1430

Cuvânt introductiv La nivel naţional şi internaţional există un număr de reuşite ştiinţifice şi legislative care facilitează cercetările pentru crearea unui sistem de analiză statistico-economică din perspectiva relaţiei economie-mediu. În ultimii 30 de ani, la nivelul instituţiilor internaţionale sau al oficiilor naţionale de statistică au fost făcute mai multe propuneri pentru modificarea sistemului conturilor naţionale, astfel încât să se ţină seamă de factorii de mediu. În propunerile respective s-a urmărit în principal o ajustare a operaţiilor, fluxurilor şi stocurilor din sistem prin includerea elementelor de mediu. Cel mai semnificativ exemplu îl reprezintă Sistemul de contabilitate integrată economiemediu (SEEA – System of Integrated Environmental and Economic Accounting), dezvoltat de Biroul de Statistică al ONU. Informaţiile obţinute prin SEEA reprezintă rezultatul extinderii conturilor naţionale într-o manieră care să permită identificarea separată a cheltuielilor pentru protecţia mediului la nivelul conturilor care evidenţiază resursele şi utilizările lor prin: evidenţierea separată a fluxurilor şi stocurilor legate de mediu, în conturile convenţionale; extinderea conturilor “de bunuri economice” prin includerea “bunurilor de mediu”; introducerea impacturilor asupra bunurilor naturale, cauzate de producţia activităţilor economice şi consumul populaţiei şi administraţiei publice, ca un cost de mediu efectuat prin aceste activităţi. Dezvoltările conturilor naţionale în sensul celor de mai sus conduc la următoarele rezultate: evaluarea costurilor de mediu generate, pe de o parte, de utilizarea resurselor naturale iar, pe de altă parte, de impacturile asupra calităţii mediului; contabilizarea capitalului natural “neprodus”; proiectarea şi calculul unor indicatori macroeconomici ajustaţi cu elemente de mediu. La nivel microeconomic, atât la nivelul recomandărilor Uniunii Europene cât şi la nivelul legislaţiei din ţara noastră, abordarea analizei efectelor unei activităţi economice existente asupra mediului diferă de cea a impactului pentru un proiect de investiţii. În ţara noastră, pentru o astfel de analiză în cazul unei activităţi existente se utilizează bilanţul de mediu, în timp ce pentru un proiect se întocmeşte un studiu de impact. În Uniunea Europeană, analiza impactului asupra mediului este un instrument cheie al politicii de mediu, metodologia sa dezvoltându-se continuu (prima directivă în acest sens datând din anul 1985 – Directiva 85/337/EEC), atât din punct de vedere legislativ cât şi ca practici. Comisia Europeană a publicat ghiduri referitoare la aplicarea Directivei 85/337/EEC şi a Directivei 97/11/EC (amendament la prima directivă) precum şi exemple practice. În esenţă, ele se referă la trei aspecte principale: analiza preliminară, analiza propriu-zisă, feedbackul pe parcursul derulării proiectului (reanalizarea condiţiilor nou create sau neincluse în analiză). În anexele I şi II ale Directivei 97/11/EC sunt descrise tipurile de proiecte pentru care analiza impactului asupra mediului este obligatorie. În plus, practica Uniunii Europene impune astfel de analize şi pentru proiectele cu impact asupra zonelor protejate (Directiva 92/43/EC). În România, pentru orice proiect de investiţii este necesar acordul de mediu, acord ce se obţine în urma unui studiu de impact. Cele mai importante elemente legislative, în acest sens, sunt: Legea 137/95 – Legea protecţiei mediului, Ordinul 125/96 – Procedura de reglementare a activităţilor socio-economice cu impact asupra mediului, Ordinul 278/96 – Reglementarea modului de atestare a persoanelor ce execută studii de impact şi bilanţuri de mediu, Ordinul 184/97 – Procedura de realizare a bilanţului de mediu, Ordinul 756/97 – Regulament privind poluarea mediului, Ordonanţa de urgenţă 76/2001, Hotărârea de Guvern 625/2001. În Anexa 2 a Ordinului 125/96 (Procedura de reglementare a activităţilor socio-economice cu impact asupra mediului) este prezentată lista activităţilor pentru care este obligatorie obţinerea autorizaţiei de mediu. Intenţia României de aderare la Uniunea Europeană, precum şi acţiunile concrete întreprinse în acest sens impun eforturi concentrate ale oamenilor de ştiinţă pentru găsirea unui cadru de analiză statistico-economică care să permită evaluarea din perspectiva relaţiei economiemediu în concordanţă cu cerinţele Uniunii Europene şi, în acelaşi timp, compatibil cu specificul economiei româneşti şi condiţiile concrete de mediu ale României. Prin lucrarea “Bazele statisticii mediului” autorul îşi propune să prezinte câteva aspecte esenţiale pentru statistica mediului înconjurător, rezultate în urma proiectului de cercetare „Realizarea sistemului integrat de indicatori pentru analiza impactului activităţii economice asupra mediului” finanţat de MEC-CNCSIS.

Capitolul 1 DATELE DE MEDIU 1.1

Modalităţi de obţinerea a datelor de mediu

Statistica contribuie la procesul de cunoaştere şi fundamentare a deciziilor, elaborând metode pentru culegerea, analiza şi interpretarea datelor sau informaţiilor numerice. Datele sunt elemente esenţiale în realizarea cunoaşterii şi în analizele statistice indispensabile proceselor decizionale pentru o dezvoltare durabilă. Delimitarea concretă a datelor de mediu este un procedeu complicat generat, în special, de nedeterminarea exactă şi clară a elementelor mediului. Literatura de specialitate tratează mediul natural ca fiind format din apă, aer, sol/subsol, biodiversitate, însă economia şi-a revendicat dintotdeauna abordarea resurselor naturale, unde apa şi solul sunt adesea asociate domeniului mediului, însă rezervele subterane de combustibili şi minerale sau rezervele de floră şi faună sunt cel mai adesea asociate domeniului economic. Incertitudinea asupra "frontierelor" domeniului nu este decât unul din cele două aspecte ale problemei. Al doilea aspect priveşte acoperirea numai a anumitor părţi situate între frontierele unui singur domeniu, situaţie generată în principal de faptul că o acoperire exhaustivă a domeniului studiat impune o cantitate considerabilă de informaţii privind mediul, uneori dificil de realizat. Dificultăţile întâmpinate în asigurarea unei exhaustivităţi pentru anumite domenii conduc la o acoperire statistică insuficientă. Datele de mediu pot fi culese din diverse anchete, din reţeaua de supraveghere şi măsurare sau din surse administrative (figura 1.1.). Producă Producători secundari organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale - servicii departamentale de statistică - instituţii de cercetare - autoritărităţi locale - agenţii neguvernamentale - agenţi economici -

Flux de date

Producă Producători primari - registrele

-

statistice contabilitatea naţională nomenclatorul surselor de emisii catalogul deşeurilor clasificarea funcţiilor administraţiei publice

Figura 1.1. Sursele de date de mediu Modalitatea de culegere a datelor, specifică şi României, prezintă o serie de neajunsuri: 9 orientarea fluxului de date pe principiul bottom-up conduce la o greutate în asigurarea calităţii datelor; 9 existenţa mai multor instituţii care activează în domeniul mediului, organizaţii ale căror responsabilităţi nu sunt clar definite şi generează mai multe structuri de procesare a datelor de mediu, iar informaţia de mediu pe care o furnizează este uneori incompletă sau redundantă; 9 lipsa referinţei geografice împiedică folosirea datelor pentru simulări şi integrări în diferite domenii specifice: apă, aer, sol, biodiversitate. Metodele de culegere a datelor sunt diverse, însă cel mai des întâlnite în literatura de specialitate şi adoptate deja de majoritatea organismelor de statistică naţionale şi internaţionale sunt: a) recensămintele, b) anchetele statistice, c) monitoringul şi d) teledetecţia.

a) Recensămintele Cele mai “curate” date statistice se culeg prin intermediul recensămintelor, care reprezintă cercetări statistice exhaustive. În funcţie de natura sa, recensământul oferă date utile analizelor statistice indispensabile proceselor de luare a deciziilor. În ţara noastră unele date de mediu pot fi obţinute pe baza: 9 recensămintelor agricole care furnizează date privind suprafeţele de terenuri, efectivele de animale etc.; 9 recensămintelor unităţilor industriale care furnizează date referitoare la producţia şi consumul de energie, producţia industrială, utilizarea apei, volumul emisiilor şi deşeurilor etc.; 9 inventarelor forestiere care furnizează date despre parcelele forestiere într-o structură de esenţe, vârstă şi productivitate. De asemenea se poate recurge la o cercetare statistică de tip recensământ atunci când se doreşte măsurarea modificării stocurilor biologice (resursele forestiere, fauna şi flora sălbatică). b) Anchetele statistice Anchetele statistice reprezintă cercetări selective în organizarea cărora trebuie să se precizeze fenomenele a căror caracterizare determină scopul anchetei, precum şi colectivitatea care va forma obiectul propriu-zis al acesteia. Din acest punct de vedere, ancheta poate urmări studierea unui singur fenomen în strânsă legătură cu factorii care îl determină sau studierea mai multor fenomene interdependente. În privinţa colectivităţii statistice care va forma obiectul anchetei, aceasta va cuprinde o parte a colectivităţii, aleasă astfel încât să fie respectate principiile reprezentativităţii. Practica statistică recomandă ca fiind mai utilă caracterizarea, prin intermediul anchetei, a unui singur fenomen în cadrul unui eşantion. Acest fapt este motivat de reducerea timpului de observare, de posibilitatea cuprinderii mai detaliate în programul anchetei a factorilor cauzali, reducerea costului anchetei, sporirea gradului de veridicitate a datelor înregistrate etc. Colectarea datelor de mediu prin anchete se face în funcţie de necesităţi, iar acestea se referă la: activităţile economico-sociale cu impact asupra mediului, calitatea factorilor de mediu, serviciile de protecţie a mediului. Datele se obţin fie prin proiectarea unor anchete dedicate, fie prin completarea unor capitole în chestionarele unor sondaje consacrate altor domenii (figura 1.2.). Anchete dedicate (anchete ecologice)

Întrebări ataşate chestionarelor consacrate altor domenii

Date referitoare la: - cheltuieli pentru combaterea poluării - reciclarea deşeurilor în cadrul gospodăriilor - costurile supravegherii mediului -costurile protecţiei mediului

Date referitoare la: - utilizarea lemnului de foc şi provenienţa sa Date colectate din: - anchete agricole - anchete asupra industriei

Date de mediu P R E L U C R A R E

Informaţii de mediu

Figura 1.2. Culegerea datelor prin anchete

Zo nă (x ge i) , i og =1 ra ..m fic ă

Populaţiile colectivităţilor supuse cercetării statistice de mediu sunt numeroase şi foarte diversificate. În cazul anchetelor de mediu, populaţiile cuprind în mod obişnuit următoarele tipuri de elemente (figura 1.3.): 9 zone geografice; 9 agenţi economici (unităţi industriale, exploataţii agricole etc.); 9 substanţe poluante. Fiecare element al populaţiei, în mod obişnuit, poate fi analizat printr-un număr de variabile imaginat ca un vector de variabile, asociat fiecărei unităţi a populaţiei. A (y gen j) , j ţi e =1 c ..n on om ic i

Unitate statistică statistică

Substanţe poluante (zk), k=1..p

Figura 1.3. Model tridimensional de analiză a datelor de mediu Cercetările statistice privind mediul sunt în mod obişnuit dificile şi complexe, deoarece acoperă un evantai diversificat de activităţi şi obiective, din mai multe considerente: 9 Sunt asociate la teme multiple deoarece “mediul” acoperă o gamă largă de categorii de informaţii cu diverse moduri de referinţă. Astfel, informaţiile privind activităţile cu impact asupra mediului sunt total diferite de cele care privesc calitatea şi protecţia mediului. În plus, fiecare din aceste teme pot da naştere la nişte anchete cu obiective multiple ca urmare a necesităţii fragmentării mai multor variabile pentru a fi utilizate în diverse domenii; 9 Trebuie să facă apel la o multitudine de metode, deoarece diversitatea variabilelor cere în numeroase cazuri metode de măsurare substanţial diferite; 9 Mediul, prin sfera largă de cuprindere, impune o diversitate de teme şi variabile proprii fiecărei anchete. Astfel, practica unei culturi agricole cu influenţe asupra solului variază de la o ţară la alta şi chiar de la un judeţ la altul, iar diferenţele observate pot fi legate de climat sau gradul de umiditate, de caracteristicile economice, religioase, etnice etc.); 9 Colectarea datelor de mediu cere adesea anchete repetitive sau periodice. Datele care privesc calitatea mediului în timpul aceluiaşi sezon şi pe aceeaşi întindere impun colectări de date la perioade diferite şi pe eşantioane de dimensiuni diferite. Sunt diverse domenii însă de exemplu analiza cheltuielilor pentru protecţia mediului), care impun organizarea periodică a culegerii de date, de obicei anual. Bineînţeles că regulile descrise mai sus sunt aplicabile în linii generale, întrucât anumite domenii prezintă diferenţe şi este dificil de evidenţiat existenţa unor puncte comune. Existenţa acestor diferenţe are o puternică influenţă asupra metodelor de eşantionare. c) Monitoringul mediului Monitoringul mediului asigură un flux informaţional structurat pe elemente de mediu şi pe activităţi specifice de supraveghere, evaluare şi avertizare. Alegerea parametrilor care fac obiectul supravegherii sistematice este determinată în mare parte de nevoile de reglementare, de limitele tehnicilor de prelevare a probelor şi de costurile de colectare a datelor. Pentru asigurarea continuităţii

seriilor cronologice precum şi comparabilitatea datelor este indispensabilă integrarea în concepţia şi planificarea sistemelor de supraveghere a mediului, a criteriilor statistice de omogenitate, comparabilitate şi de validitate1. În România, după 1990, a fost elaborată o concepţie modernă de organizare a sistemului de monitoring, fiind construit ca un sistem integrat pentru toţi factorii de mediu şi un sistem global, pe diferite niveluri de agregare, interconectat la reţeaua mondială. Ca instrument de culegere a datelor, acest sistem are rolul de a reflecta starea mediului, tendinţa de evoluţie a acestuia şi de control al eficienţei măsurilor politice şi economice luate în acest sens. SMIR (Sistemul de Monitoring Integrat din România) reprezintă un sistem complex de achiziţie a datelor privind calitatea mediului, obţinut pe seama unor măsurători sistematice, de lungă durată, la un ansamblu de parametri şi indicatori, cu acoperire spaţială şi temporală, care să asigure posibilitatea controlului poluării2. Datele de mediu culese prin SMIR sunt cele generate de modul de organizare a acestuia. Modul de organizare a SMIR3 Elemente specifice: a) reţele destinate supravegherii imisiilor (aer atmosferic, cursuri receptoare de apă), care au o structură mixtă de organizare, ţinându-se cont de mediile de investigaţie şi parametrii urmăriţi, respectiv: 9 structuri la nivel de bazin hidrografic; 9 structuri la nivel judeţean; 9 zone de tranzitare a poluanţilor atmosferici; 9 zone de supraveghere a impactului transfrontier; 9 puncte de postevaluare a impactului antropogen. În funcţie de componentele de mediu urmărite, reţelele proprii de supraveghere pot să corespundă nu numai unei singure structuri, ci şi unei structuri combinate. b) controlul poluării la emisie, care se diferenţiază de monitoringul imisiilor astfel: 9 concentraţiile, parametrii şi frecvenţele urmărite sunt diferite ca niveluri, gamă şi perioadă de timp; 9 alături de înregistrarea valorilor determinate, activitatea de control impune necesitatea asigurării condiţiilor de intervenţie în procesele tehnologice de fabricaţie şi de epurare a apelor, respectiv purificarea aerului, pentru a aduce parametrii urmăriţi în limitele prestabilite. Reţelele de emisie se referă la apele uzate şi evacuările de poluanţi în atmosferă. c) evaluarea şi controlul eficienţei măsurilor de protecţia mediului. Structura organizatorică cuprinde: 9 zone de protecţie naturale – rezervaţii naturale; 9 ecozone; 9 zone de reconstrucţie ecologică. Ţinând cont că, la un sistem de monitoring integrat, participă mai multe reţele şi subsisteme diferite, în circulaţia şi prelucrarea datelor se disting două planuri: 9 circulaţia pe plan orizontal, între subsisteme de monitoring, vectori de propagare a poluării/interfeţe de contact/medii de bioacumulare şi biotransformare; 9 circulaţia în plan vertical de la punctele de supraveghere la centrul de prelucrare şi interpretare a datelor. d) Teledetecţia Teledetecţia este metoda de culegere a datelor de la distanţă cu ajutorul satelitului (figura 1.4.). Culegerea datelor prin teledetecţie este o formă particulară de desfăşurare a sondajului areolar. Sondajul areolar presupune identificarea univocă, adecvată şi simplă a anumitor populaţii prin 1

Mîndricelu C. – “Analiza statistico-economică a protecţiei mediului”, Teză de doctorat, ASE, Bucureşti, 2002. Rojanschi V., Bran F., Diaconu G.– “Protecţia şi ingineria mediului”, Editura Economică, Bucureşti, 2002. 3 Ibidem. 2

segmente areolare, din suprafaţa terestră. Construirea eşantioanelor specifice acestui tip de sondaj este de cele mai multe ori dificilă din cauza mobilităţii tridimensionale a unor populaţii (lacurile, râurile, peştii, păsările, animalele sălbatice).

FLUX DE DATE SISTEM STATISTIC

Figura 1.4. Culegerea datelor prin teledetecţie Sondajul areolar are la bază utilizarea de baze de sondaj a căror eficacitate depinde de mai multe consideraţii4: 9 metodele de cartografiere administrativă permit identificarea uşoară a întregii populaţii prin liste de blocuri şi segmente bine definite; 9 micile unităţi areale pot fi în mod obişnuit ataşate la o ierarhie completă de unităţi geografice şi administrative, oferind posibilitatea de identificare a datelor auxiliare utile cum sunt: localitatea, judeţul, regiunea. Datele de acest gen extrase din registrele administrative sunt preţioase pentru stabilirea mărimii eşantionului, a operaţiilor de stratificare etc.; 9 o identificare făcută rămâne valabilă după toate fazele consacrate culegerii datelor din cadrul anchetei; 9 anchetatorii pot identifica pe teren destul de uşor limitele blocurilor şi segmentelor, precum şi unităţile care se găsesc acolo. Bazele de sondaj în eşantionarea areolară prezintă două caracteristici: 9 baza de sondaj este formată din sisteme de identificare ierarhizate care rezultă din decuparea administrativă: ţara este împărţită în judeţe iar acestea, la rândul lor, în localităţi şi sectoare; 9 desemnarea pe teren a populaţiei studiate se face prin segmente areolare. Teledetecţia poate fi considerată ca un substituent al metodelor clasice areolare prezentate anterior. Esenţa acestei metode constă în faptul că pe lângă imaginea satelit, care oferă o informaţie exhaustivă asupra zonei de studiu şi care nu poate fi interpretată în totalitate din diverse motive, trebuie să se recurgă şi la culegerea unor date pe teren. Există mai multe combinaţii între înregistrarea datelor pe teren şi imaginile satelit care pot fi sintetizate astfel: 9 utilizarea teledetecţiei pentru o stratificare simplă a teritoriului, prealabilă anchetelor pe teren; 9 sistem mixt care asociază datele culese pe teren cu imaginile din satelit; 9 utilizarea numai a imaginilor din satelit. Aportul imaginii captate prin satelit la stratificarea teritoriului constă în sintetizarea pe hartă a straturilor (grupe omogene în raport cu dispersia variabilei studiate). Imaginile satelit sunt foarte utile prin faptul că acoperă o suprafaţă mai mare în mod omogen, permiţând multiple prelucrări informatice care să pună în valoare trăsăturile interesante ale peisajului pentru o aplicaţie considerată. Interpretarea imaginilor satelit permite stratificarea foarte detaliată în zonele ecologice, ceea ce prezintă un avantaj pentru realizarea unui eşantion eficient. Această tehnică de colectare şi eşantionare s-a dovedit eficientă în evaluarea gradului de poluare şi a impactului fenomenelor climatice precum şi în monitorizarea presiunilor exercitate de activităţile economice asupra mediului.

4

Mîndricelu C. – op.cit.

1.2. Stratificarea datelor de mediu

prelucrare

prelucrare

prelucrare

Complexitatea statisticii mediului este o provocare permanentă pentru specialiştii care doresc să facă ordine în acest domeniu. Primul pas este alegerea unui cadru pentru organizarea sistemului statistic în funcţie de tipul datelor, nivelul de agregare şi aspectele specifice mediului. Statistica mediului poate fi organizată pe mai multe straturi, ca într-o piramidă cu o bază foarte largă. Baza piramidei este formată din datele primare, iar vârful este reprezentat de indicatorii foarte puternic agregaţi. În figura 1.5. este ilustrată o piramidă cu patru straturi diferite în funcţie de nivelul de agregare.

