An 3 S Dr.international Privat

DREPT INTERNAłIONAL PRIVAT

CUPRINS PARTEA GENERALĂ ....................................................3 CAP. I - DREPTUL INTERNAłIONAL PRIVAT, RAMURĂ DE DREPT ..................................................................................................... 3 Metode de reglementare a raportului juridic cu element de extraneitate .................... 3 NATURA, DENUMIREA ŞI IMPORTANłA DREPTULUI INTERNAłIONAL PRIVAT ...................................................................................................................... 3 IZVOARELE DREPTULUI INTERNAłIONAL PRIVAT ...................................... 4 NORMA CONFLICTUALĂ ŞI NORMA DE APLICAłIE IMEDIATĂ ................. 5 Norma sau legile de aplicaŃie imediată sau necesară .................................................. 6 Întrebări de autoevaluare........................................................................................... 7

CAP. II - PROBLEMELE GENERALE ALE DREPTULUI INTERNAłIONAL PRIVAT ................................................................... 8 Calificarea şi conflictul de calificări ........................................................................... 8 Retrimiterea................................................................................................................. 9 Ordinea publică în dreptul internaŃional privat ........................................................... 9 Fraudarea legii în dreptul internaŃional privat........................................................... 10 Întrebări de autoevaluare......................................................................................... 12

PARTEA SPECIALĂ.....................................................13 CAP. III - PERSOANA FIZICĂ ŞI PERSOANA JURIDICĂ ................ 13 ÎN DREPTUL INTERNAłIONAL PRIVAT ......................................... 13 Aspecte generale cu privire la condiŃia juridică a străinilor, persoane fizice şi persoane juridice ....................................................................................................... 13 Persoana juridică în dreptul internaŃional privat ....................................................... 13 Întrebări de autoevaluare......................................................................................... 14

CAP. IV - MATERIILE ÎN CARE SE REGĂSESC NORMELE CONFLICTUALE .................................................................................. 15 Starea civilă şi capacitatea civilă............................................................................... 15 Bunurile şi drepturile reale........................................................................................ 15 Forma actelor juridice ............................................................................................... 16 Forma exterioară a actelor juridice............................................................................ 16 CondiŃiile de fond şi efectele contractelor şi ale altor acte juridice .......................... 17 Faptele juridice.......................................................................................................... 18 Legea locului delictului civil..................................................................................... 18 Raporturile de familie................................................................................................ 19 Succesiunea ............................................................................................................... 21 Întrebări de autoevaluare......................................................................................... 23

BIBLIOGRAFIE .................................................................................... 24

2

PARTEA GENERALĂ Cap. I - Dreptul internaŃional privat, ramură de drept METODE DE REGLEMENTARE A RAPORTULUI JURIDIC CU ELEMENT DE EXTRANEITATE Metoda de reglementare a raportului juridic cu element străin Raportul juridic cu element străin poate fi reglementat fie cu ajutorul normelor conflictuale, care indică numai legea competentă a cârmui raportul cu element străin, fie cu ajutorul normelor materiale ori substanŃiale, care se aplică direct, nemijlocit raportului juridic cu element străin. Aplicarea metodei conflictuale Această metodă presupune alegerea sau opŃiunea legii compe-tente, ceea ce înseamnă că, de regulă, norma conflictuală are caracter bilateral. Faptul că fiecare stat are propriul sistem de norme conflictuale nu exclude existenŃa unor asemenea norme stabilite pe calea convenŃiilor internaŃionale. Datorită acestei împrejurări există deosebiri de la un sistem de drept la altul, nu numai cât priveşte reglementarea internă, ci şi cât priveşte dreptul internaŃional privat. În acelaşi timp, norma conflic-tuală desemnează legea unui anumit stat. Norma conflictuală soluŃionează conflictul de legi, care consti-tuie principala materie de drept internaŃional privat. Metoda folosirii normelor materiale. Norma materială presupune uneori o normă care o declară apli-cabilă raportului juridic respectiv sau, în alte situaŃii, norma materială înlătură posibilitatea conflictului de legi în măsura în care acesta cuprinde o reglementare comună pentru două sau mai multe Ńări. Metoda utilizării legilor de aplicaŃie imediată reprezintă un aspect particular al metodei conflictuale. Metoda folosirii legilor de aplicaŃie imediată presupune că există o categorie specială de legi, anume cele de aplicaŃie imediată, şi că aplicarea normei conflictuale este subordonată sau condiŃionată de împrejurarea că, în materia respectivă, să nu existe o lege de aplicaŃie imediată. Metoda „proper law” este o formă a metodei conflictuale, pentru fiecare situaŃie juridică trebuind să fie determinată legea aplicabilă nu potrivit unei reguli generale, ci în raport de totalitatea împrejurărilor de fapt şi a particularităŃilor pe care le prezintă, aceasta putând să difere de la o cauză la altă privind aceeaşi materie. În cazul acestei metode, rolul judecătorului este important deoarece determină legea aplicabilă nu potrivit unei reguli generale, ci în raport cu punctele de legătură ale cazului, astfel încât legea determinată să fie cea mai indicată pentru acea speŃă.

NATURA, DENUMIREA ŞI IMPORTANłA DREPTULUI INTERNAłIONAL PRIVAT A. Natura În ceea ce priveşte locul dreptului internaŃional privat în sistemul de drept, în literatura de specialitate sunt exprimate diverse opinii în sensul dacă această disciplină este de drept intern ori de drept internaŃional, dacă face parte din dreptul public sau din dreptul privat sau dacă dreptul internaŃional privat poate să constituie sau nu o ramu-ră distinctă de drept. De asemenea, dacă dreptul internaŃional privat este sau nu o ramură de sine stătătoare a dreptului întrunind caracte-rele unei ramuri de drept, cu obiect şi metodă de reglementare proprii. Drept intern şi drept internaŃional Pentru teza că dreptul internaŃional privat este un drept intern se invocă următoarele argumente: izvoarele interne sunt preponderente faŃă de cele internaŃionale, sistemul de soluŃionare a conflictelor de

3

legi are caracter naŃional, acelaşi caracter avându-l şi condiŃia juridică a străinului şi conflictul de jurisdicŃie. Pentru teza că dreptul internaŃional privat este un drept interna-Ńional se aduc următoarele argumente: caracterul naŃional al sistemului de soluŃionare a conflictelor de legi nu exclude respectul voinŃei altor state; aplicarea legii străine nu înseamnă că aceasta face parte din dreptul intern. Conform altor opinii, se consideră că dreptul internaŃional privat este un drept intern prin izvoarele sale şi un drept internaŃional prin obiectul său, adică prin raporturile juridice cu element internaŃional. Drept public şi drept privat În sprijinul tezei că dreptul internaŃional privat este un drept public se aduc următoarele argumente: condiŃia juridică a străinului şi conflictul de jurisdicŃii aparŃin dreptului public; sistemul de soluŃio-nare a conflictelor de legi se apropie de dreptul public, în măsura în care Ńine seama de factorul public. În sprijinul tezei că dreptul internaŃional privat este un drept privat se invocă următoarele argumente: obiectul său de reglementare îl constituie raporturile de drept privat; metoda sa de reglementare se apropie de cea a dreptului privat; condiŃia juridică a străinului se referă şi la drepturile private ale străinului; conflictul de jurisdicŃie constituie o proiectare a relaŃiilor internaŃionale, a dreptului juridic intern. Dreptul internaŃional privat – ramură distinctă sau nu de drept Dreptul internaŃional privat – susŃin unii autori – nu este o ramură de drept, făcând parte din dreptul civil; dreptul internaŃional privat are ca obiect, ca şi dreptul civil, raportul juridic civil, deosebirea constând în aceea că dreptul internaŃional privat, spre deosebire de dreptul civil, urmăreşte raportul juridic civil în cadrul internaŃional, şi nu în cel intern. Dreptul internaŃional privat – susŃin alŃi autori – face parte din dreptul internaŃional în sensul larg al cuvântului, invocându-se urmă-toarele argumente: − în spatele fiecărui participant la raporturile de drept interna-Ńional privat se găseşte statul, care poate interveni pe cale diplomatică, transformând litigiul în conflict între state; − unul din izvoarele principale ale normelor dreptului interna-Ńional privat îl formează convenŃia internaŃională; − o serie de norme ale dreptului internaŃional privat constituie reflectări ale principiului dreptului internaŃional public; − dreptul internaŃional privat şi dreptul internaŃional public apar în cadrul relaŃiilor internaŃionale, fiecare având, însă, particularităŃile sale în domeniul obiectului reglementării; − dreptul internaŃional privat este alcătuit, în esenŃă, din norme conflictuale, cu ajutorul cărora raportul juridic internaŃional este trimis la dreptul civil al Ńării care, în mod firesc, trebuie să cârmuiască acel raport. Dreptul internaŃional privat este o ramură de sine stătătoare a dreptului. Având un obiect şi o metodă proprie de reglementare, dreptul internaŃional privat întruneşte caracterele unei ramuri de drept.Dreptul internaŃional privat nu poate fi considerat nici ca o parte a dreptului civil, nici ca o parte a dreptului internaŃional, în sens larg. B. Denumirea Denumirea de „drept internaŃional privat” a fost folosită pentru prima dată în anul 1834 de către Story în lucrarea „Comentaries on the Conflict of Laws” (Comentarii în legătură cu conflictele de legi), în care se găseşte expresia „Private International Law” (Drept Interna-Ńional Privat). C. ImportanŃa Dreptul internaŃional privat este un instrument al colaborării internaŃionale, deoarece, prin mijloacele sale specifice, contribuie la întreŃinerea şi dezvoltarea relaŃiilor politice, tehnico-ştiinŃifice, cultu-rale şi de altă natură ale Ńării noastre cu celelalte Ńări. De asemenea, dreptul internaŃional privat contribuie la cunoaş-terea drepturilor altor state, la care fac trimitere normele conflictuale. ImportanŃa dreptului internaŃional privat este, deci, în strânsă legătură cu rolul importanŃei relaŃiilor internaŃionale ale României cu celelalte Ńări, inclusiv pe planul colaborării juridice.

