Abordare A Calitatii Prin Metodele Globale De Analiza

Abordare a calitatii prin metodele globale de analiza

Metodele globale de analiza a caitatii sunt metode dezvoltate in principal in mediul agriculturii ecologice deoarece ele aveau ca obiectiv intelegerea viului intr-un demers global (holistic). Unele dintre ele sunt bazate pe un ansamblu de concepte care sunt putin sau deloc recunoscute de catre curentul dominant al gandirii stiintifice actuale. Consumatorii de produse ecologice sunt interesati de astfel de tipuri de analize, ceea ce justifica ca Comisia Calitatii din cadrul ITAB sa in considerare acest subiect. Mai intai, ce este calitatea ? Calitatea este ansamblul proprietatilor si a caracteristicilor, masurabile sau nu, a unui produs sau a unui serviciu, care ii confera aptitudinea sa satisfaca cerintele exprimate sau implicite ale utilizatorului (definitie AFNOR). Se observa, producatorul, transformatorul, distribuitorul sau consumatorul se vor atasa fiecare de aspecte diferite in ce priveste calitatea : unele de ordin cantitativ (agronomic, tehnologic, nutritional, sanitar), altele mai calitative (organopletice, ecologic, global,…). Unele din aceste aspecte (compozitia nutritionala de exemplu) pot sa fie studiate prin metode analitice clasice care nu sunt adaptate la studiului viului deoarece acestea necesita nevoia de a supune la esantion pentru a studia o serie intreaga de procedee distructive pentru a putea analiza (proteine, materie uscata, vitamine, minerale, oligo-elemente,…). Or, un element originar dintr-o planta sau dintr-un animal este astfel, in plus fata de compozitia sa biochimica, rezultatul unei activitati de organizare globala legata de forte de crestere si de viata. Aceasta activitate nu poate sa fie masurata, dar se exprima prin crestere, dezvoltare, reproductie si prin maniera caracteristica pe care organismul viu o are de a evolua de-a lungul intregului sau ciclu, de la nastere si pana la moartea sa. Cunosterea acestui proces de organizare este complementar de cea a compozitiei alimentului. Domeniul viului presupune deci metode specifice pentru studierea sa, metode calitative, care nu au un impact distructiv asupra domeniului viu. Adesea, aceste metode nu fac apel la masuri sau date cifrate, ci la descrieri calitative, cu o scara de valoare, care s-ar putea asemana cu limbajul folosit in analiza senzoriala sau oenologica. Aceste metode de analiza globala nu sunt opuse ci complementare fata de metodele analitice clasice. Ele aduc alte informatii sau niveluri de informatii. Va prezentam unele din aceste metode folosind o clasificare propusa de M.F. Tesson.

1

1. Metode calitative „tehnice”: Acestea fac apel la aparate de masuri mai mult sau mai putin complexe, si par mai facile de aplicat. 1.1

Bioelectronica (L.C. Vincent)

Este o metode de analiza a lichidelor (apa, saliva, sange, urina,..) sau solutii de sol, care permite de a concretiza si de a preciza notiunea de „teren biologic”. Aceasta utilizeaza masurilea a trei constante fizico-chimice clasice: -

pH, care determina caracterul neutru, acid sau bazic a unei solutii rH2, care aduce informatii asupra capacitatilor oxidante sau reductoare a unui mediu rho, rezistivitate electrica, care masoara concentratia in electroliti a unei solutii.

Raportand aceste date pe un grafic cu trei dimensiuni (bioelectronigrama) se poate compara diverse solutii sau de a urmari evolutia lor in functie de diversi factori. Bioelectronica se foloseste in agricultura (vin, lapte, soluri, etc), in domeniul agroalimentar, in medicina, in analiza apei, etc. Este in prezent in curs de dezvoltare. 1.2

Electro-bio-fotografia (sau foto Kirilian)

Gratie unei aparaturi precise, fotografia Kirilian ar pune in evidenta un camp electromagnetic care este asociat la orice substanta vie. Zone mai mult sau mai putin stralucitoare apar pe fotografie, interpretate ca dezechilibre energetice mai mult sau mai putin specifice ale solului. Metoda este putin raspandita in Franta. Este utilizata mai mult in domeniul medical ca instrument de diagnostic decat in agricultura asupra plantelor sau a animalelor. 1.3

Metoda bio-fotonica (F.A. Popp)

Popp gandeste ca masura de energie calorica (Joules) nu permite de a raporta in inregie asupra mantinerii proceselor vitale intr-o planta, ci ca o informatie energetica (sau energie structurala) poate sa contribuie mai mult la acesta. Aceasta teorie este bazata pe descoperirile lui Schrodinger, Progogine si Saunders (1986) care au stabilit ca fiecare celula vie transmite o lumina de foarte mica intensitate. Acesti fotoni sunt stocati in ADN pe durata fotosintezei, si sunt emisi in permanenta pe intreaga celula vie. Gratie acestor aparaturi sofisticate si foarte sensibile, se pot masura aceste emisii de raza celulara ulta slaba (fotoni). Cu cat numarul de fotoni emisi de catre celula esantion este mai ridicat, cu atat este mai buna calitatea produsului, pentru un nivel identic de energie calorica. Aceasta tehnica a fost studiata in Germania, iar in Franta este cvasi-necunoscuta.