Indicatori sintetici Indicatori simpli

Nivel internaţional Monitorizare, strategii Nivel naţional Formularea strategiilor Nivel regional Date pentru analize

Date analitice

Date primare

Nivel local Setul de date primare

Figura 1.5. Piramida informaţională Cele patru straturi ale piramidei corespund nevoilor informaţionale la nivel local, regional, naţional şi internaţional. Informaţiile de pe nivelurile inferioare ale piramidei se folosesc pentru a se construi indicatorii agregaţi pentru analizele la nivel naţional şi internaţional. Datele primare, ce formează baza piramidei sunt pe cât de voluminoase pe atât de detaliate. De exemplu, datele primare referitoare la apă pot include măsurători zilnice ale concentraţiei de poluanţi luate de la o staţie de colectare a probelor de pe un anumit râu. Alte date primare referitoare la râu pot include debitul, temperatura apei, oxigenul dizolvat, particulele aflate în suspensie ş.a.m.d. Asemenea informaţii sunt relevante pentru oficialităţile locale, dar gradul lor de relevanţă se diminuează pentru oficialităţile de la nivelurile ierarhice superioare. Cel de-al doilea nivel al piramidei este constituit din date analitice, care sunt obţinute prin consolidarea datelor primare. Datele analitice referitoare la exemplul mai sus menţionat pot include mediile anuale, măsurători ale variaţiei şi totalul pentru fiecare parametru al apei. Datele primare pot, de asemenea, să fie combinate pentru a se obţine informaţii despre încărcătura poluantă a apei râului (de exemplu, prin combinarea datelor referitoare la concentraţia de poluanţi cu volumul şi debitul de curgere). Două elemente de analiză se pot întâlni în acest strat: 9 agregarea datelor: obţinerea parametrilor de mediu, analiza prin prisma variaţiei în timp şi spaţiu; 9 combinaţiile de date (combinând doi sau mai mulţi parametri pentru a se crea o nouă măsură). La cel de-al treilea şi al patrulea nivel de agregare, indicatorii simpli şi sintetici de mediu sunt construiţi pe baza datelor primare şi analitice. De exemplu, emisiile de CO2 dintr-o sursă individuală, poate fi de interes ca informaţie pentru autorităţile locale, dar aproape inutilă pentru autorităţile de la nivel naţional. Cei care realizează strategii naţionale pot avea nevoie, de exemplu, de o estimare a emisiilor de CO2 per unitatea de produs intern brut. În concluzie, datele

primare şi analitice de pe primele două niveluri ale piramidei trebuie utilizate şi agregate astfel încât să poată folosi nevoilor decizionale ale autorităţilor naţionale şi formulării strategiilor la nivel mondial.

1.3. Organizarea datelor de mediu Prin intermediul metodelor de culegere a datelor se înregistrează de la unităţile colectivităţii valorile individuale ale caracteristicilor precizate în programul de cercetare. De regulă, valorile individuale culese prezintă mari variaţii de la o unitate la alta, motiv pentru care datele culese în formă brută nu pot permite cunoaşterea formei de manifestare a fenomenelor studiate sau a legăturilor existente între unităţile colectivităţii. Datele statistice înregistrate vor putea fi analizate numai în măsura în care ele vor fi prelucrate. Prelucrarea datelor este o etapă de trecere de la datele primare concrete la valori tipice, la sistemul de indicatori sintetici corespunzător modului de manifestare a fenomenului studiat, cuprinzând operaţiile prin intermediul cărora datele se transformă în informaţii. În general se disting două categorii: indivizii şi caracteristicile indivizilor respectivi. Individul, ca termen, poate desemna un element de mediu, un utilaj nepoluant, un oraş, o vietate etc., întotdeauna fiind vorba de elementul de bază asupra căruia observatorul realizează anumite măsurători. Totalitatea indivizilor observaţi pot proveni din eşantionarea unei populaţii (în cazul unui sondaj) sau poate fi vorba de întreaga populaţie. În statistica clasică se lucrează cu un eşantion de indivizi extraşi aleator dintr-o populaţie. Caracteristicile observate pe eşantion permit stabilirea caracteristicilor întregii populaţii. Pentru analiza datelor de mediu interesează structura ansamblului indivizilor observaţi fără a căuta stabilirea unor legi valabile pentru populaţia din care provin. Asupra indivizilor se poate stabili un anumit număr de caracteristici. O caracteristică este cantitativă atunci când ia valori pe o scară numerică. Mai exact, atunci când ansamblul valorilor asociate unui individ este inclus în ansamblul numerelor reale (notate cu R) şi asupra cărora pot fi efectuate operaţiile algebrice obişnuite: adunarea, înmulţirea cu o valoare constantă, calcularea mediei etc. O caracteristică este calitativă în cazul în care are modalităţi nenumerice şi pot fi ordonate în două feluri: calitativ ordinal (nivele ierarhice sau nivele de satisfacţie) şi calitativ-nominal. Datele calitative nominale sunt grupate ţinând seama de valorile caracteristicilor studiate. Fiecărei modalităţi “i” a caracteristicii studiate i se pot asocia: 9 frecvenţa n i , care reprezintă numărul de indivizi care posedă modalitatea “i”; 9 frecvenţa relativă fi , care reprezintă raportul dintre frecvenţa n i şi mărimea eşantionului “n”; 9 procentul pi , care reprezintă frecvenţa relativă exprimată procentual; 9 repartiţia frecvenţelor, care conţine modalităţile, (valorile) seriei de date şi frecvenţele calculate pentru fiecare modalitate; 9 repartiţia frecvenţelor relative, care include modalităţile împreună cu frecvenţele relative asociate. Pentru datele calitative ordinale se calculează frecvenţele, frecvenţele relative, procentele şi modul (care este un indicator sintetic al tendinţei centrale a datelor şi care pune în evidenţă modalitatea seriei care are frecvenţa maximă). Dacă se ordonează crescător sau descrescător valorile seriei, mai pot fi calculaţi o serie de indicatori de sinteză, cum sunt: 9 mediana m e , adică valoarea de mijloc a repartiţiei - separă seria de date ordonate în două părţi, fiecare având acelaşi număr de observaţii; 9 cuartilele q, care sunt valorile care separă datele seriei în patru părţi egale; 9 funcţia de repartiţie a frecvenţelor cumulate, care exprimă numărul de indivizi care au o valoare mai mică sau egală cu o valoare fixată.

Datele cantitative discrete sunt cele în care caracteristica numerică are un număr redus de variante şi permit calcularea următorilor indicatori de sinteză: 9 media m; 9 amplitudinea A, care este un indicator de împrăştiere calculat ca diferenţă între valoarea maximă şi minimă a seriei de date; 9 varianţa σ 2 , care este suma pătratelor abaterilor seriei faţă de valoarea medie; 9 abaterea standard σ , care este rădăcina pătrată a varianţei. Datele cantitative continue, sunt cele în analiza cărora sunt permise toate operaţiile matematice. O primă analiză presupune gruparea valorilor seriei de date în clase, astfel încât informaţia conţinută în seria de date să fie conservată. Numărul de clase variază între 5 şi 155 în funcţie de numărul de observaţii şi de tehnicile de analiză a datelor. Valoarea cea mai mare şi valoarea cea mai mică din seria de date trebuie să fie inclusă în clase distincte iar clasele trebuie să fie disjuncte (fiecare valoare trebuie să se regăsească într-o singură clasă). Clasele sunt caracterizate de o valoare minimă, de o valoare maximă şi de amplitudine şi este preferabil să fie alese clase cu amplitudini egale. Toţi indivizii care au valorile corespunzătoare aparţinând aceleiaşi clase sunt consideraţi echivalenţi între ei. În cele ce urmează sunt prezentate şi exemplificate tipuri de tabele de date utilizate în prelucrarea şi analizarea datelor obţinute pe bază de sondaj. Tabelul indivizi x caracteristici Datele pot fi reprezentate într-un tabel care descrie caracteristicile indivizilor şi care poate avea forma următoare (spre exemplificare vom folosi caracteristicile vârstă, venit şi numărul membrilor din gospodărie): Tabelul 1.1. Tabelul indivizi x caracteristici

Caracteristici

…

x1j

…

Nr. membrii gospod. xp x1p

… … … … …

j 2

… … … … …

x p2 … x ip … x pn

Vârsta x1 Venit brut x2 … Venit net xj …

Indivizi

1 2 … i … n

x11

x12

1 2

2 2

x … x1i … x1n

x … x i2 … x 2n

x … x ij … x nj

În acest caz, caracteristicile cantitative au fost observate asupra “n” indivizi. Cele “p” caracteristici au fost notate astfel: x1 - vârsta, x2 - venitul net lunar, xj - venitul brut şi xp - numărul de membrii din gospodărie. Pentru individul “i” aceste caracteristici au luat valorile x 1i , x i2 ,..., x ij ,..., x ip . Tot pentru aceştia, pot fi observate şi alte caracteristici, cum ar fi sexul, starea civilă, ocupaţia etc. Pentru ca aceste date să poată fi tratate numeric, caracteristicile cantitative vor fi reprezentate sub forma unui tabel de variabile care vor lua valoarea 0 sau 1, caz în care datele vor fi reprezentate sub forma disjunctivă completă.

5

Spircu L., Calciu M., Spircu T., “Analiza datelor de marketing”, Editura All, Bucureşti, 1994.

Indivizi

Tabelul 1.2. Forma disjunctivă completă Caracteristici Sex Stare civilă Nivelul ierarhic (ocupaţie) B F C N D V a b c d e f g h i j k l 1 0 1 1 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 2 1 0 0 0 1 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 … … … … … … … … … … … … … … … … … … … i 0 1 0 1 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 … … … … … … … … … … … … … … … … … … … n 1 0 0 0 0 1 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0

a = patron, proprietar d = funcţionar public g = liber profesionist j = şomer

b = funcţie de conducere e = muncitor calificat h = casnic k = pensionar

c = intelectual f = muncitor necalificat i = student l = alta

În acest tabel, cele trei caracteristici calitative au fost observate la cei “n” indivizi. Caracteristicile au, în total, 18 modalităţi. De exemplu, individul “i” este o femeie necăsătorită care are funcţie de conducere. Această reprezentare a caracteristicilor calitative permite asimilarea lor în categoria caracteristicilor cantitative prin luarea valorilor 0 şi 1. Este valabilă şi reciproca, adică transformarea caracteristicilor cantitative în caracteristici calitative. Rezultatul va fi: clase de vârstă (18-25 ani, 26-35 ani, 36-45 ani, 46-55 ani, 56-65 ani), clase de venituri (sub 400.000 lei, 400.001-600.000 lei, 2.000.001 şi peste). Ca ultimă observaţie, se poate afirma că asupra caracteristicilor calitative astfel transformate pot fi aplicate operaţii algebrice. Tabele de contingenţă Un tabel de contingenţă conţine frecvenţele asociate între modalităţile a două caracteristici calitative. Un astfel de tabel ar putea conţine, de exemplu, cele opt categorii de ocupaţii cu cele şase sectoare ale Bucureştiului. Variabila x ij a acestui tabel ar conţine numărul de indivizi care locuiesc în sectorul “i” şi care au ocupaţia “j”. În acest tip de tabel, indivizii sunt grupaţi şi nu mai pot fi diferenţiaţi. Se poate realiza o altă reprezentare în care aceleaşi date se referă tot la sectorul de domiciliu dar grupaţi după caracteristica “stare civilă”. Fiecărei caracteristici nominale îi este asociat un tabel de variabile indicatoare (câte o variabilă pentru fiecare modalitate), iar pe linie vor fi reprezentaţi locuitorii Bucureştiului. Deci o linie nu conţine decât “0” mai puţin în coloana în care va apărea sexul individului din sectorul respectiv unde va apărea valoarea “1”. Dacă se notează cu x1 şi x 2 cele două tabele cu variabile indicatoare, tabelul de contingenţă va fi rezultatul produsului matriceal x1T x 2 . Tabele de proximitate Fiind dat un ansamblu de obiecte, se dispune măsurarea asemănărilor sau deosebirilor între toate obiectele luate două câte două. Ar putea fi vorba, de exemplu, despre tabelul de distanţe existente între principalele oraşe ale României sau despre asemănările percepute de un obiect între stimuli diferiţi. Un astfel de tabel este în general simetric şi conţine numere pozitive corespunzătoare distanţelor. Din punct de vedere matematic, un asemenea termen poate fi dat de o distanţă “d” care trebuie să verifice trei proprietăţi:

<=> a = b ⎧d (a , b) = 0 ⎪ simetria ⎨d (a , b) = d(b, a ) ⎪d (a , b) ≤ d(a , c) + d(b, c) inegalitatea triunghiulara ⎩ Dacă cea de-a treia proprietate nu se verifică, se va spune atunci că “d” este o disimilaritate. Statistica ne-a obişnuit cu reprezentări sintetice a datelor, care au caracter de unicitate. Atunci când se observă o caracteristică calitativă la un ansamblu de indivizi, primul pas îl constituie calcularea numărului de indivizi pentru fiecare modalitate. Dacă caracteristica observată este de tip cantitativ, se obişnuieşte realizarea unei histograme după sintetizarea informaţiilor obţinute. Un alt aspect necesar la prelucrarea datelor îl constituie determinarea existenţei tipului de legătură între două caracteristici. a) Legătura între două caracteristici cantitative O mare parte a analizelor multivariate se bazează pe analiza dependenţelor liniare între caracteristicile observate. Pentru a preciza noţiunea de dependenţă, se prezintă coeficientul de corelaţie liniar, care măsoară intensitatea legăturii între două caracteristici cantitative. De exemplu, pentru n = 10 produse având două caracteristici - preţul exprimat în mii lei şi cantitatea, există următoarele date: Cantitatea x 39 61 66 71 58 46 97 75 43 63 Preţul y 140 290 279 330 360 370 360 400 265 355 Norul celor 10 punte va fi trasat de-a lungul unei drepte şi pare a fi satisfăcător dacă se doreşte previzionarea preţului în funcţie de cantitate, prin introducerea formulei y = ax + b + u, în care “u” este o variabilă de eroare. Coeficienţii “a” şi “b” sunt obţinuţi prin metoda celor mai mici pătrate, cu alte cuvinte prin minimizarea sumei

n

∑ (u ) . 2

i

i =1

450 400 350 300 250 200 150 100 50 0 0

20

40

60

80

100

120

Figura 1.6. Norul celor zece puncte preţ-cantitate Dreapta celor mai mici pătrate este definită de ecuaţia yˆ = 2,505x + 159,831 şi trece prin centrul de n

greutate al coordonatelor x = 51,1 şi y = 254,8 . Introducând acestea în raportul

∑ (u ) i =1

n

∑ (y i =1

2

i

i

− y)

< 1 , se va 2

spune că acesta este egal cu “ 1 − r 2 ”, iar “r” este coeficientul de corelaţie liniară, având semnul pantei drepte. Dacă “r = 0”, dreapta este orizontală sau, cu alte cuvinte, valoarea lui “x” nu are nici un rol în previzionarea valorii lui “y”. Dacă “ r = ±1 ”, previzionarea este perfectă, căci distanţele “ n i ” sunt nule. Coeficientul de corelaţie “r” este cu atât mai mare (în valoare absolută) cu cât valoarea unei caracteristici o determină pe a celeilalte, cu condiţia ca relaţia între aceste două caracteristici să fie liniară. În exemplul prezentat, r = 0,87, ceea ce implică o strânsă legătură între cele două variabile. Caracteristicile y (preţul) şi x (cantitatea) nu au roluri simetrice; se observă uşor că regresia lui x în funcţie de y conduce la aceeaşi valoare a lui “r”. Această simetrie între x şi y în calculul lui “r” apare şi mai evident dacă se introduce o nouă interpretare a coeficientului de corelaţie liniară. Pentru aceasta, se defineşte covariaţia între cele n 1 două caracteristici x şi y s xy = ∑ (x i − x )(y i − y ) sau ponderat s xy = ∑ p i (x i − x )(y i − y ) , deci n i =1 coeficientul de corelaţie “r” se va obţine din relaţia r (x, y ) =

s xy

. sxsy b) Legătura între cele două caracteristici calitative Pentru a măsura dependenţa între două caracteristici calitative, statistica ne propune calcularea valorii lui χ 2 , acesta fiind larg utilizat în analiza corespondenţelor. Testul χ 2 va fi tratat pe larg în capitolul următor. c) Legătura între o caracteristică cantitativă şi una calitativă O caracteristică cantitativă “y” este dependentă de o caracteristică calitativă “x” dacă cei n1 indivizi având prima modalitate a lui “x” au toţi aceeaşi valoare y1 a lui “y”, cei n2 indivizi având modalitatea a doua a lui “x” au toţi aceeaşi valoare y2 a lui “y” şi aşa mai departe. Absenţa corelaţiei este definită prin egalitatea mediilor y1 , y 2 ,..., y p a fiecărei clase. Intensitatea legăturii este măsurată cu σ yi

∈ [0,1] . σy Cu cât acesta tinde către 1 cu atât mai strânsă este legătura. Datele de mediu astfel organizate pot fi reprezentate grafic (reprezentări elementare) prin sectoare circulare (pie-chart), histograme, grafice figurative, acestea fiind alese în funcţie de specificul fenomenelor studiate şi al relaţiilor care trebuie evidenţiate. Acestea conţin datele preluate din seriile de date (rândul sau coloana unui tabel) sau din tabelele de date şi sunt însoţite de titlul reprezentării grafice, legenda graficului, scara de reprezentare, explicitarea axelor de coordonate atunci când este reţeaua graficului (adică trasarea cu linii subţiri care facilitează marcarea precisă a simbolurilor sau figurilor). Tehnica de calcul modernă permite posibilităţi multiple de reprezentări grafice prin intermediul unor software-uri mixte (Excel®, Lotus®, QuattroPro®) sau specializate pentru analiza statistică a datelor (Statistica®, SPSS®, SYSTAT®).

ajutorul raportului de corelaţie η definit prin intermediul relaţiei η 2 =

Capitolul 2 INTERCONDIŢIONAREA ECONOMIE - MEDIU 2.1. Integrarea economie – mediu la nivel informaţional Mediul furnizează resursele care reprezintă nucleul activităţii economice de aprovizionare. Aprovizionarea se face în două scopuri: producţie de bunuri şi servicii şi consum. Atât producţia cât şi consumul sunt creatoare de deşeuri, iar acestea sunt evacuate în mediu (figura 2.1.).

Evacuări

RESURSE

DEŞEURI

Aprovizionare

Producţie

Consum

Resurse economice

Conservarea capitalului natural

Figura 2.1. Intercondiţionarea economie-mediu Concepţia dezvoltării durabile nu mai lasă loc tratării separate a economiei de mediu. Conferinţa de la Rio, Agenda 21, Summit-ul de la Johannesburg, workshop-uri ale oamenilor de ştiinţă au pus deja bazele conceptuale necesare creării unui sistem informaţional integrat economiemediu. Nici o ţară nu poate rămâne pe dinafară deoarece asupra mediului nu se pot trasa frontiere naţionale. Realizarea unui sistem informaţional privind dezvoltarea durabilă poate fi începută cu identificarea mai multor categorii de informaţii relevante pentru fundamentarea deciziilor, chiar înainte ca dezvoltarea teoretică şi metodologică să fie definitiv stabilitǎ. Astfel pot fi considerate ca determinante cinci categorii de informaţii: 9 evidenţierea stării mediului pe factori de mediu (apă, aer, sol, biodiversitate); 9 evidenţierea presiunilor asupra mediului pe sectoare considerate surse de presiune; 9 estimarea cheltuielilor efectuate pentru evitarea presiunilor; 9 evaluarea mărimii avantajelor şi pagubelor de mediu în funcţie de presiunile asupra mediului; 9 evidenţierea standardelor care pot reglementa presiunile. Primele patru categorii de informaţii nu sunt atât de puternic legate de problemele evaluării, singurele probleme care pot apărea fiind legate doar de metodele de colectare a datelor şi de eforturile de culegere şi de prelucrare. În ceea ce priveşte valoarea standardelor, există înţelegeri care ţin mai mult sau mai puţin de aprecierile ştiinţifice, ceea ce reclamă un nivel mai ridicat de calitate a informaţiilor generate şi de faptul că acestea sunt elemente decizionale în rezolvarea problemelor de mediu. O informaţie incompletă şi nesigură poate influenţa consecinţele acţiunii economice precum şi dezvoltările ulterioare. Realizarea pe scară largă a obiectivelor de dezvoltare durabilă presupune ca politicile economice să fie proiectate conform consideraţiilor de mediu şi a funcţiilor economice ale resurselor

naturale. Pentru aceasta, decidenţii au nevoie de informaţii referitoare la activităţile economice şi la starea mediului exprimate în unităţi naturale şi monetare. Astfel de informaţii trebuie să fie construite într-o manieră care să permită evidenţierea problemei centrale a dezvoltării durabile şi echităţii intergeneraţii, păstrarea sănătăţii mediului pentru generaţiile viitoare. Eficienţa politicilor de reformă economică poate fi evaluată prin compararea indicatorilor sintetici tradiţionali cu cei rezultaţi prin integrarea datelor de mediu. Simpla comparaţie a acestor indicatori nu poate furniza o înţelegere adecvată a introducerii parametrilor de mediu într-un sistem economic, motiv pentru care este necesară utilizarea modelării economico-matematice. După cum politicile economice trebuie să fie proiectate în lumina impactului acestora asupra mediului, tot aşa şi politicile de mediu trebuie să ia în consideraţie implicaţiile economice. Această integrare a devenit la ora actuală o problemă de bază în conceperea politicilor de mediu, pentru care indicatorii integraţi economie-mediu pot facilita o formulare coerentǎ. Analiza statistică integrată economie-mediu poate fi aplicată în diferite etape ale procesului decizional, cum ar fi: identificarea priorităţilor de mediu, identificarea punctelor de presiune, proiectarea politicii de mediu, evaluarea efectelor politicii. Datele pot fi utilizate la monitorizarea efectelor politicii de mediu în termenii activităţilor comerciale publice şi private, precum şi în termenii efectelor sectoriale pozitive sau negative induse de diferite sectoare. Indicatorii economici standard care descriu în principal fluxurile financiare într-o economie furnizează informaţii incomplete privind implicaţiile activităţilor economice asupra mediului. Instrumentele economice au diverse posibilităţi de comparare a rezultatelor lor în spaţiu şi în timp, însă astfel de metode nu sunt dezvoltate şi pentru domeniul mediului. Instrumentele informaţionale de mediu, în mod obişnuit, se bazează pe parametrii fizici, în timp ce instrumentele informaţionale economice folosesc atât date fizice cât şi valorice. Ca urmare, există deficienţe semnificative la nivelul calităţii indicatorilor care trebuie să expliciteze interdependenţa economie-mediu, fapt pentru care se impune dezvoltarea unor indicatori integraţi care să exprime legătura directă dintre activităţile economice şi mediu, în sensul cerinţelor dezvoltării durabile (figura 2.2.). În acest scop pot fi definite următoarele priorităţi: 9 necesitatea de a dezvolta legături pe verticală între instrumentele economice la nivel macro şi microeconomic, respectiv între indicatorii de mediu individuali (nivel micro-economic) şi indicatorii de sinteză (nivel macroeconomic); 9 necesitatea de a dezvolta legături pe orizontală între instrumentele economice şi de mediu la nivel sectorial sau regional, respectiv includerea indicatorilor de mediu într-un proces decizional economic; 9 necesitatea reprezentării indicatorilor de mediu într-o dimensiune de timp, respectiv construirea de serii cronologice pentru cea mai mare parte a indicatorilor care exprimă performanţele economice şi de mediu.