IZVOARELE DREPTULUI INTERNAłIONAL PRIVAT Izvoarele dreptului internaŃional privat pot fi clasificate în izvoare interne şi izvoare internaŃionale. A. Izvoarele interne ale dreptului internaŃional privat al României 1. ACTE NORMATIVE: a) ConstituŃia României.

4

b) Legea nr.105/1 octombrie 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat. c) Codul de procedură civilă, capitolul 10, privind arbitrajul internaŃional, capitolul 11 privind recunoaşterea hotărârilor arbitrare străine, în redactarea Legii nr.59/1993. d) Codul de procedură penală, art.522, care se referă la executarea dispoziŃiilor civile din hotărârile penale străine. e) Diferite acte normative speciale care cuprind şi dispoziŃii ce interesează dreptul internaŃional privat. 2. PRACTICA JUDICIARĂ nu este izvor de drept, dar aceasta contribuie, prin diferite forme concrete, la formarea şi perfecŃionarea dreptului. 3. PRACTICA ARBITRALĂ. Practica CurŃii de Arbitraj Comercial InternaŃional de pe lângă Camera de ComerŃ şi Industrie a României, căreia îi vin spre soluŃionare cele mai variate probleme ridicate de relaŃiile de comerŃ exterior, de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică, ajută la cunoaşterea normelor noastre conflictuale în domeniul acestor relaŃii. B. Izvoarele internaŃionale ale dreptului internaŃional privat Principalul izvor internaŃional este tratatul (convenŃia sau acordul internaŃional), prin care se reglementează problemele de drept internaŃional privat, precum şi cutumele internaŃionale. Pentru România este izvor de drept internaŃional privat acel tratat ori convenŃie sau acord la care Ńara noastră participă. Cutuma internaŃională şi uzanŃele comerciale internaŃionale Un rol important în relaŃiile economice internaŃionale îl au uzanŃele comerciale. UzanŃele comerciale sunt practici sau reguli observate de parteneri în raporturile lor economice. UzanŃele comerciale presupun o anumită practică, reguli de conduită aplicate o perioadă de timp de un anumit număr de parteneri, comportare care poate să difere de la o categorie de comercianŃi la alta sau chiar în privinŃa fiecărei categorii, în raport de diferite elemente. În unele situaŃii, uzanŃele comerciale nu au caracter de izvor de drept. Cutuma, obiceiul constituie izvor de drept. Cutuma este o regulă de conduită stabilită în practica vieŃii sociale şi respectată un timp îndelungat, în virtutea deprinderii, ca o normă socotită obligatorie.

NORMA CONFLICTUALĂ ŞI NORMA DE APLICAłIE IMEDIATĂ Norma conflictuală nu cârmuieşte propriu-zis raportul juridic cu elementul străin. Ea arată numai legea competentă a cârmui nemijlocit raportul respectiv. Cu ajutorul normei conflictuale se alege, dintre legislaŃiile internaŃionale aflate în conflict, legislaŃia aplicabilă. Norma conflictuală este deci o normă de trimitere sau de fixare. Ea soluŃionează conflictul de legi. Norma conflictuală poate figura în dreptul intern al fiecărei Ńări sau poate figura în cuprinsul unei convenŃii sau al unui tratat internaŃional. Norma conflictuală este formată din două elemente de structura: conŃinutul şi legătura. ConŃinutul normei conflictuale este acea parte a normei care cuprinde raporturile de drept la care se referă. Legătura normei conflictuale este acea parte a normei care indică legea competentă a cârmui raportul de drept respectiv. Legătura normei conflictuale poate fi cu indicarea directă, când se precizează legea cărei Ńări este competentă a cârmui raportul juridic respectiv, sau cu indicarea generală, când cu ajutorul unei formule generale se poate determina legea competentă. Legătura normei conflictuale sub forma indicării generale se numeşte formula de fixare. Elementele prin care se stabileşte legătura dintre un raport juridic şi o lege se numesc puncte sau elemente de legătură. Puncte de legătură pot fi următoarele: 1. CetăŃenia este punct de legătură, în mod obişnuit în proble-mele privind starea civilă şi capacitatea persoanelor, precum şi în raporturile succesorale referitoare la bunurile mobile. 2. Teritoriul. 3. Pavilionul unei nave sau aeronave este punct de legătură în cadrul relaŃiilor de comerŃ exterior, pentru contractele de transport maritim, precum şi pentru raporturile cu privire la aceste nave. 4. Alte puncte de legătură (voinŃa părŃilor sau alte împrejurări pentru legea contractului; ultima dorinŃă a părŃilor).

5

NORMA SAU LEGILE DE APLICAłIE IMEDIATĂ SAU NECESARĂ NoŃiunea normei de aplicaŃie imediată În definirea normelor sau legilor de aplicaŃie imediată există mai multe criterii: • Criterii formaliste, potrivit cărora legile de aplicaŃie imediată sunt acelea care, datorită importanŃei lor deosebite, şi-au determinat domeniul de aplicare în spaŃiu în mod unilateral, înlăturându-se astfel aplicarea normei conflictuale obişnuite. Ori de câte ori se determină domeniul de aplicare în spaŃiu a legii proprii şi nu se pune problema aplicării legilor străine, suntem în prezenŃa legilor de aplicaŃie imediată. • Criterii tehnice. Se consideră că sunt legi de aplicaŃie imediată cele teritoriale, dar într-o altă opinie se consideră că sunt legi de aplicaŃie imediată cele de ordine publică. • Criteriile finaliste. Sunt legi de aplicaŃie imediată cele care exprimă un interes social deosebit şi care se aplică, în principiu, pe teritoriul statului respectiv, persoanelor juridice, raporturilor juridice ce se au în vedere, înlăturând conflictul de legi. Domeniul legilor de aplicaŃie imediată se stabileşte prin norma conflictuală pe care ele o implică şi, de aceea, folosirea lor reprezintă un aspect particular al metodei conflictuale. În cazul în care instanŃa constată că în cauză nu este competentă norma de aplicaŃie imediată, pe cale de consecinŃă se consideră că normele de aplicaŃie imediată constituie o metodă prealabilă conflictului de legi obişnuit şi că, deci, se va consulta norma conflictuală obişnuită pentru a se determina legea aplicabilă. Aplicarea şi luarea în considerare a legii străine Fiecare stat aplică într-o anumită măsură (determinată de el) legea străină. Există însă deosebiri între sistemele de drept în ceea ce priveşte măsura aplicării acestora, unele state aplicând legea străină într-o măsură mai mare, iar altele într-o măsură mai mică. Cert este că fiecare sistem de drept admite aplicarea legii străine ca o necesitate. Această necesitate decurge, pe de o parte, din existenŃa relaŃiilor economice între diferite state, relaŃii aflate la un anumit nivel de dezvoltare şi care presupun, uneori, şi aplicarea legii străine. Necesitatea aplicării legii străine decurge, pe de altă parte, şi din interesul reciprocităŃii pe care îl are fiecare stat, acela de a i se aplica propriile legi de către alte sisteme de drept. Normele dreptului internaŃional privat determină cazurile şi limitele în care se aplică legea străină; această din urmă lege în virtutea autorităŃii ei. Legea străină se aplică, deoarece aşa prevăd normele conflictuale ale Ńării în care se găseşte instanŃa de judecată. Un stat nu poate să impună aplicarea propriilor legi pe teritoriul altui stat, dar fiecare stat poate admite aplicarea legii străine pe propriul său teritoriu. Această aplicare se face potrivit normelor de drept internaŃional privat. Art. 6 din Legea nr. 105/1992 prevede că „aplicarea legii străine este independentă de condiŃia reciprocităŃii, afară numai dacă dispoziŃii speciale nu prevăd altfel. În cazul în care se cere condiŃia reciprocităŃii de fapt, îndeplinirea ei este prezumată până la dovada contrară. Dovada se solicită Ministerului de JustiŃie, care stabileşte situaŃia reala, prin consultare cu Ministerul de Externe.” Norma conflictuală a statului străin trebuie respectată cu stric-teŃe, neadmiŃându-se, cu prilejul aplicării ei, nici un fel de discriminare faŃă de un alt stat sau faŃă de cetăŃenii şi organizaŃiile acestuia. Luarea în considerare a legii străine Prin luarea în considerare a legii străine se înŃelege situaŃia în care legea străină este numai o condiŃie pentru aplicarea legii proprii. Cu alte cuvinte, se Ńine seama de legea străină numai pentru a se aplica legea proprie sau pentru a se defini un raport juridic.

