5-ploi-acide.docx

Duca Tudor Andrei SIOAM 1A

Ploi acide Ph-ul reprezintă o măsură a activităţilor ionilor de hidrogen (H+) dintr-o soluţie şi în consecinţă aciditatea sau alcalinitatea acesteia. Soluţiile apoase cu valori ale pH-ului<7 sunt acide, cele cu valori ale pH-ului>7 sunt bazice sau alcaline, iar cele cu valori ale pH-ului=7 sunt neutre. Cauzele principale de acidifiere a solului sunt micşorarea posibilităţii de schimb cationic, acumularea ionilor de Al, degradarea mineralelor, micşorarea activităţii biologice, modificarea proprietăţilor fizice ale mineralelor şi compoziţiei chimice a soluţiei solului care favorizează multiple procese de oxido-reducere şi pierderea cationilor principali. Ploile acide determină efecte directe şi indirecte asupra plantelor. Capacitatea de tamponare este proprietatea solurilor de a se opune modificărilor de pH, se determina prin complexul argilo-humic şi prin sistemele carbonat de calciu-bicarbonat de calciu-acid carbonic, fosfati-acid fosforic. Capacitatea de tamponare creşte de la solurile nisipoase la cele argiloase cu materie organic şi carbonate. Ajută în aprecierea efectelor negative ale poluanţilor aupra solurilor şi a celorlalte componente ale mediului. În natură există zone unde lacurile au albia din sol calcaros. Asemenea lacuri prezintă capacitatea de a neutraliza aciditatea datorată ploilor acide. Pentru conservarea ecosistemelor acvatice uneori se adăugă calcar mărunţit pentru a neutraliza efectele ploilor acide din lacuri. Capacitatea de tamponare în apele naturale este dată de capacitatea sistemului de a-şi menţine compoziţia constantă şi este determinate de dioxidul de carbon din atmosferă, de ionii HCO3, CO32, dizolvaţi în apă de CaCO3 şi alte minerale (aluminosilicați). Mod de lucru: Se introduce câte 100 ml apa distilată în 2 pahare şi 100 ml amestec apă-oţet cu valoarea pH-ului=4 în alte 2 pahare. Într-un pahar cu apă şi unul cu acid se introduce câte o tulpină de filodendron cu frunze astfel încât tulpina şi o parte a unei frunze să fie acoperită cu lichid. În acelaşi mod se procedează cu tulpină de begonia. După o săptămână se compară tulpinile plantelor din apă cu cele din soluţia acidă şi se observă că plantele cu rădăcinile în apă distilată au crescut mult faţă de cele din soluţia acidă care au murit. Într-o pâlnie cu filtrare fixată pe un stativ, se pune hârtie cu filtru, se umple cu o probă de sol, sub pâlnia de filtrare se pune un pahar Berseliuz curat. Se adăugă treptat Soluţia apaoţet (se ştie că are pH=4) peste proba de sol din hârtia de filtru. Se colectează în paharul Berzelius soluţia

1

Duca Tudor Andrei SIOAM 1A

care a traversat solul. Se măsoară pH-ul soluţiei care a traversat stratul de sol din hârtia de filtru şi se compară cu Soluţia apă-oțet indicate. Rezultate: -sol gradină -> pH= 5.5 -sol parc -> pH=3.5 -sol curtea școlii -> pH=6 Într-un pahar Berzelius notat cu eticheta oţet se toarnă 100 ml din soluţia acidă (oţet+apă la ph=4), iar în alt pahar Berzelius notat cu eticheta oţet+calcar şi care conţine calcarul se adăugă restul de 100ml de amestec apă-oţet. Se agită conţinutul paharului cu ajutorul unei baghete de sticlă curate. Ph apă-oțet- calcar: pH1=4

pH3=5.8

pH2=5

pH4=6.5

pH5=6.5

Observații și concluzii: Se constată că pH-ul soluţiei apă-oțet nu se modifică în timp rămânând 4, în schimb pH-ul soluţiei apă-oțet adăugată peste calcar se modifică în timp datorită neutralizării acidităţii cu calcarul.

2