2

2. Metodele morfogenetice Aceste metode pornesc de la ipoteza ca orice substanta organica este elaborata de un „agent organizator”. Ele se sprijina pe faptul ca „orice parte sau extract a unu organism viu (lichide, celule, substante proteice, etc) atunci cand este separat de organismul insusi, conserva, sub unele conditii caracteristici ale procesului formator care l-a elaborat” (J.P. Gellin). Aceste metode sunt generatoare de imagini care va trebui apoi sa fie interpretate. 2.1

Morfocromatografia

Acesta metoda consta in a face sa migreze prin capilaritate, in conditii de temperatura si de umiditate controlate, o solutie de substanta organica prin intermediul unei hartii filtru dispusa orizontal. In prealabil, se va face in asa fel incat sa migreze pe o hartie filtru o solutie minerala de nitrat de argint. Trecerea sub raze UV permite de a releva si de a stabiliza o imagine caracteristica in raport cu calitatea substantei organice. 2.2

Metoda de picaturi sensibile (Schwenk)

Dupa un protocol precis, se lasa o picatura de apa distilata (conditii standardizate) in solutia de studiat aditionata cu 10% de glycerol. O fotografie este facuta dupa contactul stropului de apa cu amestecul; apoi, aceasta este interpretata in comparatie cu un referential. Aceasta metoda ar aduce o informatie asupra „vitalitatii” apei testate. Ea ar putea interesa societatile distribuitoare de apa. 2.3

Cristalizarea sensibila (Pfeiffer)

Cristalizarea sensibila sau cristalizarea cu clorura de cupru este una dintre metodele cele mai folosite in Franta, in agricultura precum si in domeniul medical. Intr-un creuzet constituit dintr-o placa de sticla pe care a fost adaugat un inel pentru a mentine lichidul, se cristalizeaza o solutie de clorura de cupru in care s-a adaugat extractul de analizat. Apoi, in interiorul unei incaperi, in conditii standardizate (temperatura, umiditate, absenta a vibratilor), se evapora lent solutia (extract+solutie de clorura de cupru cu concentratie determinata), si se obtine o imagine cu cristale mai mult sau mai putin diferentiate , ramificate, organizate. Cu ajutorul unor criterii specifice (echilibru de diferite zone sau coroane, diferentiere mai mult sau mai putin crescuta din cristale, etc). Criterile de interpretare pot sa fie diferite in functie de practicieni. Este indispensabil de a dobandi o oarecare experienta pentru a putea interpreta aceste imagini in comparatie cu un referential. Utilizarile posibile sunt numeroase: in agricultura si in domeniul agroalimentar, studiu de proceduri de transformare, de prospetime a alimentelor, de metode de productie, semnatura de terenuri, etc; in domeniul medical, diagnostic precoce al maladiilor, cunoastere a mediului biologic al bolilor.

3

Cercetari au loc in prezent pentru a interpeta aceste imagini utilizand metode de recunoastere a formelor. 3. Alte metode globale 3.1

Teste de preferinta alimentara

Se da mancare, de maniera aleatorie, la loturi de animale (iepuri, sobolani, pui de gaina), alimentele care se vreau a fi testate, dupa un protocol precis. Apoi se compara cantitatile ingerate de catre animale, a diferitelor produse testate. Se poate constata ca produsele considerate ca echivalente prin analizele clasice pot sa fie discriminate de catre animale. 3.2

Test de alimentare asupra animalelor

Se da de mancare la animale alimente care se vreau a fi testate, pe o durata determinata. Apoi se studieaza, comparandu-le, capacitatile de reactie a sistemului lor imunitar sau capacitatile lor de reproducere. 3.3

Test de degradare fortata (Ahrens)

Aceasta metoda nu este folosita in Franta. Fructe sau legume sunt puse in conditii de stocare standardizate (umiditate, temperatura) care favorizeaza degradarea, invechirea produselor. Diferente importante sunt observate in functie de metodele de fertilizare sau de productie. Concluzii Aceste metode, dupa cum le-am observat, sunt foarte variate. Ele au in comum faptul ca aduc informatii asupra notiunii de viu, informatii diferite dupa metodele folosite. Acestea nu se opun intre ele ci se completeaza mai degraba pentru a ajunge la o cunoastere globala a calitatii unui produs. Metodele prezentate au un mare potential de dezvoltare. Ele ar necesita cercetari mai substantiale pentru a caracteriza mai bine informatile pe care le aduc si pentru a cunoaste mai bine domenile de utilizare cele mai pertinente (comparatie a sistemelor de productie, influenta a tehnicilor de cultura, procedee de transformare si de conservare a produselor, etc).

4