebuie făcută în funcţie atât de poziţia pe care se plasează analistul cât şi de problemele ce urmează aş fie rezolvate. Metodă ratelor este o tehnică de analiză folosită atât de analiştii financiari din întreprindere, cât şi de organele bancare şi cele de studii financiare.Valorile raportate trebuie să fie comparabile între ele sub aspectul conţinutului şi al prezentării monetare, ştiut fiind faptul că succesul analizei prin rate este asigurat în condiţiile în care ratele calculate pe mai multe exerciţii succesive sunt comparabile. Diagnosticul rentabilităţii se realizează pein intermediul a două categorii de rate de eficiente: • Rate de eficiente economică • Rate de rerrtabilitate financiară

32

Atât mărimea lor în termeni absoluţi cât mai ales descompunerea acestor rate pe factori de influenţă oferă informaţii fiabile pentru detectarea stării rentabilităţii întreprinderii. 3.2.Rate de rentabilitate economică.Studiu de caz. Aceste rate măsoară eficiente mijloacelor materiale şi financiare alocate întregii activităţi a întreprinderii. În funcţie de scopurile analizei se calculează mai multe rate de rentabilitate economică.Toate acestea au o valoare informativă ridicată prin exprimarea lor în cifre relative, ceea c ele conferă o mare forţă de comparaţie şi evaluare. Principalele rate care se pot calcula sunt: 1.Rata excedentului brut de exploatare REBE= EBE / Activ economic Această rată oferă o apreciere globală asupra rentabilităţii brute a capitalului investit. 2. Rata de rentabilitate economică netă Recbruta= EBE / Activ economic net Activ economic net = Activ economic – Datorii pe TS Rentabilitatea economică brută măsoară aptitudinea activului economic de asigura reînnoirea şi remunerare sau reînnoire ce ar trebui să se realizeze într-o perioada cât mai scurtă. Această rată exprimă capacitatea activului economic efectiv investit de a degajă um profit net prin care aş asigure auto finanţarea creşterii nete a întreprinderii.Rată de rentabilitate economică netă este caracteristică pentru rentabilitatea întreprinderii.Ea poate fi asimilată cu rată internă de rentabilitate a 33

ansamblului de investiţii mai noi şi mai vechi ale întreprinderii.Rată rentabilităţii economice nete este dependentă de structura capitalurilor întreprinderii. 3.Rata profitului net RPN = PN / Activ economic Este dependentă de structura capitalurilor întreprinderii, respectiv de gradul ei de îndatorare. Analiză ratei de rentabilitate economică nu se poate face decât prin studierea evoluţiei în timp a indicatorilor şi componentelor acestora referitoare la aceeaşi întreprindere.Deasemenea rată rentabilităţii economice trebuie să fie superioară ratei inflaţiei pentru că întreprinderea să-şi poată menţine substanţă sa economică, în termeni reali rată rentabilităţii economice trebuie să remunereze capitalurile investite la nivelul ratei minime de randament din economie şi al riscului economic şi financiar pe care l-au asumat furnizorii de capitaluri.

STUDIU DE CAZ Pentru cei cinci ani de analiză, rata de rentabilitate se prezintă astfel :

ANUL EBE Activ economic Datorii pe TS Activ economic net Profit net REBE Recbrut RPN

RATA DE RENTABILITATE ECONOMICĂ 2008 2009 2010 2011 11474552 12563103 4813639 4444806 13689855 20291858 16843938 18599169 4126413 5015112 2016542 4953221 9563442 15276746 14827396 13645948 3290597 9475581 744048 968208

2012 3614694 15139043 1831221 13307822 107948

0.838

0.619

0.286

0.239

0.239

1.200

0.822

0.325

0.326

0.272

0.240

0.467

0.044

0.052

0.007

După cum se poate observă din tabel, societatea prezintă o rată a excedentului brut din exploatare, pentru cei 5 ani de analiza pozitivă îndeplinind condiţia de 34

superioritate faţă de raţă inflaţiei fapt ce reflecta posibilitatea societăţii de reînnoirea a echipamentelor şi utilajlor.

Rata de rentabilitate economică 1.400 1.200

Variație Rec

1.000 0.800

REBE

0.600

Recbrut RPN

0.400 0.200 0.000 2008

2009

2010

2011

2012

După cum se poate observa din tabel și grafic valorile înregistrate de rata rentabilităţii economice nete sunt fluctuante in primii 2 ani apoi sunt în scadere. În termeni reali se poate afirma că întreprinderea nu este sigură pentru autofinanţare .

