29 Ias 28 Final 2004

Standardul Internaţional de Contabilitate 28 Investiţii în societăţi asociate Această versiune include amendamente care rezultă din IFRS-urile noi şi amendate emise până la 31 martie 2004. Secţiunea “Modificările din această ediţie” din prefaţa acestui volum oferă datele de aplicare ale IFRS-urilor noi şi amendate şi de asemenea identifică IFRS-urile curente neincluse în acest volum.

1

Cuprins INTRODUCERE Standardul Internaţional de Contabilitate 28 Investiţii în societăţi asociate ARIA DE APLICABILITATE DEFINIŢII Influenţă semnificativă Metoda punerii în echivalenţă APLICAREA METODEI PUNERII ÎN ECHIVALENŢĂ Pierderi din depreciere SITUAŢII FINANCIARE SEPARATE PREZENTĂRI DE INFORMAŢII DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE RETRAGEREA ALTOR NORME ANEXA: Amendamente la alte norme APROBAREA IAS 28 DE CĂTRE CONSILIU BAZĂ PENTRU CONCLUZII TABEL DE CONCORDANŢĂ

paragraf IN1-IN13 1 2-5 6-10 11-12 13-31 31-34 35-36 37-40 41 42-43

2

Standardul Internaţional de Contabilitate 28 Investiţii în societăţi asociate (IAS 28) cuprinde paragrafele 143 şi Anexa. Toate paragrafele au aceeaşi autoritate dar păstrează formatul IASC al standardului de la momentul adoptării sale de către IASB. IAS 28 trebuie citit în contextul Bazei pentru concluzii, Prefaţei la Standardele Internaţionale de Raportare Financiară şi Cadrului pentru elaborarea şi prezentarea situaţiilor financiare. IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori oferă o bază pentru selectarea şi aplicarea politicilor contabile în absenţa unor instrucţiuni explicite.

3

Introducere IN1.

Standardul Internaţional de Contabilitate 28 Investiţii în societăţi asociate înlocuieşte IAS 28 Contabilitatea Investiţiilor în Societăţi Asociate (revizuit în 2000) şi trebuie aplicat pentru perioadele anuale care încep la sau după 1 ianuarie 2005. Este încurajată aplicarea mai devreme. De asemenea standardul înlocuieşte următoarele interpretări: • • •

SIC-3 Eliminarea profitului şi pierderii la tranzacţiile cu societăţile asociate SIC-20 Metoda punerii în echivalenţă – recunoaşterea pierderilor SIC-33 Consolidarea şi metoda punerii în echivalenţă – drepturi de vot potenţiale şi alocarea participaţiilor. Motivele revizuirii IAS 28 IN2. Consiliul pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate a elaborat IAS 28 revizuti ca parte a proiectului său privind îmbunătăţirile aduse Standardelor Internaţionale de Contabilitate. Proiectul a fost întreprins în lumina problemelor şi criticilor ridicate în raport cu standardele emise de organele de reglementare a valorilor mobiliare, contabilii profesionişti şi alte părţi interesate. Obiectivele proiectului erau de a reduce sau elimina alternativele, redundanţele şi conflictele din cadrul standardelor, de a trata anumite aspecte legate de convergenţă şi de a aduce alte îmbunătăţiri. IN3. Pentru IAS 28 principalul obiectiv al Consiliului a fost de a reduce alternativele în aplicarea metodei punerii în echivalenţă şi în contabilitatea investiţiilor în societăţile asociate în situaţii financiare separate. Consiliul nu a reconsiderat abordarea fundamentală pentru contabilitatea investiţiilor în societăţile asociate utilizând metoda punerii în echivalenţă din IAS 28. Principalele modificări IN4. Principalele modificări faţă de versiunea anterioară a IAS 28 sunt descrise mai jos. Aria de aplicabilitate IN5. Standardul nu se aplică investiţiilor care sunt considerate altfel societăţi asociate sau participaţii ale asociaţilor în entităţile controlate în comun deţinute de organizaţiile cu capital de risc, fondurile mutuale şi entităţi similare când acele investiţii sunt clasificate ca fiind deţinute pentru tranzacţionare şi contabilizate conform IAS 39 Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare. Investiţiile respective sunt evaluate la valoarea justă, modificările valorii jsute fiind recunoscute în contul de profit şi pierdere al perioadei în care apar. IN6. Mai departe, standardul prevede derogări de la aplicarea metodei punerii în echivalenţă similar cu cele prevăzute pentru anumite societăţi-mamă de a nu întocmi situaţi financiare consolidate. Derogările respective cuprind situaţia în care investitorul care este şi societate-mamă exceptat după IAS 27 Situaţii financiare consolidate şi separate de la întocmirea situaţiilor financiare consolidate (paragraful 13(b)) şi situaţia în care investitorul, deşi nu este o astfel de societatemamă poate satisface acelaşi tip de condiţii care scutesc astfel de societăţi-mamă (paragraful 13 (c)). Influenţă semnificativă Drepturi de vot potenţiale IN7. Entităţile trebuie să ia în considerare existenţa şi efectul drepturilor de vot potenţiale exercitabile sau convertibile momentan atunci când se determină dacă au puterea de a participa la deciziile financiare şi operaţionale ale societăţii în care s-a investit. Această cerinţă a fost anterior inclusă în SIC-33, care a fost abrogat. Metoda punerii în echivalenţă IN8. Standardul clarifică faptul că investiţiile în societăţi asociate asupra cărora investitorul are o influenţă semnificativă trebuie contabilizate prin metoda punerii în echivalenţă fie că investitorul are sau nu investiţii şi în filiale şi întocmeşte situaţii financiare consolidate. Totuşi, investitorul nu aplică metoda punerii în echivalenţă pentru prezentarea situaţiilor financiare separate întocmite după IAS 27. Derogar e de la aplicarea metodei

4

punerii în echivale nţă IN9.

