3. Metode De Realizare A Ambalajelor

3. METODE DE REALIZARE A AMBALAJELOR Tehnicile utilizate pentru ambalarea produselor se diferenţiază între ele în funcţie de specificul mărfii ce trebuie ambalată. Metodele de ambalare trebuie să răspundă favorabil la atingerea următoarelor obiective : să conducă la reducerea consumului de material de ambalare ;

să favorizeze creşterea performanţelor ambalajului prin folosirea unor materiale potrivite ; să asigure concomitent protecţia produsului ambalat şi a mediului înconjurător. Metodele de ambalare descrise în continuare se referă la ambalarea realizată la nivel industrial pentru diferite tipuri de mărfuri.

3.1. Ambalarea celulară sau tip „blister” Ambalarea celulară constă în ambalarea produsului sub forma de caşete comprimate. Produsele se aşează între două pelicule de material plastic sau una din material plastic şi cealaltă din folie metalica, după care se presează din loc in loc cu scopul de ale lipi. În acest mod se obţin celule în jurul fiecărui produs ambalat. Metoda ambalării celulare se aplică în special produselor farmaceutice.

Acest tip de ambalare prezintă atât o serie de avantaje:

se realizează pe linii de ambalare automatizate, rezultând o productivitate ridicată; permite ambalarea produselor în condiţii igienice; permite transportul, depozitarea şi deplasarea produselor ambalate, în condiţii de protecţie şi igienă ridicate; aceasta forma de ambalare conduce la o prezentare favorabilă a mărfurilor pe piaţă.

3.2. Ambalarea tip “ aerosol “ Noţiunea de aerosol se referă la o dispersie de particule solide sau lichide foarte fine, susceptibile de a rămâne timp îndelungat în suspensie în atmosferă.

Această metodă de ambalare se foloseşte în domeniul alimentar, al produselor farmaceutice, cosmetice (deodorante, spumă de ras, frişcă etc.)

Materialele din care se confecţionează recipientele sunt: tablă cositorită, aluminiu, sticlă şi materiale plastice.

În conformitate cu Directiva Europeană din mai 1975 “ prin generator de aerosol se înţelege un ansamblu constituit dintr-un recipient nereutilizabil, din metal, sticla, material plastic, care sa conţină un gaz comprimat, lichefiat şi prevăzut cu un dispozitiv care permite ieşirea conţinutului sub forma de particule solide sau lichide aflate în suspensie într-un gaz sub forma de spumă, pastă, pudră sau în stare lichidă “.

Faptul că gazul propulsor intră în contact direct cu produsul ambalat impune o serie de condiţii absolute obligatorii : gazul propulsor utilizat trebuie să fie compatibil cu produsul (să nu interacţioneze cu acesta şi să nu-i influenţeze caracteristicile psihosenzoriale);

să nu corodeze materialele ambalajului; să nu fie inflamabil;

să nu prezinte riscul unei explozii la presiunea la care se află în recipient.

În cazul gazelor comprimate se utilizează : azotul, care este inert faţă de majoritatea substanţelor farmaceutice şi alimentare, este incolor, netoxic, insolubil, neinflamabil şi indor; dioxidul de carbon, care este un bun agent propulsor, netoxic, neinflamabil, protejează produsele contra oxidării şi nu permite dezvoltarea bacteriilor. butanul şi propanul, care sunt netoxice, se combină uşor cu hidrocarburile lichefiate, dar sunt inflamabile şi devin toxice.

În prezent, în domeniul ambalării tip aerosol se urmăreşte sterilizarea accesoriilor de ambalare înaintea operaţiei de umplere, care elimină astfel o posibilă recontaminare în timpul ambalării.

3.3. Ambalarea în vid Aceasta metodă constă în introducerea produsului într-un ambalaj dintr-un material impermeabil la gaze şi extragerea aerului din interior cu ajutorul unei pompe de vid. În felul acesta se evită contactul mărfii cu oxigenul care, mai ales în cazul duratelor mari de depozitare, poate declanşa reacţii ce duc la alterarea produsului.