6

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE 1. Structura normei conflictuale este formată din : a) conŃinut b) legătură c) niciuna din variantele de mai sus d) ambele variante 2. a) b) c) d) e) f)

Pot fi puncte de legătură : cetăŃenia teritoriul pavilionul navelor voinŃa părŃilor niciuna din variantele de mai sus toate variantele de mai sus

3. a) b) c)

Sunt criterii de definire a normei de aplicaŃie imediată : criteriile formaliste criteriile iniŃiale criteriile empirice

4. a) b) c)

Sunt izvoare internaŃionale ale dreptului internaŃional privat : ConstituŃia României Legea nr. 105 / 1992 Tratatul internaŃional

5. a) b) c)

Dreptul internaŃional privat este : o ramură de sine stătătoare a dreptului o subramură a dreptului civil o subramură a dreptului internaŃional

7

Cap. II - PROBLEMELE GENERALE ALE DREPTULUI INTERNAłIONAL PRIVAT Cu privire la raportul juridic având un element de extraneitate, se pot ridica unele probleme care prezintă interes pentru aplicarea legii competente. Acestea pot fi: 1. Calificarea. 2. Retrimiterea. 3. Ordinea publică în dreptul internaŃional privat. 4. Fraudarea legii în dreptul internaŃional privat.

CALIFICAREA ŞI CONFLICTUL DE CALIFICĂRI Calificarea reprezintă determinarea conŃinutului noŃiunilor folosite de norma conflictuală, atât în partea în care arată obiectul reglementării sale, cât şi în partea în care arată legea competentă a cârmui raportul juridic.

Factorii care determină calificarea: • noŃiunile şi termenii au sensuri diferite în sistemul de drept, cum ar fi, exemplu, „domiciliul”; • unele sisteme de drept au noŃiuni ori instituŃii juridice necu-noscute altor sisteme, cum sunt: instituŃia juridică numită „trust” în dreptul englez şi noŃiunea de „aufhebung” în dreptul german; • sistemele de drept folosesc metode diferite pentru a ajunge la acelaşi rezultat; de exemplu, actul cu titlu gratuit este supus unor cerinŃe legale diferite; • diferitele sisteme de drept încadrează aceleaşi situaŃii în categorii deosebite ori noŃiuni deosebite, cum este cazul ruperii logodnei, care poate fi considerată că Ńine de răspunderea delictuală ori de răspunderea contractuală. Felurile calificării Calificarea primară este aceea care determină legea competentă, în sensul că în funcŃie de felul cum se face o calificare depinde şi legea competentă a cârmui raportul juridic respectiv. Calificarea primară este, deci, o problemă de drept internaŃional privat. Calificarea secundară este aceea care nu influenŃează legea competentă a cârmui raportul juridic. Această calificare se face după ce s-a efectuat calificarea primară şi, astfel, s-a determinat legea competentă a cârmui raportul juridic. Legea după care se face calificarea Calificarea după „lex fori’ Calificarea se face după legea instanŃei sesizate (lex fori) sau, în cele mai multe cazuri, după această lege, în favoarea acestei opinii pledând următoarele argumente: a) normele dreptului internaŃional privat sunt norme naŃionale, care aparŃin sistemului de drept al instanŃei, deci, şi calificările avute în vedere de legiuitor sunt tot cele ale sistemului de drept naŃional; b) calificarea este o etapă intermediară în aplicarea normei con-flictuale, iar calificarea primară influenŃează soluŃia litigiului; c) dacă nu s-ar face calificarea după legea forului, ar însemna că forul nu are nici un control asupra aplicării legii străine, ceea ce nu poate fi admis. Calificarea nu se face după legea forului în următoarele situaŃii: • Autonomia de voinŃă. În măsura în care părŃile pot să aleagă legea competentă a se aplica raportului juridic, ele au posibilitatea să decidă asupra calificării. Astfel, ele pot determina, de exemplu, ce se înŃelege prin locul încheierii contractului, locul executării contractului, ori alte noŃiuni care interesează în legătură cu contractul încheiat. • Calificarea secundară. Fiind o problemă de drept intern, aceasta nu se face după legea forului, ci după lex causae.

8

• Retrimiterea. În măsura în care se admite retrimiterea, trebuie admis că şi calificarea noŃiunilor folosite de norma care retrimite se face după această lege. • InstituŃii juridice străine necunoscute de legea forului. Diferite sisteme de drept recunosc instituŃii juridice care nu le sunt proprii. Se pot menŃiona, de pildă, instituŃia juridică din dreptul englez denumită trust, care nu are corespondent în dreptul Ńărilor de pe continent, şi instituŃia juridică din dreptul german denumită Aufhebung. Pentru aceste instituŃii juridice, în privinŃa calificării, trebuie să se Ńină seama de legea care le cunoaşte şi le reglementează. • Tratatele internaŃionale. Unele norme conflictuale se găsesc în izvoare internaŃionale. Se obişnuieşte ca tratatele să arate în cuprinsul lor sensul pe care îl au anumiŃi termeni ori anumite noŃiuni la care se referă. • CetăŃenia. Determinarea cetăŃeniei unei persoane este o problemă de calificare. Se consideră că cetăŃenia se determină în raport cu legea statului al cărui cetăŃean este sau pretinde că este persoana în cauză. Calificarea după „lex causae” Calificarea se face după legea străină principală competentă asupra unui raport juridic. În acest sens, se apreciază că orice normă juridică se califică potrivit sistemului de drept căruia îi aparŃine. Teoria calificării autonome Conform acestei teorii, noŃiunile folosite de norma conflictuală se califică autonom, adică independent de calificarea aceloraşi noŃiuni făcută de legea materială internă a unui anumit stat. Calificarea autonomă este rezultatul generalizării calificărilor diferite ale aceleiaşi noŃiuni în legislaŃiile statelor. Calificarea după un singur criteriu Interpretarea normei conflictuale este o problemă complexă, neputând fi rezolvată după un singur criteriu. În unele situaŃii, calificarea se face după legea forului, iar în altele după legea străină. Ca regulă generală, dreptul străin nu se poate aplica acelor probleme care sunt considerate de procedură potrivit legii forului. Calificarea după „proper law” Potrivit metodei „proper law” din dreptul englez, legea după care se face calificarea depinde de la caz la caz, ceea ce înseamnă că uneori se face după lex fori, alteori după lex causae, în raport cu particularităŃile speŃei apreciate de instanŃa de judecată. Calificarea în dreptul român Legea nr. 105/1992 art. 3 prevede că, în cazul în care determi-narea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmează să fie dată unei instituŃii de drept sau unui raport juridic, se ia în considerare calificarea juridică stabilită de legea română. De asemenea, calificarea unei probleme ca fiind de drept proce-dural sau de drept material se face după legea română. În cazul contractului încheiat între persoane aflate în state diferite, prin schimb de scrisori, telegrame sau telefon, contractul se consideră încheiat în Ńara de domiciliu sau sediu al părŃii de la care a pornit oferta fermă de contractare ce a fost acceptată. Este vorba de calificarea „locului încheierii contractului”. Deci, calificarea se face după legea forului.

RETRIMITEREA Retrimiterea reprezintă procedeul juridic prin care legea străină desemnată ca aplicabilă potrivit normei conflictuale a forului refuză competenŃa ce i se oferă a se aplica şi atribuie, la rândul ei, prin norme conflictuale proprii, această competenŃă, legii unui alt stat. În cazul trimiterii la legea străină se ridică problema de a şti cum trebuie înŃeleasă trimiterea sau ce înŃelegem prin legea străină. Aceas-ta trebuie înŃeleasă în modul următor: • se consideră că trimiterea este făcută de legea materială a Ńării respective, fără a se Ńine seama de normele sale conflictuale, care, eventual, ar putea dispune retrimiterea; • se consideră că trimiterea este făcută la întregul sistem de drept străin, adică inclusiv normele sale conflictuale.