Standardul nu cere aplicarea metodei punerii în echivalenţă atunci când întreprinderea asociată este achiziţionată şi păstrată în vederea revânzării sale în 12 luni de la data achiziţiei. Trebuie să existe probe că investiţia este achiziţionată cu intenţia de a o vinde şi că managementul caută activ un cumpărător. Expresia “în viitorul apropiat” a fost înlocuită cu expresia “în 12 luni”. Când o astfel de investiţie nu este vândută în 12 luni trebuie contabilizată cu metoda punerii în echivalenţă de la data achiziţiei, cu excepţia unor circumstanţe specificate exhaustiv. IN10. Standardul nu permite unui investitor care continuă să aibă o influenţă semnificativă asupra unei societăţi asociate să nu aplice metoda punerii în echivalenţă atunci când societatea-mamă operează sub restricţii severe pe termen lung care afectează semnificativ capacitatea sa de a transfera fonduri către investitor. Influenţa semnificativă trebuie pierdută înainte ca metoda punerii în echivalenţă să înceteze să mai fie aplicabilă. Eliminarea profitului şi pierderii nerealizate la tranzacţiile cu societăţi asociate IN11. Profitul şi pierderea rezultând din tranzacţiile “în amonte” şi “în aval” între un investitor şi o societate-asociată trebuie eliminate în măsura participaţiei investitorului în întreprinderea asociată. Consensul din SIC-3 a fost icorporat în standard. Încheieri ale exerciţiului financiar care nu coincid IN12. Dacă situaţiile financiare ale unei societăţi asociate utilizate la aplicarea metodei punerii în echivalenţă sunt întocmite la o dată de raportare diferită de aceea a investitorului, diferenţa nu trebuie să fie mai mare de 3 luni. Politici contabile uniforme IN13. Standardul cere unui investitor să facă ajustările corespunzătoare la situaţiile financiare ale întreprinderii asociate pentru a fi conforme cu politicile contabile ale investitorului pentru raportarea tranzacţiilor şi altor evenimente similare în circumstanţe similare. Versiunea anterioară a IAS 28 prevedea o excepţie de la această cerinţă în cazul în care “nu era posibilă utilizarea politicilor contabile uniforme”. Recunoaşterea pierderilor IN14. Investitorul trebuie să ia în considerare valoarea contabilă a investiţiei sale la capitalul propriu al întreprinderii asociate şi a intereselor sale pe termen lung în societatea respectivă atunci când recunoaşte partea sa din pierderea înregistrată de întreprinderea asociată. SIC-20 a limitat recunoaşterea părţii investitorului din pierderi la valoarea contabilă a investiţiei sale la capitalul propriu al întreprinderii asociate. De aceea, Interpretarea respectivă a fost înlocuită. Situaţii financiare separate IN15. Cerinţele pentru întocmirea situaţiilor financiare separate ale investitorului sunt stabilite prin raportare la IAS 27.

5

Standardul Internaţional de Contabilitate Investiţii în societăţi asociate Aria de aplicabilitate 1.

Acest standard va fi aplicat la contabilitatea investiţiilor în societăţi asociate. Totuşi, nu se aplică investiţiilor în societăţile asociate deţinute de:

(a) organizaţiile cu capital de risc, sau (b) fonduri mutuale şi entităţi similare inclusiv fonduri de asigurare legate de investiţii care la recunoaşterea iniţială sunt desemnate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere sau sunt clasificate ca fiind deţinute pentru tranzacţionare şi contabilizate după IAS 39 Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare. Astfel de investiţii vor fi evaluate la valoarea justă conform IAS 39, modificările de valoare justă fiind recunoscute în contul de profit şi pierdere al perioadei în care au apărut modificările. Definiţii 2. Următorii termeni sunt utilizaţi în cadrul acestui standard cu sensurile specificate: Întreprinderea asociată este o entitate, inclusiv o entitate fără personalitate juridică cum ar fi un parteneriat (asociere), în care investitorul are influenţă semnificativă şi care nu este nici filială a acestuia, nici asociere în participaţie. Influenţa semnificativă este autoritatea de a participa la luarea deciziilor de politică financiară şi operaţională a întreprinderii asociate, dar nu şi de a controla aceste politici. Controlul este autoritatea de a conduce politicile financiare şi operaţionale ale unei entităţi pentru a obţine beneficii din activitatea ei. Controlul comun reprezintă partajarea contractuală a controlului asupra unei activităţi economice şi există doar atunci când deciziile financiareşi operaţionale strategice referitoare la activitate necesită acordul unanim al părţilor care partajează controlul (asociaţii). Filiala este o entitate, inclusiv o entitate fără personalitate juridică cum ar fi un parteneriat (asociere) care este controlată de o altă entitate (cunoscută ca societate-mamă). Metoda punerii în echivalenţă este o metodă de contabilitate prin care investiţia este iniţial înregistrată la cost şi ajustată ulterior ţinând seama de schimbările post-achiziţie referitoare la partea ce aparţine investitorului din activele nete ale întreprinderii în care s-a investit. Contul de profit şi pierdere al investitorului reflectă partea investitorului din rezultatele activităţii întreprinderii în care a investit. Metoda cost este o metodă de contabilitate prin care investiţia este înregistrată la cost. Contul de profit şi pierdere reflectă venitul din investiţie doar în măsura în care investitorului îi sunt repartizate părţi din profiturile nete ale întreprinderii în care a investit, ce apar ulterior datei de achiziţie. Situaţiile financiare separate sunt cele prezentate de o societate-mamă, un investitor într-o întreprindere asociată sau un asociat într-o entitate controlată în comun, în care investiţiile sunt contabilizate pe baza participaţiei directe la capitalul propriu şi nu pe baza rezultatelor raportate şi activului net ale entităţii în care s-a investit. Situaţiile financiare consolidate sunt situaţiile financiare ale unui grup prezentate ca acelea ale unei singure entităţi economice.

6

3. 4.

5.

Situaţiile financiare în care se aplică metoda punerii în echivalenţă nu sunt situaţii financiare separate, nici situaţiile financiare ale unei entităţi care nu deţine o filială, o entitate asociată sau un interes într-o asociere în participaţiune. Situaţiile financiare separate sunt cele prezentate în plus faţă de situaţiile consolidate, situaţiile financiare în care investiţiile sunt contabilizate cu ajutorul metodei punerii în echivalenţă şi situaţiile financiare în care interesele de asociat într-o asociere în participaţiune sunt consolidate proporţional. Situaţiile financiare separate pot sau nu să fie anextate sau să însoţească acele situaţii financiare. Entităţile care sunt scutite conform paragrafului 10 al IAS 27 Situaţii financiare consolidate şi separate de la consolidare, paragrafului 2 al IAS 31 Interese în asocieri în participaţiune de la aplicarea consolidării proporţionale sau paragrafului 13© al acestui standard de la aplicarea metodei punerii în echivalenţă pot prezenta situaţii financiare separate ca fiind singurele situaţii.

