1_drumul Catre Acasa

ătre Acasă Îngeri voioşi, luminoşi, uriaşi Mă petrec pe mine, călătorul neobosit, Şi straluciri albe, tăcute. Cetini de moarte deplină Sunt aşternute înainte-mi, Păşesc peste ele şi neantul mă primeşte. AICI este calea nesfârşirii. AICI este nesfârşirea căii. Spiritul dezgolit se contemplă inimaginabilul se recunoaşte în Vidul îmi topeşte urma, Şi insăşi calea se pierde. Sunt Pacea fără nume. Sunt însăşi bucuria Începutului nesfârşirii.