ORDINEA PUBLICĂ ÎN DREPTUL INTERNAłIONAL PRIVAT În noŃiunea de ordine publică intră normele fundamentale pentru sistemul de drept al instanŃei, care nu permit aplicarea regulilor stră-ine, deşi sunt competente conform normelor conflictuale ale instanŃei. În

9

dreptul intern, ordinea publică arată caracterul imperativ al unor norme juridice, spre deosebire de normele supletive. În dreptul internaŃional privat, ordinea publică împiedică apli-carea unei legi străine, care este normal competentă potrivit normelor conflictuale. NoŃiunea de ordine publică în dreptul intern nu are acelaşi înŃeles ca în dreptul internaŃional privat, între cele două noŃiuni existând deosebiri, şi anume: • fiecare îndeplineşte o funcŃie diferită, deşi ea exprimă şi apără interesele statului respectiv; • sfera celor două noŃiuni este deosebită, în sensul că nu toate normele de ordine publică din dreptul intern sunt de ordine publică în dreptul internaŃional privat. Caracterele ordinii publice în dreptul internaŃional privat • Ordinea publică apare ca un corectiv în aplicarea legii străine, în sensul că se lasă judecătorului posibilitatea de apreciere dacă o lege contravine intereselor statului căruia el îi aparŃine. • Ordinea publică este diferită, în ceea ce priveşte conŃinutul său, de la o Ńară la alta. • Ordinea publică este diferită, în ceea ce priveşte conŃinutul său, în cadrul aceleiaşi Ńări, în timp. • Ordinea publică este actuală, în sensul că, dacă din momentul naşterii raportului juridic şi până în momentul litigiului în legătură cu acest raport juridic s-a schimbat conŃinutul ordinii publice, nu se ia în considerare conŃinutul acesteia din momentul naşterii raportului juridic, ci conŃinutul ei din momentul litigiului.

FRAUDAREA LEGII ÎN DREPTUL INTERNAłIONAL PRIVAT Fraudarea legii reprezintă operaŃia prin care părŃile unui raport juridic întrebuinŃează unele mijloace legale pentru a înlătura astfel aplicarea unor dispoziŃii care s-ar fi aplicat dacă n-ar fi intervenit fraudarea legii: SituaŃii în care poate interveni fraudarea legii: • în privinŃa statutului personal, cel mai adesea prin schimbarea cetăŃeniei ori a domiciliului; • în privinŃa bunurilor mobile, partea interesată le poate deplasa pe teritoriul unui stat a cărui legislaŃie este mai favorabilă; • în privinŃa formei exterioare a actelor – partea interesată, pentru a evita aplicarea unor dispoziŃii legale mai anevoioase, schimbă locul de încheiere a actului pentru a se aplica o lege care este mai lesnicioasă; • în privinŃa succesiunii, cel care vrea să dispună o cotitate dis-ponibilă mai mare decât îi permite legea sa personală, schimbă cetă-Ńenia, dobândind alta, şi anume a unui stat a cărui legislaŃie permite o cotitate disponibilă mai mare. Conflictul de legi în timp şi spaŃiu, conflictul mobil de legi, conflictul în timp al normelor conflictuale ale forului şi al norme-lor materiale aplicabile În soluŃionarea unei probleme conflictuale, prezintă interes să se stabilească dacă ne aflam în momentul naşterii, modificării, transmi-terii sau stingerii raportului juridic ori în momentul existenŃei rapor-tului juridic a cărui punere în valoare se cere. Deci, dacă este vorba despre aplicarea unei legi străine pentru a crea, modifica, transmite sau stinge un drept, ori dacă este vorba de respectarea unui drept dobândit în baza unei legi străine. În prima situaŃie s-a creat un conflict de legi în spaŃiu, când se impune a stabili care este legea competentă ce urmează a se aplica. În cel de-al doilea moment, s-a creat un conflict de legi în timp şi spaŃiu, când urmează să se determine efectele pe care dreptul (raportul juridic, ori situaŃia juridică) le poate produce în alte Ńări.

CondiŃiile eficacităŃii internaŃionale a unui drept: 1. Dreptul să se fi creat potrivit legii competente. În cazul dreptului intern, legea competentă este legea străină a statului unde s-a creat dreptul sau situaŃia juridică dobândită. În cel de-al doilea caz, legea competentă este aceea arătată de normele dreptului internaŃional privat al Ńării unde se invocă dreptul. 2. Dreptul (raportul juridic) să fi îndeplinit cerinŃele prevăzute de legea străină competentă. 3. Dreptul (raportul juridic) a cărui eficacitate internaŃională se pretinde este cel care s-a dobândit, şi aşa cum s-a dobândit, iar nu altul, care ar fi substituit acestuia.

10

4. Dreptul dobândit într-o anumită Ńară va produce efecte într-o altă Ńară dacă între timp nu s-a creat, în Ńara unde se invocă, un drept nou, care îl include pe acela creat în străinătate. Aplicarea legii străine Prin lege străină trebuie să înŃelegem dreptul străin, indiferent care este izvorul său: actul normativ, cutuma, practica judiciară. Legea străină nu se aplică în virtutea autorităŃii ei proprii, căci aceasta ar constitui o încălcare a principiilor suveranităŃii şi egalităŃii statelor. Legea străină se aplică, deoarece aşa dispune norma conflictuală a Ńării în care se aplică acea lege străină. De aceea, legea străină nu se aplică decât în cazurile şi condiŃiile prevăzute de norma conflictuală, cu alte cuvinte, autoritatea legii străine nu are caracter originar, ci derivat sau de împrumut. InstanŃele judecătoreşti ori alte organe competente chemate să aplice legea străină se vor conduce în soluŃionarea problemelor generale după propria reglementare (lex fori).

11

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE 1. Calificarea poate fi : a) primară b) secundară c) terŃiară 1) a+b 2) a+c 3) a+b+c 2. Retrimiterea poate fi : a) de gradul I b) de gradul II (complexă) c) toate variantele de mai sus 3. Sunt caractere ale ordinii publice : a) apare ca un corectiv în aplicarea legii străine b) este actuală c) nu este actuală 1) a+b 2) a+c 3) b+c

a) b) c) d)

4. Frauda legii poate interveni în următoarele situaŃii : în privinŃa statutului personal în privinŃa bunurilor mobile în privinŃa succesiuni în toate cazurile de mai sus

5. Calificarea se poate realiza : a) după „lex fori” b) după „lex causae” c) după „lex mercatoria” 1) a+b 2) b+c 3) a+c

12

PARTEA SPECIALĂ Cap. III - PERSOANA FIZICĂ ŞI PERSOANA JURIDICĂ ÎN DREPTUL INTERNAłIONAL PRIVAT ASPECTE GENERALE CU PRIVIRE LA CONDIłIA STRĂINILOR, PERSOANE FIZICE ŞI PERSOANE JURIDICE

JURIDICĂ

A

NoŃiunea de străin – persoană fizică. Este considerată a fi străin, persoana care se găseşte pe teritoriul unui stat fără a avea cetăŃenia acestuia. LegislaŃia română în vigoare arată că sunt străini persoanele care nu au cetăŃenia română, fie că au o cetăŃenie străină, fie că nu au nici o cetăŃenie. NoŃiunea de străin – persoană juridică. LegislaŃia şi doctrina în materie nu dau o definiŃie persoanei juridice străine S-a considerat că persoana juridică are naŃionalitate, după cum persoana fizică are cetăŃenie. NaŃionalitatea persoanei juridice exprimă apartenenŃa ori legătura acesteia cu un anumit stat. Persoana juridică străină este acel subiect colectiv de drept, titular de drepturi şi obligaŃii, al cărui statut personal este cârmuit de legea sa naŃională. Poate îmbrăca forma societăŃilor, a asociaŃiilor sau a fundaŃiilor. CondiŃia juridică a străinului este definită ca fiind totalitatea normelor juridice prin care se determină drepturile şi obligaŃiile pe care le are străinul într-o anumită Ńară. Această condiŃie interesează capacitatea de folosinŃă a străinului. Între condiŃia juridică a străinului şi conflictul de legi este o legătură care constă în aceea că numai în măsura în care se recunoaşte străinului un anumit drept, se poate pune problema conflictului de legi.