SISTEM STATISTIC INTEGRAT LA NIVEL MACROECONOMIC AGREGATE MACROECONOMICE AJUSTATE

INDICATORI DE MEDIU

SISTEM STATISTIC INTEGRAT LA NIVEL MICROECONOMIC STATISTICA DE RAMURĂ

STATISTICA DE MEDIU

Figura 2.2. Integrarea economie-mediu la nivel informaţional

2.2. Subiecte statistice pentru evidenţierea relaţiei economie – mediu O descriere cuprinzătoare a mediului cere integrarea unui număr mare de surse de date cu scopul de a se ajunge la o imagine cât mai completă a presiunilor exercitate asupra mediului, a stării de calitate a acestuia şi a eforturilor pentru protecţia mediului. În ţara noastră, starea actuală a acestor surse de date este la un nivel calitativ scăzut, reprezentând principalul obstacol în dezvoltarea sistemului statistic de mediu. Datele primare pentru construirea sistemului de analiză statisticoeconomică a mediului pot fi îmbunătăţite prin: dezvoltarea registrelor statistice, revizuirea contabilităţii naţionale, efectuarea de noi cercetări statistice şi îmbunătăţirea celor existente. Dezvoltarea sistemului de subiecte şi variabile statistice de mediu trebuie să fie precedată de clarificarea unor aspecte referitoare la: 9 limbajul statistic universal, coerenţa descrierii statistice fiind dată de clasificarea riguroasă a subiectelor statistice, clasificare care permite compararea informaţiilor referitoare la diverse perioade de timp sau zone geografice (pentru a fi eficient, un limbaj statistic în relaţia economie-mediu trebuie să fie dezvoltat sistematic, astfel încât diferitele tipuri de norme să devină compatibile şi să se stabilească relaţii între diferite informaţii); 9 dezvoltarea programelor de lucru pentru culegerea şi diseminarea datelor privind subiecte cum ar fi: emisiile, prelevarea şi utilizarea apei, fluxul deşeurilor, utilizarea chimicalelor, cheltuielile pentru protecţia mediului, statisticile sectoriale disponibile pentru descrierea activităţilor cu impact asupra mediului etc.; 9 atragerea în circuitul statistic de mediu a datelor din surse administrative, pentru completarea fondului de date necesare reflectării cuprinzătoare a unor probleme de mediu cum ar fi: schimbările climaterice, acidifierea şi poluarea aerului, epuizarea resurselor naturale, epuizarea şi poluarea resurselor de apă, deteriorarea mediului urban şi fluxul deşeurilor; 9 adoptarea de către instituţiile guvernamentale şi nonguvernamentale a definiţiilor, clasificărilor şi nomenclatoarelor unice armonizate cu cele utilizate pe plan european; 9 proiectarea şi implementarea unui sistem coerent de anchete care să utilizeze chestionare care acoperă domenii esenţiale ale statisticii mediului; 9 construirea de statistici pe baza unor modele de calcul pentru domenii care nu pot fi acoperite informaţional prin anchete statistice sau date administrative, cum este cazul emisiilor de gaze cu efect de seră, al chimicalelor care diminuează stratul de ozon etc. În dezvoltarea setului de subiecte şi variabile statistice de mediu, realizările actuale la nivel internaţional indică o preferinţă pentru combinarea abordării pe elemente de mediu cu cea referitoare la presiune – stare - răspuns şi a câtorva componente din abordarea bazată pe gestiunea resurselor6.

6

Anexa 1.

Activităţi economico-sociale şi evenimente naturale

Impactul asupra mediului

•Utilizarea resurselor naturale în scopul desfăşurării activităţilor economice •Emisii şi evacuări de deşeuri •Evenimente naturale

impact

•Variaţia stocurilor de resurse naturale •Calitatea elementelor de mediu

sem nale

reacţii Societate

•Amenajarea şi reconstituirea capitalului natural •Supravegherea şi combaterea poluării •Prevenirea catastrofelor naturale şi atenuarea riscurilor

Figura 2.3. Schemă pentru dezvoltarea sistemului de subiecte statistice de mediu Pe baza schemei prezentată în figura 2.3. pot fi identificate subiectele şi variabilele statistice pentru evidenţierea relaţiei economie – mediu. Câteva dintre acestea sunt prezentate în tabelul următor (tabelul 2.1.). Subiecte statistice Agricultură extensivă

Agricultură intensivă

Locul agriculturii în economia de piaţă

Exploatarea comercială a pădurii Pierderi naturale Regenerarea şi împădurirea Recolta de vânat Contribuţia economică

Tabelul 2.1. Subiecte şi variabile statistice Variabile statistice Suprafeţe cultivate şi producţia realizată pe tipuri de culturi Efectivele de animale şi densitatea acestora pe specii de animale Cantităţile de fertilizanţi aplicate şi suprafeţele fertilizate pe tipuri de substanţe fertilizante Cantităţile de furaje consumate de animale pe tipuri de furaje Consumurile energetice din agricultură pe tipuri de energie Practici agricole pe tipuri de lucrări Volumul vânzărilor pe diferite tipuri de producţie (fizic şi valoric) Volumul inputurilor (fizic şi valoric) Formarea brută de capital pe tipuri de exploataţii agricole Volumul exportat pe diferite tipuri de produse (fizic şi valoric) Volumul destinat autoconsumului Cantitatea de masă lemnoasă exploatată pe tipuri de specii Producţia primară de lemn Exportul de lemn netransformat Pierderi pe tipuri de esenţe Tăierile de păduri pe tipuri de esenţe Creşterea anuală de masă lemnoasă pe specii Suprafeţe regenerate natural Suprafeţe împădurite Efectivele de mamifere vânate, pe specii Efectivele de animale mici vânate, pe specii Număr de păsări vânate, pe specii Valoarea comercială a vânatului, pe specii Venitul din vânzarea echipamentelor specifice, a permiselor de vânătoare şi

Subiecte statistice

Captura de peşte Contribuţia economică Exploatarea minieră prin prospecţiuni miniere

Variabile statistice utilizarea infrastructurii turistice pe tipuri de produse Exportul pe tipuri de produse Cantitatea de peşte recoltată din mare, pe specii Cantitatea de peşte recoltată din apele interioare, pe specii Cantitatea de peşte recoltată prin pescuitul sportiv, pe specii Exportul de produse din peşte, pe specii Rezervele noi descoperite pe tipuri de minerale

Producţia din mine subterane pe tipuri de minerale Producţia din minele de suprafaţă pe tipuri de minerale Producţia din cariere pe tipuri de minerale Închiderea minelor Numărul minelor închise pe tipuri de minerale Valoarea producţiei miniere pe tipuri de minerale Rolul resurselor minerale Exportul de minerale brute pe tipuri de minerale în economie Minerale consumate în metalurgie pe tipuri de procedee Numărul prospecţiunilor (prospecţiuni de resurse în petrol, gaze naturale şi cărbune, descoperirea altor combustibili fosili), pe tipuri de resurse Activităţi de prospecţiuni şi exploatare Volumul extracţiei de petrol şi de gaze naturale Volumul extracţiei de cărbune Cantităţile de combustibili fosili utilizaţi pentru producerea de energie termică pe tipuri de combustibili Producţia minieră

Activităţi de transformare a energiei

Activităţi de utilizare finală a energiei Gospodărirea energiei Prelevări de apă Utilizarea apei

Schimbarea destinaţiei

Restructurarea mediului Emisii de substanţe poluante în aer

Producţia de electricitate pe bază de combustibili fosili pe tipuri de combustibili Producţia de electricitate prin sisteme clasice pe tipuri de surse Producţia de electricitate şi căldură din surse neconvenţionale pe tipuri de surse Consumul intermediar de energie pe tipuri de activităţi sau industrii Consumul final de energie pe tipuri de activităţi Consumul de energie pe locuitor şi pe tipuri de energie Proporţia consumului de energie din surse regenerabile sau neregenerabile Energia importată sau exportată pe tipuri de energie Apa prelevată din surse de suprafaţă pe tipuri de surse Apa prelevată din surse subterane Cantitatea de apă utilizată în agricultură Cantitatea de apă utilizată în industrie pe tipuri de activităţi Cantitatea de apă utilizată la producţia de energie Cantitatea de apă consumată de gospodării Schimbări ale utilizării solului între sectoare de activitate, pe forme de utilizare a solului Schimbări ale utilizării solului în interiorul sectorului economic, pe forme de utilizare a solului Reţeaua de transport pe tipuri de transport Structurarea hidrologică prin crearea de baraje, lacuri de acumulare, canale Crearea de zone rezidenţiale şi industriale Realizarea de infrastructură pentru: minerit, exploatare forestieră şi comerţ Cantităţi de substanţe poluante emise (oxizi de sulf, oxizi de azot, oxid de carbon, amoniac, compuşi organici şi anorganici, metale grele, pulberi în

Subiecte statistice

Evacuările de substanţe poluante în ape

Cantitatea de deşeuri Riscuri meteorologice Riscuri geologice Riscuri biologice

Sol/subsol

Apă

Aer

Apă

Sol

Protecţia şi conservarea naturii

7

Variabile statistice suspensie) pe tipuri de agenţi poluanţi şi tipuri de activităţi Volumul de apă reziduală de la canalizarea publică, pe tipuri de agenţi poluanţi şi bazine hidrografice Volumul de apă reziduală de la industrie, pe tipuri de agenţi poluanţi şi bazine hidrografice Cantitatea de substanţe poluante din apă rezultate din practicile agricole (poluarea difuză datorată agriculturii) Cantitatea de substanţe poluante din apa de ploaie (poluarea difuză datorată ploilor acide) Deşeuri evacuate în sol, ape, aer Alte variabile pot fi dezvoltate în concordanţă cu clasificarea deşeurilor prezentată în Anexa 1 Volumul precipitaţiilor şi variaţia acestora în raport cu valoarea medie Temperatura şi variaţia acesteia în raport cu temperatura medie Numărul cutremurelor de pământ Numărul alunecărilor de teren Suprafeţe infestate cu insecte Numărul de epidemii Variaţia netă a suprafeţelor de teren Variaţia netă a biomasei culturilor anuale Variaţia netă a şeptelului Variaţia netă a suprafeţelor pădurilor Variaţia biomasei forestiere Pierderile de sol productiv datorate schimbărilor de utilizare a terenurilor Pierderile de sol productiv datorate eroziunii Rezerva iniţială de resurse minerale pe tipuri de minerale Producţia anuală de rezerve minerale pe tipuri de minerale Variaţia populaţiei de peşte Variaţia nivelului apei de suprafaţă Modificarea debitului mediu al cursurilor de apă Variaţia capacităţii de stocare a lacurilor Concentraţia maximă efectivă de poluanţi pe tipuri de agenţi de poluare Concentraţia medie lunară/anuală de poluanţi pe tipuri de agenţi de poluare Frecvenţa depăşirii concentraţiei maxime admisibile Proprietăţile fizice şi chimice ale apelor uzate Concentraţiile de substanţe chimice Concentraţiile de materii organice exprimate prin COD7 Lungimea râurilor pe clase de calitate Suprafaţa deşertificată Suprafaţa erodată Suprafaţa contaminată prin produse toxice Suprafaţa depozitelor acide Suprafaţa cu soluri degradate prin irigaţii Reţeaua de parcuri naţionale Ariile protejate Fauna protejată Cheltuielile publice pentru amenajarea şi restaurarea resurselor naturale Personalul ocupat cu protecţia şi conservarea naturii

Chemical oxygen demand (cererea chimică de oxigen) cantitatea de oxigen preluată de materia organică aflată în apă, folosită ca unitate de măsură a cantităţii de materie organică din apele menajere.

Subiecte statistice Reconstituirea mediului degradat Cercetarea poluării şi supravegherii mediului Depoluarea şi restaurarea mediului Mijloacele de combatere a poluării

Acţiunile întreprinse de întreprinderi

Reacţiile gospodăriilor

Prevenirea catastrofelor naturale

Variabile statistice Terenuri agricole reconstituite Suprafeţe împădurite Specii de faună şi floră protejate Număr de cercetări privind poluarea Număr de staţii de supraveghere a calităţii aerului sau a apei Operaţii de depoluare pe tipuri de poluanţi şi ecosisteme Operaţii de restaurare pe tipuri de poluanţi şi ecosisteme Numărul staţiilor de tratare a apelor pe tipuri de tratare şi bazine hidrografice Cantitătile de nămoluri evacuate, pe bazine hidrografice Cantităţile de deşeuri periculoase tratate Alocarea de fonduri publice pentru combaterea poluării către întreprinderi Volumul apelor uzate epurate Costuri antrenate prin administrarea deşeurilor periculoase Reciclarea deşeurilor Investiţii în tehnici pentru protecţia mediului Costuri antrenate prin producerea de bunuri de consum care nu periclitează mediul Modificări în structura cheltuielilor Reciclarea deşeurilor în gospodării Cumpărarea de produse cu impact redus asupra mediului Modalităţi de consum pe tipuri de consum (alegerea benzinei fără plumb, utilizarea ambalajului de hârtie, alegerea mărimii automobilelor etc.) Materiale reciclabile Comportamentul populaţiei privind participarea la procesul de reciclare Număr de cercetări pe tipuri de activităţi Infrastructura fizică de protecţie împotriva catastrofelor naturale Reglementări administrative pe tipuri de reglementări

Combaterea catastrofelor naturale

Activităţi biologice

2.3. Clase de indicatori de mediu Un indicator de mediu poate fi definit pe larg ca un parametru (sau o valoare derivată dintr-un parametru), care oferă informaţie despre un fenomen. Indicatorii de mediu au o semnificaţie care se extinde dincolo de asocierea cu un parametru specific. În primul rând, utilizarea indicatorilor de mediu trebuie să reducă volumul de informaţie necesar obţinerii unei imagini precise a situaţiei. Decizia asupra unui număr adecvat de indicatori este dificilă. Folosirea mai multor indicatori poate, uneori, să complice situaţia prin introducerea unui volum de detalii inutile. În schimb, utilizarea unui singur indicator sau a câtorva indicatori poate fi insuficientă pentru a exprima toate informaţiile necesare. Indicatorii de mediu sunt folosiţi pentru a facilita procesul de comunicare dintre statistician şi utilizatorul informaţiilor. Pentru a îndeplini acest scop, indicatorii sunt adesea simplificaţi şi construiţi pentru a satisface nevoile utilizatorilor. Datorită acestor adaptări, indicatorii de mediu nu satisfac întotdeauna standardele strict ştiinţifice. OECD8 a dus la bun sfârşit o serie de lucrări metodologice despre indicatorii de mediu. Organizaţia a dezvoltat indicatori pentru a îndeplini diverse scopuri, dar cei mai importanţi sunt cei destinaţi aplicaţiilor din perspectiva abordării presiune – stare – răspuns. UN-FDES9 nu este atât de 8 9

Anexa 1. Anexa 1.

riguros în specificaţiile sale despre legătura dintre presiune, stare şi răspuns, dar foloseşte principii pe care se bazează cadrul de lucru presiune – stare - răspuns. Astfel, activitatea OECD poate oferi câteva introspective folositoare pentru cei care folosesc abordarea UN-FDES. Cadrul de lucru OECD se bazează pe trei tipuri de indicatori de mediu (tabelul 2.2.). Indicatorii care evidenţiază presiunile activităţilor economice şi sociale asupra mediului constituie o clasă de indicatori, denumiţi şi “indicatori de presiune” şi prezintă cauzele problemelor de mediu (de exemplu, epuizarea resurselor naturale ca urmare a extracţiei neraţionale, evacuarea de poluanţi sau deşeuri în mediu rezultate din procese industriale poluante etc.). Cea de a doua clasă de indicatori care evidenţiază schimbările sau evoluţia stării fizice a mediului sunt denumiţi şi “indicatori de stare”. Indicatorii care evidenţiază eforturile făcute de societate sau instituţiile autorizate pentru îmbunătăţirea mediului sau diminuarea degradării, denumiţi “indicatori de răspuns”, reprezintă cea dea treia clasă de indicatori. În mod concret, indicatorii de presiune exprimă cauzele problemelor de mediu, cum ar fi: deprecierea resurselor naturale ca urmare a unei extracţii intense, eliberarea de poluanţi şi deşeuri în mediu prin dezvoltarea industrială etc. Cu alte cuvinte, aceşti indicatori măsoară impactul asupra mediului. În contrast cu acest gen de indicatori, indicatorii de stare evidenţiază calitatea mediului prin agregarea datelor care privesc calitatea aerului, a apei sau a solului precum şi cele care privesc mărimea stocurilor de resurse naturale. Indicatorii de răspuns cuantifică rezultatele politicilor de mediu aşa cum sunt implementate (la nivelul reglementărilor, al bugetului naţional, al introducerii stimulentelor fiscale etc.). Tabelul 2.2. Matricea indicatorilor de mediu Probleme de mediu Schimbări climaterice Diminuarea stratului de ozon Reducerea biodiversităţii Epuizarea resurselor Dispersia chimicalelor toxice Deşeuri Poluarea aerului şi acidifierea 10

Indicatori de presiune Producţie industrială, consumuri energetice: emisii de gaze cu efect de seră Producţia de CFC: emisii de CFC, haloni etc. Schimbări în utilizarea terenurilor şi utilizarea de pesticide /fertilizanţi Producţia industrială, producţia energetică, consumul de resurse Producţia industrială, producţia de chimicale, utilizarea chimicalelor Producţia industrială, cantitatea de deşeuri produsă Producţia industrială, transporturi, consum energetic: emisii de NOX11, SOX12, COV13, particule

Indicatori de stare Concentraţii ambientale, temperaturi globale Grosimea stratului de ozon Număr de specii ameninţate, distribuţia speciilor

Indicatori de răspuns Cheltuieli pentru alternative energetice, preţuri diferenţiate Legislaţie şi convenţii internaţionale Cheltuieli pentru protecţie

Prospectarea rezervelor de resurse minerale

Rata de reciclare, indicii preţurilor resurselor, rata de împăduriri

Concentraţia de dioxină10 în sol

Legislaţie, cheltuielile de cercetare

Suprafaţa gropilor de gunoi, calitatea apei subterane Nivelul pH-ului14 în sol şi în lacuri, suprafaţa pădurilor uscate, calitatea aerului urban

Cheltuieli pentru colectarea şi tratarea deşeurilor Penalităţi, cheltuieli, legislaţie

Tetraclorodibenzoparadioxin: gaz extrem de periculos, care rezultă ca produs secundar în urma procesului de fabricaţie a acidului triclorofenoxiacetic. 11 Oxizi de azot. 12 Oxizi de sulf. 13 Compuşi organici volatili. 14 Determinarea concentraţiei ionilor de hidrogen dintr-o soluţie, pentru a stabili gradul de aciditate sau de alcalinitate al acesteia. Valoarea pH-ului este indicată printr-o cifră. Cifra 7 indică un Ph neutru. O cifră mai mică decât 7 indică un nivel

Probleme de mediu Mediul marin şi zonele de coastă Poluarea apei şi resursele de apă

Indicatori de presiune

Indicatori de stare

Indicatori de răspuns

Transport ţiţei, turism maritim

Calitatea ecosistemelor marine

Convenţii internaţionale

Cerinţa de apă, intensitatea utilizării apei

Concentraţii de nitraţi şi fosfaţi în râuri şi lacuri, nivelul apelor subterane

Populaţie racordată la canalizare, cheltuieli pentru canalizare şi epurare

Sursa: OECD.

2.4. Matricea ajustării relaţiei economie mediu la nivel macroeconomic: conturi naţionale înverzite Termenul “conturi naţionale înverzite” se referă la extinderea Sistemului conturilor naţionale (SCN) prin includerea informaţiilor referitoare la mediu (conturi de mediu) şi a interacţiunii dintre economie şi mediu (conturi interfaţă). Ele trebuie să conţină atât indicatori de stoc cât şi de flux, exprimaţi atât în unităţi fizice cât şi valorice. În literatura de specialitate sunt tratate două moduri de ajustare, care sunt mai degrabă complementare decât diferite. Dezvoltarea “contabilităţii naţionale înverzite” se bazează, în special, pe sistemul economiei naţionale, în care raportările statistice referitoare la PIB, import, export, consum final sunt standard. În acest sens, cele două concepte principale ajută la definirea indicatorilor macroeconomici “ajustaţi cu mediul”. Primul tip de ajustare, în concordanţă cu convenţiile contabilităţii naţionale standard, se bazează pe o modificare a graniţelor sistemului, o extindere a scopului contabilităţii naţionale, prin includerea categoriilor specifice bunurilor de mediu. A doua este autoajustarea macroeconomică care se bazează, de fapt, pe ajustarea activităţilor economice cu noile caracteristici ale procesului de producţie, nivelurile activităţilor de producţie şi consum, tehnologiile etc., în condiţiile respectării standardelor de performanţă referitoare la mediu. Emergenţa celor două tipuri de ajustări conduce la identificarea a patru situaţii distincte (figura 2.4).

de aciditate aflat în creştere, în timp ce o cifră mai mare decât 7 indică un nivel de alcalinitate aflat în creştere. În consecinţă, cifra 0 marchează gradul cel mai înalt de aciditate, iar cifra 14 gradul cel mai înalt de alcalinitate.

