1mru.docx

1.1 Identificarea sistemului managementului resurselor umane

Managementul resurselor umane se defineşte în mod convenţional ca un ansamblu de activităţi prin care se asigură procurarea, dezvoltarea şi conservarea resurselor umane de care are nevoie o organizaţie pentru a-şi atinge obiectivele. O astfel de concepţie cu privire la managementul resurselor umane (MRU) pune accentul, înainte de toate, pe descrierea activităţilor componente, fără a încerca să expliciteze obiectivele specifice urmărite prin îndeplinirea acestor activităţi. De aceea se impune o reformulare a domeniului MRU, o abordare sistemică larg răspândită în prezent, care va deschide şi în acest domeniu calea unei viziuni globale, coerente, ce oferă posibilitatea integrării fenomenelor. În general, sistemul este definit ca o entitate compusă din părţi diferenţiate şi interdependente, fiecare din ele aducându-şi o contribuţie specifică la crearea şi menţinerea lui. Pentru a evidenţia caracterul dinamic şi evolutiv al unei realităţi sociale complexe, putem defini sistemul ca un ansamblu de elemente diferenţiate şi interdependente care completează şi reînnoiesc un ciclu de activităţi şi care utilizează aceleaşi resurse cu scopul de a produce rezultatele dorite [2, pag. 13]. Această definiţie evidenţiază principalele componente ale sistemului. a) Rezultatele dorite Orice sistem caută să producă unul sau mai multe rezultate care vor fi utilizate de alte sisteme. Rezultatele dorite (urmărite) reprezintă însăşi raţiunea de a exista a unui sistem. Ele permit să se delimiteze un sistem prin programele de activitate. Totodată, măsura în care sunt atinse rezultatele dorite evidenţiază funcţionarea şi eficacitatea sistemului. b) Activităţile Activităţile reprezintă ansamblul sau secvenţa de acţiuni care trebuie întreprinse pentru a atinge rezultatul (sau rezultatele) dorit(e). c) Resursele (inputs sau intrări) În gama resurselor intră de obicei resursele umane, tehnologia, echipamentul, mijloacele financiare şi informaţia.

d) Feed-back (reacţia inversă) Feed-back se traduce într-o informaţie generată de către sistem cu scopul de a evidenţia gradul de realizare a rezultatelor dorite. Atunci când este necesar, această informaţie permite să se aducă corecţii în alocarea resurselor, în ordonan-ţarea activităţii sau în formularea de obiective. e) Distribuţia Această componentă a sistemului urmăreşte încadrarea în mediu a rezultatelor produse, astfel încât să servească drept resurse altor sisteme utilizatoare. Observaţii Funcţionarea sistemului şi a componentelor sale impune o precizare: orice sistem operează într-un mediu dat şi fiecare din componentele sale sau ansamblul componentelor întreţin legături de interdependenţă. Mediul se caracterizează printr-o multitudine de forţe care uşurează funcţionarea sistemului sau, dimpotrivă, se constituie în piedici. În esenţă, distingem două tipuri de mediu: • micromediul care cuprinde ansamblul factorilor care se găsesc în imediata vecinătate a sistemului şi acţionează direct asupra sa • macromediul care cuprinde ansamblul factorilor ce acţionează asupra sa. Natura şi intensitatea relaţiilor pe care un sistem le întreţine cu mediul său diferă de la sistem la sistem. Sub acest raport se poate face distincţia între: • sistem deschis - ce comunică cu mediul său astfel încât să obţină şi să utilizeze informaţia care să-i permită să efectueze adaptările necesare supravieţuirii sale. • sistem închis - ce comunică puţin cu mediul, privîndu-se astfel de informaţia necesară adaptării sale. Acest tip de sistem tinde mai degrabă să genereze, prin propria sa funcţionare internă, informaţia necesară menţinerii echilibrului său [4, pag. 25].