Influenţă semnificativă 6.

Dacă un investitor deţine, direct sau indirect, (de exemplu prin filiale), 20% sau mai mult din numărul de voturi al întreprinderii în care a investit, se presupune că acesta exercită o influenţă semnificativă, cu excepţia cazului în care se poate clar demonstra că nu aceasta este situaţia. Invers, dacă investitorul deţine, direct sau indirect, (de exemplu prin filiale), mai puţin de 20% din numărul voturilor în întreprinderea în care a investit, se presupune că acesta nu exercită o influenţă semnificativă, cu excepţia cazului în care poate fi clar demonstrată o astfel de influenţă. O participaţie substanţială sau majoritară a unui alt investitor nu exclude neapărat posibilitatea ca un investitor să exercite o influenţă semnificativă.

7.

Existenţa influenţei semnificative exercitată de un investitor este de obicei probată în unul sau mai multe din modurile următoare:

(a) reprezentarea în Consiliul de Administraţie sau în organul de conducere echivalent al întreprinderii în care a investit; (b) participarea la procesul de elaborare a politicilor, inclusiv participarea la deciziile privind dividendele şi alte repartizări; (c) tranzacţii semnificative între investitor şi întreprinderea în care acesta a investit; (d) schimbul de personal managerial; sau (e) furnizarea de informaţii tehnice esenţiale. 8.

Entitatea poate deţine warante pe acţiuni, opţiuni de cumpărare de acţiuni, instrumente de datorie sau capital propriu convertibile în acţiuni ordinare sau alte instrumente similare care au potenţialul, dacă sunt exercitate sau convertite, să majoreze numărul de voturi al entităţii sau să reducă drepturile de vot ale altei părţi vizavi de politicile financiare şi operaţionale ale altei entităţi (adică drepturi de vot potenţiale). Existenţa şi efectul drepturilor de vot potenţiale care sunt momentan exercitabile sau convertibile, inclusiv drepturile de vot potenţiale deţinute alte entităţi sunt avute în vedere la determinarea influenţei semnificative. Drepturile de vot potenţiale nu sunt momentan exrecitabile sau convertibile dacă, de exemplu, nu pot fi exercitate sau convertite până la o dată ulterioară sau până la apariţia unui eveniment viitor. 9. Pentru a stabili dacă drepturile de vot potenţiale contribuie la influenţa semnificativă, entitatea examinează toate faptele şi circumstanţele (inclusiv condiţiile de exercitare a drepturilor de vot potenţiale şi orice alte prevederi contractuale considerate fie individual fie combinat) care afectează drepturile potenţiale, cu excepţia intenţiei conducerii şi a capacităţii financiare de exercitare sau convertire. 10. Entitatea pierde influenţa semnificativă asupra întreprinderii în care a investit atunci când pierde autoritatea de a participa la deciziile de politică financiară şi operaţională ale întreprinderii în care s-a investit. Pierderea influenţei semnificative poate interveni cu sau fără o schimbare absolută sau relativă a acţionariatului. Ar putea interveni, de exemplu, atunci când o întreprindere asociată ajunge să fie

7

supusă controlului unui guvern, unei instanţe, unui administrator sau unui organ de reglementare. De asemenea, ar putea apărea ca rezultat al unui contract.

Metoda punerii în echivalenţă 11. Pe baza metodei punerii în echivalenţă, investiţia într-o întreprindere asociată este iniţial înregistrată la cost şi valoarea contabilă este majorată sau redusă după data achiziţiei, pentru a recunoaşte partea investitorului din profiturile sau pierderile întreprinderii în care acesta a investit. Partea investitorului din profiturile sau pierderile întreprinderii în care a investit este recunoscută în contul său de profit şi pierdere. Repartizările din profit primite de la întreprinderea în care a investit reduc valoarea contabilă a investiţiei. Ajustările valorii contabile pot fi, de asemenea, necesare în cazul modificărilor ponderii participaţiei investitorului în întreprinderea în care acesta a investit, modificări ce decurg din schimbările capitalurilor proprii ale întreprinderii în care s-a investit, care nu au fost incluse în contul de profit şi pierdere. Astfel de schimbări le includ pe acelea care rezultă din reevaluarea imobilizărilor corporale şi din diferenţele de curs valutar. Partea investitorului din acele modificări este recunoscută direct în capitalul propriu al investitorului. 12. Dacă există drepturi potenţiale de vot, partea investitorului din profitul sau pierderea întreprinderii în care a investit şi din modificările capitalului propriu al întreprinderii în care s-a investit este determinată pe baza participaţiilor prezente şi nu reflectă posibila exercitare sau convertire a drepturilor potenţiale de vot.