Agregate macroeconomice ajustate cu mediul Statistici economice curente

Agregate macroeconomice tradiţionale ECONOMIE

“Agregate umbră” pentru un model economic cu respectarea standardelor de performanţă referitoare la mediu

a11 a12 ... a1n a21 a22 ... a2n . . am1 am2 ... amn

“Autoajustarea economiei” ECONOMIE

MEDIU

Ajustare combinată ECONOMIE MEDIU

MEDIU

Setul uzual de bunuri economice produse

Setul bunurilor produse extins cu bunurile de mediu

Figura 2.4. Matricea ajustării relaţiei economie-mediu Celula din stânga-sus se referă la indicatorii macroeconomici standard bazaţi pe convenţiile contabilităţii naţionale standard pentru estimarea PIB şi PIN. Celula din dreapta-sus se referă la PIN ajustat cu mediul pentru sistemul economic existent (PIN ajustat cu mediul sau PIN verde pentru o economie neajustată – PINVEN). Celula din stânga-jos se referă la faptul că nu se mai încearcă ajustarea agregatelor macroeconomice, ci se ajustează activitatea economică cu mediul. Acest caz se obţine pentru o structură economică ipotetică folosind tehnici de analiză statistică potrivite care să răspundă la cerinţe de tipul: - cum pot fi estimate performanţele macroeconomice; - poate fi modificat sistemul economic actual prin introducerea standardelor de performanţă referitoare la mediu la nivel microeconomic. Acest caz poate fi analizat folosind scenarii de analiza statistică comparată în statică şi în dinamică, iar agregatele macroeconomice s-ar putea numi PIB-ul economiei înverzite (evPIB), PIN-ul economie înverzite (evPIN) ş.a.m.d. În celula din dreapta-jos, cazul combină ambele tipuri de ajustare. Această combinare implică ipotezele schimbării structurii economice concomitent cu lărgirea graniţelor contabilităţii naţionale. Agregate macroeconomice “verzi” pentru o economie neajustată Sunt de remarcat eforturile Băncii Mondiale pentru crearea unui set de indicatori care să evidenţieze schimbările structurale prin includerea resurselor de mediu. Eforturile se îndreaptă în sensul modificării valorii nete a bunurilor, prin includerea în aceasta a valorii bunurilor de mediu (resurse primare, minerale, petrol, gaze, păduri) estimate, pe cât posibil, la preţurile pieţei. Indicatorii, astfel construiţi, sunt numiţi “indicatori economici adevăraţi (veritabili)15”. În cadrul discuţiilor care se poartă asupra unei eventuale corecţii a indicatorilor macroeconomici prin luarea în consideraţie a aspectelor legate de mediu se au în vedere mai multe aspecte: 9 utilitatea ca stocurile de resurse naturale să fie tratate ca şi capitalul creat de om şi să fie deduse sumele necesare a acoperi epuizarea sau consumul acestora; 9 necesitatea de a adăuga la costurile deja acoperite de calculul PIB, o evaluare a deteriorării mediului natural; 9 oportunitatea de a da contabilităţii naţionale şi o dimensiune orientată către protecţia mediului.

15

EC – European System for the Collection of Economic Information on the Environment, versiunea 1994.

Capitolul 3

COSTURILE DE MEDIU 3.1. Tipologia costurilor de mediu Există mai multe moduri de clasificare a costurilor de mediu. Sistemul contabil clasic clasifică costurile astfel: 9 Materiale şi salariale directe; 9 Costuri indirecte de fabricaţie (de exemplu costurile de exploatare, altele decât cele materiale şi salariale directe); 9 Costuri de desfacere; 9 Costuri indirecte de administrare şi generale; 9 Cercetare-dezvoltare. Atenţia managementului întreprinderii trebuie să se îndrepte, în special, asupra costurilor directe. În literatura de specialitate, pentru această categorie de costuri se mai foloseşte şi termenul de costuri uzuale, în timp ce pentru celelalte costuri se folosesc termenii de costuri ascunse, neprevăzute sau mai puţin tangibile. În tabelul 3.1 sunt prezentate astfel de costuri.

Reglementate Notificare

1

Tabelul 3.1. Exemple de costuri de mediu suportate de o întreprindere1 Costuri potenţial ascunse În avans Angajate voluntar Studiu pentru locaţie Relaţii cu comunitatea

Raportare Monitorizare/verificare Studii/modelare Remediere Arhivare

Pregătirea locaţiei Pentru licenţe Cercetare-dezvoltare Aprovizionare Instalaţii

Planificare Instruire Manifestări Etichetare Echipamente de protecţie Protecţia sănătăţii Asigurări de mediu Asigurări financiare

Costuri convenţionale Echipamente Materiale Salariale Furnizori Utilităţi Progres tehnic Recuperarea unor sume

Controlul poluării Calamităţi naturale Managementul deşeurilor Taxe

De lichidare Închiderea firmei Cesionarea investiţiilor Activităţi specifice după închidere Inspecţia terenului

Monitorizare/verificare Instruire Audit Calificarea furnizorilor Raportări (de exemplu Raportul anual de mediu) Asigurări Planificare Studii de fezabilitate Remediere Reciclare Studii de mediu Cercetare-dezvoltare Protecţia habitatului şi mlaştinilor Peisajul Alte proiecte de mediu Suport financiar pentru ercetări de mediu

EPA – „An Introduction to Environmental Accounting As A Business Management Tool: Key Concepts And Terms”, EPA 742-R-95-001, iunie, 1995.

Costuri pentru conformare Penalităţi

Costuri neprevăzute (contingente) Remedieri Daune materiale

Răspunsul realităţilor viitoare Imaginea firmei Relaţii cu clienţii Relaţii cu investitorii Relaţii cu angajaţii

Costuri cu imaginea/relaţii Relaţii cu angajaţii din staff şi cu muncitorii Relaţii cu furnizorii

Cheltuieli legale Degradarea resurselor naturale Pierderi economice Relaţii cu creditorii Relaţii cu comunitatea Relaţii cu alţi parteneri

Costurile convenţionale Aceste costuri sunt cele implicate de utilizarea materiilor prime, utilităţilor, bunurilor de capital şi furnizorilor, se regăsesc în contabilitatea costurilor şi în bugetul de investiţii, dar nu sunt considerate în mod uzual costuri de mediu. Din punct de vedere ecologic, reducerea acestor costuri este preferată atât din perspectiva degradării mediului, cât şi din cea a reducerii consumului de resurse neregenerabile. Este important să se considere aceste costuri în luarea deciziilor de mediu, chiar dacă ele sunt sau nu văzute ca şi costuri de mediu. Costurile potenţial ascunse În tabelul 3.1 sunt prezentate câteva tipuri de costuri de mediu care ar putea fi ascunse atenţiei managementului. În primul rând sunt costurile anticipate generate de cheltuielile care sunt suportate înaintea desfăşurării procesului de producţie. Acestea pot include costuri referitoare la locaţie, proiectarea orientată către mediu a proceselor şi produselor, calificarea furnizorilor, evaluarea alternativelor la echipamentele de control a poluării. Dacă aceste costuri sunt clasificate ca şi costuri indirecte acestea pot fi uitate cu uşurinţă în procesele de analiză şi luarea deciziilor referitoare la exploatare. În al doilea rând, costurile fixate şi angajate voluntar, suportate în procesul de exploatare, tratate de multe întreprinderi ca şi costuri indirecte pot fi omise atenţiei managerilor şi analiştilor responsabili cu operaţiunile curente. Amploarea acestora este dificil de determinat atunci când sunt amestecate cu toate costurile indirecte. Aducerea la lumină a acestor costuri ajută la distingerea costurilor referitoare la activitatea de protecţia mediului. Costurile neprevăzute (contingente) Costurile care pot fi sau nu cerute de activitatea viitoare, numite aici costuri neprevăzute, pot fi descrise cel mai bine în termeni probabilistici: valoarea lor aşteptată, dimensiunea lor sau probabilitatea ca ele să depăşească un anumit nivel. Astfel de costuri pot fi cele pentru remedierea sau compensarea unui accident viitor care va polua mediul (de exemplu, o scurgere de petrol), penalităţi pentru încălcarea reglementărilor viitoare etc. Costuri cu imaginea/relaţii Astfel de costuri sunt considerate mai puţin tangibile (sau intangibile) deoarece ele se efectuează pentru a îmbunătăţi imaginea întreprinderii în faţa clienţilor, angajaţilor, comunităţii sau altor parteneri. Aceste costuri pot fi numite costuri de imagine a întreprinderii sau pentru relaţii. Această categorie poate include costurile rapoartelor anuale de mediu şi activităţilor pentru întreţinerea relaţiilor cu comunitatea, costuri asumate voluntar pentru activitatea de mediu (de exemplu, pentru plantarea copacilor, costuri pentru programe de prevenire a poluării). Analiza statistică a costurilor de mediu este un proces flexibil care se poate realiza la diferite niveluri şi în diferite scopuri. Nivelurile se pot referi la: 9 un proces individual sau grup de produse (de exemplu linie de fabricaţie); 9 un sistem (iluminare, tratarea apelor reziduale, ambalare); 9 un produs sau linie de produse;

9 grupuri regionale/geografice de departamente; 9 o filială, sucursală sau întreaga întreprindere. Caracteristicile sau provocările analizei statistice pot varia în funcţie de nivelul la care aceasta se realizează. Oricare ar fi nivelul la care se realizează analiza statistică există un anumit scop. Primul scop cerut este acela al extinderii analizei mai mult decât asupra costurilor potenţial ascunse, viitoare, neprevăzute şi de imagine/relaţii. Un alt scop reiese din dorinţa managementului întreprinderii de a considera numai acele costuri care afectează direct profitul/pierderea financiară sau de a le considera atât pe primele cât şi pe acele costuri de mediu care rezultă din activitatea ei, dar care nu sunt cerute din punct de vedere financiar (costuri pentru societate sau externale). Costurile convenţionale cuprind costurile salariale şi materiale, fiind generate direct de procesele de producţie şi fiind incluse în evaluarea financiară a investiţiilor de capital. Costurile convenţionale şi cele potenţiale reprezintă costurile private şi sunt costurile cerute de activitatea întreprinderii, influenţând direct rezultatul financiar al firmei. Costurile sociale reprezintă costurile asociate efectelor activităţii economice a întreprinderii asupra mediului şi societăţii şi pentru care reglementările legislative nu impun evidenţierea în contabilitate. Aceste costuri sunt numite adesea externalităţi sau costuri externale. Costurile sociale sunt generate atât de remedierea degradării mediului pentru care întreprinderea nu este răspunzătoare legal, cât şi de impacturile adverse asupra existenţei oamenilor, proprietăţilor şi stării de sănătate a acestora, care nu pot fi compensate prin sistemul legislativ. De exemplu, degradarea unui râu cauzată de deversarea apelor reziduale, degradarea ecosistemului prin depozitarea deşeurilor reziduale sau astmul din cauza emisiilor poluante din aer sunt exemple generatoare de costuri sociale pentru care o întreprindere, de obicei, nu plăteşte. Deoarece legile diferă de la o ţară la alta, atunci şi graniţa dintre costurile private şi cele sociale diferă.

3.2. Identificarea costurilor de mediu prin utilizarea discriminantului liniar multiplu Identificarea şi recunoaşterea costurilor de mediu asociate unui produs, proces, sistem sunt importante pentru luarea unor bune decizii manageriale. Realizarea obiectivelor de reducere a cheltuielilor de mediu, extinderea proceselor de recuperare şi îmbunătăţirea performanţelor de mediu cer îndreptarea atenţiei către costurile de mediu curente, viitoare şi potenţiale. Delimitarea costurilor de mediu de celelalte costuri generate de activitatea economică a unei întreprinderi depinde de modul cum se utilizează informaţiile. Mai mult, uneori există incertitudine dacă un cost este sau nu de mediu: astfel de costuri ajung într-o zonă gri şi pot fi clasificate ca fiind parţial de mediu (figura 3.1.). zona costurilor de mediu

zona gri costuri parţial de mediu

zona altor costuri

Figura 3.1. Limita dintre costurile de mediu şi celelalte costuri Costurile implicate de alinierea la cerinţele legislative de mediu sunt cu certitudine costuri de mediu. Costurile pentru remedierea mediului, pentru echipamentele de control al poluării, pentru penalităţi de neconformare sunt fără îndoială costuri de mediu. Alte costuri implicate de activitatea pentru protecţia mediului sunt costuri de mediu chiar dacă ele nu sunt cerute explicit de reglementările legale. Există însă şi costuri care se află într-o zonă gri, în sensul că ar putea fi privite ca şi costuri de mediu. De exemplu, ar putea fi considerat costul producerii unei tehnologii curate un cost de mediu? S-ar putea considera costurile pentru monitorizarea categoriilor de materii prime şi furnizori, costuri

de mediu? În astfel de cazuri este dificil de diferenţiat costurile de mediu de cele pentru sănătate şi siguranţă sau pentru managementul riscului. Aceste costuri se află într-o zonă gri. Pentru a aduce lumină în zona gri se optează pentru unele din următoarele abordări: 9 un anumit articol de cost este tratat ca şi cost de mediu pentru un anumit scop, dar nu şi pentru altul; 9 tratarea ca şi cost de mediu doar a unei anumite părţi dintr-un cost implicat de o activitate; 9 considerarea unui cost ca fiind de mediu atunci când se decide că mai mult de 50% este generat de o activitate de mediu. Există multe opţiuni. În cadrul întreprinderilor se poate defini ce să conţină un cost de mediu sau criterii de clasificare, în funcţie de scopul sau intenţiile pentru care se realizează analiza. De exemplu, dacă într-o întreprindere se doreşte promovarea activităţilor de combatere a poluării, atunci se pot considera diferenţiat: 9 costurile de mediu pentru investiţiile de prevenire a poluării; 9 costurile de mediu referitoare la remedierea contaminării care a apărut deja. O modalitate prin care managementul unei întreprinderi poate face lumină asupra zonei gri constă în apelarea la un expert de mediu care, în funcţie de anumite atribute, să clasifice diferitele tipuri de costuri ale întreprinderii prin acordarea de note de la 1 la 10 şi urmând metodologia analizei discriminante. Analiza discriminantă pune în evidenţă legăturile existente între caracteristicile explicative cantitative şi o caracteristică ce urmează a fi explicată2. Metoda permite acest lucru prin intermediul vizualizării pe un plan factorial a caracteristicilor studiate. Totodată sunt prevăzute şi modalităţile caracteristicii explicate pornind de la valorile luate de caracteristicile explicative. Metoda analizei discriminante se bazează pe un eşantion de indivizi statistici3 asupra căruia se urmăreşte o caracteristică calitativă având “q” modalităţi. Fiecare individ statistic va fi reperat printr-o singură modalitate a acestei caracteristici, astfel că s-a definit o parte a eşantionului de indivizi în “q” clase disjuncte. Pe acest eşantion vor fi măsurate cele “p” caracteristici cantitative. Problema la care trebuie să se răspundă este următoarea: cele “q” clase diferă în ansamblul de caracteristici cantitative? Pentru a obţine răspunsul se determină o nouă caracteristică prin intermediul unor combinaţii liniare ale vechilor caracteristici. Analiza discriminantă conduce la elaborarea unei reguli de decizie cu ajutorul căreia se stabileşte, în funcţie de valorile variabilelor explicative, apartenenţa indivizilor statistici din eşantion la o anumită clasă, pe baza acestor rezultate făcându-se previziuni cu privire la apartenenţa la clase a altor indivizi. Sintetizând, se poate spune că analiza discriminantă urmăreşte: 9 un scop descriptiv, constând în căutarea unui număr cât mai redus de variabile explicative, care să exprime cel mai bine separarea indivizilor statistici în clase; 9 un scop decizional, adică verificarea în ce măsură, un individ statistic oarecare, încă negrupat, se aseamănă cu indivizii statistici dintr-o anumită clasă şi, dacă această asemănare există, de a decide repartizarea sa în clasa respectivă. Atributele considerate în analiza discriminantă a costurilor de mediu derivă de la vectorii care caracterizează o activitate de protecţia mediului: 9 atributul 1: natura impactului asociat unui element de mediu (apă, aer, sol, biodiversitate); 9 atributul 2: tipul activităţii (de prevenire a poluării, de remediere a poluării, de măsurare şi control, de cercetare-dezvoltare, de instruire, de administrare generală a mediului); 9 atributul 3: instrumentele utilizate (echipamente, utilaje, instalaţii, proceduri, tehnologii). Expertul de mediu consideră pentru început doar articolele de cost pe care este capabil să le clasifice fie în categoria costurilor de mediu, fie în categoria celorlalte costuri. Ulterior se acordă scoruri corespunzătoare celor trei atribute pentru toate articolele de cost, urmând ca acestea să fie incluse în una din cele două clase (tabelul 3.2.).

2 3

Bouroche J–M. , Saporta G., “L’analyse des donnees”, Presses Universitaires de France, Paris, 1980. Reprezentaţi de articolele de cost supuse evaluării.

Tabelul 3.2. Format pentru acordarea scorurilor Variabilă dihotomică sunt costuri de mediu

Combinaţii liniare

x11 x21 .................. xi1

x12 x22 .................. xi2

instrumentul utilizat x3 x13 x23 .................... xi3

xi+11 .................. xn1

xi+12 ................... xn2

xi+13 ................. xn3

natura impactului x1

articol de cost1 articol de cost2 ............ articol de costi nu sunt costuri de mediu articol de costi+1 .................... articol de costn

tipul activităţii x2

Etapele de lucru sunt prezentate în continuare: 9 Se calculează diferenţele: D X l = X (sunt costuri de mediu) - X (nu sunt costuri de mediu), l = 1:3 (numărul de atribute);

9 Se calculează sumele ( ∑ x i1 , ∑ xi2 , ∑ xi3 ), sumele de pătrate ( ∑ x 2 i1 , ∑ x 2 i2 , ∑ x 3 i3 ) şi

sumele de produse ( ∑ xi1 xi2 , ∑ xi2 xi3 , ∑ xi1 xi3 ) fără a se ţine seama de deosebirea că sunt sau nu costuri de mediu; 9 Se exprimă sumele de pătrate şi sumele de produse sub forma abaterii de la propria lor medie cu ajutorul următoarei relaţii: ∑ X ik ∑ X il , în care: n este mărimea eşantionului, k=1:3, l=1:3. α kl = ∑ X ik X il − n 9 Se creează un sistem liniar de ecuaţii de forma următoare: ⎧α 11 a + α 12 b + α 13 c = DX 1 ⎪ ⎨α 2 1 a + α 22 b + α 23 c = DX 2 ⎪α a + α b + α c = DX 32 33 3 ⎩ 31 9 În urma rezolvării se obţin valori pentru coeficienţii a, b şi c care exprimă importanţa relativă pentru fiecare articol de cost în funcţie de cele trei atribute care caracterizează activitatea ce l-a generat. 9 Se creează ecuaţia discriminantului, care are forma următoare: D = a X1 + b X2 + c X3 9 Se înlocuiesc X1, X2 şi X3 cu evaluările medii separat pentru articolele de cost declarate de expert ca fiind costuri de mediu (cm) şi articolele de cost declarate de expert ca fiind alte costuri (ac) iar rezultatul îl constituie două praguri numerice care delimitează zonele respective: Dcm = a× X 1cm + b× X 2cm + c× X 3cm

Dac = a× X 1ac + b× X 2ac + c× X 3ac 9 Se consideră un nou articol de cost care nu a fost inclus în eşantionul iniţial. Pentru a vedea dacă acesta este sau nu cost de mediu, el se evaluează după cele trei atribute considerate şi se determină pragul dat de ecuaţia discriminantului liniar multiplu ( ∆ n +1 ). În acest caz, discuţia comportă trei situaţii: 9 dacă ∆ n +1 < Dcm, atunci noul cost poate fi considerat cost de mediu; 9 dacă ∆ n +1 > Dac, atunci noul cost nu este cost de mediu; 9 dacă Dcm < ∆ n +1 < Dac, atunci noul cost va aparţine zonei gri.

Zona gri

0

∆cm

Zona costurilor de mediu

∆n+1 0 46

∆ac

1

Zona altor costuri

Figura 3.2. Discriminarea costurilor de mediu

3.3. Scheme pentru evidenţierea costurilor de mediu O importantă funcţie a analizei statistice integrată economie - mediu este aducerea costurilor de mediu în atenţia managerilor şi acţionarilor întreprinderii, care astfel pot fi mai motivaţi în identificarea căilor de reducere sau evitare a acestor costuri şi, în acelaşi timp, pot contribui la îmbunătăţirea calităţii mediului. Prin considerarea costurilor de mediu în funcţie de produsele şi procesele care le-au generat se creează calea în găsirea alternativelor creative pentru prevenirea poluării cu efect în sporirea profitabilităţii (tabelul 3.3.). Costul indirect (de regie) este orice cost care într-un anumit sistem de contabilitate nu poate fi atribuit în întregime la un singur proces, sistem sau produs (de exemplu salariile supervizorilor, serviciile de pază, utilităţile, eliminarea deşeurilor). Multe costuri de mediu sunt adesea tratate ca şi costuri indirecte. Tradiţional, un cost indirect este tratat în una din cele două modalităţi: (1) este considerat după o anumită cheie la anumite produse (j produse din cele i produse ale întreprinderii)

Produse

1 2 …………. j j+1 …………… i Total

Tabelul 3.3. Variantă de evidenţiere a costurilor de mediu Costul unitar (fără costul Cost de mediu Cost unitar indirect de mediu) c1 eco-c1 c’1 = c1 + eco-c1 c2 eco-c2 c’2 = c2 + eco-c2 …………. …………….. cj eco-cj c’j = cj + eco-cj cj+1 c’j+1 = cj+1 …………… ………………. ci c’i = ci Σci Σeco-cj C = Σ c’i = Σci + Σeco-cj

(2) este lăsat în mulţimea de costuri care nu sunt atribuite niciunui produs. C = Σci + eco-C Dacă costurile indirecte sunt atribuite incorect, un produs poate suporta un cost mai mare decât cel generat de fabricarea sa. Atribuirea incorectă afectează preţul şi profitabilitatea. Paşi pentru evidenţierea costurilor de mediu. 9 determinarea nivelului şi scopului; 9 identificarea costurilor de mediu; 9 cuantificarea acestor costuri; 9 atribuirea costurilor de mediu la procesul, produsul, sistemul responsabil. Separarea costurilor de mediu de mulţimea costurilor indirecte (unde adesea sunt ascunse) şi atribuirea lor la produsul, procesul, sistemul direct responsabil ajută la punerea în evidenţă a acestor

costuri în faţa managementului, analiştilor de cost, inginerilor, proiectanţilor etc. Această separare este importantă nu numai pentru a se găsi estimaţii reale ale costurilor de producţie, cât şi pentru a ajuta managerii în activitatea de reducere a costurilor şi îmbunătăţirea calităţii mediului. Există două abordări generale de evidenţiere a costurilor de mediu: 9 evidenţierea costurilor direct prin sistemul contabil al costurilor; 9 evidenţierea lor în afara sistemului contabil tradiţional. În figura 3.3.4 se descrie sistemul contabil tradiţional care aliniază mediul şi alte costuri sigure la costurile indirecte. În general, astfel de costuri sigure sunt atribuite părţii A sau B, proporţional cu consumul de muncă şi cel material. Resurse umane

Salariile super vizorilor

Chirii

Deseuri toxice

Costuri indirecte (de regi e)

Salariale A

Materiale A

Salariale B

Materiale B

Partea B

Partea A

Figura 3.3. Sistemul contabil de costuri (varianta tradiţională)

Dacă costul de mediu este generat de o activitate economică al cărei rezultat este partea B, atunci o atribuire incorectă care defavorizează pe A este reprezentată în figura 3.4. Alte costuri indirecte

Deseuri toxice

Costuri indirecte (de regie)

Salariale A

Materiale A

Partea A

Salariale B

Materiale B

Partea B

Figura 3.4. Evidenţierea incorectă a costurilor de mediu

Figura 3.5. ilustrează sistemul contabil al costurilor care atribuie corect costul de mediu al părţii B numai la partea B. Prin scoaterea costurilor de mediu în afara costurilor indirecte şi atribuirea lor directă la produse, managerii vor avea o imagine mai clară a adevăratelor costuri ale producerii părţii A şi părţii B.

