Accidente Produse In Timpul Scufundarii.docx

  • Uploaded by: AndreaAlexandra
  • 0
  • 0
  • June 2020
  • PDF

This document was uploaded by user and they confirmed that they have the permission to share it. If you are author or own the copyright of this book, please report to us by using this DMCA report form. Report DMCA


Overview

Download & View Accidente Produse In Timpul Scufundarii.docx as PDF for free.

More details

  • Words: 1,706
  • Pages: 7
ACCIDENTE PRODUSE IN TIMPUL SCUFUNDARII

Bance Andrea-Alexandra Facultatea de Medicină An1, Seria1, Grupa2 Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca

Medicina scufundării Medicina scufundării, denumită și medicină subacvatică, este o ramură a medicinei muncii și medicinei sportive ce se ocupă cu diagnosticarea, tratamentul și prevenirea diverselor afecțiuni și îmbolnăviri cauzate de pătrunderea omului în mediul subacvatic. Acestea sunt: efectele adâncimii și presiunii asupra organismului, gazelor și amestecurilor de gaze utilizate, determinarea contraindicațiilor de scufundare prin controlul condiției fizice și psihice a scafandrilor, precum și accidentele datorate mediului acvatic. Diagnosticarea, tratamentul și prevenirea accidentelor de scufundare este făcută de către personalul calificat aflat la locul de scufundare, sau într-un centru specializat (laborator hiperbar), de către medici specialiști în medicină hiperbară. Legea gazelor spune ca volumul acestora depinde in mod invers proportional dde presiune: cucat presiunea este mai mare cu atat volumul este maii mic. Acesta reducere a volumului in adancime si cresterea cresterea acestuia in momentul in care se revine la suprafata are un efect important asupraorganismului uman. Legea lui Dalton= La temperatură constantă, presiunea unui amestec de gaze este egală cu suma presiunilor pe care le-ar avea fiecare din gazele componente dacă ar ocupa singur volumul total.( P=p1+p2+...pn)

jos in

Legea lui Arhimede= este o lege a hidrostaticii, care afirmă că un corp scufundat într-un fluid este împins de către fluid, de sus, cu o forță egală cu greutatea volumului de fluid dislocat de către corp.

Cauzele producerii accidentelor de scufundare se datorează, în principal, următorilor factori: o o o o o o o

necunoașterea efectelor presiunii asupra organismului uman nerespectarea regulilor de scufundare cunoaștere insuficientă a echipamentului improvizațiile aduse echipamentului și procedeelor de scufundare supraestimarea posibilităților de care dispune scafandrul necunoașterea mediului acvatic lipsa exercițiului și a antrenamentului.

Accidentele de scufundare pot fi clasificate în patru mari grupe : 

accidente fizico-mecanice - accidente datorate efectelor mecanice ale presiunii, (suprapresiunea pulmonară, barotraumatismele și colicile scafandrului);



accidente biofizice - accidente datorate efectelor biofizice ale presiunii (accidentele de decompresie);



accidente biochimice - accidente datorate efectelor biochimice ale presiunii (narcoza azotului, criza hiperoxică, intoxicația cu bioxid de carbon și hipoxia);



alte accidente de scufundare (hipotermia și înecul).

-2-

₪Accidente fizico – mecanice- sunt accidentele datorate efectelor mecanice ale presiunii și afectează în special plămânii și cavitățile pneumatice (urechea medie și sinusurile), precum și tubul digestiv. Acestea sunt suprapresiunea pulmonară, barotraumatismele și colicile scafandrului.

Suprapresiunea pulmonară este un accident de scufundare ce apare datorită destinderii gazelor blocate în plămâni peste limita de elasticitate a acestora, în timpul ridicării către suprafața apei. În timpul urcării la suprafață unii scafandri își opresc respirația (expirația) fie voluntar fie în mod reflex într-o situație de urgență datorită panicii, ceea ce conduce la creșterea rapidă a volumului gazelor conținute în plămâni o dată cu scăderea presiunii (adâncimii). Continuând urcarea către suprafața apei, volumul gazelor din plămâni crește atât de mult încât depășește volumul maxim al alveolelor și, învingând limita lor de elasticitate, conduce la ruperea acestora. Accidentul este cu atât mai grav cu cât blocarea expirației se produce mai aproape de suprafața apei, acolo unde scăderile de adâncime conduc la variații mari de volum.