PERSOANA JURIDICĂ ÎN DREPTUL INTERNAłIONAL PRIVAT NaŃionalitatea persoanelor juridice Asemănările care există între persoanele fizice şi persoanele juridice conduc la aprecierea că acestea din urmă au naŃionalitate, după cum şi persoanele fizice au cetăŃenie. NaŃionalitatea persoanei juridice reprezintă apartenenŃa persoanei la un stat, exprimând mai mult decât legătura politică dintre o persoană şi un stat, servind, în ultimă instanŃă, pentru determinarea statutului juridic al persoanei. Ca şi persoanele fizice, persoanele juridice au, în mod corespunzător, denumire şi sediu. Dreptul internaŃional recunoaşte personalitatea juridică a subiectelor colective de drept nu numai prin intermediul unei opinii juridice interne, astfel încât dacă există personalitate juridică autonomă, există în mod necesar şi naŃionalitate. NaŃionalitatea persoanei juridice răspunde unor interese practice, cum este cel referitor la determinarea domeniului de aplicare a tratatelor, privitor la persoanele proprii şi persoanele juridice, ceea ce ar însemna că, dacă nu se aplică naŃionalitatea şi persoanelor juridice, tratatele respective se aplică numai persoanelor fizice, iar alteori tratatele fac vorbire despre persoanele juridice proprii şi străine, distincŃie care se face cu ajutorul naŃionalităŃii. Recunoaşterea persoanelor juridice în România LegislaŃia română prevede mai multe modalităŃi pentru recunoaşterea persoanei juridice străine. Persoanele juridice străine sunt recunoscute ca atare în temeiul legii sau de plin drept dacă sunt înde-plinite anumite condiŃii, şi anume: • persoana juridică străină să fi fost constituită în conformitate cu legea ei naŃională; • să fie vorba de o persoană juridică, pentru a avea calitatea de subiect de drept; • ordinea publică în dreptul internaŃional privat să nu se opună la recunoaşterea persoanei juridice.

13

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE 1. Este străin : a) persoana care se află pe teritoriul unui stat, fără a avea cetăŃenia statului respectiv b) persoana care se află pe teritoriul unui stat, având cetăŃenia statului respectiv 2. CondiŃia juridică a străinului reprezintă : a) totalitatea normelor juridice prin care se determină drepturile şi obligaŃiile străinului într-o Ńară b) totalitatea normelor juridice prin care se determină doar obligaŃiile străinului într-o Ńară c) totalitatea normelor juridice prin care se determină exclusiv drepturile străinului într-o Ńară 3. a) b) c)

CondiŃiile pentru recunoaşterea persoanei juridice sunt : persoana juridică străină să fi fost constituită în conformitate cu legea ei naŃională; să fie vorba de o persoană juridică, pentru a avea calitatea de subiect de drept; ordinea publică în dreptul internaŃional privat să nu se opună la recunoaşterea persoanei juridice.

1) a+b 2) b+c 3) a+b+c 4. a) b) c)

Persoana juridică poate îmbrăca forma : societăŃilor comerciale fundaŃiilor asociaŃiilor

1) a+c 2) a+b 3) a+b+c 5. Persoanele juridice trebuie să aibă : a) nume şi domiciliu b) denumire şi sediu

14

Cap. IV - MATERIILE ÎN CARE SE REGĂSESC NORMELE CONFLICTUALE STAREA CIVILĂ ŞI CAPACITATEA CIVILĂ Cu toate că nu există unanimitate în ceea ce priveşte definirea conceptului de stare civilă, achiesăm la punctul de vedere potrivit căruia aceasta reprezintă un ansamblu de elemente care rezultă din actele şi faptele de stare civilă, ansamblu de elemente prin care persoana fizică se individualizează în familie şi societate. Starea civilă: este un ansamblu de elemente; aceste elemente izvorăsc din actele şi faptele de stare civilă; legea leagă de aceste elemente anumite efecte juridice; toate elementele servesc la identificarea persoanei în familie şi societate. Starea civilă nu se confundă cu fiecare dintre elementele care o compun, este o noŃiune distinctă de elementele ei componente, are anumite caractere juridice, cum ar fi: indivizibilitatea, indisponibi-litatea, imprescriptibilitatea. La rândul lor, aceste caractere juridice nu se confundă cu caracterele juridice ale fiecăruia dintre elementele care în totalitate alcătuiesc starea civilă, nu se confundă cu capacitatea civilă, individualizează persoana fizică, nu numai în familie, ci şi în societate. Faptele de stare civilă sunt naşterea şi moartea persoanei. Acestea produc efecte de stare civilă. Actele de stare civilă, în sens de negotium, nu în sens de instrumentum, sunt: căsătoria, recunoaşterea filiaŃiei, adopŃia, hotărâ-rile judecătoreşti ale stării civile (exemplu: contestarea recunoaşterii de paternitate). STAREA CIVILĂ Raporturile de familie şi mijloacele de probă a stării civile Elementele stării civile, care derivă din apartenenŃa ei la o uniune conjugală şi familială, Ńin de raporturile de familie. Actele şi faptele de stare civilă sunt supuse înregistrării în registrele de stare civilă. Pentru naştere, căsătorie şi deces se întocmesc acte de naştere, căsătorie şi deces în sens de instrumentum. Înregistrarea recunoaşterii voluntare a filiaŃiei şi a stabilirii judecătoreşti a filiaŃiei, a adopŃiei, a divorŃului, precum şi a schimbării numelui şi prenumelui se face prin menŃiune în registrele de stare civilă. Pe baza înregistrărilor, din registrele de stare civilă se eliberează, numai celui îndreptăŃit, un certificat original sau duplicat constatator al faptului sau actului de stare civilă respectiv. Proba stării civile a persoanei se face, în principiu, cu actele de stare civilă, întocmite sau înscrise în registrele de stare civilă, în temeiul cărora se eliberează îndreptăŃitului certificatul constatator al faptului sau actul juridic de stare civilă. Uneori, în împrejurări considerate a fi excepŃionale, starea civilă se poate dovedi prin orice mijloc de probă. Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă, când există un element străin Prima situaŃie – înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă în Ńară privind pe străini. Actele şi faptele de stare civilă privind persoanele fără cetăŃenie se înregistrează în aceleaşi condiŃii ca şi acelea ale cetăŃenilor români. Actele şi faptele de stare civilă privind străinii care se găsesc pe teritoriul Ńării noastre şi au cetăŃenia altui stat se pot înregistra în registrele de stare civilă ale locului unde îşi au domiciliul şi Ńinute în România; aceşti străini pot să ceară înregistrarea în registrele Ńinute de reprezentanŃii lor diplomatici sau consulari din Ńara noastră. Alegerea aparŃine străinului în cauză, mai puŃin în cazul decesului, care se face în mod obligatoriu în registrele de stare civilă întocmite şi Ńinute în România, la locul unde s-a constatat decesul, fapt care nu înlătură posibilitatea înregistrării decesului şi de către reprezentantul diplomatic sau consular respectiv (în acest caz asistăm la o dublă înregistrare: obligatorie – în registrele Ńinute de autorităŃile române; facultativă – în registrele Ńinute de reprezentanŃii diplomatici sau consulari din Ńara noastră).

BUNURILE ŞI DREPTURILE REALE În sensul larg, prin bunuri înŃelegem atât lucrurile, operele de creaŃie intelectuală şi energia de orice fel, ca obiect al drepturilor şi obligaŃiilor patrimoniale, şi acŃiunile privitoare la bunurile în accepŃiune restrânsă.

15

Drepturile patrimoniale sunt drepturile reale privind imobilele şi mobilele, precum şi drepturile de creanŃă. Raporturile juridice privind bunurile sunt supuse legii Ńării unde acestea se găsesc. Rezultă că punctul de legătură pentru aceste raporturi juridice îl formează locul situării bunurilor. În aplicarea regulii lex rei sitae, trebuie să se Ńină seama de diferite forme sub care se pot prezenta bunurile. Legea situaŃiei bunurilor (lex rei sitae) Sediul materiei Art. 2 alin. 1 din Codul civil dispune că numai imobilele aflătoare în cuprinsul teritoriului Ńării sunt supuse legilor române, chiar când ele se posedă de străini. Art. 49 din Legea nr. 105/1992 dispune că posesia, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garanŃii reale, sunt cârmuite de legea locului unde acestea se află sau sunt situate, afară numai dacă prin dispoziŃii speciale se prevede altfel. Textul se referă atât la bunurile mobile, cât şi la cele imobile. Domeniul de aplicare a regulii lex rei sitae Legea statului pe teritoriul căruia se găseşte bunul reglementează: a) Clasificarea bunurilor în mobile şi imobile, precum şi a altor categorii de bunuri (corporale şi incorporale, fungibile şi nefungibile). b) Bunurile care se găsesc în circuitul civil şi care nu se găsesc în acest circuit. c) Drepturile reale care pot exista asupra bunurilor, precum şi calificarea acestor drepturi. d) CondiŃiile de existenŃă a drepturilor reale. e) Regimul juridic al dreptului de proprietate şi al celorlalte drepturi reale. f) Sarcinile fiscale asupra bunurilor. g) Măsurile de urmărire şi executare silită. h) Modurile de dobândire, de transmitere sau de stingere a drep-turilor reale. i) Regimul juridic al posesiunii. j) Mijloacele de apărare a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale, adică acŃiunile reale.