Aplicarea metodei punerii în echivalenţă 13. Investiţia într-o întreprindere asociată va fi contabilizată utilizându-se metoda punerii în echivalenţă cu excepţia cazurilor când: (a) investiţia este clasificată ca fiind deţinută în vederea vânzării conform IFRS 5 Active imobilizate deţinute în vederea vânzării şi activităţi întrerupte; (b) excepţia din paragraful 10 al IAS 27, care permite unei societăţi-mamă care deţine şi o investiţie într-o întreprindere asociată să nu prezinte situaţii financiare consolidate se aplică; sau (c) toate cele de mai jos se aplică: (i) investitorul este o filială deţinută în totalitate, sau este o filială parţial deţinută a altei entităţi sau a celorlalţi coproprietari ai săi, inclusiv cei care altfel nu au drept de vot, au fost informaţi şi nu obiectează la neaplicarea metodei punerii în echivalenţă de către investitor; (ii) instrumentele de datorie sau de capital propriu ale investitorului nu sunt tranzacţionate pe o piaţă publică (o bursă internă sau străină sau o piaţă extrabursieră, inclusiv pieţe locale şi regionale); (iii) investitorul nu a depus şi nici nu se află în cursul procesului de depunerea situaţiilor sale financiare la o comisie de valori mobiliare sau alt organism de reglementare, în vederea emiterii vreunei categorii de instrumente pe o piaţă publică; şi (iv) societatea-mamă în ultimă instanţă sau una intermediară a investitorului produce situaţii financiare consolidate disponibile pentru utilizare publică care respectă Standardele Internaţionale de Raportare Financiară. 14. Investiţiile descrise în paragraful 13 (a) vor fi contabilizate după IFRS 5. 15. Dacă o investiţie într-o întreprindere asociată anterior clasificată ca fiind deţinută în vederea vânzării nu mai îndeplineşte criteriile pentru acea clasificare, va fi contabilizată utilizându-se metoda punerii în echivalenţă de la data clasificării sale ca fiind deţinută în vederea vânzării. Situaţiile financiare ale perioadelor începând de la clasificarea ca fiind deţinută în vederea vânzării vor fi amendate corespunzător. 16. Eliminat 17. Recunoaşterea veniturilor pe baza repartizărilor primite s-ar putea să nu fie un indicator adecvat al veniturilor obţinute de investitor din investiţia într-o întrerprindere asociată deoarece repartizările primite s-ar putea să aibă o mică legătură cu performanţele întreprinderii asociate. Pentru că investitorul are o influenţă semnificativă asupra întreprinderii asociate, acesta are un interes în performanţele întreprinderii asociate, şi implicit în rentabilitatea investiţiei sale. Investitorul contabilizează acest interes prin extinderea ariei de aplicabilitate a situaţiilor sale financiare astfel încât să includă partea sa din profitul sau pierderea întreprinderii asociate. Drept consecinţă, aplicarea metodei punerii în echivalenţă oferă o raportare mai informativă asupra activului net şi profitului sau pierderii investitorului.

8

18. Investitorul va întrerupe utilizarea metodei punerii în echivalenţă de la data de la care încetează să aibe o influenţă semnificativă asupra întreprinderii asociate şi va contabiliza investiţia după IAS 39 de la acea dată, cu condiţia ca întreprinderea asociată să nu devină filială sau asociere în participaţiune conform IAS 31. 19. Valoarea contabilă a investiţiei la data la care încetează să fie întreprindere asociată va fi privită ca şi cost la evaluarea iniţială ca activ financiar conform IAS 39. 20. Multe dintre procedurile potrivite pentru aplicarea metodei punerii în echivalenţă sunt similare procedurilor de consolidare descrise la IAS 27. Mai departe, conceptele care stau la baza procedurilor utilizate la contabilizarea achiziţiei unei filiale sunt de asemenea adoptate în contabilitatea pentru achiziţia unei investiţii într-o întreprindere asociată. 21. Partea grupului din întreprinderea asociată reprezintă suma participaţiilor la acea întreprindere asociată aparţinând societăţii-mamă şi filialelor. În acest scop participaţiile celorlalte întreprinderi asociate sau asocieri în participaţiune aparţinând grupului sunt ignorate. Dacă o întreprindere asociată are filiale, întreprinderi asociate sau asocieri în participaţiune, profitul sau pierderea şi activul net luate în calcul la aplicarea metodei punerii în echivalenţă sunt cele recunoscute în situaţiile financiare ale întreprinderii asociate (inclusiv partea întreprinderii asociate din profitul sau pierderea şi activul net ale întreprinderilor asociate şi asocierilor în participaţiune), după ajustările necesare pentru ca politicile contabile uniforme să aibă efect (vezi paragrafele 26 şi 27). 22. Profiturile şi pierderile care rezultă din tranzacţiile “în amonte” şi “în aval” dintre investitor (inclusiv filialele sale consolidate) şi o întreprindere asociată sunt recunoscute în situaţiile financiare ale investitorului doar în măsura participaţiilor investitorilor neafiliaţi în întreprinderea asociată. Tranzacţiile “în amonte”sunt, de exemplu, vânzările de active de la o întreprindere asociată la un investitor. Tranzacţiile !în aval” sunt, de exemplu, vânzările de active de la un investitor către o întreprindere asociată. Partea investitorului din profitul sau pierderea întreprinderii asociate rezultând din aceste tranzacţii este eliminată. 23. Investiţia într-o întreprindere asociată este contabilizată utilizând metoda punerii în echivalenţă de la data la care devine întreprindere asociată. La achiziţia investiţiei diferenţele dintre costul investiţiei şi partea investitorului din valoarea justă netă a activelor, datoriilor şi datoriilor contingente identificabile sunt contabilizate după IFRS 3 Combinări de întreprinderi. De aceea: (a) fondul comercial referitor la o întreprindere asociată este inclus în valoarea contabilă a investiţiei. Totuşi, amortizarea fondului comercial respectiv nu este permisă şi de aceea nu este inclusă la determinarea părţii investitorului din profitul sau pierderea întreprinderii asociate. (b) Diferenţa pozitivă dintre partea investitorului din valoarea justă netă a activelor, datoriilor şi datoriilor contingente identificabile ale întreprinderii asociate şi costul investiţiei este exclusă din valoarea contabilă a investiţiei şi este în schimb inclusă ca venit la determinarea părţii investitorului din profitul sau pierderea întreprinderii asociate în perioada în care a fost dobândită investiţia. Ajustări corespunzătoare se fac părţii investitorului din profitul sau pierderea întreprinderii asociate după achiziţie pentru a lua în calcul, de exemplu, amortizarea activelor amortizabile pe baza valorii juste la data achiziţiei. Similar, ajustări corespunzătoare se aduc părţii investitorului din profitul sau pierderea întreprinderii asociate după achiziţie pentru pierderile din depreciere recunoscute de întreprinderea asociată, cum ar fi pentru fondul comercial sau imobilizări. 24. Cele mai recente situaţii financiare disponibile ale întreprinderii asociate sunt utilizate de investitor la aplicarea metodei punerii în echivalenţă. Dacă datele de raportare ale investitorului şi întreprinderii asociate sunt diferite, asociatul întocmeşte, pentru uzul investitorului, situaţii financiare la aceeaşi dată ca situaţiile financiare ale investitorului cu excepţia cazului în care acest lucru este imposibil. 25. Dacă, în concordanţă cu paragraful 24, situaţiile financiare ale unei întreprinderi asociate utilizate la aplicarea metodei punerii în echivalenţă sunt întocmite la o dată de raportare diferită de cea a investitorului, se vor face ajustări aferente efectelor tranzacţiilor sau evenimentelor semnificative care au loc între acea dată şi data situaţiilor financiare ale investitorului. În orice caz, diferenţa dintre data de raportare a întreprinderii asociate şi cea a investitorului nu va putea fi mai mare de 3 luni. Durata perioadelor de raportare şi diferenţele dintre datele de raportare vor fi aceleaşi de la o perioadă la alta. 26. Situaţiile financiare ale investitorului vor fi întocmite utilizând politici contabile uniforme pentru tranzacţii şi evenimente similare în circumstanţe similare.