35

După cum se poate observa această rată înregistrează fluctuaţii de la an la an dar cu valori pozitive, fapt ce ne poate face să presupunemca în această perioadă întreprinderea a reuşit să-şi menţină în termeni nominali volumul de activitate aproapte constant. Mai mult, analizând contul de profit şi pierdere putem spune,ca în termeni nominali, întreprinderea a reuşit să contracareze efectele negative înregistrate la nivelul activităţii excepţionale. Aceste rate măsoară eficienţa mijloacelor materiale şi financiare alocate întregii activităţi a întreprinderii. Se poate face o anumită distincţie între ratele de rentabilitate (raport între rezultate şi capitaluri alocate) şi ratele de marjă (raport între rezultate şi cifra de afaceri). Rata rentabilităţii economice trebuie să permită întreprinderii reînnoirea şi creşterea activelor sale într-o perioadă cât mai scurtă. De aceea se consideră corespunzătoare o rată EBE/Active fixe brute mai mare de 25%. După cum reiese și din graficul de mai jos, firma indeplinește această regulă în mare parte

36

3.3.RATA DE RENTABILITATE FINANCIARĂ. STUDIU DE CAZ

Rata rentabilităţii financiare este expresia randamentului capitalului propriu, investit iniţial de acţionari. Aceasta se calculează ca raport între profitul net şi capitalurile proprii, rezultând valoarea aporturilor proprietarilor pentru obţinerea profitului scontat. Se va lua în calcul capitalul propriu de la începutul exerciţiului pentru ca se presupune ca acesta a generat profitul respectiv şi nu cel de la sfârşitul exerciţiului. Cu toate că această rată este foarte utilizată ca instrument de analiză financiară, trebuie să se ţină seama de inconvenientele metodologice ale determinării profitului net: regimul de calcul al amortizării şi provizioanelor, regimul de calcul al cheltuielilor din materia impozabilă etc. Rentabilitatea financiară este influenţată de modalitatea de procurare a capitalurilor şi de aceea este sensibilă la structura financiară, respectiv la situaţia îndatorării întreprinderii. Aplică şi interpretate corespunzător, ratele financiare reprezintă instrumente elocvente de analiză şi planificare, dar aplicate necorespunzător pot duce la diagnostice greşite şi la concluzii eronate.

Principalele probleme care pot apărea în calcul şi interpretarea ratelor financiare decurg din:  Folosirea unor politici de amortizare sau de evaluare a stocurilor diferite, care chiar şi pentru firme asemănătoare pot distorsiona comparabilitatea ratelor  Modalitatea de alegere a procedeului de calcul al ratelor trebuie să asigure comparabilitatea lor în timp.  Cantitatea şi calitatea datelor de care dispune analistul vor afecta în mod direct calculul diferitelor rate şi analiză în ansamblu  Ratele financiare sunt parţiale. Ele prezintă numai o parte din ratele financiare parţiale, neluând în considerare aspecte cum ar fi calitatea produselor, productivitatea muncii, politicile de marketing promovate etc., care sunt necesare în cazul unei analize complexe 37

Metoda ratelor trebuie aplicată cu grijă şi mai mult, rezultatele obţinute trebuie interpretate cu grijă deoarece ratele financiare reflecta numai o parte din problemele existente în timp ce întreprinderea trebuie privită în ansamblul ei. Principalele rate de rentabilitate sunt:     

Rata de rentabilitate financiară Rata financiară Rata de solvabilitate Rata de lichiditate Rata de îndatorare Având în vedere modul de calcul al profitului net trebuie menţionat că rata rentabilităţii financiare este influenţată în mod direct de politica de dividend promovată de firma precum şi de modalitatea de procurare a capitalului. STUDIU DE CAZ a) Rata rentabilităţii financiare Rata rentabilităţii financiare este întâlnită în literatura anglo-saxonă sub denumirea de „return on equity” (ROE) sau „return on shareholders funds” şi măsoară capacitatea firmei de a remunera capitalurile investite de acţionari. În acest caz profitul net reprezintă un profit rezidual disponibil pentru distribuirea dividentelor ordinare după ce s-au plătit toate datoriile firmei (impozite, dobânzi sau dividente preferenţiale). Formula de calcul a acestei rate este:

Capitaluri proprii = Capital social + Rezerve Având în vedere modul de calcul al profitului net trebuie menţionat că rata rentabilităţii financiare este influenţată în mod direct de politica de dividend promovată de firma precum şi de modalitatea de procurare a capitalului.