4

Adaptare după Todd R. - “Accounting for the Environment: Zero-Loss Environmental Accounting Systems”, Industrial Ecology/Design for Engineering Workshop, July 13 -17, 1992.

R e s u rs e u m a n e

C h ir ii

S a la r iile s u p e r v iz o r ilo r

D e s e u r i t o x ic e

C o s t u r i in d ir e c t e ( d e r e g ie )

S a la r ia le A

M a t e r ia le A

P a rte a A

S a la r ia le B

M a t e r ia le B

P a rte a B

Figura 3.5. Sistemul contabil al costurilor (variantă revizuită)

Un alt aspect important al evidenţierii corecte a costurilor de mediu se referă la evaluarea investiţiilor de capital. Astfel, se pot compara costurile de mediu, economiile şi veniturile generate de investiţia de prevenire a poluării în paralel cu alternativele alese. Pentru aceasta se identifică şi se includ tipurile de costuri şi venituri care vor ajuta să demonstreze viabilitatea financiară a investiţiilor în tehnologiile curate. Se analizează calitativ acele date şi caracteristici care nu pot fi uşor de cuantificat, cum ar fi beneficiile potenţiale mai puţin tangibile ale investiţiilor de prevenire a poluării. Tabelul 3.4. Aspecte specifice în fundamentarea bugetelor de capital Integrarea analizei statistice de mediu în Aspectele analizei economicoanaliza economico-financiară a proiectelor de financiară a proiectelor de investiţii investiţii Inventarierea şi cuantificarea costurilor Inventarierea şi cuantificarea costurilor de mediu Evidenţierea şi previzionarea costurilor şi Evidenţierea şi previzionarea costurilor şi beneficiilor de mediu beneficiilor Găsirea orizontului de timp rezonabil care Găsirea orizontului de timp rezonabil care să atragă beneficii de mediu să atragă beneficii

După colectarea datelor de mediu (fie din sistemul contabil al întreprinderii, fie prin cercetări separate), transformarea acestora în informaţie de mediu, evidenţierea şi previzionarea costurilor, economiilor la costuri şi veniturilor potenţiale generate de produse, procese, sisteme se ia decizia de fundamentare a bugetului de investiţii (tabelul 3.4.). Se începe cu costurile şi economiile cel mai uşor de estimat şi se continuă până la cele dificil de estimat (contingente, de imagine). Beneficiile îmbunătăţirii imaginii şi relaţiilor firmei prin investiţii de prevenire a poluării (tabelul 3.5.) pot influenţa, în mod semnificativ, sensibilitatea ratei interne de rentabilitate, motiv pentru care se impune o estimare cât mai apropiată de adevăr a acestora. Tabelul 3.5. Beneficii potenţiale ale investiţiilor de prevenire a poluării Beneficii potenţiale mai puţin tangibile ale investiţiilor de Partenerii întreprinderii prevenire a poluării Creşterea cifrei de afaceri ca urmare a îmbunătăţirii imaginii Clienţi firmei şi produsului Atractivitate pentru investitori Instituţii Acces facil la împrumuturi şi termeni mai buni pentru obţinerea financiare/investitori acestora Economii la costurile pentru sănătate şi siguranţă Angajaţi Creşterea productivităţii muncii şi motivaţiei angajaţilor, reducerea costurilor de recrutare

O evidenţiere corectă a costurilor de mediu nu se poate realiza dacă deschiderea către un management de mediu nu se manifestă încă din faza de proiectare a unui produs sau proces. Proiectarea unui produs sau proces influenţează semnificativ costurile şi performanţele de mediu. Multe întreprinderi au adoptat programe de „proiectare pentru mediu” sau „proiectare din perspectiva ciclului de viaţă” pentru integrarea aspectelor de mediu în analizele statistice, încă din stadiu timpuriu. Pentru aceasta este nevoie de informaţii referitoare la costurile şi beneficiile de mediu ale proiectelor alternative despre un produs/proces (tabelul 3.6.).

Tabelul 3.6. Integrarea caracteristicilor de mediu în proiectarea produsului/procesului Etape Aspecte urmărite Considerarea costurilor şi performanţelor de mediu Includerea caracteristicilor de mediu în în definirea scopului proiectului analiză Definirea fundamentelor pentru costuri şi performanţe de mediu Proiectare din perspectiva ciclului de viaţă Adăugarea cerinţelor de mediu la Proiectare din perspectiva consumului limitat de criteriile de proiectare resurse Evaluarea soluţiilor de proiectare Se iau în considerare cerinţele de ordin cultural, alternative legal, de performanţă, de costuri de mediu

Capitolul 4 INSTRUMENTE ALE MANAGEMENTULUI DE MEDIU UTILIZABILE ÎN ANALIZA STATISTICĂ 4.1. Familia de standarde ISO 140005 Standardele ISO 14000 de sisteme de management de mediu, care pot fi implementate de o organizaţie în scopuri interne sau externe, oferă instrumente necesare pentru evaluarea conformităţii sistemului de management de mediu cu referenţialul ales, evaluarea performanţei de mediu, analiza preliminară şi evaluarea de mediu a amplasamentelor întreprinderii. Istoric privind elaborarea standardelor ISO 14000 În anul 1991 Organizaţia Internaţională de Standardizare ISO a constituit Grupul Strategic Consultativ privind Mediul Înconjurător (Strategic Advisory Group on Environment) care să cerceteze oportunitatea elaborării unor standarde referitoare la managementul de mediu. În anul 1992, a fost elaborat primul standard în domeniul managementului de mediu, intitulat "Specificaţie pentru sistemele de management de mediu", de către Institutul Britanic de Standardizare (British Standards Institution BSI) În 1993, la recomandarea Strategic Advisory Group on Environment, s-a înfiinţat Comitetul Tehnic ISO/CT 207 "Managementul de mediu". La prima sa reuniune s-a hotărât elaborarea unor standarde internaţionale de mediu în două scopuri principale: 9 pentru armonizarea standardelor existente, asigurând un sistem unitar de referinţă în acest domeniu, cere să faciliteze comerţul internaţional; 9 pentru a oferi organizaţiilor un instrument care să conducă la îmbunătăţirea performanţei lor de mediu şi evaluarea progreselor înregistrate. În anul 1994, a apărut a doua versiune a standardului "Specificaţie pentru sistemele de management de mediu", în care se precizează că în implementarea unui sistem de management de mediu este importantă prevenirea şi nu detectarea efectelor negative ale proceselor şi rezultatelor acestora asupra mediului, precum şi faptul că trebuie luate în consideraţie toate procesele, produsele şi serviciile întreprinderii ce interacţionează cu mediul. În cadrul Comitetului Tehnic ISO 207 sunt infinitate şase subcomitete cărora le revine responsabilitatea elaborării de standarde referitoare la: 9 sistemul de management de mediu (Environmental Management Systems); 9 audit de mediu (Environmental Auditing); 9 marcare ecologică (Environmental Labeling); 9 evaluarea performanţei de mediu (Environmental Performance Evaluation); 9 analiza ciclului de viaţă (Life Cycle Assessment); 9 termeni şi definiţii (Terms and Definition). Standardele Internaţionale referitoare la managementul de mediu6 9 ISO 14001 - Sisteme de management de mediu – Specificaţie şi ghid de utilizare 9 ISO 14002 - Sisteme de management de mediu – Ghid pentru întreprinderi mici şi mijlocii 9 ISO 14004 - Sisteme de management de mediu – Ghid general privind principiile, sistemele şi tehnicile de aplicare 5 6

http://devel.esolutions.ro. O parte dintre aceste standarde sunt în curs de elaborare.

9 ISO 14010 - Ghidul pentru auditul de mediu – Principii generale 9 ISO 14011 - Ghidul pentru auditul de mediu – Proceduri de audit. Auditarea sistemelor de management de mediu 9 ISO 14011.2 - Ghidul pentru auditul de mediu – Auditul de conformitate 9 ISO 14011.3 - Ghidul pentru auditul de mediu – Audit pentru declaraţia de mediu 9 ISO 14012 - Ghidul pentru auditul de mediu – Criterii de calificare pentru auditori interni 9 ISO 14013 - Ghidul pentru auditul de mediu – Managementul programelor de audit 9 ISO 14014 - Ghid pentru analiza preliminară de mediu 9 ISO 14015 - Ghid pentru evaluarea de mediu a amplasamentului 9 ISO 14020 - Principii de bază pentru marcarea ecologică 9 ISO 14021 - Marcarea ecologică – Declaraţia pe propria răspundere şi solicitarea marcării ecologice. Termeni şi definiţii 9 ISO 14022 - Simboluri pentru marcarea ecologică 9 ISO 14023 - Marcarea ecologică - Metodologii de testare şi verificare 9 ISO 14024 - Marcarea ecologică – Principii directoare, practici şi criterii pentru programele de certificare – ghid pentru procedurile de certificare 9 ISO 14031 - Evaluarea performanţelor de mediu – Ghid 9 ISO 14032 - Indicatori ai performanţei de mediu, specifici pentru industrie 9 ISO 14040 - Analiza ciclului de viaţă – Principii şi practici generale 9 ISO 14041 - Analiza ciclului de viaţă – Metodologia analizei 9 ISO 14042 - Analiza ciclului de viaţă – Evaluarea impactului de mediu în etapele ciclului de viaţă 9 ISO 14043 - Analiza ciclului de viaţă – Evaluarea îmbunătăţirii ciclului de viaţă 9 ISO 14050 - Managementul de mediu – Termeni şi definiţii 9 ISO 14060 - Ghid pentru includerea aspectelor de mediu în standardele de produs Standardele ISO 14000 aplicabile pentru ţinerea sub control a impactului proceselor unei organizaţii asupra mediului 9 ISO 14001 - Model de sistem de management de mediu, aplicabil în scopuri externe (calificare, declararea conformităţii) 9 ISO 14004 - Model de sistem de management de mediu, aplicabil în scopuri interne 9 ISO 14010, ISO 14011, ISO 14012 - Audit pentru evaluarea conformităţii sistemului de management de mediu 9 ISO 14014 - Analiza preliminară de mediu 9 ISO 14015 - Evaluarea de mediu a amplasamentului 9 ISO 14031, ISO 14032 - Evaluarea performanţei de mediu 9 ISO 14050 - Termeni şi definiţii cu privire la managementul de mediu

Există o serie de instrumente pe baza cărora se poate realiza analiza statistică integrată economie-mediu. În 1993 au fost fundamentate cinci instrumente ale managementului mediului: 9 sistemul de management al mediului; 9 ecoauditul; 9 ecoetichetarea7; 9 analiza ciclului de viaţă; 9 indicatorii de mediu. Cele cinci instrumente se completează cu altele patru: 9 politica de mediu; 9 ecobalanţa; 9 raportul de mediu; 9 carta de mediu. 7

Pentru acest termen se mai foloseşte şi denumirea de marcare ecologică.

Sistemul de management al mediului permite întreprinderii desfăşurarea activităţii într-un mod sistematic şi planificat şi identificarea acelor mijloace de sporire a performanţelor de mediu ca fiind cel mai important beneficiu al performanţei durabile. Cele mai cunoscute sisteme sunt Sistemul Internaţional Standard pentru Managementul Mediului (ISO 14001) şi Schema de Audit şi Ecomanagement a Comunităţii Europene (EMAS – European Community’s Eco-Management and Audit Scheme). Paşii necesari unei întreprinderi pentru a adopta un astfel de sistem de management sunt: 9 adoptarea unei politici de mediu prin care întreprinderea se angajează să respecte acordurile legislative şi să-şi îmbunătăţească continuu performanţele de mediu; 9 realizarea unui set de scopuri referitoare la aceste angajamente şi a unui program care să asigurare atingerea acestora; 9 o evaluare a necesităţilor care să permită implementarea programului; 9 analiza succesului sau insuccesului implementării programului; 9 revizuirea sistemului, făcându-se schimbările cerute de modificarea circumstanţelor sau de rezultatele analizei succesului, respectiv insuccesului. Ecoauditul este o parte importantă a sistemului managementului mediului şi este utilizat pentru verificarea modului în care întreprinderea a realizat programul propus. Ecoetichetarea se realizează pe baza unor scheme de etichetare adoptate de organizaţia de reglementare a statului (pentru România, aceasta este Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului) şi permite o etichetare a produselor care au un impact redus asupra mediului şi sunt mai puţin dăunătoare mediului faţă de alte produse asemănătoare care fac parte din acelaşi grup de produse. Pentru ca un produs să poată primi o ecoetichetă, acesta trebuie să îndeplinească un set de criterii cerute pentru grupul său de produse. Ecoetichetele pot fi folosite şi ca instrument de marketing, semnificaţia acestora fiind aceea că produsul respectiv este unul din cele care generează cel mai mic impact negativ asupra mediului din grupul său de produse. Analiza ciclului de viaţă este un instrument pentru identificarea şi analiza diferitelor impacturi asociate cu stadii particulare din viaţa unui produs, de la achiziţia de materii prime (naşterea produsului) până la scoaterea sa din uz (moartea produsului). Aceasta permite identificarea modului de reducere a impactului negativ asupra mediului al produsului de-a lungul ciclului său de viaţă. Indicatorii de mediu permit întreprinderii să măsoare atât performanţele de mediu cât şi eforturile pentru creşterea acestora. Indicatorii pot fi folosiţi în cadrul sistemului de management al mediului pentru verificarea modului în care întreprinderea şi-a atins ţintele propuse prin politica de mediu, dar la fel de bine pot fi folosiţi şi de întreprinderi care nu şi-au dezvoltat un astfel de sistem. Statistica pune la dispoziţie metoda indicilor, extrem de utilă în astfel de analize. Indicii pentru caracterizarea performanţei de mediu se construiesc astfel: X I X1 / pl = 1 *100 , unde X1 reprezintă nivelul realizat al performanţei de mediu, iar Xpl X pl reprezintă nivelul planificat a fi obţinut prin implementarea politicii de mediu. Politica de mediu este un document care cuprinde ansamblul scopurilor şi intenţiilor întreprinderii referitoare la diminuarea impactului asupra mediului, exprimate în mod clar. Dezvoltarea politicii de mediu este adesea primul pas în demararea unui management de mediu la nivelul întreprinderii. Ecobalanţa este un instrument cu ajutorul căruia întreprinderea înregistrează diferitele tipuri de materii prime, materiale, energie, resurse, produse, deşeuri care intră şi ies din întreprindere într-o anumită perioadă de timp. Cu alte cuvinte, ea furnizează o înregistrare a inputurilor fizice, a stocurilor şi a outputurilor. Ecobalanţa este unul dintre cele mai utile instrumente pe baza cărora se realizează analiza efectelor activităţii economice asupra mediului. Ca instrumente de comunicare a rezultatelor referitoare la activitatea de diminuare a impacturilor de mediu sunt folosite raportul de mediu şi carta de mediu. Raportul de mediu poate îmbunătăţi imaginea publică a firmei şi într-o societate civilizată duce la îmbunătăţirea relaţiilor cu partenerii. O întreprindere care desfăşoară o activitate economică orientată spre respectarea mediului poate adera la o cartă de mediu.

4.2. Perspectiva ciclului de viaţă Perspectiva ciclului de viaţă oferă un cadru sistematic care permite analiza tuturor impacturilor asupra mediului asociate unui produs de-a lungul vieţii sale. Scopul acestei analize este identificarea şi cuantificarea tuturor impacturilor de mediu asociate unui produs. Acesta se atinge prin urmărirea traiectoriei naştere-moarte (de la achiziţia de materii prime până la scoaterea sa din uz). Prin analiza ciclului de viaţă se identifică acele aspecte particulare ale produsului care au un impact semnificativ asupra mediului. Întreprinderea poate să-şi focalizeze eforturile pe acele aspecte care reduc/minimizează impactul produsului asupra mediului, în diferitele faze ale ciclului său de viaţă: preproducţie (obţinerea materiilor prime necesare, manufacturarea componentelor şi transportul lor la locul de producţie), producţie (procesarea materiilor prime şi asamblarea componentelor pentru obţinerea produsului finit), distribuţie (ambalarea produsului şi transportul său de la locul unde a fost produs la utilizator), utilizare (utilizarea efectivă în gospodării, alte întreprinderi sau administraţie publică), scoatere din uz (sfârşitul vieţii produsului). Organizaţia Internaţională pentru Standardizare (ISO) defineşte analiza ciclului de viaţă ca „o tehnică pentru analiza aspectelor de mediu şi a impacturilor potenţiale asociate unui produs prin: evidenţierea şi inventarierea inputurilor şi outputurilor relevante ale sistemului; evaluarea impacturilor asupra mediului asociate acestor inputuri şi outputuri; interpretarea rezultatelor în funcţie de scopul analizei ”8. Înainte de demararea procesului de analiză statistică, cu ajutorul metodelor statistice, trebuie urmaţi câţiva paşi preliminari: 9 formarea echipei de lucru; 9 stabilirea ţintelor care se doresc a fi atinse; 9 identificarea obiectului analizei: produs nou sau produs existent; 9 stabilirea modului de diseminare a rezultatelor; 9 verificarea existenţei unor studii similare care să permită comparaţii; 9 analiza comparată între produsul întreprinderii şi cel al concurenţilor; 9 identificarea standardelor de calitate; 9 analiza ultimei funcţii de producţie existente şi a modului în care aceasta mai satisface actualele cerinţe; 9 analiza principalelor caracteristici de mediu asupra cărora se concentrează întreprinderea; 9 identificarea tipului de impact: local, regional, global. O mare atenţie trebuie acordată stabilirii graniţelor analizei şi a orizontului de timp. Stabilirea graniţelor depinde de scopul analizei, resursele disponibile şi nu în ultimul rând, de accesibilitatea datelor. Orice analiză statistică din perspectiva ciclului de viaţă trebuie să includă toate stadiile susceptibile de a avea impact semnificativ asupra mediului. Orizontul de timp este o caracteristică importantă, mai ales pentru analizele care vizează produse cu o viaţă îndelungată. Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor permite obţinerea unor produse cu impacturi diminuate asupra mediului, lucru care nu trebuie neglijat în analize. Pentru fiecare stadiu din viaţa produsului se colectează datele necesare analizei statistice. Se construieşte un tabel de contingenţă cu ajutorul căruia se cuantifică cantităţile de materii prime şi energie folosite, precum şi cele de deşeuri solide, lichide şi gazoase generate în fiecare stadiu al ciclului de viaţă al produsului. Odată cuantificate inputurile în sistem se calculează outputurile: deşeuri solide, deşeuri lichide (ape poluate), emisii în aer. Rezultatele se clasifică în funcţie de categoriile uzuale de impact: încălzirea globală, utilizarea resurselor neregenerabile, pierderi în biodiversitate, toxicitate umană, eco-toxicologie, radiaţii, condiţii de muncă, mirosuri neplăcute, deprecierea stratului de ozon, poluarea apelor, acidifierea, eutrofizarea, zgomote, deşeuri calde, degradarea peisajului. Datele culese referitoare la impacturile asupra mediului asociate fiecărui stadiu din ciclul de viaţă a produsului sunt exprimate în unităţi fizice diferite (de exemplu, energia în jouli, 8

ISO 14040 - Analiza ciclului de viaţă – Principii si practici generale.

cantitatea de deşeuri în kilograme, poluarea în aer în particule per milion) şi este obligatorie evidenţierea acestora în tabel pentru a se putea da sens indicatorilor statistici ce vor fi calculaţi ulterior. Pentru a facilita procesul de analiză statistică, datele astfel culese se grupează în tabele şi se reprezintă grafic. O analiză completă şi detaliată a tuturor impacturilor asociate unui produs, de la naşterea până la moartea sa, poate fi costisitoare şi de lungă durată însă făcută cu regularitate sau doar asupra acelor aspecte considerate aprioric ca fiind mai importante înlătură aceste inconveniente. Analiza statistică din perspectiva ciclului de viaţă a produsului arată dacă impactul este cauzat de propria activitate sau dacă apare din cauza furnizorilor de materii prime sau a beneficiarilor. O întreprindere care doreşte ca produsul său să fie ecoetichetat este obligată să urmeze paşii unei astfel de analize, întrucât toate schemele naţionale de ecoetichetare utilizează analiza ciclului de viaţă pentru stabilirea criteriilor de ecoetichetare. Beneficiile obţinute în urma analizei din perspectiva ciclului de viaţă pot fi sintetizate astfel: beneficii financiare, noi orizonturi privind reproiectarea produsului, activitate de marketing eficientă. 9 beneficii financiare: prin analiza statistică din perspectiva ciclului de viaţă se descoperă acele stadii în care pot fi diminuate costurile sporindu-se astfel eficienţa economică; 9 proiectarea: perspectiva ciclului de viaţă poate fi adoptată în procesul de luare a deciziilor referitoare la proiectarea sau reproiectarea produsului sau procesului şi poate fi utilizată la compararea impacturilor asupra mediului a diferitelor opţiuni de proiectare, a avantajelor şi dezavantajelor, iar rezultatele analizei permit proiectanţilor şi fabricanţilor să se focalizeze pe acele aspecte cu impact semnificativ asupra mediului; 9 marketing: marile întreprinderi folosesc analiza ciclului de viaţă ca instrument de marketing (a avea produse care respectă cerinţele dezvoltării durabile este un avantaj care duce la creşterea vânzărilor) prin utilizarea acesteia ca bază pentru o campanie publicitară concentrată pe ideea impactului redus asupra mediului pe care îl are un produs, focalizarea făcându-se nu numai asupra propriilor performanţe de mediu, ci şi pe cele ale furnizorilor şi distribuitorilor (cu alte cuvinte, ele se concentrează asupra performanţelor de mediu ale tuturor celor implicaţi în ciclul de viaţă a produsului lor, încurajându-şi astfel partenerii să-şi îmbunătăţească performanţele de mediu.