9

27. Dacă o întreprindere asociată utilizează alte politici contabile decât cele ale investitorului pentru tranzacţii şi evenimente similare în circumstanţe similare, se vor face ajustări pentru a face politicile contabile ale întreprinderii asociate conforme cu cele ale investitorului atunci când situaţiile financiare ale întreprinderii asociate sunt utilizate de investitor pentru aplicarea metodei punerii în echivalenţă. 28. Dacă întreprinderea asociată are acţiuni preferenţiale cumulative care sunt deţinute de alte părţi decât investitorul şi clasificate drept capital propriu, investitorul calculează partea sa din profit sau pierdere după ajustarea aferentă dividendelor pentru astfel de acţiuni, indiferent dacă dividendele au fost declarate sau nu. 29. Dacă partea investitorului din pierderile unei întreprinderi asociate este egală sau depăşeşte interesul său în întreprinderea asociată, investitorul întrerupe recunoaşterea părţii sale din pierderile ulterioare. Interesul într-o întreprindere asociată este valoarea contabilă a investiţiei în întreprinderea asociată după metoda punerii în echivalenţă împreună cu interesele pe termen lung care, în fond, fac parte din investiţia netă a investitorului în întreprinderea asociată. De exemplu, un element a cărui lichidare (decontare) nu este nici planificată şi nici probabil să intervină în viitorul previzibil este în fond o extindere a investiţiei entităţii în acea întreprindere asociată. Astfel de elemente pot fi acţiuni preferenţiale şi creanţe sau împrumuturi pe termen lung dar nu includ clienţii, furnizorii sau creanţele pe termen lung pentru care există garanţii adecvate, cum ar fi creditele garantate. Pierderile recunoscute după metoda punerii în echivalenţă peste investiţia investitorului în acţiuni ordinare se aplică celorlalte componente ale interesului investitorului în întreprinderea asociată în ordinea inversă a gradului de preferinţă (adică prioritatea în lichidare). 30. După ce interesul investitorului este redus la zero, pierderile ulterioare sunt provizionate şi este recunoscută o obligaţie, numai în măsura în care investitorul a avut de suportat obligaţii legale sau implicitesau a făcut plăţi în numele întreprinderii asociate. Dacă, ulterior, întreprinderea asociată raportează profit, investitorul reia recunoaşterea părţii sale din profit doar după ce partea sa din profit este egală cu partea din pierderile nerecunoscute.

Pierderi din depreciere 31. După aplicarea metodei punerii în echivalenţă, inclusiv recunoaşterea pierderilor întreprinderii asociate în concordanţă cu paragraful 29, investitorul aplică cerinţele IAS 39 pentru a stabili dacă este necesar să recunoscă alte pierderi din depreciere cu privire la investiţia netă a investitorului în întreprinderea asociată. 32. Totodată, investitorul aplică cerinţele IAS 39 pentru a stabili dacă vreo pierdere suplimentară din depreciere este recunoscută cu prvire la interesul investitorului în întreprinderea asociată, care să nu facă parte din investiţia netă şi valoarea acelei pierderi din depreciere. 33. Deoarece fondul comercial inclus în valoarea contabilă a unei investiţii într-o întreprindere asociată nu este recunoscut separat, el nu este testat pentru depreciere separat prin aplicarea cerinţelor pentru testarea deprecierii fondului comercial din IAS 36 Deprecierea activelor. În schimb, întreaga valoare contabilă a investiţiei este testată după IAS 36 pentru depreciere, prin compararea valorii sale recuperabile (maximul dintre valoarea de utilizare şi valoarea justă minus costurile de vânzare) cu valoarea contabilă, ori de câte ori aplicarea cerinţelor IAS 39 indică o posibilă depreciere a investiţiei. Pentru determinarea valorii de utilizare a investiţiei, entitatea estimează: (a) Partea sa din valoarea actualizată a viitoarelor fluxuri estimate de numerar, ce se aşteaptă a fi generate de către societatea asociată, inclusiv fluxurile de numerar rezultate din activităţile societăţii asociate şi încasările cedării din final a investiţiei; sau (b) Valoarea actualizată a viitoarelor fluxuri estimate de numerar, ce se aşteaptă a apărea din dividendele de primit în urma investiţiei şi în urma ultimei cedări a acesteia. Pe baza unor presupuneri adecvate, ambele metode oferă acelaşi rezultat. 34. Valoarea recuperabilă a unei investiţii într-o întreprindere asociată este stabilită pentru fiecare întreprindere asociată în parte, cu excepţia cazului în care o astfel de întreprindere nu generează intrări

10

de numerar din utilizarea continuă, intrări ce sunt în mare măsură independente de acelea generate de alte active ale entităţii.

Situaţii financiare separate 35. O investiţie într-o întreprindere asociată va fi contabilizată în situaţiile financiare separate ale investitorului în conformitate cu paragrafele 37-42 ale IAS 27. 36. Prezentul standard nu prevede care entităţi produc situaţii financiare separate disponibile pentru utilizare publică.