Embolia gazoasă-Este cea mai gravă consecință a suprapresiunii pulmonare. Presiunea creată în plămâni împinge aerul din alveolele pulmonare în vasele de sânge de unde este transportat la inimă, iar de aici este trimis prin artere în tot corpul. Aerul ajunge apoi în arterele care alimentează creierul blocând un vas de sânge. Se va forma un dop, „embolus”, care nu va permite sângelui să treacă mai departe prin acel vas. Țesutul creierului, din zona aferentă vaselor de sânge de după dopul gazos, nu va mai fi irigat. Acest țesut nu va putea să reziste neoxigenat mai mult de câteva minute fără a suferi leziuni ireversibile Primul ajutor în cazul emboliei gazoase Simptomele specifice emboliei gazoas(in timpul urcari sau la ierirea la suprafata): o mișcări necoordonate, o amețeli, paralizie, o tulburări de vedere și vorbire, -3-

o o o o

dureri în piept, sânge în gură, convulsii întreruperea respirației

Primul ajutor în cazul emboliei gazoase constă în:     

se culcă scafandrul accidentat pe spate, înclinat spre stânga, capul mai jos decât picioarele, pentru a reduce posibilitatea ca bulele de gaz rămase în sistemul circulator să ajungă la creier; se efectuează victimei respirația „gură la gură”, numai dacă este necesar; se administrează scafandrului oxigen; se protejează victima contra șocurilor; se transportă victima de urgență la cea mai apropiată barocameră pentru recompresie.

Pneumotoraxul Constă în pătrunderea aerului între plămâni și peretele cavității toracice, în cavitatea pleurală. Plămânul afectat își reduce volumul, cel puțin în parte, ceea ce va influența respirația. Dacă presiunea crește, aceasta va afecta nu numai plămânul, ci și inima reducând activitatea cardiacă. Simptomele constau din dureri în piept și dificultăți respiratorii. Tratamentul de urgență a accidentului de suprapresiune pulmonară este exclusiv hiperbar, prin recomprimarea rapidă, în barocameră a scafandrului la o presiune cu 1 bar mai mare decât presiunea de expunere în apă (corespunzătoare adâncimii atinse de scafandru), fără a depăși presiunea de 5 bar (sc. man.). Tratamentul hiperbar se completează cu administare de medicamente și eventual cu intervenție chirurgicală pentru eliminarea volumului de aer.( ntroducerea unui ac sau a unui tub în cavitatea toracică și exuflație decompresivă.) Barotraumatismele- apar datorită dezechilibrului de presiune dintre presiunea gazului existent în cavitățile ce conțin aer ale aparatului respirator, urechea medie și sinusurile și presiunea exterioară adică presiunea mediului acvatic la adâncimea de scufundare. Barotraumatisme pot aparea la nivelul urechii medii, sinusurilor, placajul vizorului, dinților.

₪Accidente biofizice -Accidentele de decompresie sunt accidentele datorate efectelor biofizice ale presiunii și sunt specific scafandrilor respirând aer comprimat sau un alt amestec respirator. Accidentele de decompresie sunt cele mai frecvente accidente de scufundare. În timpul scufundării, la coborârea scafandrului către adâncime, apare fenomenul de dizolvare a azotului în țesuturi și în lichidele interstițiale. Dizolvarea azotului este cu atât mai importantă cu cât presiunea (adâncimea) este mai mare. În timpul urcării la suprafață, scafandrul trebuie să respecte programul de ridicare impus de tabelele de decompresie. Urmând programul de decompresie cerut de tabelul de decompresie potrivit, azotul dizolvat în organism se va elimina din țesuturi și, prin intermediul sângelui va fi trimis către plămâni fiind apoi evacuat prin procesul respirației. Eliminarea azotului din țesuturi se face astfel fără apariția de bule periculoase și riscul apariției de accidente de decompresie. Atunci când nu se respectă palierele impuse de tabelul de decompresie și scafandrul urcă la suprafață prea repede, azotul dizolvat se degajă dând naștere la bule de gaz, al cărui număr este cu atât mai mare cu cât ridicarea este mai rapidă. Aceste bule conduc la apariția accidentelor de decompresie. Accidentele de decompresie pot fi împărțite în mai multe grupe: -4-

1)

accidente cutanate - apar datorită eliminarii bulelor de azot prin piele și se manifestă prin senzații de mâncărimi ale pielii și diverse erupții. Senzațiile de mâncărime au o intensitate variabilă, localizându-se în general la nivelul membrelor superioare, toracelui și abdomenului.