38

RATE DE RENTABILITATE FINANCIARA ANUL

2008

2009

2010

2011

2012

13689855

20291858

16843938

18599169

15139043

Profit net

3290597

9475581

744048

968208

107948

Capital propriu

4658362

10989358

11830097

11036706

11298115

Rfin

0.706

0.862

0.063

0.088

0.010

ROA

24.037

46.696

4.417

5.206

0.713

Activ economic

39

b) Rata de rentabilitate a activului Rată de rentabilitate a activului încearcă să mascheze rentabilitatea obţinută de firmă pe baza activelor deţinute.

𝑅𝑂𝐴 =

𝐸𝐵𝐼𝑇 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑛𝑒𝑡

Această metodă foloseşte profitul înainte de impozit şi dobânzi, având tendinţa să evite distorsiunile ce ar putea să apară prin aplicarea diferitelor politici de finanţare deoarece se ştie că cuantumul dobânzilor şi impozitului depinde de structura de finanţare a întreprinderii. Cu cât întreprinderea are mai multe capitaluri împrumutate cu atât dobânzile din contul de profit şi pierdere vor fi ai mari. Pe de altă parte aceste dobânzi, fiind deductibile din impozitul pe profit, vor representa o economie fiscal ace vor diminua cuantumul impozitului. Această metodă de calcul permite comparaţii între întreprinderi cu structuri financiare diferite.

40

Este de dorit ca rata rentabilităţii financiare să fie mai mare decât rata medie a dobânzii pe piaţă pentru a face atractive acţiunile întreprinderii şi a creşte cursul lor bursier.

c) Rata de solvabilitate Rata de solvabilitate se calculează ca raport între capitalurile proprii și activul total, și exprimă în ce măsura firma își finantează activele prin fondurile proprii (capital social, rezerve, profituri acumulate). În acest caz nu există o legatura direct proporțională între valoarea indicatorului și eficienta firmei; de multe ori o firma se poate dezvolta mult mai bine utilizând (și) fonduri împrumutate, nu numai capitalurile proprii.

𝑅𝑖𝑛𝑑𝑎𝑡𝑜𝑟𝑎𝑟𝑒 =

𝑃𝑎𝑠𝑖𝑣 𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢

Gradul de îndatorare (datorii totale/total active) exprimă în ce masură firma își finantează activele prin fonduri împrumutate (credite, obligațiuni). Gradul de îndatorare + Rata de solvabilitate = 100%.

41

d) Rata de îndatorare

Utilizarea cu succes a datoriilor, crește nivelul profiturilor pentru deținătorii afacerii. Rentabilitatea adusă de aceste fonduri împrumutate – peste sau sub nivelul dobânzii achitate – aparâține acționarilor și, astfel, este majorată rentabilitatea capitalurilor proprii ale acestora. Rata de îndatorare reprezintă un indicator general al îndatorarii și calculează proporția în care activul total este finanțat din alte surse decât cele proprii, cum sunt credite, furnizori, datorii la stat. Indicatorul este inversul solvabilității patrimoniale și poate avea valori mai mici sau egale cu 1. In conditii normale de activitate gradul de îndatoare trebuie să se situeze în jur de 50%. O limită sub 30% indică o rezervă în apelarea la credite și împrumuturi iar peste 80% o dependență de credite, situație alarmantă. Rata datoriilor totale raportate la activele totale este utilizată pentru a descrie ponderea "banilor altora" în totalul pretentiilor legate de activele companiei, însă nu este o masură a capacității reale a companiei de a-și acoperii datoriile. Cu cât această rata este mai mare, cu atat riscul asumat de către creditori este mai mare. Rata de îndatorare s-a calculat cu formula : 𝑅𝑖𝑛𝑑𝑎𝑡𝑜𝑟𝑎𝑟𝑒 =

𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒 𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢

e) Rata de lichiditate Indicatorii de lichiditate măsoară capacitatea societăților de a-și onora obligațiile pe termen scurt, pentru realizarea calculelor fiind utilizate activile circulante (cele mai lichide) și datoriile cu o scadența mai mică de un an. Datele necesare se regăsesc în bilanțul contabil.