Prezentări de informaţii 37. Trebuie făcute următoarele prezentări de informaţii: (a) valoarea justă a investiţiilor în întreprinderi asociate pentru care există cotaţii publice de preţ; (b) informaţii financiare sintetice despre întreprinderile asociate, inclusiv valoarea cumulată a activelor, datoriilor, veniturilor şi profitului sau pierderii; (c) motivele pentru care prezumţia că investitorul nu are o influenţă semnificativă este răsturnată dacă investitorul deţine, direct sau indirect prin filiale, mai puţin de 20% din drepturile de vot inclusiv cele potenţiale ale entităţii în care a investit dar hotărăşte că are o influenţă semnificativă; (d) motivele pentru care prezumţia că investitorul are o influenţă semnificativă este răsturnată dacă investitorul deţine, direct sau indirect prin filiale, cel puţin 20% din drepturile de vot inclusiv cele potenţiale ale întreprinderii în care a investit dar hotărăşte că nu are o influenţă semnificativă; (e) data de raportare a situaţiilor financiare ale unei întreprinderi asociate, când aceste situaţii sunt folosite la aplicarea metodei punerii în echivalenţă şi sunt la o dată de raportare sau pentru o perioadă diferită de cea a investitorului şi motivul utilizării unei date de raportare diferite sau perioade diferite; (f) natura şi amploarea restricţiilor semnificative (ex: rezultând din contracte de creditare sau cerinţe de reglementare) asupra capacităţii întreprinderilor asociate de a transfera fonduri către investitor sub forma dividendelor în numerar sa a rambursării împrumuturilor sau avansurilor; (g) partea nerecunoscută din pierderile întreprinderii asociate, atât pentru perioada respectivă cât şi cumulativ, dacă investitorul a întrerupt recunoaşterea părţii sale din pierderile întreprinderii asociate; (h) faptul că întreprinderea asociată nu este contabilizată după metoda punerii în echivalenţă în conformitate cu paragraful 13; şi (i) informaţii financiare sintetice despre întreprinderi asociate, fie individual fie în grup, care nu sunt contabilizate după metoda punerii în echivalenţă, incluzând valoarea activelor totale, datoriile totale, veniturile şi profitul sau pierderea. 38. Investiţiile în întreprinderi asociate contabilizate după metoda punerii în echivalenţă vor fi clasificate ca imobilizări. Partea investitorului din profitul sau pierderea întreprinderii asociate, şi valoarea contabilă a acelor investiţii vor fi prezentate separat. Partea investitorului din activităţile întrerupte ale întreprinderilor asociate va fi şi ea prezentată separat. 39. Partea investitorului din modificările recunoscute direct în capitalul propriu al întreprinderii asociate va fi recunoscută direct în capitalul propriu de către investitor şi va fi prezentată în situaţia modificărilor capitalului propriu aşa cum o cere IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare. 40. În conformitate cu IAS 37 Provizioane, datorii contingente şi active contingente, investitorul va prezenta: (a) partea sa din datoriile contingente ale întreprinderii asociate pentru care răspunde solidar cu ceilalţi investitori; şi (b) acele datorii contingente care apar când investitorul are o răspundere nelimitată pentru toate sau o parte din datoriile întreprinderii asociate.

Data intrării în vigoare

11

41. Entităţile vor aplica prezentul standard pentru perioadele anuale care încep la sau după 1 ianuarie 2005. Aplicarea mai devreme este încurajată. Dacă entitatea aplică acest standard pentru o perioadă care începe înainte de 1 ianuarie 2005, atunci ea va prezenta acest fapt.

Retragerea altor standarde şi interpretări 42. Acest standard înlocuieşte IAS 28 Contabilitatea investiţiilor în întreprinderi asociate (revizuit în 2000). 43. Acest standard înlocuieşte următoarele Interpretări: (a) SIC-3 Eliminarea profiturilor şi pierderilor nerealizate din tranzacţiile cu întreprinderi asociate; (b) SIC-20 Metoda punerii în echivalenţă – recunoaşterea pierderilor; şi (c) SIC-33 Consolidarea şi metoda punerii în echivalenţă – drepturi de vot potenţiale şi alocarea intereselor de participare.

12

Anexa Amendamente la alte standarde şi interpretări Amendamentele din această anexă se vor aplica perioadelor contabile care încep la sau după 1 ianuarie 2005. Dacă o entitate aplică acest standard pentru o perioadă anterioară, amendamentele se vor aplica acelei perioade anterioare. Amendamentele cuprinse în această anexă când a fost Standardul emis în 2003 au fost încorporate în standardele şi interpretările relevante publicate în prezentul volum.

13

Aprobarea IAS 28 de către Consiliu Standardul Internaţional de Contabilitate 28 Investiţiile în întreprinderi asociate a fost aprobat pentru publicare de cei 14 membri ai Consiliului pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate.