2)

accidente osteo-artro-musculare (benduri)- Simptome: bendurile se manifestă prin dureri progresive localizate la nivelul uneia sau a mai multor articulații (genunchi, umăr, cot). Articulațiile cele mai atinse sunt: umerii, coatele, încheieturile mâinilor, genunchii, șoldurile și încheieturile labelor. Bendurile ușoare netratate pot evolua spre osteoartrită sau osteonecroză, în timp ce formele mai grave pot genera paralizii și chiar moartea. Continuarea scufundărilor după un bend netratat sau tratat necorespunzător poate recidiva accidental, putând antrena infirmități de lungă durată.

accidente neurologice- cele mai grave accidente de decompresie și sunt legate de nerespectarea palierelor de decompresie. Aceste accidente apar la un interval de timp scurt după ieșirea scafandrului din apă. ndispoziție generală, oboseală intensă, neliniște, impresia unei sincope iminente: dureri între omoplați sau în centură, furnicături în membrele inferioare, imposibilitatea de a se ține în picioare, tulburări vezicale: imposibiliatea de a urina. 4) accidente cu manifestări ORL (vestibulare)- afectează sistemul vestibular la nivelul urechii interne. Scafandrul prezintă amețeli mai mult sau mai puțin violente și asociate cu stări de vomă și mai rar, chiar surditate. Acest accident se mai numește și „rău de adâncime”. 3)

5)

tulburări respiratorii- ulburări respiratorii survin prin degajarea de bule în capilarele țesutului pulmonar. Degajarea gazului sub formă de bule creează o blocpnee și apariția de reflexe inhibitorii ale respirației. Simptome: se manifestă sub formă de dispnee (dificultate respiratorie) și tuse seacă, acompaniate de o cianoză (învinețire) a extremităților și a buzelor. Scafandrul pare atins de un edem pulmonar acut sau de un infarct pulmonar. El este în stare de șoc, iar situația lui critică impune un tratament sever și cât mai rapid.

₪Accidentele biochimice-sunt accidente datorate efectelor biochimice ale presiunii și se referă la acțiunea diferitelor gaze asupra organismului scafandrului. Pentru scufundarea cu aparat autonom cu aer comprimat, care este un amestec de azot (79%) și oxigen (21%), cele mai importante sunt accidentele datorate efectelor biochimice ale azotului (narcoza azotului), ale oxigenului (criza hiperoxică și hipoxia) și ale bioxidului de carbon (hipercapnia).  



Narcoza azotului, numită și beția adâncurilor, poate apărea, la scafandrul care respiră aer, încă de la adâncimea de 30 m.(30m-afecteaza capacitatea de gadire; 50m apar ameteli; 58m stare de euforie, în cazuri grave de pierderea cunoștinței) Hiperoxia poate apare spontan și aleator dacă scafandrul a respirat un amestec de gaze conținând oxigen la presiuni parțiale mari, pe o durată suficient de lungă. oxicitatea oxigenului se manifestă la nivelul sistemului nervos central. Hipercapnia este excesul de bioxid de carbon în sânge, datorate creșterii presiunii parțiale a bioxidului de carbon în amestecul respirator. Când scafandrul desfășoară o activitate intensă sub apă apărea senzația de „lipsă de aer”. Efectele hipercapniei pot duce la apariția panicii.

-5-

Prevenirea accidentelor de scufundări  Persoana în cauză să fie aptă din punct de vedere al sănătății;  Echipamentul să fie corespunzător, să se verifice că este adaptat adâncimii la care urmează să aibă loc scufundarea;  Să se verifice cantitatea de aer din butelii, hamurile de prindere ale buteliilor și valvele buteliilor;  Să se verifice funcționalitatea echipamentului de comunicare cu suprafața;  Să se verifice greutatea scufundătorului și că e distribuită corect, să se verifice că maneta de desprindere a greutății este la îndemână asfel încât în caz de urgență, desprinderea greutății să poată fi făcută rapid.

-6-

BIBLIOGRAFIE

https://ro.wikipedia.org/wiki/Pneumotorax

https://ro.wikipedia.org/wiki/Medicina_scufund%C4%83rii

https://ro.wikipedia.org/wiki/Accidente_de_scufundare

https://ro.wikipedia.org/wiki/Barotraumatisme

https://ro.wikipedia.org/wiki/Narcoza_azotului

https://ro.wikipedia.org/wiki/Hiperoxie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Legile_gazelor

https://prezi.com/5tq3n015hp50/accidente-in-timpul-scufundarilor/

-7-

Related Documents

Timpul
October 2019 16
Timpul
July 2020 15
Timpul
June 2020 19
Accidente
October 2019 24
Accidente
October 2019 29

More Documents from ""