42

 Lichiditatea generală / curentă (Current Ratio) Rata lichidității curente sau generale: măsoară capacitatea întreprinderii de a onora obligațiile pe termen scurt din ansamblul activelor circulante și compara ansamblullichiditătțlor potențiale asociate activelor circulante cu ansamblul datoriilor scadente într-un termen de sub un an. Formula de calcul este : 𝑅𝑙𝑖𝑐ℎ𝑖𝑑𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡ă =

𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑖𝑟𝑐𝑢𝑙𝑎𝑛𝑡𝑒 𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒

Datorii curente (<1 an) = Datorii pe termen scurt Plaja de referință al indicatorului este cuprins între minim și inclusiv 1 și maxim 2. Atunci cand valoarea este sub 1 vorbim de o decapitalizare a întreprinderii, de lipsa capacității de plată pe termen scurt. Nici o valoare care depăsește numarul doi nu este avantajoasă fiind asociată unei gestiuni necorespunzătoare a activelor circulante, în acest sens vorbind de un grad de exigibilitate prea ridicat.  Lichiditatea imediata (Indicatorul test acid: Quick Ratio) Rata lichidități imediată reflectă capacitatea în care datoriile pe termen scurt pot fi acoperite din disponibilități banești și investiții financiare pe termen scurt. Astfel formula de calcul implică raportul între: 𝑅𝑙𝑖𝑐ℎ𝑖𝑑𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑖𝑚𝑒𝑑𝑖𝑎𝑡ă =

𝐷𝑖𝑠𝑝𝑜𝑛𝑖𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡ăț𝑖 𝑏ă𝑛𝑒ș𝑡𝑖 𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒

Datorii curente (<1 an) = Datorii pe termen scurt Intervalul de referință al indicatorului este cuprins între minim și inclusiv 0.2 și maxim 0.6. Atunci cand valoarea este sub 0.2 vorbim de o gestiune necorespunzatoare a creanțelor și implicit al activului circulant sub aspectul lichidității. Nici o valoare care depășește limita superioara nu este avantajoasă fiindasociată unui management pasiv al disponibilităților sau, dimpotriva semnul 43

unei gestiuni eficiente a excedentelor de numerar fructificate prin plasamente financiare.  Lichiditatea rapidă Rata lichidității rapide: exprimă capacitatea întreprinderii de a își onora datoriile pe termen scurt din creanțe, disponibilități bănești și investiții financiare pe termen scurt. Se noteazacă stocurile, care au potențialul cel mai lent de transformare în lichidități, sunt excluse din calculul acestui indicator. Astfel formula de calcul implică raportul între: Astfel calculul indicatorului are la bază raportul dintre: 𝑅𝑙𝑖𝑐ℎ𝑖𝑑𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡ă =

(𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑖𝑟𝑐𝑢𝑙𝑎𝑛𝑡𝑒 − 𝑠𝑡𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖 ) + 𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒

Datorii curente (<1 an) = Datorii pe termen scurt Intervalul de referință alindicatorului este cuprins între minim și inclusiv 0.6 și maxim 1. Atunci când valoarea este sub 0.6 vorbim de o structuraă necorespunzătoare a activului circulant, cu o pondere prea mare a stocurilor. Nici o valoare care depășesșe numărul doi nu este avantajoasă fiind asociată unei gestiuni necorespunzătoare a activelor circulante, în acest sens vorbind de un nivel prea ridicat al creanțelor, ceea ce induce un risc de neîncasare, precum și un volum prea ridicat al disponbibilităților