4.3. Ecobalanţa Ecobalanţa întreprinderii înregistrează diferitele tipuri de materii prime, materiale, energie, resurse, produse şi deşeuri care intră şi ies în/din întreprindere de-a lungul unei perioade de timp (tabelul 4.1.). Inputuri Teren Clădiri Utilaje şi echipamente Semifabricate Materiale Energie Apă Aer

Tabelul 4.1. Categorii operaţionale ale analizei Stocuri Outputuri Teren Teren şi teren contaminat Clădiri Clădiri Utilaje şi echipamente Utilaje şi echipamente Semifabricate Deşeuri solide Materiale Materiale Emisii energetice Apă poluată Emisii în aer

Similar modului de definire a ecobalanţei întreprinderii se pot defini ecobalanţe atât la nivel de proces cât şi la nivel de produs (figura 4.1.). Ecobalanţa unui proces de fabricaţie este un inventar al inputurilor materiale şi energetice specifice procesului şi a outputurilor (produs, deşeu) într-o anumită perioadă de timp. Ecobalanţa unui produs se defineşte în mod asemănător, fiind un inventar al

inputurilor (materiale şi energetice) utilizate pentru realizarea produsului şi a deşeurilor rezultate în urma procesului de producţie specific.

Proces de fabricaţie Administraţie

INPUTURI •terenuri •clădiri •utilaje şi echipamente •semifabricate •energie •apă •aer

Produs A Produs B

Capital productiv terenuri clădiri utilaje şi echipamente semifabricate

OUTPUTURI •terenuri şi terenuri contaminate •clădiri •utilaje şi echipamente •produse şi deşeuri solide •emisii energetice •apă poluată •emisii în aer

Produs C Produs D Balanţa produsului Balanţa procesului Balanţa întreprinderii

Figura 4.1. Tipuri de ecobalanţe

Ecobalanţa este un instrument util în analiza statistică integrată economie – mediu oferind o imagine clară a fluxurilor materiale şi energetice din întreprindere (figura 4.2.). Scopul analizei statistice cu ajutorul ecobalanţei este găsirea căilor de creştere a eficienţei la nivelul fiecărei operaţii.

Produse şi servicii (produsele pot fi depozitate şi/sau transportate)

Materie primă

• infrastructură • fabricaţie Deşeuri Energie

• deşeuri solide • evacuări în ape • emisii în aer

Figura 4.2. Fluxurile materiale şi energetice ale unei întreprinderi

În condiţiile dezvoltării durabile, pentru o întreprindere este obligatorie identificarea acelor aspecte de mediu, acele inputuri şi outputuri care generează efecte asupra mediului (tabelul 4.2.). Cu ajutorul ecobalanţei se pot identifica aceste aspecte, iar prin analiză se pot identifica căile de reducere a efectelor concomitent cu sporirea beneficiilor (creşterea performanţelor de mediu duce la creşterea performanţelor afacerii).

Tabelul 4.2. Identificarea aspectelor generatoare de efecte asupra mediului cu ajutorul ecobalanţei Element Acoperirea prin analiză Scopul analizei Se determină modul de Terenuri îngrădite (parcuri, Terenuri cumpărate, utilizare a terenurilor păduri, zone cu iarbă şi închiriate, proprii, date în întreprinderii, atât din punct habitat natural, zone cu chirie, vândute sau de vedere cantitativ cât şi construcţii) abandonate calitativ Pentru producţie, birouri, Se determină tipul de camere de oaspeţi sau alte Clădiri cumpărate, închiriate, folosinţă a clădirii pentru activităţi de servicii, proprii, date în chirie, înţelegerea naturii riscului de distribuţie, depozitare şi vândute sau abandonate mediu altele Utilaje de producţie, Utilaje şi echipamente aparatură de birou şi de Se determină necesarul şi cumpărate, închiriate, proprii, comunicaţie (fotocopiatoare, tipul de resurse date în chirie, vândute sau calculatoare), vehicule, abandonate echipamente industriale Materii prime incorporate în Se determină necesarul şi produs, semifabricate, Bunuri şi servicii tipul de resurse produse finite, bunuri auxiliare Gaz, electricitate, petrol şi Se determină necesarul şi Consum de energie alţi combustibili tipul de resurse

Consum de apă Consum de aer

Deşeuri generate şi destinaţia lor

Din diferite surse: potabilă, apă tratată din surse externe, apă de ploaie, apă din râuri Estimarea aerului consumat pentru producţie şi producţia de energie Tratare, incinerare, deşeuri care pot pune în pericol sănătatea oamenilor, deşeuri reciclate intern sau extern, deşeuri reziduale

Emisii energetice

Zgomote generate de activitatea întreprinderii

Evacuări în ape, pe categorii

Cantitate, destinaţie (în râuri, canalizare, în pământ, altele), concentraţie de poluanţi conţinută în deşeuri

Emisii în aer

Cantitate de emisii şi concentraţie de poluanţi a emisiilor în aer

Se determină necesarul şi tipul de resurse Se determină necesarul de aer Se determină tipul, cantităţile şi destinaţia finală a deşeurilor Se determină nivelul de perturbare prin zgomot, conversia combustibilului în energie Se determină categoriile de ape uzate, modul de utilizare, cantităţile şi destinaţia acestora Se determină modul de conversie a combustibilului în energie şi emisiile directe în atmosferă

Ecobalanţa cuprinde: 9 existentul la începutul perioadei; 9 nivelul intrărilor în cursul perioadei, pe total şi defalcat pe surse de intrare; 9 nivelul ieşirilor în cursul perioadei, pe total şi defalcat pe cauze (terenuri, clădiri şi utilaje date în chirie, vândute sau abandonate, energie consumată, apă evacuată, deşeuri tratate sau incinerate, deşeuri reciclate intern sau extern, emisii energetice, emisii în aer); 9 existentul la sfârşitul perioadei. Pe baza datelor din ecobalanţă se pot calcula: 9 mărimile relative cu ajutorul cărora se poate caracteriza structura intrărilor pe surse şi a ieşirilor pe cauze; 9 indicatorii mişcării elementelor înregistrate: coeficientul intrărilor şi coeficientul ieşirilor. Coeficientul intrărilor reflectă intensitatea intrărilor şi se determină ca raport între nivelul intrărilor pe parcursul perioadei (Ni) şi existentul la sfârşitul perioadei (Nsf). Indicatorul poate fi N calculat pe total şi pe surse de intrare. K i = i * 100 N sf Coeficientul ieşirilor se calculează ca raport între nivelul ieşirilor (Ne) şi existentul la începutul perioadei (Nîp) şi evidenţiază intensitatea ieşirilor. Indicatorul poate fi determinat pe total N ieşiri şi pe cauze. K e = e *100 N îp Analiza indicatorilor se realizează prin compararea lor (relaţia de ordine între Ki şi Ke) sau prin compararea în timp9. La nivelul unui post balanţier existentul la sfârşitul perioadei este dat de relaţia: Nsf = Nîp + Ni - Ne.

4.4. Indicatori statistici Indicatorii statistici care evidenţiază performanţa eco-economică trebuie să ofere informaţii folositoare şi relevante despre performanţele de mediu ale întreprinderii şi a eforturilor acesteia de a diminua impactul negativ asupra mediului. Astfel de indicatori pot fi: tone de SO210 într-un an, tone de CO211 pe o unitate de produs, litri de apă utilizaţi într-un an, kilograme de deşeuri produse într-un an, numărul încălcărilor legislative într-un an, economii realizate prin implementarea programelor de eficienţă energetică, numărul sugestiilor de îmbunătăţire a mediului făcute de angajaţi şi numărul celor considerate de management, numărul de plângeri primite referitoare la nerespectarea standardelor de mediu, numărul de angajaţi instruiţi în sensul respectării standardelor de mediu faţă de cel al angajaţilor ce au nevoie de un astfel de instructaj. Motivele pentru care se calculează şi se analizează indicatorii statistici de mediu la nivelul unei întreprinderi sunt: 9 măsurarea performanţelor de mediu, determinându-se modul în care activitatea întreprinderii este sau nu în acord cu legislaţia specifică; 9 reflectarea performanţei în timp; 9 analiza modului în care se pot atinge ţintele propuse; 9 semnalarea ariilor în care se necesită atenţie sporită; 9 măsurarea eforturilor managementului de a creşte performanţa, oferind un feed-back util managerilor, angajaţilor şi partenerilor de afaceri. Indicatorii oferă informaţiile de care au nevoie diverşii parteneri ai întreprinderii. Din ce în ce mai des, acţionarii doresc informaţii despre performanţele de mediu ale întreprinderii şi a modului în

9

Vasilescu Gh. şi colectiv – „Analiza statistico-economică în industrie”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997. Dioxid de sulf. 11 Dioxid de carbon. 10

care activitatea acesteia afectează mediul. Comunitatea locală solicită astfel de informaţii, iar potenţialii investitori vor să ştie că investesc într-o afacere „curată”. Analiza statistică integrată economie-mediu, prin selectarea indicatorilor, colectarea şi analiza datelor, analiza informaţiilor în funcţie de anumite criterii de performanţă, facilitează deciziile manageriale referitoare la performanţele de mediu ale întreprinderii, oferind posibilitatea îmbunătăţirii procesului de management al întreprinderii. ISO 1403112 împarte indicatorii de mediu la nivel microeconomic în: 9 indicatori de performanţă operaţionali; 9 indicatori de performanţă manageriali; 9 indicatori ai condiţiilor de mediu. Indicatorii operaţionali se referă la operaţiunile fizice şi la tehnologiile întreprinderii. Astfel de indicatori pot fi: totalul energiei utilizate într-un an, producţia de deşeuri dintr-un an, emisia de NOx pe o unitate de produs, apa utilizată pentru obţinerea unei unităţi de produs. Indicatorii manageriali vizează deciziile manageriale referitoare la efectele activităţii întreprinderii asupra mediului: sumele de bani necesare pentru activităţile de protecţie a mediului, instruirea de care au nevoie angajaţii pentru a respecta performanţele de mediu etc. Exemple de astfel de indicatori pot fi: numărul de obiective şi ţinte de mediu atinse, numărul de angajaţi instruiţi, numărul de furnizori şi contractori chestionaţi în legătură cu practicile de management de mediu, frecvenţa reviziilor asupra procedurilor operaţionale. O categorie importantă a acestei clase de indicatori o constituie indicatorii financiari. Scopul indicatorilor financiari este de a măsura efectele activităţii manageriale de mediu asupra performanţelor financiare ale firmei. Profitul este “regele” indicatorilor care arată performanţa unei afaceri şi este important să se găsească legătura dintre performanţa de mediu şi cea financiară. Eco-indicatorii financiari au două roluri: 9 de control managerial, constând în monitorizarea costurilor asociate activităţilor şi iniţiativelor de mediu; 9 de a oferi informaţii relevante. Trebuie avută grijă în definirea şi interpretarea eco-indicatorilor financiari. Multe cheltuieli îmbunătăţesc performanţele de mediu, deşi scopul efectuării acestora nu este unul expres în acest sens. De exemplu, înlocuirea echipamentelor vechi cu altele noi, cu consumuri specifice mai mici, duce la un necesar de materii prime şi o cantitate de deşeuri generate pe o unitate de produs diminuate, dar de cele mai multe ori o astfel de acţiune nu este motivată de dorinţa îmbunătăţirii performanţelor de mediu. Cheltuielile pentru îmbunătăţirea procesului de fabricaţie se recuperează prin faptul că se reduc cheltuielile cu materiile prime şi cele implicate de eliminarea deşeurilor, de cele mai multe ori, în timp foarte scurt. Un set minimal de eco-indicatori financiari este: 9 costurile eliminării deşeurilor; 9 investiţiile de modernizare (filtre, dispozitive de tratare a apei etc.); 9 taxe şi penalităţi: eco-taxe, asigurări obligatorii de răspundere faţă de mediu, penalităţi pentru nerespectarea standardelor de mediu; 9 obligaţii-datorii care decurg din activitatea trecută sau prezentă a întreprinderii; 9 costuri de curăţire (de exemplu, curăţirea a pământului contaminat prin activitatea întreprinderii); 9 costurile implicate de un management orientat către respectarea standardelor de performanţă referitoare la mediu (instruirea angajaţilor, consultanţa externă). Indicatorii condiţiilor de mediu pot fi utilizaţi pentru măsurarea efectelor activităţii economice a întreprinderii asupra mediului (orice schimbare a mediului, adversă sau benefică, totală sau parţială, rezultată din activitatea întreprinderii, produse sau servicii). Astfel de indicatori pot fi: 9 concentraţia de poluanţi a emisiilor în aer, apei subterane, apei de suprafaţă, pământului, ţesutului vegetal, ţesutului animal; 12

Evaluarea performanţelor de mediu – Ghid.

9 numărul de bacterii coliforme pe un litru de apă; 9 mirosul măsurat la o anumită distanţă de locul întreprinderii. Legătura dintre indicatorii operaţionali şi cei ai condiţiilor de mediu este una de tip cauzăefect. Măsurarea efectelor propriei activităţi asupra elementelor de mediu este costisitoare şi uneori imposibilă. Este anevoios să izolezi propriul efect asupra mediului atât timp cât asupra mediului nu poţi trasa hotare. Acesta este şi motivul pentru care, la nivel microeconomic, în analiza integrată economie-mediu se pleacă de la analiza aspectelor (cauza) care generează efectul (tabelul 4.3.). Tabelul 4.3. Legătura dintre aspectele şi efectele asupra mediului ale întreprinderii Aspectele de mediu Efecte asupra mediului Implicaţii pentru societate Inundarea zonelor de coastă, Schimbări climatice, efect de schimbarea condiţiilor în Emisii de CO2 seră agricultură, extinderea poluării spre alte zone Cancer de piele, efecte în Emisii de CFC şi haloni Deprecierea stratului de ozon agricultură Creşterea populaţiilor de alge şi Eutrofizarea lacurilor şi Emisii de azot şi fosfaţi reducerea celor de peşte, infestarea râurilor apelor Acidifierea suprafeţelor Distrugerea pădurilor, deteriorarea apelor şi a ploilor, dispariţia peisajului, efecte asupra sănătăţii Emisii de sox, nox şi NH3 copacilor, deteriorarea populaţiei calităţii mediului Efecte asupra sănătăţii oamenilor, Emisii de metale grele Contaminarea toxică a solului inclusiv pierderi ale capacităţii reproductive şi cancer de piele Utilizarea intensivă a Scăderea rezistenţei sistemelor pământului, transformarea Biodiversitate ecologice la dăunătoare, pierderea structurală a pământului, resurselor genetice potenţiale fragmentarea solului Nevoi de resurse de apă de Utilizarea apei Lipsa potenţialului de apă suprafaţă

Analiza statistică integrată economie-mediu la nivel microeconomic se poate realiza atât în statică, caz în care se utilizează indicatorii absoluţi, relativi, agregaţi sau sinteză, cât şi comparată în dinamică sau în raport cu obiectivele şi ţintele propuse. Indicatorii statistici absoluţi măsoară datele de bază: tone de CO2 emis într-un an, tone de deşeuri generate într-un an, litri de apă rece utilizată într-un an etc. Este evident că indicatorii absoluţi furnizează informaţii utile, dar este nevoie de prudenţă pentru a nu se emite concluzii deformate. De exemplu, dacă emisia de CO2 dintr-un an a fost mai mică decât cea din anul anterior nu înseamnă neapărat că s-au înregistrat îmbunătăţiri în eficienţa activităţii întreprinderii. Trebuie analizată emisia în funcţie de volumul producţiei, un indicator care să permită aprecieri în sensul eficienţei fiind emisia de CO2 pe unitatea de produs (indicator relativ). Indicatorii statistici relativi utilizaţi în analiza statistică integrată economie - mediu sunt ratele de eficienţă şi mărimile relative de structură. Ratele de eficienţă descriu modul de utilizare a resurselor sau cantitatea de emisii în funcţie de inputuri sau ouputuri (emisii de CO2 pe unitatea de produs, apă utilizată pe o unitate de produs, cantitatea de deşeuri generată la o unitate de input material). Cota reprezintă ponderea părţii în întregul din care face parte (proporţia autovehiculelor care folosesc combustibil fără plumb).

Indicatorii statistici agregaţi sunt indicatorii calculaţi la nivelul întregului ansamblu analizat (cantitatea totală de deşeuri, consumul total de energie, numărul total de kilometri parcurşi de toate vehiculele parcului unei întreprinderi etc.). Problemele care apar se referă la natura elementelor care se însumează. Dacă natura lor este omogenă (numărul de kilometri parcurşi) atunci se face însumarea efectivă (se pot însuma kilometri parcurşi de diferite tipuri de autovehicule care consumă combustibili diferiţi – motorină, benzină, electricitate), în caz contrar fiind nevoie de o omogenizare prealabilă însumării, fie în unităţi convenţionale (combustibil convenţional), fie în unităţi valorice. Indicatorii agregaţi sunt utili în analize pentru că includ în ei o cantitate mare de date exprimate într-o singură valoare. Ei oferă o imagine de ansamblu, nepermiţând analize detaliate, astfel încât ei trebuie să fie complementari celor individuali şi nu ca o alternativă. Indicatorii sinteză (grei) se utilizează pentru a se surprinde într-o singură valoare toate aspectele de mediu ale activităţii întreprinderii. Astfel de indicatori se construiesc prin acordarea unor coeficienţi de importanţă (factori de ponderare) fiecărui aspect şi agregarea valorilor astfel obţinute într-una singură, valoare care reprezintă performanţa de mediu. Coeficienţii de importanţă se aleg în funcţie de semnificaţia fiecărui aspect de mediu specifică fiecărei întreprinderi sau sector de activitate (tabelul 4.4.). Tabelul 4.4. Determinarea performanţei de mediu Emisia

A B C D E F Total

Cantitatea emisă pe o unitate de produs (unităţi fizice compatibile) x1 x2 x3 x4 x5 x6 -

Performanţa de mediu: Pm =

∑ y = ∑a x i

i

i

Coeficient de importanţă

Valoare corectată

a1 a2 a3 a4 a5 a6 1

y1 = a1* x1 y2 = a2* x2 y3= a3* x3 y4= a4* x4 y5 = a5* x5 y6= a6* x6 ∑ yi

.

Anexa 1. Modalităţi de lucru pentru statistica mediului Cadrul bazat pe elementele de mediu Unul dintre cele mai simple cadre de lucru disponibile, utilizează noţiunea de element de mediu. Datele sunt strânse şi organizate cu scopul de a descrie fiecare element de mediu (aer, apă, sol, biodiversitate). Această metodă de organizare este mai răspândită deoarece se bazează pe disciplinele ştiinţifice consacrate. Un alt avantaj este acela că statisticienii pot folosi datele existente, care se înregistrează în concordanţă cu fiecare element de mediu. Totuşi, o abordare bazată pe elementele de mediu are şi dezavantaje. În primul rând, cadrul descrie doar problemele sau condiţiile existente pentru un singur element de mediu, nu furnizează nici o informaţie despre forţele responsabile de aceste condiţii sau despre cum pot fi puse problemele, nici nu susţine dezvoltarea statisticii care clarifică legăturile dintre elementele de mediu (de exemplu, poluarea aerului sau solului duc la poluarea apei). Mare parte din cercetări sunt specializate doar pe un anumit element de mediu (au tendinţa să ignore relaţiile dintre propriul lor domeniu de specialitate şi alte domenii). Cadrul bazat pe gestiunea resurselor Această abordare se bazează pe metode de gestiune a resurselor, prin urmărirea ciclului de viaţă a unei resurse. Datele sunt organizate astfel încât să se poată monitoriza stocurile şi fluxurile unei anumite resurse, mărfurile în care este transformată resursa, risipa generată ca rezultat al conversiei resursă/marfă, orice procedeu de reciclare ce poate fi folosit şi depunerea reziduurilor în mediu. În principiu, un cadru de gestiune a resurselor trebuie să permită analiştilor determinarea modului de utilizare optimă a resurselor, astfel încât degradarea mediului să fie minimă. Un astfel de cadru este util, dar necesită un volum mare de date, obţinute din mai multe surse. Cadrul bazat pe abordarea de tip presiune – stare - răspuns Acest cadru poate fi utilizat pentru a se descrie diverse stadii în conexiunea “cauză – efect” din interiorul circuitului economie - mediu şi a proceselor care au loc în natură: presiunea activităţilor cu impact, starea calitativă a mediului şi răspunsul societăţii (protecţia mediului). Acest tip de abordare permite o descriere a interrelaţiilor dintre economie şi mediu şi, totodată, are o mare relevanţă în ceea ce priveşte formularea politicilor în rezolvarea problemelor de mediu. Cadrul poate fi utilizat pentru construirea clasificărilor şi sistemelor statistice. În figura A1.1. se sugerează o reprezentare prin care se evidenţiază fluxurile impuse de circuitul economie - mediu.