14

Bază pentru concluzii Această Bază pentru concluzii însoţeşte, dar nu face parte din, IAS 28. Introducere BC1. Baza pentru concluzii sintetizează considerentele Consiliului pentru IAS avute în vedere pentru a trage concluzii privind revizuirea IAS 28 Contabilitatea investiţiilor în întreprinderi asociate din 2003. Unii membri ai Consiliului au acordat unor factori o greutate mai mare decât altora. BC2. În iulie 2001 Consiliul a anunţat că va întreprinde un proiect pentru îmbunătăţirea unei serii de standarde, inclusiv IAS 28, ca o componentă a agendei sale iniţiale de proiecte tehnice. Proiectul a fost întreprins în lumina problemelor şi criticilor ridicate în legătură cu standardele de organismele de rgelementare a valorilor mobiliare, contabilii profesionişti şi alte părţi interesate. Obiectivele proiectului de îmbunătăţire au fost de a reduce sau elimina alternativele, redundaneţele şi conflictele din cadrul standardelor, de a trata anumite probleme de convergenţă şi de a aduce alte îmbunătăţiri. În mai 2002 Consiliul a publicat propunerea sa într-un proiect de expunere de Îmbunătăţiri aduse Standardelor Internaţionale de Contabilitate, termenul-limită pentru trimiterea observaţiilor fiind 16 septembrie 2002. Consiliul a primit peste 160 de scrisori cu observaţii asupra proiectului de expunere. BC3. Deoarece intenţia Consiliului a fost nu de a reconsidera abordarea fundamentală faţă de contabilitatea investiţiilor în întreprinderi asociate prevăzute de IAS 28, această bază pentru concluzii nu ia în discuţie cerinţele din IAS 28 pe care Consiliul nu le-a reconsiderat. Excludere din aria de aplicabilitate: Investiţiile în întreprinderile asociate deţinute de organizaţiile cu capital de risc, fondurile mutuale închise şi deschise şi entităţi similare BC4. Pentru contabilitatea investiţiilor efectuate de organizaţiile cu capital de risc, fondurile mutuale închise şi deschise şi entităţi similare nu există cerinţe specifice. În consecinţă, în funcţie de modul în care entitatea deţine controlul, controlul comun sau o influenţă semnificativă asupra întreprinderii în care a investit, se aplică unul din următoarele standarde: (a) IAS 27 Situaţii financiare consolidate şi separate, (b) IAS 28 Investiţii în întreprinderi asociate, sau (c) IAS 31 Interese în asocierile în participaţiune. BC5. Consiliul a avut în vedere dacă nu cumva altă abordare este potrivită pentru aceşti investitori atunci când deţin controlul comun sau exercită o influenţă semnificativă asupra întreprinderii în care au investit. Consiliul a observat că utilizarea metodelor punerii în echivalenţă sau de consolidare proporţională pentru investiţiile deţinute de organizaţiile cu capital de risc, fondurile mutuale sau entităţi similare deseori generează informaţii care nu sunt relevante pentru conducere şi investitori şi că evaluarea la valoarea justă produce informaţii mai relevante. BC6. În plus, Consiliul a observat că pot exista schimbări frecvente în ceea ce priveşte nivelul de participaţie în cadrul acestor investiţii şi că situaţiile financiare sunt mai puţin utile dacă există modificări frecvente ale metodei de contabilizare a investiţiei. Evaluarea la valoarea justă conform IAS 39 BC7. Aşadar, Consiliul a hotărât ca investiţiile deţinute de organizaţiile cu capital de risc, fondurile mutuale închise şi deschise şi alte entităţi similare inclusiv fondurile de asigurare legate de investiţii trebuie excluse din aria de aplicabilitate a IAS 28 şi IAS 31 atunci când sunt evaluate la valoarea justă conform IAS 39 Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare. Consiliul înţelege că informaţiile privind valoarea justă pot fi deseori uşor de obţinut pentru că evaluarea la valoarea justă este o practică bine stabilită în aceste sectoare inclusiv pentru investiţiile în entităţi aflate la începutul activităţii lor sau în entităţi necotate. Tratamentul modificărilor de valoare justă BC8. Consiliul a hotărât că dacă organizaţiile cu capital de risc, fondurile mutuale şi entităţi similare urmează să fie excluse din aria de aplicabilitate a IAS 28, aceasta ar trebui să se întâmple doar atunci când recunosc modificările de valoare justă privind investiţiile lor în întreprinderi asociate în contul de profit şi

15

pierdere în perioada în care apar acele modificări. Aceasta pentru a realiza acelaşi tratament ca şi pentru investiţiile în filiale sau întreprinderi asociate care nu sunt consolidate sau contabilizate după metoda punerii în echivalenţă întrucât controlul sau influenţa semnificativă sunt menite a fi temporare. Abordarea Consiliului face distincţie între contabilitatea investiţiei şi contabilitatea entităţii economice. În raport cu prima, Consiliul a hotărât că ar trebui să existe consecvenţă în tratamentul tuturor investiţiilor, inclusiv modificările de valoare justă ale acestor investiţii. BC9. Consiliul a observat că dacă astfel de investiţii ar urma să fie clasificate după IAS 39, ele nu ar satisface întotdeauna definiţia investiţiilor clasificate ca deţinute în vederea tranzacţionării pentru că organizaţiile cu capital de risc pot păstra o investiţie pe o perioadă de 3-5 ani. Conform IAS 39 o astfel de investiţie este clasificată ca fiind disponibilă pentru vânzare (dacă entitatea nu alege să desemneze investiţia odată cu recunoaşterea iniţială la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere). Clasificarea ca disponibilă pentru vânzare nu va avea ca efect recunoaşterea modificărilor de valoare justă în profit sau pierdere. Pentru a obţine acelaşi efect asupra profitului ca şi în cazul aplicării metodei punerii în echivalenţă, Consiliul a hotărât să excepteze investiţiile deţinute de organizaţiile cu capital de risc, fondurile mutuale şi entităţi similare de la aplicarea acestui standard doar atunci când sunt evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere (fie prin desemnare fie pentru că satisfac definiţia din IAS 39 pentru investiţia deţinută în vederea tranzacţionării). Trimiterea la practici “bine stabilite” în cadrul sectorului BC10. Proiectul de expunere a propus limitarea prevalării de excluderea respectivă la situaţiile în care au existat practici bine stabilite în cadrul sectorului. Unii dintre cei care au trimis observaţii au observat că dezvoltarea practicii de evaluare a acestor investiţii la valoarea justă ar fi fost împiedicată în sectoarele din ţările care aplicau deja IFRS. Consiliul a confirmat că principalul scop al trimiterii la practici “bine stabilite” din proiectul de expunere a fost de a atrage atenţia că excludere din aria de aplicabilitatea se va aplica în general investiţiilor pentru care valoarea justă există deja. BC11. De aceea, Consiliul a hotărât ca disponibilitatea derogării să se bazeze doar pe natura activităţilor entităţii şi să elimine trimiterea la practici “bine stabilite”. Consiliul înţelege că evaluarea acestor investiţii la valoarea justă este o practică “bine stabilită” în aceste sectoare. Definiţia “organizaţiilor cu capital de risc” BC12. Consiliul a hotărât să nu definească mai departe acele “organizaţii cu capital de risc şi entităţi similare" care nu fac obiectul standardului. Pe lângă recunoaşterea dificultăţilor de determinare a unei definiţii universal-aplicabile, Consiliul nu a dorit, în mod inadvertent, să facă dificilă evaluarea investiţiilor la valoarea justă, pentru entităţi. Totuşi, Consiliul a hotărât să clarifice faptul că trimiterea la “entităţi similare” din excluderea din aria de aplicabilitate include fondurile de asigurare legate de investiţii. BC13. Totuşi, Consiliul a hotărât că, dacă întreprinderea în care s-a investit este o filială după IAS 27, ea trebuie consolidată. Consiliul a conchis că dacă investitorul controlează întreprinderea în care a investit, aceasta din urmă face parte din grup şi din structura prin care operează grupul şi astfel consolidarea întreprinderii în care a investit este abordarea potrivită. Aplicarea metodei punerii în echivalenţă Influenţa semnificativă temporară BC14. Consiliul a avut în vedere ipoteza eliminării derogării de la aplicarea metodei punerii în echivalenţă atunci când influenţa semnificativă asupra întreprinderii asociate se intenţionează a fi temporară. Consiliul a hotărât să ia în considerare această problemă ca parte a unui standard comprehensiv care să se ocupe de înstrăinarea activelor. A hotărât să păstreze derogarea de la aplicarea metodei punerii în echivalenţă atunci când există dovezi că întreprinderea asociată este cumpărată cu intenţia de a fi vândută în următoarele 12 luni şi că managementul caută în mod activ un cumpărător. Proiectul de expunere al Consiliului ED Înstrăinarea imobilizărilor şi prezentarea activităţilor întrerupte propune evaluarea şi prezentarea activelor deţinute pentru vânzare într-o manieră consecventă indiferent dacă ele sunt deţinute de un investitor într-o întreprindere asociată sau într-o filială.* *