44

RATE DE INDATORARE ANUL Capital propriu

2008 4658362

2009 10989358

2010 11830097

2011 11036706

2012 11298115

Pasiv total

13689855

20291858

16843938

18599169

15139043

Active circulante

3613108

10278269

9131438

9320759

6021767

Datorii totale

6935380

7758403

3787220

6762406

2816058

Datorii pe TS Disponibilitati banesti

4126413

5015112

2016542

4953221

1831221

1302647

4724649

4809345

2223360

581054

158952

381192

354324

202596

299995

Rindatorare

1.489

0.706

0.320

0.613

0.249

Rsolvabilitate

2.939

1.847

1.424

1.685

1.340

Rlichiditate curenta

0.876

2.049

4.528

1.882

3.288

Rlichiditate imediata

0.316

0.942

2.385

0.449

0.317

Rlichiditate rapida

0.837

1.973

4.353

1.841

3.125

Stocuri

Rate de rentabilitate 5.000 4.500 4.000

Variația ratelor

3.500 3.000

Rindatorare

2.500

Rsolvabilitate

2.000

Rlichiditate curenta Rlichiditate imediata

1.500

Rlichiditate rapida 1.000 0.500 0.000 2008

2009

2010

2011

2012

Anul

45

CAPITOLUL 4 ORIENTARI NOI ÎN ANALIZĂ PERFORMANŢELOR Analiză S.W.O.T

4.1. Introducere În economia modernă, firmele reprezintă "forţă motrică" a progresului, a dezvoltării, sunt cele ce asigura necesarul de supravieţuire al societăţii. Studiind firmele, evidenţiem polarizarea acestora în două categorii: unele care obţin succese apreciabile, prosperă şi se dezvoltă constant, iar altele care se lupta cu greu pentru supravieţuire sau înregistrează performanţe economicofinanciare modeste. Examinarea factorilor care determina succesul sau eşecul unei firme (afaceri), a determinat cearea unor metodologii specifice de analiză şi diagnosticare a activităţii firmei ( afacerii). Managementul strategic este procesul prin care o firma poate obţine efecte materializate în creşterea serrmificativa a performanţelor sale, în consolidarea poziţiei ei pe piaţă şi anume prin elaborarea, implementarea şi controlul strategiei firmei în vederea realizării misiunii asumate şi asigurării avantajului competitiv. Formularea strategiei firmei este procesul prin care managementul firmei defineşte misiunea ei strategică, deduce obiectivele strategice necesare realizării misiunii, alege strategia adecvată atingerii obiectivelor şi precizează modalităţile punerii în opera a acesteia. Luarea deciziilor strategice privind definirea misiunii firmei, stabilirea obiectivelor strategice şi a strategiei necesare atingerii lor, aplicarea planului care materializează strategia respectivă, se bazează pe un amplu proces de analiză şi evaluare a mediului de acţiune a firmei, a situaţiei competitivităţii ei în acest mediu şi a situaţiei firmei, a capacităţii acesteia de a înfruntă 46

schimbările produse în mediu. Managementului strategic îi este specifică, în esenţă, analiză continuă, pe de o parte, a mediului extern al firmei pentru a anticipa sau sesiza la timp schimbările din cadrul acestuia iar pe de altă parte,a situaţiei interne a firmei pentru a evalua capacitatea ei de a face faţă schimbărilor. Metodă de analiză a mediului, a competitivităţii Sl a firmei pe care o prezint în continuare, este analiză SWOT. Prin intermediul sau şi (sau) al altor analize cum ar fi: analiză situaţiei industriei şi a atractivităţii acesteia, analiză competiţiei, autoanaliză firmei şi a forţei ei competitive, managementul de vârf al firmei poate anticipa schimbările şi elabora, implementa strategia optimă pentru a asigura prosperitatea firmei. Metodele de analiză a mediului, a competitivităţii şi a firmei pot folosi şi eventualilor investitori pentru a-şi plasa investiţiile sau firmelor de consultanţă financiară. Analiză SWOT se poate desfăşura la scară ansamblului firmei sau, pentru adâncirea investigaţiei şi conturarea unor concluzii mai detaliate, la cea a domeniilor funcţionale din cadrul firmei: marketing, vânzări şi distribuţie, cercetare- dezvoltare, producţie, financiar şi personal - relaţii de muncă. Analiză SWOT are un pronunţat caracter calitativ, permiţând formularea umn diagnostic asupra condiţiei trecute şi actuale a firmei sau a domeniilor ei funcţionale, pe baza răspunsurilor la problemele menţionate anterior, conturându-se perspectivele de evoluţie pe termen lung ale firmei şi ale domeniilor respective.