FORMA ACTELOR JURIDICE Forma exterioară a actului juridic. Este o modalitate de exteriorizare, de manifestare a voinŃei celor ce săvârşesc actul juridic. Forma de publicitate. Este prevăzută în interesul celui de-al treilea. Astfel este transcrierea în registrul de transcripŃii a unui act de vânzare-cumpărare privitor la un imobil, pentru a-l face opozabil terŃilor. Forma de abilitare. Este dispusă de lege pentru validarea actului juridic încheiat în numele unei persoane lipsite de capacitatea de exerciŃiu sau încheiat de o persoană cu o capacitate de exerciŃiu restrânsă, cum ar fi autorizarea organului tutelar în vederea încheierii unui act de dispoziŃie în numele incapabilului. Forma de procedură. Interesează desfăşurarea procesului civil.

FORMA EXTERIOARĂ A ACTELOR JURIDICE Regula locus regit actum. Potrivit acestei reguli, forma exterioară a actului juridic este cârmuită de legea locului unde se încheie actul. Legea nr. 105/1992 precizează că legea care se aplică fondului actului juridic ori contractului reglementează şi condiŃiile de formă ale acestora. Actul juridic se consideră valabil, din punct de vedere al formei, dacă îndeplineşte condiŃiile prevăzute de una din legile următoare: a) legea locului unde a fost întocmit; b) legea naŃională sau legea domiciliului persoanei care l-a consimŃit; c) legea aplicabilă, potrivit dreptului internaŃional privat, autorităŃii care examinează validitatea actului juridic. Contractul este supus în mod corespunzător aceloraşi condiŃii de formă, dar se consideră valabil din punct de vedere al formei şi dacă: a) părŃile care se găsesc, la data când l-au încheiat, în state diferite au îndeplinit condiŃiile de formă prevăzute de legea uneia din aceste state; b) reprezentantul părŃii a îndeplinit condiŃiile de formă ale statului unde s-a aflat în momentul încheierii contractului.

16

Domeniul de aplicare a regulii locus regit actum: a) forma exterioară a actului juridic, fără a face vreo distincŃie între formele cerute pentru însăşi existenta actului juridic şi formele cerute numai pentru proba actului juridic. Problema dacă actul juridic trebuie să îmbrace sau nu forma scrisă sau aceea a actului autentic se rezolvă după legea locului încheierii acestuia. b) Formele de redactare a actelor sau determinarea persoanelor chemate să intervină cu acest prilej. c) Durata valorii actelor, când ele au o durată limitată, precum şi forŃa probantă a actelor. d) Legea locului încheierii actului arată dacă proba testimonială este admisă şi până la ce sumă sau dacă, dimpotrivă, este necesar un act în scris. e) SancŃiunile care pot lovi actele juridice întocmite vicios. Efectele actului încheiat în străinătate cu respectarea regulii locus regit actum. În această privinŃă deosebim: a) actul juridic încheiat într-o Ńară străină, în mod valabil, va avea în Ńara noastră aceeaşi forŃă probantă cu aceea prevăzută în legea Ńării unde s-a efectuat actul; b) actul juridic încheiat într-o Ńară străină în formele prevăzute de legea locului încheierii lui nu va avea, în Ńara noastră, şi forŃă executorie, chiar dacă el ar avea această forŃă după legea locului încheierii. Caracterul regulii locus regit actum Regula pe care o avem în vedere are caracter facultativ, şi nu imperativ, când este vorba de un act sub semnătură privată. Mijloacele de probă ale actului juridic şi puterea doveditoare a înscrisului pe care îl constată sunt cele prevăzute de legea locului încheierii actului juridic sau de legea aleasă de părŃi, dacă ele aveau dreptul să aleagă, cum ar fi legea pentru reglementarea fondului contractului şi care se aplică şi condiŃiilor de formă ale acestuia. Testamentul poate fi încheiat, în ce priveşte condiŃiile de formă, după una din legile menŃionate de art. 68 din Legea nr. 105/1992, între care se află şi legea locului încheierii, aşa cum s-a precizat. În privinŃa actelor autentice întocmite de cetăŃenii români în străinătate sau de cetăŃenii străini în Ńara noastră, regula locus regit actum are caracter imperativ.

CONDIłIILE DE FOND ŞI EFECTELE CONTRACTELOR ŞI ALE ALTOR ACTE JURIDICE În dreptul internaŃional privat se face distincŃie între forma contractului, pe de o parte, şi condiŃiile de fond şi efectele contrac-tului, pe de altă parte, pentru a fi supuse, fiecare, unor norme conflictuale deosebite. Legea competentă pentru a reglementa condiŃiile de fond şi efectele contractului se numeşte lex contractus. Prin lex contractus înŃelegem acea lege care reglementează majoritatea problemelor privind condiŃiile de fond şi efectele contrac-tului privite în totalitatea lor. Lex contractus poate fi lex voluntatis, adică aceea aleasă de părŃi în temeiul autonomiei lor de voinŃa sau legea determinată de norma conflictuală, în lipsa lui lex voluntatis. Pentru stabilirea legii contractului, dreptul nostru internaŃional privat se conduce după principiul potrivit căruia părŃile au dreptul să-şi aleagă legea aplicabilă contractului cu element internaŃional. Contractul, potrivit Legii nr. 105/1992, este supus legii alese prin consensul părŃilor; alegerea legii aplicabile contractului trebuie să fie expresă ori să rezulte neindoielnic din cuprinsul acestuia sau din circumstanŃe. Determinarea legii contractului în cazul în care părŃile nu şi-au exprimat voinŃa cu privire la această lege În cazul în care părŃile nu au ales legea aplicabilă contractului, se aplică acestuia legea statului cu care prezintă legăturile cele mai strânse. Se consideră că există legăturile cele mai strânse cu legea statului în care debitorul prestaŃiei caracteristice are, la data încheierii contractului, după caz, domiciliul sau, în lipsă, reşedinŃa ori fondul de comerŃ sau sediul statutar. Contractul referitor la un drept imobiliar sau la un drept de folosinŃă temporară asupra unui imobil are legăturile cele mai strânse cu legea statului unde acesta se află situat. Principiul lex loci contractus Este posibil ca părŃile contractului să nu-şi exprime voinŃa în privinŃa legii aplicabile acestuia şi să nu poată fi localizată prin prestaŃia caracteristică. În asemenea situaŃii urmează să se determine legea

17

contractului după alte criterii. În primul rând se aplică legea locului încheierii (lex loci contractus), iar în subsidiar, dacă prima se dovedeşte, improprie legea locului executării (lex loci executionis). În determinarea momentului şi locului încheierii contractului interesează dacă părŃile sunt prezente sau absente (încheierea contrac-tului prin corespondenŃă ori prin telefon). În ce priveşte momentul încheierii contractului, legea dispune în sensul potrivit căruia contractul dintre părŃi care îşi au domiciliul sau sediul în state diferite se consideră încheiat la data când acceptarea a ajuns la cunoştinŃa ofertantului. Principiul lex loci contractus îşi găseşte aplicarea atât în cazul în care locul încheierii contractului şi locul executării acestuia se găsesc pe teritoriul aceluiaşi stat, cât şi în cazul în care locul încheierii şi locul executării contractului sunt în Ńări diferite, locul încheierii având întâietate faŃă de locul executării.

FAPTELE JURIDICE Legea locului unde faptul ilicit a fost săvârşit. Atât faptul ilicit, cât şi obligaŃia la care dă naştere sunt supuse legii locului unde a fost săvârşit. Legea forului. Se consideră că materia răspunderii civile delictuale are caracter de ordine publică, fiind supusă legii forului. Legea proprie delictului este o altă soluŃie propusă, considerându-se că regula lex loci delicti commissi nu duce la rezultate în toate situaŃiile, deoarece locul săvârşirii faptului ilicit poate fi fortuit, întâmplător; ea constă în aceea că răspunderea civilă delictuală urmează să fie supusă acelei legi care rezultă din totalitatea factorilor în legătură cu faptul ilicit săvârşit şi a particularităŃilor pe care le prezintă, deci, Ńinându-se seama nu numai de locul săvârşirii delictului civil, ci şi de cetăŃenia ori domiciliul părŃilor, eventual şi al moştenitorilor victimei delictului, locul de înmatriculare a vehiculului sau alte puncte de legătură, aplicându-se legea care are cea mai mare legătură cu delictul civil, legea centrului de gravitaŃie sau ansamblului punctelor de legătură, astfel încât legea aplicabilă poate să difere de la un delict civil la altul.