Dezavantajele utilizării metodei sunt următoarele: produsele sensibile la presiune pot fi deteriorate sau distruse din cauza presiunii exercitate asupra lor ;

riscul de a face masa cu folia de ambalaj a produselor sensibile ; deprecierea produselor care conţin grăsimi, dacă în timpul ambalării în vid acestea sunt supuse unor temperaturi mai mari decât temperatura de topire a grăsimilor.

Pentru ambalarea în vid a brânzeturilor, cărnii, mezelurilor, se poate utiliza o variantă îmbunătăţită a ambalarii sub vid numită „ambalarea tip Cryovac”.

Acestă metodă foloseşte ca material de ambalare o folie de plastic specială, care are proprietatea de a se contrage în contact cu apa caldă.

Operaţia de ambalare Cryovac cuprinde următoarele etape: umplerea pungilor Cryovac cu produsul de ambalat ; eliminarea aerului din ambalaj prin aspiraţie ; răsucire şi închidere automată cu un clips de aluminiu ; introducerea ambalajului şi produsului timp de o secundă într-un recipient cu apa la temperatura de 92-97°C.

3.4. Ambalarea aseptică Ambalarea aseptică constă în introducerea unui produs sterilizat, destinat comercializării într-un vas sterilizat, în condiţii aseptice, urmată de închiderea vasului, astfel încât să fie prevenită contaminarea produsului cu microorganisme.

Termenul “aseptic” desemnează, prin urmare, absenţa microorganismelor, iar termenul “ermetic” este folosit pentru a indica proprietatea mecanică a unui ambalaj sau material de a nu permite pătrunderea gazelor, vaporilor de apă, a microorganismelor de ambalaj.

Ambalarea aseptică este deci o metodă care garantează securitatea microbiologică a alimentelor, fără ca acestea să-şi piardă caracteristicile nutritive şi organoleptice.

Operaţiile de sterilizare folosite în ambalarea aseptică sunt următoarele : sterilizare HTST ( high temperature short time ) sterilizare UHT ( ultra high temperature ) sterilizare LTLT ( low time)

temperature low

HTST este procedeul de sterilizare ce constă în încălzirea rapidă a produsului în intervalul 90120°C. Acest tip de tratament se aplică produselor puternic acide care se menţin sterile la temperaturi scăzute.

Sterilizarea UHT a produselor alimentare lichide se realizează prin încălzirea produselor în intervalul de temperatura 135-150°C, urmată de răcire bruscă.

Limita superioară de temperatură este utilizată pentru produse cu vâscozitate mică (lapte), iar cea inferioară pentru produse cu vâscozitate mare.

Cele mai utilizate materiale sunt complexele pe baza de hârtie şi carton.

Ambalajul aseptic constă dintr-o folie multistratificată, care combină cele mai bune caracteristici ale hârtiei, materialului plastic şi aluminiului, pentru a alcătui un recipient cu performanţe ridicate. Cutiile pentru băuturi sunt alcătuite în proporţie de 70% din hârtie care oferă rigiditate şi rezistenţă.

Polietilena deţine o pondere de 24% din cutie şi este utilizată în scopul etanşării ambalajului. O folie subţire de aluminiu reprezentând 6% din ambalaj, formează o barieră împotriva aerului şi luminii care pot distruge substanţele nutritive şi aroma alimentelor.

Straturile componente ale cutiei aseptice sunt : 1. polietilena ; 2. hârtie ; 3. polietilena ; 4. folie de aluminiu ; 5. polietilena ; 6. polietilena.

Avantajul deosebit de important al ambalării aseptice îl constituie faptul că produsul devine steril înainte ca temperatură ridicată să-i modifice caracteristicile nutritive şi organoleptice. Tetra Rex, Tetra Pak sunt cele mai cunoscute ambalaje destinate produselor pasteurizate, care sunt sterilizate cu apă oxigenată în combinaţie cu radiaţii ultraviolete.