Activităţi cu impact Practici de producţie şi consum

Presiuni/avantaje Procese poluante/ benefice

Stare Habitat şi biodiversitate, resurse naturale

Răspuns Protecţia mediului Politici publice, semnale de piaţă, tehnologii, instruire, atitudini

Impact Efecte asupra habitatului, bidiversităţii şi resurselor naturale

Figura A1.1. Abordarea de tip “Presiune – Stare - Răspuns” În prima etapă se descriu activităţile cu impact (de exemplu, activităţile de producţie şi consum) care conduc la o anumită presiune (de exemplu, evacuarea de poluanţi). În această etapă se identifică presiunile care decurg din activităţile economice şi care au generat schimbări nedorite sau benefice pentru mediu. Cele două aspecte au fie un impact negativ, fie un impact pozitiv asupra mediului. Tot în acest stadiu se stabileşte legătura dintre presiuni şi procesele care sunt influenţate direct prin politicile economice. Pentru a putea evidenţia că presiunile au efect asupra mediului (de exemplu, schimbarea calităţii aerului), se abordează cea de a doua etapă: starea (de exemplu, schimbări în stocul de resurse). O schimbare în starea mediului poate produce consecinţe pentru bunăstarea oamenilor sau pentru economie, cu alte cuvinte se produce un impact (de exemplu, efecte asupra sănătăţii sau productivităţii naturale). Prin ultima etapă, răspunsul, se acoperă o descriere a acţiunilor întreprinse pentru prevenirea sau remedierea efectelor de mediu (activităţi de protecţia mediului) ca un răspuns la o anumită formă de impact. Cadrul bazat pe abordarea din punct de vedere ecologic Al patrulea tip de abordare, cea ecologică, tratează subiecte diverse cum ar fi: evoluţia diversităţii biologice şi dinamica populaţiilor, productivitatea, stabilitatea şi elasticitatea ecosistemelor etc.. Nici un cadru nu poate descrie într-un mod adecvat reţeaua complicată şi în continuă schimbare a relaţiilor existente în mediu. Fiecare versiune, în mod implicit, va aduce simplificări, ceea ce înseamnă ca unele aspecte ale realităţii nu sunt redate întocmai. Un cadru de lucru este cu siguranţă folositor în procesul de desemnare a priorităţilor pe diferite probleme de mediu. Multitudinea problemelor de mediu diferă de la o ţară la alta, şi alegerea unui cadru de lucru trebuie să ajute statisticienii în identificarea problemele mai importante. De exemplu poluarea, care este o problemă foarte des întâlnită, are o prioritate mai mare în ţările mai bogate decât în ţările mai sărace. În ţările în care economia este bazată pe agricultură sau pe un consum sporit de resurse naturale se întâlnesc mai des probleme legate de conservarea terenurilor şi epuizarea resurselor. În ţările cu rezerve limitate de apă, calitatea şi accesul la aceasta sunt problemele cel mai des întâlnite. În timp, semnificaţia problemelor legate de mediu se schimbă. Un cadru de lucru poate fi util şi în luarea deciziilor pentru o serie de probleme organizatorice, cum ar fi: 9 acordul asupra procesului general de culegere a datelor, estimarea şi interpretarea lor; 9 determinarea unor căi logice de organizare a datelor în jurul unor probleme şi subiecte cheie; 9 lipsa identificării problemelor pentru fiecare tip de date;

9 clarificarea responsabilităţilor pentru culegerea şi raportarea pentru anumite subiecte (acordul între INS1 şi alţi furnizori de date). De-a lungul anilor s-au conturat două curente privind sistemul statistic de mediu: 9 cadrul OECD2; 9 cadrul UN-FDES3. Cadrul OECD OECD a dezvoltat un cadru bazat pe abordarea presiune – stare - răspuns. Această abordare este folosită de toate ţările membre OECD, dar şi în ţări din Europa de Est şi Asia Centrală. Cadrul OECD se bazează pe două ipoteze cheie. Prima se referă la faptul că există o linie directă de cauze, pornind de la presiunea asupra mediului până la starea lui şi apoi la răspunsul societăţii. În al doilea rând, există o relaţie unu–la-unu care leagă fiecare presiune asupra mediului de o schimbare anume în starea acestuia şi apoi de un răspuns al societăţii. Ca şi în cazul multor altor tipuri de analize economice, aceste presupuneri simplifică mult condiţiile întâlnite în lumea reală. Relaţiile unu–la-unu simple şi clare între cauză şi efect sunt rare. O anumită presiune asupra mediului poate afecta calitatea mai multor elemente de mediu (calitatea aerului, apei sau a solului), caz în care avem de-a face cu relaţii de tipul unu-la mulţi. De asemenea, un grup de cauze poate genera asupra mediului un efect cumulat, caz în care discutăm despre relaţii de tipul mulţi-la-unu. Astfel de relaţii se întâlnesc în rândul răspunsurilor societăţii. De exemplu, un număr de strategii şi/sau reglementări poate fi necesar pentru a se rezolva o anumită problemă de mediu, în timp ce în alte cazuri, o simplă strategie poate fi un răspuns imediat pentru o multitudine de presiuni. Lista exemplelor poate continua, însa ideea de bază este clară. Deseori, relaţiile cauză-efect înregistrate în lumea reală nu sunt de tipul unu–la-unu ci mulţi–la-mulţi, şi uneori sunt prea complicate pentru a putea fi descrise. Activităţile economice utilizează resurse de mediu (aer, apă, sol şi alte resurse naturale) şi generează presiuni asupra mediului, care se pot observa în diferite sectoare ale economiei. Răspunsurile pot veni de la agenţi economici, gospodării sau administraţie. Legăturile dintre cele trei etape depind de fluxurile informaţionale. Societatea primeşte informaţii despre tipurile de presiuni şi despre starea mediului, după care formulează răspunsuri care se pot adresa direct unui anumit sector economic sau mediului înconjurător. Cadrul UN-FDES UN-FDES nu necesită un set specific de parametri statistici sau indicatori. De asemenea nu este condiţionat de vreo schemă de clasificare sau metodă particulară de culegere a datelor. Cadrul este proiectat să fie suficient de flexibil pentru a putea permite statisticienilor să monitorizeze toate caracteristicile mediului. În schimb, concesia făcută în faţa flexibilităţii nu este gratuită. Există, de exemplu, o pierdere de precizie în specificarea legăturilor dintre presiune, stare şi răspuns, în abilitatea de a agrega datele primare şi în cadrul relaţiilor fundamentale de ţinere a evidenţei. UN-FDES urmează abordarea de tip bloc. În tabelul A1.1. este prezentată structura globală a cadrului. Tabelul A1.1: Structura cadrului UN – FDES. Componenta mediului

Activităţi şi sociale

1. Flora

Agricultura

economice

Silvicultura şi exploatarea forestieră 1

Impactul activităţilor asupra mediului Proliferarea, micşorarea efectivelor, dispariţia speciilor Micşorarea/ creşterea suprafeţelor cu

Răspuns

Evidenţe şi stocuri

Protejarea speciilor aflate în pericol de dispariţie

Evidenţa speciilor resurselor genetice

şi

Managementul pădurilor, inclusiv împăduririle

Evidenţa vegetaţie

cu

zonelor

Institutul Naţional de Statistică. Organisation for Economic Cooperation and Development (Organizaţia pentru Dezvoltare şi Cooperare Economică). 3 United Nation – Framework for Development of Environment Statistics (Cadrul de lucru pentru Dezvoltarea Statisticii de Mediu al Naţiunilor Unite). 2

Componenta mediului

Activităţi şi sociale

economice

Emisii nocive pentru floră

2. Fauna

3. Atmosfera

Zootehnia vânătoarea

Impactul activităţilor asupra mediului păduri şi terenuri împădurite Impactul poluării asupra vegetaţiei (de exemplu, ploi acide)

Răspuns

Evidenţe şi stocuri

Monitorizarea şi controlul poluării

Evidenţa emisiilor nocive asupra florei Evidenţa modului în care sunt distribuite habitatele şi caracteristicile acestora Evidenţa emisiilor nocive asupra faunei

şi

Schimbări în habitate/ ecosisteme

Emisii nocive pentru faună

Impactul asupra sănătăţii şi bunăstării

Activităţi de folosire a pământului care afectează clima

Impactul biologic şi ecologic

Emisii de agenţi care poluează aerul, din surse mobile şi imobile

Impactul asupra sănătăţii şi bunăstării

Prevenirea îmbolnăvirilor, monitorizare şi control

Captarea apei

Cantitatea şi nivelul apei, debitul şi rezerva de apă

Conservarea, descoperirea unor noi resurse de apă

Folosirea apei în industrie, agricultură şi gospodării

Calitatea apei

Tratarea apei

Evidenţa consumului de apă

Gestionarea reziduale

Impactul biologic şi ecologic

Monitorizarea poluării şi controlul calităţii apei

Evidenţa evacuărilor (tipuri, surse de deversări, poluanţi)

Impactul biologic şi ecologic

Monitorizarea şi controlul poluării, conservarea

Evidenţa ecosistemelor marine

Poluarea coastelor

Impactul asupra sănătăţii omului şi bunăstării

Protecţia sănătăţii oamenilor şi a ecosistemelor acvatice

Evidenţa modului în care sunt folosite coatele

Folosirea pământului pentru agricultură, silvicultură, minerit şi pentru aşezări umane

Câştig sau pierdere de sol, pierdere de teren agricol, eroziune

Regulament de folosire a pământului, zonarea teritoriului

Evidenţa utilizării pământului şi a proprietăţii terenurilor, caracteristici topografice

Deversările reziduuri şi reziduale

Impactul asupra sănătăţii omului şi bunăstării Diminuarea stocului de resurse, puţuri deschise, deversarea de reziduuri Gospodării defavorizate, locuinţe sărăcăcioase Concentraţia de deşeuri şi agenţi de poluare

Monitorizarea şi controlul poluării

Evidenţa evacuărilor de deşeuri solide şi lichide

Reabilitarea terenurilor

Evidenţa minerale

Reamenajarea şi dezvoltarea comunităţii

Evidenţa clădirilor, dependinţelor

Conservarea energiei şi apei

Evidenţa (surse, poluanţi)

Protejarea habitatelor Monitorizarea şi controlul poluării Promovarea unor moduri ecologice de utilizare a pământului şi procese de producţie alternative

Evidenţa emisiilor (tipuri şi surse de poluare a aerului) Factori socio-economici care afectează calitatea aerului

4. Apa

a. Apa dulce

apelor

Captarea apelor şi utilizarea lor (desalinizare, consum)

Evidenţa resurselor de apă

b. Apa marină

5. Pământul

a. Suprafaţă

b. Subsol

de ape

Mineritul şi prelucrarea mineralelor Construcţii

6. Aşezări umane

Emisiile şi deversările de reziduuri

resurselor

emisiilor tipuri de

În tabelul A1.1. sunt scoase în evidenţă şase componente ale mediului (flora, fauna, atmosfera, apa, pământul/solul şi aşezările umane) şi sunt identificate patru categorii informaţionale asociate fiecărei componente. Abordarea privind realizarea sistemului statistic de mediu permite un grad sporit de flexibilitate. Agricultura, zootehnia, vânătoarea, silvicultura şi mineritul sunt activităţi care au o presiune semnificativă asupra florei şi faunei. Acestea pot afecta anumite specii de animale, pot reduce sau îmbunătăţi calitatea pământurilor, pot contribui la eroziune sau pot avea alte consecinţe. Industria, aşezările umane şi transporturile pot avea un impact negativ indirect asupra acestor componente ca rezultat al emisiilor în aer şi deversărilor în apă. În cazul atmosferei, se poate face distincţie între poluare la nivel global şi calitatea aerului urban la nivel local. Dacă este urmată această cale, calitatea aerului urban poate fi inclusă ca o componentă a aşezărilor umane din cauza impactului local. Atmosfera, ca şi componentă, poate fi lărgită pentru a cuprinde calitatea aerului şi clima. Poluarea atmosferei generează ca efect acidifierea4 lacurilor, solurilor şi pădurilor. Poluarea atmosferei va afecta, eventual, calitatea apei de pe uscat, solurilor, biosferei şi a ecosistemelor. Problema acidifierii poate fi considerată ca fiind una de nivel local, naţional şi transnaţional. Alte probleme ale atmosferei, cum ar fi emisiile de CFC5, efectul lor asupra stratului de ozon şi răspândirea radiaţiilor provocate de acţiunea omului în cazul accidentelor nucleare şi a testărilor de arme au, cu siguranţă, semnificaţie internaţională. Calitatea apei este o problemă mai complexă decât calitatea aerului din moment ce multe alte lucruri depind de folosirea apei. De exemplu, apa bogată în săruri minerale poate fi benefică pentru anumite tipuri de faună şi vegetaţie, dar neutilizabilă pentru consumul zilnic al oamenilor. Din această cauză se face distincţie între apa dulce şi cea sărată, iar problemele variază în funcţie de acest lucru. Coastele sunt locuri propice pentru industrii cu un înalt grad de poluare pentru că mările reprezintă o soluţie simplă pentru eliminarea resturilor industriale. Cei mai periculoşi contaminatori sunt toxinele (de exemplu, metalele grele şi pesticidele), materialele organice, resturile de fertilizatori, depunerile din ploile acide şi agenţii patogeni (de exemplu, coliformul)6. Această listă se prelungeşte în fiecare an odată cu noi descoperiri de contaminatori şi efectele lor nocive asupra sănătăţii omului şi ecosistemelor acvatice. Doar o mică parte din aceşti contaminatori sunt studiaţi sistematic. Dacă este urmărită calitatea pământului în mod distinct, în funcţie de problemele solului şi subsolului, relaţiile dintre fiecare componentă şi activităţile, evenimentele şi reacţiile corespunzătoare fiecăreia sunt de obicei mai uşor de identificat. O gamă largă de activităţi pot afecta solul. În ceea ce priveşte subsolul, mineritul şi extracţia de petrol şi gaze au cel mai mare impact. Deşeurile pot afecta atât solul cât şi subsolul. Aşezările umane afectează mediul în diferite moduri. Aglomerările urbane contribuie deseori la poluarea resurselor de apă şi pământ. Lipsa serviciilor primare (de exemplu colectarea deşeurilor menajere, sistemele de epurare a apei etc.) este o problemă serioasă. Creşterea rapidă a populaţiei, migraţia şi urbanizarea accentuează aceste probleme. Poluarea locală a aerului cauzată de numărul mare de autovehicule reprezintă încă un aspect al acestei componente. Un alt aspect al calităţii aşezărilor umane este dat de existenţa locuinţelor sub standardele minime de viaţă. Cadrul UN-FDES nu insistă asupra unei relaţii unu–la-unu între presiune, stare şi răspunsul societăţii la impact. Scopul lui principal este mai degrabă unul organizatoric decât explicativ. Atenţia este concentrată asupra identificării şi prezentării variabilelor statistice care ar trebui să fie utile în urmărirea şi identificarea interrelaţiilor. Un obiectiv fundamental al cadrului de lucru este identificarea şi organizarea diferitelor tipuri de informaţii care pot fi utile pentru a urmări şi verifica adevăratele relaţii cauză-efect. Activitatea socio-economică reprezintă prima din cele patru categorii de informaţie ale cadrului de lucru. Activităţile umane integrate în această categorie constau, mai ales, în producţia şi 4

Reacţie chimică în urma căreia o substanţă ajunge să conţină o cantitate mai mare de acid decât a avut anterior. Clorofluorocarboni. 6 O bacterie asemănătoare cu Escherichia coli. Prezenţa acestei bacterii în apă indică faptul că aceasta a fost pouată cu fecale. Apa astfel poluată nu duce întotdeauna la apariţia de boli. Escherichia coli este un bacil gramnegativ, care provoacă gastroenterita la copiii mici. 5

consumul de bunuri şi servicii, dar pot include, de asemenea, activităţile cu scopuri noneconomice. Impactul pe care aceste activităţi îl au asupra mediului rezultă din utilizarea directă sau necorespunzătoare a resurselor naturale şi din generarea de deşeuri şi emisii din procesele de producţie şi consum. Fenomenele naturale pot fi încadrate în această categorie, chiar dacă statisticienii aleg în unele cazuri să considere astfel de evenimente în mod separat. În orice caz, fenomenele naturale ca secetele, inundaţiile, cutremurele şi ciclonii au un efect nociv asupra mediului. Impactul activităţilor economice sau a fenomenelor naturale asupra mediului implică epuizarea sau descoperirea unor resurse naturale, schimbări în concentraţiile unor poluanţi ai mediului, deteriorarea sau îmbunătăţirea standardelor de viaţă în aşezările umane. Aceste acţiuni pot fi nocive sau benefice. Răspunsul la impacturile asupra mediului pot fi declanşate de indivizi, grupări sociale, organizaţii nonguvernamentale şi autorităţi publice. Răspunsurile sunt menite să prevină sau să diminueze impacturile şi să genereze acţiuni benefice.

Bibliografie 1. Adamowicz W., Swait J., Boxall P., Louviere J., Williams M., „Perceptions versus objective measures of environmental quality in combined revealed and stated preference models of environmental valuation”‚ Journal of Environmental Economics and Management, 32: 65-84, 1997. 2. Anderson D., „Economic Aspects of Afforestion and Soil Convervation Projects în Environmental Management and Economic Development”, The J. Hopkins University Press, Baltimore, Maryland, 1998. 3. Anderson I., „Environmental Management Tools for SMEs: A Handbook”, CCEM, European Environment Agency, 1988. 4. Angelescu A., Ponoran I., „Protecţia mediului ambiant”, Editura ASE, Bucureşti, 1995. 5. Baltagi B.H., “Econometric analysis of panel data”, John Wiley&Sons, Chichester, 1996. 6. Bateman I. J., Brainard J.S., Lovett A. A., „Modelling woodland recreation demand using geographical information systems: a benefit transfer study. CSERGE”, Working Paper GEC 9506, Centre for Social and Economic Research on the Global Environment, University College London and University of East Anglia, Norwich, UK, 1995. 7. Biji E., Petcu N., Wagner P., “Statistică”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999. 8. Biji E., Baron T., “Statistica teoretică şi economică”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991. 9. Bodo F. V., Grădinaru G., „Model financiar pentru evaluarea întreprinderii”, Editura ASE, Bucureşti, 2000. 10. Bouroche J–M, Saporta G., “L’analyse des données”, Presses Universitaires de France, Paris, 1980. 11. Bran F., „Componenta ecologică a deciziilor de dezvoltare economică”, Ed. ASE, Bucureşti, 2002. 12. Bran F., „Degradarea ecosistemelor (silvicultură şi turism). Implicaţii economice”, Ed. ASE, Bucureşti, 2002. 13. Bran F., „Ecologie generală şi protecţia mediului”, Ed. ASE, Bucureşti, 2000. 14. Bran F., „Pădurea, factor de mediu şi ecosistem polifuncţional”, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 1995. 15. Bran F., „Probleme ecologice şi riscuri economice”, Ed. ASE, Bucureşti, 2000. 16. Bran F., „Relaţia economie-mediu la începutul mileniului III”, Ed. ASE, Bucureşti, 2002. 17. Bran F., Ioan I., „Ecosferă şi politici ecologice”, Ed. ASE, Bucureşti, 2001. 18. Bran F., Simon T., Nistoreanu P., „Ecoturism”, Ed. Economică, Bucureşti, 2000. 19. Brown Lester R. (coord.), “Starea lumii 2001: Raportul Institutului Worldwatch asupra progreselor spre o societate durabilă”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001. 20. Capanu I., Wagner P., Mitruţ C., “Sistemul conturilor nationale si agregate macroeconomice”, Editura All, Bucureşti, 1994. 21. Carson R. T., “Contingent Valuation: A User’s Guide”, Environment Science and Technology, no. 34 (8), 2000. 22. Ciucu G., Craiu V., “Inferenţă statistică”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1984. 23. Ciucu G., Craiu V.,“Introducere în teoria probabilităţilor şi statistică matematică”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971. 24. Clawson M., Knetsch,J.L. „Economics of outdoor recreation”,. Resources for the Future, John Hopkins Press, Baltimore, 1996. 25. Cline W. R., “The Economics of Global Warming”, Washington, Institute for International Economics , US, 1992. 26. Colibabă D., - Metode statistice avansate de cercetare a pieţei, Ed. ASE, Bucureşti, 2000. 27. Colibabă D., Onete B., “Modelarea deciziei manageriale-Aplicaţii Excel’97”, Editura Economică, Bucureşti, 1998. 28. Collin P.H., „Dicţionar de ecologie şi mediu înconjurător”, Editura Universal Dalsi, Bucureşti, 2001.

29. Constantinescu D., Nistorescu T., Tumbăr C., Meghişan G., „Economia întreprinderii”, Editura Economică, 2000. 30. Cotigaru B. (coord.), “Dezvoltarea durabilă: principii şi acţiune”, Editura Milenium, 2000. 31. Craiu V., “Verificarea ipotezelor statistice”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972. 32. Cropper M. L., Aydede D.K., Portney P.R., “Public Preferences for Life Saving”, Discussion Paper CRM 9201, Resources for the Future, Washington D.C., 1992. 33. Diday E., Lemaire J., Puget J., Testu F., “Elemente de analiza datelor”, Dunod, Paris, 1982. 34. Duduiani Vasilescu I., “Mediul şi economia”, Editura Didactică şi Pedagogică, 1997. 35. Duguleană C., “Dinamica economiei romaneşti în anii '90 ai secolului al XX – lea”, ASE, Bucureşti, 2001. 36. Duguleană L., “Statistică economică şi socială. Teorie şi aplicaţii”, Editura Infomarket, 2002. 37. Duţu M., “Dreptul internaţional şi comunitar al mediului”, Editura Economică, Bucureşti, 1995. 38. Freeman A. M.,” The Measurement of Environmental and Resources Values: Theory and Methods”, Resources For the Future, Washington D. C., 1993. 39. Georgescu G. Simion M., Rudăreanu M., “Reforma economică şi dezvoltarea durabilă”, Editura Economică, Bucureşti, 1995. 40. Glűck A., “Metode matematice în industria chimică”, Editura Tehnică, Bucureşti, 1971. 41. Gorz A., Bosquet M., „Ecologie et politique”, Paris, Seuil, 1978. 42. Grădinaru G., Colibabă D., Voineagu V., „Metode cantitative pentru analiza datelor de mediu”, Editura ASE, Bucureşti, 2003. 43. Grădinaru G., „Actualizarea în procesul de evaluare a investiţiilor de mediu”, în Revista de Informatică Economică, nr. 2(26)/2003, Editura Inforec, Bucureşti. 44. Grădinaru G., „Discriminarea costurilor de mediu”, în Revista de Informatică Economică, nr. 1(25)/2003, Editura Inforec, Bucureşti. 45. Grădinaru G., „Marketingul verde – avantaje potenţiale”, în Revista de Comerţ, Anul IV, nr. 1/2003. 46. Grădinaru G., „Activitatea economică a întreprinderii, factor de impact asupra mediului”, în Revista de Informatică Economică, nr. 4(24)/2002, Editura Inforec, Bucureşti. 47. Grădinaru G., „Eco-instrumente manageriale de creştere a cotei de piaţă”, în Revista de Comerţ, Anul III, nr. 9 (33)/2002. 48. Grădinaru G., „Responsabilitatea faţă de mediu duce la creşterea cotei de piaţă”, în Revista de Comerţ, Anul III, nr. 8 (32)/2002. 49. Grădinaru G., „Teledetecţia, metodă statistică în societatea informaţională”, în Revista de Informatică Economică, nr. 3(23)/2002, Editura Inforec, Bucureşti. 50. Grădinaru G., „Economia şi mediul, o abordare emergentă”, în Revista de Informatică Economică, nr. 2(22)/2002, Editura Inforec, Bucureşti. 51. Grădinaru G., „Economia verde, o nouă provocare pentru statisticieni”, în Revista de Informatică Economică, nr. 1(21)/2002, Editura Inforec, Bucureşti. 52. Grădinaru G., „ICT has a better image concerning the environment problems solving”, în Economy Informatics, volume II, no.1/2002, Editura Inforec, Bucureşti. 53. Grădinaru G., „Modele de ajustare a sistemului economic naţional în contextul dezvoltării durabile”, în volumul Economia Orizont 2002, Editura UNI-SAST, Braşov 2002. 54. Grădinaru G., „Perspective de protecţie a mediului în societatea informaţională”, în Revista de Informatică Economică, nr. 4(15)/2000, Editura Inforec, Bucureşti. 55. Hertzman C., “Environment and health in Central and Eastern Europe: a report for the Environmental Action Programe for Central and Eastern Europe”, Washington, The World Bank, US, 1995. 56. Holmes G. Singh B. R., Theodore L. „Handbook of Environmental Management and Technology”, New York; Chichester; Brisbane , John Wiley & Sons , US, 1993 57. Isaic – Maniu Al., Mitruţ C., Voineagu V., “Statistică teoretică şi economică”, Editura Tehnică, Chişinău, 1994. 58. Isaic–Maniu Al., Mitruţ C., Voineagu V., “Statistica pentru managementul afacerilor”, Ediţiia I-a , Editura Economică, Bucureşti, 1995.