LEGEA LOCULUI DELICTULUI CIVIL Conform acestei reguli, răspunderea civilă delictuală este supusă legii locului unde a intervenit faptul cauzator de prejudicii. Determinarea legii locului delictului civil Marea liberă şi spaŃiul aerian de deasupra. Navele şi aerona-vele. Abordajul şi coliziunea acestora. Abordajele maritime şi coliziunea aeronavelor intervenite în marea liberă, respectiv în spaŃiul aerian de deasupra acesteia, sunt supuse legii pavilionului. În ce priveşte determinarea legii pavilionului, deosebim urmă-toarele situaŃii: • Ambele nave sau aeronave, implicate în abordaj ori în ciocnire, au aceeaşi naŃionalitate, adică acelaşi pavilion; în această situaŃie se aplică legea naŃionalităŃii comune a navelor ori aeronavelor. • Navele sau aeronavele între care intervine abordajul ori ciocnirea nu au acelaşi pavilion. În acest caz, se apreciază că abordajul sau ciocnirea trebuie considerate ca un delict civil în care fapta care dă naştere răspunderii s-a comis pe un teritoriu, iar dauna se produce pe un alt teritoriu, urmând să se aplice legea pavilionului sau aeronavei abordate ori lovite, ca lege a locului unde apare prejudiciul ce desăvârşeşte delictul civil. Fapta ilicită comisă în mai multe Ńări. Se pot ivi situaŃii în care faptul ilicit este săvârşit pe teritoriul mai multor state, raportul juridic de răspundere civilă delictuală fiind stabilit între aceleaşi persoane. În cazuri de acest fel, activitatea ilicită din fiecare stat trebuie privită ca un delict civil distinct, fiind cârmuit de legea proprie. Suntem, deci, în prezenŃa unei pluralităŃi de raporturi juridice, fiecare fiind supus legii locului delictului. Legea locului delictului civil reglementează regimul juridic al obligaŃiei delictuale. Ea reglementează elementele constitutive ale delictului civil. Această lege defineşte faptul generator de răspundere, adică noŃiunea de fapt delictual, dacă se răspunde numai pentru acte de comisiune sau şi pentru acte de omisiune, dacă faptul păgubitor este sau nu ilicit, dacă răspunderea civilă delictuală se pot naşte ori nu din exerciŃiul abuziv al unui drept. Aceeaşi lege reglementează împrejurările care apără de răspundere, ca, de exemplu, forŃa majoră, starea de necesitate, legitima apărare, consimŃământul victimei.

18

Legea locului delictului reglementează prescripŃia extinctivă a acŃiunii în răspunderea civilă delictuală. Legea care reglementează un drept subiectiv se aplică şi în ceea ce priveşte prescripŃia extinctivă. Legea locului delictului reglementează unele aspecte în situaŃia moştenitorilor victimei unui accident mortal. Se nasc două acŃiuni, şi anume: una în persoana victimei, alta direct în persoana celor prejudi-ciaŃi prin moartea victimei. În primul caz, legea succesorală reglemen-tează calitatea de moştenitor şi modul în care asemenea creanŃă se împarte între moştenitori; naşterea dreptului de creanŃă în reparaŃie este supusă legii locului delictului; calitatea de părinte sau de fiu al victimei sau moştenitorilor ei se determină după legea personală. Legea aplicabilă cumulului răspunderii delictuale cu răspun-derea contractuală. În cazul în care un fapt juridic ilicit a fost săvârşit în executarea unui contract cu element de extraneitate, cumulul răspunderii contractuale şi delictuale trebuie să fie admis de cele două legi, adică de lex loci delicti commissi şi lex contractus. Regimul juridic al obligaŃiilor care rezultă din delictul civil. Conform legii nr. 105/1992, legea locului faptului reglementează: capacitatea delictuală, condiŃiile şi întinderea răspunderii, cauzele de limitare sau de exonerare de răspundere şi de împărŃire a răspunderii între autor şi victimă, răspunderea comitentului pentru fapta prepusu-lui, natura daunelor care pot să dea naştere la reparaŃie, modalităŃile şi întinderea reparaŃiei, transmisibilitatea dreptului la reparaŃie, persoa-nele îndreptăŃite să obŃină reparaŃia pentru prejudiciul suferit. Răspunderea pentru atingeri aduse personalităŃii PretenŃiile de reparaŃii întemeiate pe o atingere adusă persona-lităŃii de către mass-media, îndeosebi prin presă, radio, televiziune sau orice alt mijloc public de informare, sunt cârmuite, la alegerea persoa-nei lezate, de: legea statului, domiciliului sau reşedinŃei sale; legea statului în care s-a produs rezultatul păgubitor; legea statului în care autorul daunei îşi are domiciliul sau reşedinŃa ori sediul social. Legea aplicabilă dreptului la replica împotriva daunelor aduse personalităŃii este legea statului în care a apărut publicaŃia sau de unde s-a difuzat emisiunea. Răspunderea pentru produse PretenŃiile de reparaŃii întemeiate pe un defect al produsului, pe o descriere defectuoasă de natură să creeze confuzii sau pe lipsa instrucŃiunilor de folosire sunt supuse, la alegerea consumatorului prejudiciat: a) legii domiciliului sau reşedinŃei sale obişnuite; b) legii statului de unde a fost dobândit produsul, afară numai dacă fabricantul, producătorul sau furnizorul face dovada că produsul a fost pus în circulaŃie pe piaŃa acelui stat fără consimŃământul său. Răspunderea pentru concurenŃă neloială O asemenea pretenŃie, întemeiată pe un act de concurenŃă neloială sau pe un alt act care provoacă restrângeri nelimitate liberei concurenŃe, este supusă: a) legii statului pe a cărui piaŃă s-a produs rezultatul dăunător; b) la cererea persoanei prejudiciate, în locul legii arătate, se poate aplica: • legea actului de sediu al acestei persoane, dacă actul de concurenŃă neloială a produs daune care o privesc în exclusivitate; • legea contractului dintre părŃi, dacă actul de concurenŃă neloială a fost săvârşit şi a adus prejudicii raporturilor dintre ele. Legea aplicabilă faptelor ilicite Sunt fapte juridice ilicite: gestiunea intereselor altei persoane, plata nedatorată şi îmbogăŃirea fără justă cauză. Raporturile de obligaŃii iau naştere pe temeiul acestor fapte juridice, adică ele sunt izvoare de obligaŃii. Faptele juridice ilicite sunt supuse legii locului unde acestea intervin. Actele de asistenŃă şi salvare a persoanelor şi bunurilor Pentru aceste acte se aplică: a) legea locului evenimentului, dacă acesta s-a produs în apele teritoriale; b) dacă evenimentul a intervenit în marea liberă, se aplică legea naŃională a navei care a acordat asistenŃă sau a realizat salvarea.

RAPORTURILE DE FAMILIE În legislaŃia noastră găsim dispoziŃii privind conflicte de legi în materia raporturilor de familie în art. 11-38 din Legea nr. 105/1992.