În martie 2004, Consiliul a emis IFRS 5 Imobilizări deţinute în vederea vânzării şi activităţi întrerupte. IFRS 5 elimină această excludere din aria de aplicabilitate şi acum elimină derogarea de la apicarea metodei punerii în echivalenţă atunci când influenţa semnificativă asupra întreprinderii asociate se intenţionează a fi temporară. Vezi IFRS 5 Baza pentru concluzii pentru o analiză

16

Restricţii severe pe termen lung care afectează capacitatea de a transfera fonduri investitorului BC15. Consiliul a hotărât să elimine derogarea de la aplicarea metodei punerii în echivalenţă pentru întreprinderea asociată care anterior s-a aplicat atunci când restricţii severe pe termen lung afectează capacitatea întreprinderii asociate de a transfera fonduri către investitor. A procedat astfel pentru că astfel de circumstanţe nu pot să împiedice influenţa semnificativă a investitorului asupra întreprinderii asociate. Consiliul a hotărât că investitorul trebuie, atunci când evaluează capacitatea sa de a exercita o influenţă semnificativă asupra unei entităţi, să ia în considerare restricţiile de a transfera fonduri de la asociat. Propriu-zis, astefl de restricţii nu împiedică exercitarea unei influenţe semnificative. Exerciţii financiare care nu coincid BC16. Proiectul de expunere din mai 2002 a propus limitarea la 3 luni a diferenţei dintre datele de raportare ale investitorului şi întreprinderii asociate, respectiv, atunci când se aplică metoda punerii în echivalenţă. Unii dintre cei care au trimis observaţii la proiectul de expunere respectiv au opinat că ar putea fi imposibil ca investitorul să întocmească situaţii financiare pentru aceeaşi dată atunci când data situaţiilor investitorului şi cea a situaţiilor întreprinderii asociate diferă prin mai mult de 3 luni. Consiliul a observat că limita de 3 luni operează în câteva jurisdicţii şi a fost preocupat de faptul că o perioadă mai mare, cum ar fi 6 luni, ar putea conduce la recunoaşterea unor informaţii nerelevante. De aceea, a hotărât să păstreze limita de 3 luni. Recunoaşterea pierderilor BC17. Versiunea anterioară a IAS 28 şi SIC 20 Metoda contabilă a punerii în echivalenţă - recunoaşterea pierderilor a interzis aplicarea metodei punerii în echivalenţă atunci când, pentru contabilizarea părţii investitorului din pierderi, valoarea contabilă a investiţiei este redusă la zero. BC18. Consiliul a hotărât că baza care urmează a fi redusă la 0 ar trebui să fie mai mare decât diferenţa dintre active şi datorii şi de asemenea ar trebui să includă alte interese în afara capitalului propriu care în fond fac parte din investiţnetă în întreprinderea asociată, cum ar fi creanţele pe termen lung. De aceea, Consiliul a hotărât să retragă SIC-20. BC19. Consiliul a observat, totodată, că dacă investiţiile neparticipative nu sunt incluse în baza ce urmează a fi redusă la 0, investitorul ar putea să-şi restructureze investiţia sa astfel încât să finanţeze majoritatea investiţiilor neparticipative pentru a evita recunoaşterea pierderilor întreprinderii asociate după metoda punerii în echivalenţă. BC20. Pentru a mări baza faţă de care urmează a fi recunoscute pierderile, Consiliul a clarificat şi aplicarea prevederilor IAS 39 legate de depreciere la activele financiare care fac parte din investiţia netă.

suplimentară.

17

Tabel de concordanţă Acest tabel arată modul în care corespund conţinutul versiunii înlocuite a Ias 28 şi conţinutul versiunii actuale a IAS 28. Paragrafele sunt tratate ca fiind corespondente dacă ele abordează în mare măsură aceeaşi problemă chiar dacă recomandările pot diferi. Tabelul prezintă şi modul în care cerinţele SIC-3, SIC-20 şi SIC-33 au fost încorporate în versiunea actuală a IAS 28. Paragraf din IAS 28 înlocuit

Paragraf din IAS 28 actual

Paragraf din IAS 28 înlocuit

Paragraf din IAS 28 actual

1 2 3 4 5 6 7 8 9 11 12 13 14 15

1 Nici unul 2 6 7 11 Nici unul 13 17 18 Nici unul Nici unul Nici unul Nici unul

16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28

20 23 24 25 26,27 28 29 33 34 Nici unul 40 Nici unul 38

Paragraf din IAS 28 înlocuit sau Interpretare 29 30 31 SIC-3 SIC-20 SIC-33 Nici unul Nici unul Nici unul Nici unul Nici unul Nici unul Nici unul

Paragraf din IAS 28 actual 41 Nici unul Nici unul 21,22 30-32 8,9,12 3-5 10 14,15 19 35-37 39 42,43

18