47

4.2. ANALIZĂ SWOT –ASPECTE TEORETICE SWOT reprezintă acronimul pentru cuvintele englezeşti "Strengthts" (Forţe, Puncte forţe), "Weaknesses" (Slăbiciuni, Puncte slabe), "Opportunities" (Oportunităţi, Şanse) şi "Threats’’(Ameninţări). Primele două privesc firma şi reflectă situaţia acesteia, Iar următoarele două privesc mediul şi oglindesc impactul acestuia asupra activităţii firmei. Punctele forţe ale firmei sunt caracteristici sau competenţe distinctive pe care această le posedă la un nivel superior în comparaţie cu alte firme,îndeosebi concurente, ceea ce îi asigura un anumit avantaj în faţă lor. Altfel prezentat, punctele forte, reprezintă activităţi pe care firma le realizează mai bine decât firmele concurente, sau resurse pe care le posedă şi care depăşesc pe cele ale altor firme. Punctele slabe ale firmei sunt caracteristici ale acesteia care îi determina un nivel de performanţe inferior celor ale firmelor concurente. Punctele slabe reprezintă activităţi pe care firma nu le realizează la nivelul propriu celorlalte firme concurente sau resurse de care are nevoie dar nu le posed. Diagnosticarea în urmă utilizării analizei SWOT, poate fi definită că o cercetare complexă a aspectelor economice, tehnice, sociologice, juridice şi manageriale ce caracterizează activitatea unei firme, prin care se identifica punctele forţe, punctele slabe, oportunităţi le, ameninţările şi cauzele care le generează şi/sau le va genera, se formulează recomandări de eliminare sau diminuare a aspectelor negative şi /sau de valorificare a celor pozitive. "Oportunităţile" reprezintă factori de mediu externi pozitivi pentru firma, altfel spus şanse oferite de mediu, firmei, pentru a-şi stabili o nouă strategie sau a-şi reconsidera strategia existenţa în scopul exploatării profitabile a oportunităţilor apărute. "Oportunităţi" există pentru fiecare firma şi trebuie identificate pentru a se stabili la timp strategia necesară fructificării lor sau pot fi create, îndeosebi pe baza unor rezultate spectaculoase ale activităţilor de cercetare-dezvoltare,

48

adică a unor inovări.de anvergură care pot genera chiar noi industrii sau domenii adiţionale pentru producţia şi comercializarea de bunuri şi servicii. "Ameninţările" sunt factori de mediu externi negativi pentru firma, cu alte cuvinte situaţii sau evenimente care pot afecta nefavorabil, în măsură semnificativă, capacitatea firmei de a-şi realiza integral obiectivele stabilite, determinând reducerea performanţelor ei economică-financiare. Că şi în cazul oportunităţilor, "ameninţări" de diverse naturi şi cauze pândesc permanent firma, anticiparea sau sesizarea lor la timp permiţând firmei să-şi reconsidere planurile strategice astfel încât să le evite sau să le minimalizeze impactul. Mai mult, atunci când o ameninţare iminentă este sesizată la timp, prin măsuri adecvate ea poate fi transformată în oportunitate. Aplicarea analizei SWOT este facilitată dacă se foloseşte o lista de probleme care trebuie urrnarite în cadrul analizei şi ale căror răspunsuri sunt relevante pentru evaluarea situaţiei de fapt a mediului şi a firmei. Este recomandabil că problemele urmărite în ceea ce priveşte punctele forţe, punctele slabe, oportunităţile şi ameninţările să aibă o anvergură necesară pentru a fi cu adevărat probleme strategice, să aibă legătură cu planurile strategice şi să ofere indicii semnificative pentru evaluarea judiciozităţii acestora şi, la nevoie, pentru reconsiderarea lor. O parte din principalele probleme de urmărit în cadrul analizei SWOT sunt prezentate în continuare, ele pot fi folosite drept referinţă pentru efectuarea unei analize, dar pot şi este preferabil să fie completate cu alte probleme specifice firmei în cauza.

Probleme de urmărit în analiză firmei: A. "Punctele forţe" esenţiale:     

existenţa unei competenţe distinctive pe unul sau mai multe din planurile: organizatoric cercetare dezvoltare calităţii produselor şi/sau serviciilor; pregătirii personalului, 49

 costurilor;  comercial, etc.  posedarea unor brevete de invenţii de produse şi /sau tehnologii care conferă firmei avantaj competitiv;  posedarea unor abilităţi deosebite în materie de inovare a produselor şi/sau tehnologiilor;  existenţa unui sistem bine organizat şi eficace de planificare strategică;  viteză de reacţie decizională la modificările produse în mediul intern sau extern. B. "Punctele slabe" potenţiale:  existenţa unei infrastructuri neadecvate, uzate fizic sau moral; - lipsa competenţei manageriale;  deteriorarea continuă a poziţiei competitive;  erodarea imaginii firmei în percepţia deţinătorilor de interese;  vulnerabilitatea la presiunile concurenţei;  reducerea ponderii pe piaţă;  existenţa unor dezavantaje competitive (handicap tehnologic, costuri ridicate);