Sistemul Tetra Rex prelungeşte durata de conservare a produselor lactate la 60 de zile şi între 60 şi 120 de zile pentru sucurile de fructe. Alte variante ale ambalajelor Tetra-Pak sunt: Tetra Standard, Tetra Aseptic, Tetra Brik, Tetra Brik Aseptic, Tetra King (ambalajul mixt în combinaţie cu materialele plastice )

3.5. Ambalarea cu pelicule aderente Metoda foloseşte un material special numit material peliculogen. Acesta se aplică pe suprafaţa produsului ce trebuie ambalat şi după uscare se transformă într-un strat rezistent şi impermeabil ce oferă o protecţie ridicată.

Pentru îndepărtarea stratului de material peliculogen produsul ambalat se introduce în apa caldă. Metoda se aplică alimentare.

în special la produsele

3.6. Ambalarea în atmosferă modificată Ambalarea în atmosferă controlată “CAP” (Controlled Atmosphere Packaging) poate fi definită ca reprezentând “închiderea produsului într-un ambalaj impermeabil la gaz în care gazele de referinţă ca CO2, O2, N2 şi vaporii de apă au suferit modificări şi sunt controlate selectiv “.

Aceasta metodă de ambalare este mai puţin întâlnită în practica comercială. Modificarea atmosferei din interiorul ambalajului este obţinută prin următoarele metode:

ambalare în vid; ambalare în atmosferă modificată.

Aplicarea acestei metode permite controlul reacţiilor chimice, enzimatice sau microbiene în scopul reducerii sau eliminării proceselor de degradare ale mărfurilor. Principalul scop al introducerii azotului (N2) care înlocuieşte oxigenul este de a reduce oxidarea grăsimilor.

Azotul este inert, inodor şi puţin solubil în apă şi grăsimi.

Dioxidul de carbon (CO2) este un agent bacteriostatic şi fungistatic în anumite condiţii poate încetini faza de creştere exponenţială şi poate reduce viteza de multiplicare a bacteriilor aerobe şi mucegaiurilor. Dioxidul de carbon este foarte solubil în apă şi grăsimi, de aceea este absorbit de aliment.

Oxigenul este de obicei evitat în procesul ambalării, există cazuri în care este utilizat drept component în amestecul gazos. De exemplu, la ambalarea cărnii, în amestecul gazos se utilizează şi oxigen care are rolul de a menţine culoarea roşie a cărnii, peştelui, în scopul evitării apariţiei germenilor patogeni anaerobi.

Temperatura este cel mai important factor care influenţează calitatea produselor ambalate în atmosferă modificată. Menţinerea calităţii mărfurilor este posibilă în condiţiile în care temperatura este menţinută şi controlată în timpul depozitării.

3.7. Ambalarea colectivă şi porţionată Ambalarea colectivă este metoda care permite gruparea într-o singură unitate de vânzare a mai multor produse. Materialele utilizate sunt: cartonul şi foliile contractibile. Ambalarea colectivă se poate realiza şi prin gruparea produselor preambalate în hârtie Kraft, celofan sudabil etc., obţinându-se pachete paralelipipedice paletizate.

Ambalarea porţionată este procedeul de ambalare în care cantitatea de produs care urmează să fie cuprins în ambalaj este stabilită astfel încât să fie consumată la o singura folosire. Pentru ambalarea porţionată pot fi folosite: folii contractibile, folii termosudabile din aluminiu sau hârtii metalizate.

3.8 Ambalarea în folii contractibile Ambalarea în folii contractibile este o metodă de ambalare a produselor în porţii mici, uniforme, prin aşezarea lor pe o placa suport, având alveole termoformate, urmată de închidere prin acoperire cu folie şi termosudare.

Ambalarea de tip “skin” este un procedeu de ambalare sub vid al produselor, prin aşezarea lor pe o placa suport plana, urmată de închidere prin acoperire cu folie transparentă şi termosudare. Prin acest tip de ambalare la produsele alimentare se urmăreşte obţinerea unei permeabilitaţi ridicate faţă de oxigen, ceea ce permite de exemplu păstrarea aspectului cărnii prin formarea oximioglobinei.

Ambalarea în folii contractibile se utilizează pe scară largă în domeniu produselor cosmetice, medicamentelor, obiectelor din sticlă sau porţelan. Se caracterizează prin uşurinţa în manipulare, având un impact pozitiv asupra consumatorului.