19

Statutul personal este supus legii naŃionale a persoanei fizice, afară dacă prin dispoziŃii speciale nu se prevede altfel. Legea naŃională este legea statului a cărui cetăŃenie o are persoana respectivă, deci pentru cetăŃeanul român legea naŃională este cea română. Determinarea şi proba cetăŃeniei se fac în conformitate cu legea statului a cărui cetăŃenie se invocă. Încheierea căsătoriei Din punct de vedere conflictual, deosebim condiŃii de fond şi de formă. Calificarea sau distincŃia între condiŃiile de fond şi cele de formă se face, în principiu, după legea forului, deci, pentru noi, legea română. CondiŃiile de fond ale căsătoriei Căsătoria aparŃine statutului personal. Deci, condiŃiile de fond ale căsătoriei sunt supuse legii naŃionale a fiecăruia dintre viitorii soŃi. În dreptul român, condiŃiile de fond ale căsătoriei sunt supuse legii, după cum urmează: a) căsătoria se încheie în străinătate între cetăŃeni români – se aplică legea română; b) căsătoria se încheie în Ńara noastră între cetăŃeni străini, cu aceeaşi cetăŃenie – se aplică legea lor naŃională; c) căsătoria se încheie în străinătate între un cetăŃean român şi un cetăŃean străin – fiecare din viitorii soŃi este supus legii lui naŃionale; d) căsătoria se încheie în Ńara noastră între un cetăŃean român şi un cetăŃean străin – se aplică legea naŃională a fiecărui soŃ; e) căsătoria se încheie în Ńara noastră între un cetăŃean român şi un apatrid – pentru acesta din urmă se aplică legea Ńării unde îşi are domiciliul, iar în lipsă, legea Ńării unde îşi are reşedinŃa – cetăŃeanul român este supus legii române. CondiŃiile de formă ale căsătoriei. Art. 19 alin.1 din Legea nr.105/1992 dispune că forma încheierii actului este supusă statului pe teritoriul căruia se celebrează. Aceasta înseamnă că o căsătorie încheiată în Ńara noastră, în faŃa organelor de stare civilă locale, se încheie potrivit legii române. Efectele căsătoriei Aceste efecte privesc raporturile personale dintre soŃi, capa-citatea de exerciŃiu a femeii care se căsătoreşte înainte de împlinirea vârstei de 18 ani şi raporturile patrimoniale dintre soŃi. În ceea ce priveşte determinarea legii care reglementează rapor-turile personale şi patrimoniale dintre soŃi, deosebim următoarele situaŃii: • SoŃii au aceeaşi cetăŃenie. Se aplică legea naŃională comună a soŃilor. • SoŃii au cetăŃenii diferite. Raporturile personale şi patrimoniale ale soŃilor sunt supuse legii domiciliului lor comun, adică al Ńării în care ei îşi au domiciliul fie că locuiesc împreună, fie că locuiesc separat. • SoŃii nu au cetăŃenie comună şi nici domiciliu comun. Raporturile personale şi patrimoniale ale soŃilor sunt supuse legii statului pe teritoriul căruia au ori au avut reşedinŃa comună sau cu care întreŃin în comun cele mai strânse legături. Nulitatea căsătoriei De principiu, legea care reglementează cerinŃele legale pentru încheierea căsătoriei se aplică nulităŃii căsătoriei şi efectelor acestei nulităŃi, deoarece aceeaşi lege care se aplică pentru cerinŃele încheierii căsătoriei arată şi consecinŃele legale ale nerespectării acestora. Nulitatea căsătoriei pentru încălcarea condiŃiilor de fond ale încheierii ei se declară în conformitate cu legea competentă a cârmui aceste condiŃii. Cu toate acestea, soluŃia se aplică numai în cazul când căsătoria s-a încheiat în Ńara noastră. În cazul în care căsătoria s-a încheiat în străinătate, nulitatea căsătoriei pentru încălcarea condiŃiilor de formă poate fi admisă în Ro-mânia, numai dacă sancŃiunea nulităŃii este prevăzută şi în legea română. Legea nulităŃii căsătoriei reglementează şi efectele pe care aceasta le produce. Desfacerea căsătoriei prin divorŃ DivorŃul soŃilor cetăŃeni români aflaŃi în străinătate este supus legii române. În cazul în care cetăŃeanul român este căsătorit cu un cetăŃean străin, chiar dacă locuiesc în străinătate, divorŃul este supus legii domiciliului comun.

20

Raporturile dintre părinŃii şi copiii lor minori. Stabilirea filiaŃiei FiliaŃia copilului din căsătorie se stabileşte potrivit legii care, la data când s-a născut, cârmuieşte efectele căsătoriei părinŃilor, adică, după caz: a) legea naŃională comună a soŃilor; b) în lipsa acesteia, legea domiciliului comun al soŃilor; c) legea statului pe teritoriul căruia au ori au avut reşedinŃa comună sau cu care întreŃin în comun cele mai strânse legături. FiliaŃia copilului din afară căsătoriei: a) se stabileşte potrivit legii naŃionale a copilului, de la data naşterii; b) în cazul în care copilul, cetăŃean străin, are o altă cetăŃenie, se aplică legea care îi este mai favorabilă. AdopŃia Conform art.2 din Legea nr.273/21 iunie 2004, următoarele principii trebuie respectate în mod obligatoriu în cursul procedurii adopŃiei: a) principiul interesului superior al copilului; b) principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial; c) principiul continuităŃii în educarea copilului, Ńinându-se seama de originea sa etnică, culturală şi lingvistică; d) principiul informării copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta şi gradul său de maturitate; e) principiul celeritatii în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopŃiei. CondiŃiile de fond pentru încheierea adopŃiei sunt stabilite de legea naŃională a adoptatorului şi a celui ce urmează a fi adoptat. Prin urmare, fiecare este supus legii lui naŃionale şi cumulativ pentru condiŃiile obligatorii pentru ambii. CondiŃiile de fond cerute soŃilor care adoptă împreună sunt cele stabilite de legea care cârmuieşte efectele căsătoriei lor. Aceeaşi soluŃie se aplică şi dacă unul dintre soŃi adoptă copilul celuilalt. Forma adopŃiei este supusă legii locului încheierii. Efectele adopŃiei, precum şi relaŃiile dintre adoptator şi adoptat sunt cârmuite de legea naŃională a adoptatorului. Desfacerea adopŃiei este supusă aceleiaşi legi privind efectele adopŃiei. Nulitatea adopŃiei este supusă, pentru condiŃiile de fond, legilor aplicabile acestora, iar pentru condiŃiile de formă, legii locului încheierii adopŃiei.

SUCCESIUNEA În Ńara noastră se recunoaşte străinilor dreptul de moştenire în condiŃiile legii. De asemenea, sumele care rezultă din lichidarea bunurilor succesorale în Ńara noastră ale străinilor se pot transfera în străinătate, dacă există reciprocitate în statul respectiv. Potrivit art.66 din Legea nr.105/1992, moştenirea privind bunurile mobile, oriunde acestea s-ar afla, este supusă legii naŃionale, moştenire pe care persoana decedată o avea la data morŃii, iar moştenirea privind bunurile imobile şi fondul de comerŃ este supusă legii locului unde fiecare din aceste bunuri este situat. Locul deschiderii succesiunii prezintă interes pentru determinarea organelor notariale competente în privinŃa procedurii succesorale necontencioase şi pentru determinarea competentei instanŃelor judecă-toreşti chemate a se pronunŃa în litigii născute în legătură cu succesiunea. În ambele cazuri, competenŃa se determină de legea forului. DevoluŃiunea legală a moştenirii În dreptul nostru se admite că bunurile mobile se cuvin statului al cărui cetăŃean a fost defunctul la data decesului, iar bunurile imobile se cuvin statului pe teritoriul căruia se găsesc. DevoluŃiunea testamentară a moştenirii Trebuie avut în vedere ca art.63 alin.1 din Legea nr.105/1992 permite testatorului de a supune transmiterea prin moştenire a bunu-rilor sale altei legi decât, după caz, legii menŃionate ori legii situaŃiei fiecărui bun imobil, fără a avea dreptul să înlăture dispoziŃiile ei imperative.

21

În ce priveşte condiŃiile de formă ale testamentului, se aplică art.68 din Legea nr.105/1992. Potrivit acestui text, întocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt socotite valabile dacă actul respectă condiŃiile de formă, la data decesului testatorului, conform oricăreia din următoarele legi: a) legea naŃională a testatorului; b) legea domiciliului acestuia; c) legea locului unde actul a fost întocmit, modificat sau revocat; d) legea situaŃiei imobilului ce formează obiectul testamentului; e) legea instanŃei sau a organului care îndeplineşte procedura de transmitere a bunurilor moştenite.

22

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE 1. În cursul procedurii adopŃiei trebuie respectate următoarele principii : a) principiul interesului superior al copilului; b) principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial; c) principiul continuităŃii în educarea copilului, Ńinându-se seama de originea sa etnică, culturală şi lingvistică; 1) 2) 3) 4)

a+b b+c a+c a+b+c

2. Domeniul de aplicare a regulii locus regit actum cuprinde a) forma exterioară a actului juridic, b) Formele de redactare a actelor sau determinarea persoanelor chemate să intervină cu acest prilej. c) Durata valorii actelor, când ele au o durată limitată, precum şi forŃa probantă a actelor. d) Legea locului încheierii actului arată dacă proba testimonială este admisă şi până la ce sumă sau dacă, dimpotrivă, este necesar un act în scris. e) SancŃiunile care pot lovi actele juridice întocmite vicios. 1) 2) 3) 4)

a+e b+d a+b+c+d a+b+c+d+e

3. Actele şi faptele de stare civilă sunt : a) supuse înregistrării în registrele de stare civilă b) nu sunt supuse înregistrării în registrele de stare civilă 4. În cazul în care soŃii au aceeaşi cetăŃenie, căsătoriei i se aplică : a) legea naŃională a soŃilor b) legea domiciliului lor comun 5. Domeniul de aplicare a regulii „lex rei sitae” cuprinde, printre altele : a) Clasificarea bunurilor în mobile şi imobile, precum şi a altor categorii de bunuri (corporale şi incorporale, fungibile şi nefungibile). b) Bunurile care se găsesc în circuitul civil şi care nu se găsesc în acest circuit. c) Drepturile reale care pot exista asupra bunurilor, precum şi calificarea acestor drepturi d) toate variantele de mai sus

23

BIBLIOGRAFIE 1. Adrian Pricopi, Augustin Fuerea, Drept internaŃional privat, Editura Actami, Bucuresti, 1999. 2. Ioan P. Filipescu, Tratat de drept internaŃional privat, Editura All Beck, 2000. 3. Emilian Lipcanu, Elemente de drept privat, Editura FundaŃiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2001.

24