Probleme de urmărit la analiză mediului: A."Oportunităţi" potenţiale:  creşterea rapidă a pieţei;  posibilităţi de extindere a nomenclatorului de produse şi/sau servicii;  existenţa cererii de noi produse şi/sau servicii pe pieţele existente sau pe pieţe noi;  existenţa cererii pe noi pieţe a produselor şi/sau serviciilor existente;  posibilităţi de încheiere a unor alianţe, acorduri etc. avantajoase;

50

B. "Ameninţări" potenţiale:  intrarea într-o perioada de recesiune economică la nivel naţional sau internaţional;  schimbări demografice nefavorabile;  schimbări ale nevoilor, gusturilor sau preferinţelor clienţilor;  intrarea unor noi competitori pe piaţă;  vulnerabilitate la fluctuaţiile mediului de afaceri.

51

CAPITOLUL 5 CONCLUZII ŞI PROPUNERI Compania AGISFOR SRL a fost înfiinţată în 1992 şi are ca obiect de activitate,lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale si nerezidenţiale. Pe parcursul acestor ani a câştigat încrederea clienţilor şi printr-un mix excelent al produselor sale şi serviciilor oferite. Tot efortul investiţional este canalizat către îmbunătăţirea continuă a acestui mix. Pe baza situaţiei patrimoniale a societăţii precum şi a indicatorilor calculaţi asupra situaţiilor financiare s-au desprins o serie de concluzii. S-a putut constată pe perioada de analiză evoluţia profitului,urmărind evoluţia acestuia am observat că acesta este in crestere pana in 2009,cand a avut valoarea cea mai mare,apoi în următorii 2 ani o tendinţa de scădere. Nu doar profitul a fost afectat,din 2010 AGISFOR SRL a înregistrat un declin vizibil în ceea ce priveşte şi cifra de afaceri. Se constată o creştere a situaţiei nete în decursul anilor 2009 şi 2010, urmare a creşterii totalului de active, în special a ponderii activelor circulante. De asemenea, se observa ponderea în creştere a capitalului propriu din totalul pasivului, ce duce astfel la creşterea valorii societăţii datorită creşterii activelor.. Se observa valoarea scăzută a trezoreriei nete în 2008 şi în 2012, situaţie care subliniază existenţa unui puternic dezechilibru financiar în acele perioade. Pentru ameliorarea indicatorilor de rentabilitate, ar trebui solicitată eşalonarea datoriilor faţă de bugetul de stat şi scutirea de la plata majorărilor de întârziere. Societatea ar trebui sa renunţe la o serie de activităţi care premerg lucrărilor efective şi care nu mai sunt rentabile datorită faptului că ele pot şi efectuate şi de alte societăţi de obicei mai mici sau nou înfiinţate care beneficiază de o serie de facilităţi.

52

Este deasemenea necesară o corelare mai strictă a nivelului ratei inflaţiei cu nivelul indicatorilor realizaţi şi prognozaţi, pentru a se reuşi pe termen mediu, creşterea rentabilităţii financiare a societăţii şi poate chiar cotarea la Bursă. Pentru a-şi atinge obiectivele propuse, societatea AGISFOR SRL trebuie să se concentreze asupra următoarelor:  mai bună colecatare a sumelor neîncasate de societate, pentru lucrări deja executate;  diminuarea cheltuielilor nejsutificate, pentru activităţi indirecte producţiei (paza, utilităţi, etc);  mai bună folosire a capacităţilor de producţie.

53

BIBLIOGRAFIE

1) Bran P. - "Finanţele întreprinderii ", Ed. Economică, Bucureşti, 2003 2) Stancu D. ~ "Finanţe şi contabilitate pentru ingineri ", Ed. Economică, Bucureşti, 2004 3) Brezeanu P. - "Diagnostic financiar ", Ed. Economică, Bucureşti, 2003 4) Ştefănescu e. - "Analiza economic-financiara ", Ed. Economica, Bucureşti, 2002 5) Vintila G. - "Diagnosticul financiar şi evoluţia întreprinderii", Ed. Economică, Bucureşti, 2002 6) Documente interne ale societatii AGISFOR SRL 7) www.agisfor.ro

54