59. Isaic–Maniu Al., Mitruţ C., Voineagu V., “Statistica pentru managementul afacerilor”, Ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 1998. 60. James David E., Jansen H. M. A., Opschoor J. B., “Economic approaches to environmental problems: Techniques and results of empirical analysis”, Amsterdam; Oxford; New York, Elsevier, NL, 1978. 61. Jarrett J., Kraft A., “Statistical analysis for decision making”, Allyn and Bacon, 1989. 62. Kopp R. J., Krupnick A. J., “Agricultural Policy and the Benefit of Ozone Control”, American Journal of Agricultural Economics, no. 69 (5), 1987. 63. Leffand K., „Comparing Environmental Impact Data on Cleaner Technologies”, European Environment Agency, 1997. 64. Lind R.C., “Intergenerational Equity, Discounting and the Role of Cost – Benefit Analysis in Evaluating Global Climate Policy. In Integrative Assessment of Mitigation, Impacts and Adaptation to Climate”, Editura IIASA, Austria, 1994. 65. Marinescu D., “Dreptul mediului înconjurător”, Editura Şansa, Bucureşti, 1996. 66. Mihăescu C., Grădinaru G., „Demografie, elemente de bază şi docimologice”, Editura ASE, Bucureşti, 2000. 67. Mihoc Gh., Craiu V., “Tratat de statistică matematică”, Editura Academiei RPR, Bucureşti, 1977. 68. Mihoc Gh., Urseanu V., “Matematici aplicate în statistică”, Ed. Academiei RPR, Bucureşti, 1962. 69. Mîndricelu C., „Analiza statistico-economică a protecţiei mediului”, Teză de Doctorat, ASE, 2001. 70. Mohan Gh., Ardelean A., „Ecologie şi protecţia mediului: manual preparator”, Editura Scaiul Bucureşti, 1993. 71. Montgomery C. W., „Environmental geology”, Dubuque; Bogota; Boston, Wm. C. Brown, 1995. 72. Moskowitz Joel S., “Environmental liability and real property transactions: Law and practice”, New York; Chichester; Brisbane , John Wiley & Sons , US, 1989. 73. Negrei C, Mureşan M., Zahiu L., Frăţilă Gh., “Cooperarea şi asocierea în agricultură”, Editura ASE, 1994. 74. Negrei C., “Economia mediului: [Curs universitar]: Vol. 1: Bazele economiei mediului”, Editura ASE, 1995. 75. Negrei C., „Bazele economiei mediului”, Editura Didactică şi Pedagogică, 1996. 76. Negrei C., „Economia şi politica mediului”, Editura ASE, Bucureşti, 2002. 77. Negrei C., „Instrumente şi metode în managementul mediului”, Editura Economică, Bucureşti, 1999. 78. Negrei C., „Operatori, politici şi comunicare în managementul mediului”, Editura Pro Transilvania, Bucureşti, 1997. 79. Negrei C., „Productivitatea muncii în agricultură”, Editura ASE, 1995. 80. Parsons R., “Statistical analysis: a decision making approach”, Harper&Row Publishers, New York, 1974. 81. Pearce D. şi colectiv, „Economic Valuation with Preference Techniques”, Departament for Transport, London, 2002. 82. Pecican E., Tănăsoiu O., “Econometrie”, Editura All, Bucureşti, 1994. 83. Platon V., “Protecţia mediului şi dezvoltarea economică: Instituţii şi mecanisme în perioada de tranziţie”, Editura Didactică şi Pedagogică, 1997. 84. Porojan D., “Statistica şi teoria sondajului”, Editura Şansa, Bucureşti, 1993. 85. Roberts H., Robinson G., „ISO 14001 EMS: implementation handbook”, Oxford; Boston; Johannesburg, Butterworth-Heinemann, 1998. 86. Rojanschi V., Bran F., „Protecţia şi ingineria mediului”, Editura Economică, Bucureşti, 2002. 87. Rojanschi V., Bran F., Diaconu G., „Politici şi strategii de mediu”, Editura Economică, Bucureşti, 2002. 88. Shogren J. F., Crocker T. D., “Risk, Self – Protection and Ex Ante Economic Value”, Journal of Environmental Economics and Management, no. 20 (1), 1991.

89. Silver C. S., “One Earth, One Future: Our Changing Global Environment”, Washington D.C. , National Academy Press, US, 1990. 90. Snedecor G. W., “Metode statistice aplicate în cercetările de agricultură şi biologie”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968. 91. Snedecor G. W., „Metode statistice aplicate în cercetările de agricultură şi biologie”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968. 92. Sora V., Mihăescu C., Colibabă D., Grădinaru G., Danciu A., „Analiză statistică demografică.Teorie şi aplicaţii”, Editura Economică, Bucureşti 2002. 93. Soroceanu V., „Creşterea economică şi mediul”, Editura Economică, Bucureşti, 2000. 94. Teusdea V., “Protecţia mediului”, Editura România de Mâine, Bucureşti, 2000. 95. Tövissi L., Vodă V., “Metode statistice. Aplicaţii în producţie”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982. 96. Vasilescu Gh. şi colectiv, „Analiza statistico-economică şi metode de evaluare a firmei”, Editura Didactică şi Pedagicică, Bucureşti, 2002. 97. Vasilescu Gh., Ivănescu I. şi colectiv, „Statistică”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980. 98. Vasilescu Gh., Niculescu I., Wagner F., Zaharia O., “Analiza statistico-economică în industrie”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997. 99. Vişan S., Creţu S., Alpopi C., “Mediu înconjurător: poluare şi protecţie”, Editura Economică, Bucureşti, 1998. 100. Voineagu V., Colibabă D., Grădinaru G., „Statistică. Noţiuni fundamentale şi aplicaţii”, Editura ASE, Bucureşti, 2002. 101. Wagner P., Ştefănescu D., „Compararea internaţionala a produsului intern brut”, Editura Economică, Bucureşti, 1999. 102. Wijetilleke L., Karunaratne Suhashini A. R., “Air quality management: Considerations for developing countries”, Washington, The World Bank, US, 1995. 103. EC, „European System for the Collection of Economic Information on the Environment”, 2002. 104. EPA, „An Introduction to Environmental Accounting As A Business Management Tool: Key Concepts And Terms”, EPA 742-R-95-001, iunie, 1995. 105. EPA, “Guidelines for Preparing Economic Analyses”, September, 2001. 106. EPA, „Cost of Illness Handbook”, www.internet.epa.gov. 107. European Bank for Rebuilding and Development, „The Environmental Risk Management Manual”. 108. The World Bank, Environment Department, „Economic Analysis and Environmental Assessment”, Environmental Assessment Sourcebook, April 1998, no. 23. 109. Săptămânalul economico-financiar “Capital”, colecţia 2000-2003. 110. Legea 137/95 – Legea protecţiei mediului. 111. Ordinul 125/96 – Procedura de reglementare a activităţilor socio-economice cu impact asupra mediului. 112. Ordinul 278/96 – Reglementarea modului de atestare a persoanelor ce execută studii de impact şi bilanţuri de mediu. 113. Ordinul 184/97 – Procedura de realizare a bilanţului de mediu. 114. Ordinul 756/97 – Regulament privind poluarea mediului. 115. Ordonanţa de urgenţă 76/2001. 116. Hotărârea de Guvern 625/2001. 117. www.abd.org 118. www.eea.eu 119. www.europa.eu.int 120. www.mappm.ro

Capitolul 5 STUDIU DE CAZ Exemplificăm o serie de aspecte tratate pe parcursul acestei cărţi printr-un studiu de caz realizat la o întreprindere românească al cărei profilul de activitate este producerea şi comercializarea de răşini sintetice, lacuri şi vopsele, cerneluri poligrafice, diluanţi, auxiliari etc. Pentru a păstra confidenţialitatea informaţiilor nu vom prezenta denumirea reală a acesteia. O vom denumi în continuare SC Verde S.A. Principalelor produse realizate de întreprindere le vom spune Avantsolv, Ecosolv, Ecoalchid, Ecogrund, Pastcom, Izopastcon. Activitatea unităţii se desfăşoară în următoarele secţii de producţie: Răşini I (R1); Răşini II (R2); Răşini epoxidice; Nitrolacuri; Lacuri şi vopsele 1 (LV1); Lacuri şi vopsele 2 (LV2); Atelier Lacuri şi vopsele metalizate (LVIII); Cerneluri. Aceste secţii de producţie sunt deservite de: Depozitele de solvenţi A şi B; Depozite de materii prime; Depozite de produse finite; Depozite de ambalaje; Atelier mecanic central; Atelier energetic; Atelier transporturi auto şi CF; Compartiment cercetare tehnologică; Compartiment CTC; Centrala termică şi centralele de utilităţi (CUT1 şi CUT2); Remiza PSI; Staţie de epurare ape reziduale. Secţia Răşini 1 În Secţia Răşini1 se produc următoarele grupe de răşini sintetice: răşini alchidice, răşini alchidice vinilate, răşini acrilice, răşini aminoformaldehidice eterificate, răşini fenolformadelhidice eterificate, răşini cetonformaldehidice, răşini poliamidice, răşini poliamidoaminice, răşini poliesterice saturate, răşini poliesterice nesaturate, răşini alchidice modificate cu apă. Răşinile alchidice se obţin prin policondensarea poliacizilor sau anhidridelor organice (acid adipic, acid benzoic, acid izoftalic, anhidridă maleică, anhidridă ftalică) cu polioli (glicerină, trimetilopropan, neopentilglicol, pentaeritrită) şi uleiuri vegetale (de in, de soia, de ricin, sau acizi graşi proveniţi din acestea). Solvenţii utilizaţi sunt: toluen, xilen, solvent nafta, butanol, izobutanol. Răşinile alchidice vinilate rezultă din grefarea unui monomer (stiren, acrilat de butil, acrilat de izobutil, vinil-toluen) pe structura unei răşini alchidice în urma unei reacţii de polimerizare catalizate de un peroxid. Răşinile acrilice se obţin prin reacţia de copolimerizare a monomerilor (stiren, acrilat de butil, acrilamidă, metacrilat de butil, acid acrilic, metacrilat de hidroxietil) în soluţie catalizată de un peroxid final. Solvenţii utilizaţi sunt toluenul şi butanolul. Răşinile aminoformaldehidice eterificate se obţin prin policondensarea ureei sau melaminei cu formaldehidă urmată de o reacţie de eterificare cu butanol sau izobutanol. Răşinile fenolformaldehidice eterificate rezultă din reacţia de policondensare a derivaţilor fenolici (difenilolpropan) cu formaldehidă, urmată de eterificare cu butanol. Reacţia de policondensare este catalizată de hidroxidul de sodiu. Răşinile cetonformaldehidice sunt rezultatul reacţiei de policondensare între ciclohexanonă şi formaldehidă, catalizată de hidroxidul de sodiu. Răşinile poliamidice şi poliamidoaminice se obţin prin reacţii de policondensare între un acid gras dimer şi etilendiamina sau trietilendiamină. Răşinile poliesterice nesaturate sunt rezultatul unei reacţii de policondensare între o componentă acidă (anhidridă maleică, anhidridă ftalică, acid adipic) şi propilenglicol sau dimetiltereftalat, inhibată de hidrochinonă sau p-terţbutilcatehină. Solventul utilizat este stirenul. Principalele faze tehnologice ale proceselor de fabricaţie a răşinilor sunt următoarele: 9 dozarea materiilor prime conform reţetelor de fabricaţie care se realizează prin cântărire (solide) şi contorizare volume (lichide); 9 sinteza propriu-zisă a răşinii care se realizează prin reacţii de policondensare sau de polimerizare, în regim termic variabil, la temperaturi cuprinse între 120-180°C, solvenţii utilizaţi ca

medii de reacţie fiind recirculaţi după o condensare de reflux sau după condensarea amestecurilor solvent-apă şi separarea acestora; 9 dizolvarea răşinilor în solvent (răşini lichide) sau descărcarea răşinii concentrate în butoaie (în cazul răşinilor solide) sau descărcarea în tăvi (în cazul răşinilor solide topite) care se realizează în vederea aducerii răşinilor la parametrii necesari utilizării (vâscozitate, timp de scurgere); 9 filtrarea soluţiei de răşină se realizează pe suport de hârtie sau textil în vederea îndepărtării impurităţilor solide provenite din materiile prime şi a produşilor de supracondensare; 9 ambalarea în butoaie sau depozitarea în rezervoare (maturare) a soluţiei de răşină în vederea utilizării lor ca semifabricate. Secţia Răşini 2 În secţia Răşini 2 se produc următoarele grupe de răşini sintetice şi produse pe bază de răşini sintetice: răşini alchidice, răşini alchidice vinilate, răşini acrilice, răşini poliesterice nesaturate, produse pe bază de poliesteri nesaturaţi, răşini pe bază de colofoniu modificat, răşini epoxidice, lacuri acrilice, alchidice, ureo-alchidice, auxiliari. Răşinile alchidice, alchidice vinilate, acrilice şi poliesterice nesaturate se obţin în modul descris la Secţia Răşini 1. Produsele pe bază de poliesteri nesaturaţi (masele poliesterice şi chiturile poliesterice) sunt realizate prin amestecarea răşinilor poliesterice cu materiale de umplutură (talc, litopon, dioxid de titan, hexaclorciclohexan) şi lacurile poliesterice în combinaţie cu diverşi adjuvanţi. Răşinile pe bază de colofoniu modificat se obţin printr-o reacţie de policondensare pornind de la colofoniu, propilenglicol şi anhidridă fatalică, iniţial având loc operaţia de aductare (deschidere ciclu colofoniu), răşinile rezultate fiind dizolvate în acetat de butil. Răşinile epoxidice cu greutate moleculară mare sunt produşi de poliadiţie obţinute din difenilpropan şi răşini epoxidice cu greutate mică. Solvenţii de diluţie folosiţi sunt: etilglicolul, metiletil-cetona, acetatul de butil, acetatul de etilglicol, ciclohexanona. Procesele tehnologice de fabricaţie a răşinilor alchidice, alchidice vanilate, acrilice şi poliesterice nesaturate au fost prezentate la secţia Răşini I. Procesele tehnologice de fabricaţie a răşinilor pe bază de colofoniu modificat şi răşinilor epoxidice cu greutate moleculară mare, sunt similare celorlalte în ceea ce priveşte fazele tehnologice principale. Secţia Răşini epoxidice În secţia Răşini epoxidice se produc răşini epoxidice, ureoformaldehidice, melninoformaldehidice, procesele tehnologice fiind similare celor prezentate la Secţia Răşini 1. În aceeaşi secţie se prepară şi vopseaua antifonică care se obţine prin amestecarea lacului de bitum cu răşini alchidice, sicativi (octoat de plumb) şi materiale de umplutură (mică măcinată, caolin, ulei de ricin hidrogenat). Aducerea la parametrii necesari utilizării se realizează cu toluen. Procesul tehnologic de obţinere a vopselei antifonice cuprinde următoarele faze tehnologice: Dozare materii prime; Topire bitum; Dizolvare bitum; Amestecare (dispersare); Tipizare; Ambalare. Secţia Nitro În secţia Nitro se fabrică următoarele grupe de produse: nitrolacuri, vopsele pe bază de nitroceluloză, grunduri, diluanţi, chituri, perclorvinil. Nitrolacurile şi vopselele pe bază de nitroceluloză se obţin prin dizolvarea nitrocelulozei umectate în solvenţi (acetonă, acetat de etil, acetat de butil şi izobutil, butanol, izobutanol, toluen, xilen) şi amestecarea cu paste care conţin pigmenţi. Grundurile, chiturile şi perclorvinilul se obţin prin dizolvarea unor răşini în solvenţi (pentru grunduri – alcool izopropilic, etanol şi metil - etilcetonă) şi amestecarea cu paste care conţin pigmenţi (dioxid de titan, oxid de zinc, verde de crom, galben de crom, galben bariu-plumb, negru de zinc), materiale de umplutură (litopon, talc, barită) şi alţi componenţi. Diluanţii se prepară prin amestecarea solvenţilor conform reţetelor de fabricaţie. Procesele tehnologice de fabricare cuprind următoarele faze:

9 nitrolacuri şi vopsele: dozare materii prime; dizolvarea nitrocelulozei; amestecarea cu paste care conţin pigmenţi; tipizarea; filtrarea (în cazul anumitor sortimente); ambalarea; 9 grunduri, chituri, perclorvinil: obţinerea lacului, care constă în dozare materii prime şi dizolvare răşini în solvenţi; obţinerea pastei, care constă în dozare materii prime şi omogenizare pigmenţi şi material de umplutură; omogenizarea pastei; tipizare; filtrare (în cazul anumitor sortimente); ambalare. Secţia Lacuri şi vopsele 1 În Secţia Lacuri şi vopsele 1 se obţin produse care fac parte din grupele: lacuri, vopsele, grunduri, chituri. Aceste produse se obţin prin amestecarea următoarelor categorii de materii prime: 9 lianţi: răşini (alchidice, acrilice, epoxidice, fenol, amino şi cetonfarmaldehidice, alchidice modificate cu apă); 9 solvenţi alifatici: alcooli (etanol, izopropanol, butanol, izobutanol), golicoli (etilglicol, butilglicol), metil-etil-cetonă, acetat de etilglicol şi aromatici (toluen, xilen); 9 pigmenţi anorganici (dioxid de titan, cromat de zinc, fosfat de zinc, oxid de zinc, oxizi de fier, litopon, carbonat de calciu, talc, negru de fum) şi organici; 9 adjuvanţi: sicativi (octuaţi de calciu, cobalt şi plumb), siliconi lecitină. Procesele tehnologice de obţinere a vopselelor, grundurilor şi emailurilor cuprind următoarele faze: dozare materii prime; amestecarea lianţilor cu pigmenţii (preparare paste) în tendere; frecare paste pe maşini cu trei valţuri, mori cu perle; finisare (amestecare cu restul liantului); filtrare; ambalare. Deoarece la prepararea lacurilor nu se folosesc materiale pulverulente (pigmenţi), procesele tehnologice de obţinere a acestora nu cuprind fazele de preparare paste şi frecare. Secţia Lacuri şi vopsele 2 Materiile prime utilizate, produsele finite obţinute şi procesele tehnologice de fabricaţie sunt similare celor prezentate la Secţia Lacuri şi vopsele 1. Atelier Lacuri şi vopsele metalizate În acest atelier se produc lacuri şi vopsele metalizate, utilizând următoarele materii prime: 9 lianţi: răşini (alchidice, acrilice, epoxidice, aminoformaldehidice eterificate, poliesterice nesaturate); 9 solvenţi: butanol, butildiglicol, acetat de butil, xilen; 9 pigmenţi: anorganici (sulfat de bariu, paste de aluminiu, dioxid de titan, negru de fum) şi organici; 9 aditivi: de predispersie, de îmbunătăţire a performanţelor peliculei şi de îmbunătăţire a procesului de aplicare. Procesul tehnologic de fabricare a vopselelor metalizate cuprinde următoarele faze: dozarea materiilor prime conform reţetei; ampastarea pigmentului în sistemul de lianţi; frecarea pastei; finisarea pastei; filtrare; ambalare. Deoarece la prepararea lacurilor nu se folosesc pigmenţi, procesul tehnologic de obţinere a acestora nu cuprinde fazele de ampastare şi frecare paste. Secţia Cerneluri În secţia cerneluri se obţin următoarele categorii de produse: cerneluri grase, cerneluri lichide, lacuri de conserve, emailuri alchidice, articole papetărie. Cernelurile grase sunt obţinute prin amestecarea şi omogenizarea răşinilor fenolformaldehidice eterificate cu uleiuri minerale şi vegetale (de in, soia şi ricin), pigmenţi anorganici (dioxid de titan, oxid de zinc, oxizi de fier, cromat de zinc, litopon, pulberi metalice de aluminiu şi bronz) şi organici (ftalocianina) şi materiale auxiliare (sicativi cu cobalt şi mangan, ceruri, stearat de aluminiu, agenţi de mătuire). Cernelurile lichide sunt obţinute din aceleaşi materii prime ca şi cernerurile grase, cu deosebirea că în loc de uleiuri vegetale şi minerale se folosesc solvenţi (alcool etilic, izopropanol,

glicoli, cetone, ciclohexanonă, acetat de etil şi butil, toluen, xilen) şi alte tipuri de răşini (alchidice modificate cu apă, poliamidice). Lacurile de conserve se obţin prin amestecarea şi omogenizarea răşinilor epoxidice, fenolformaldehidice şi aminoformaldehidice eterificate, cu solvenţi (glicoli, cetone, xilen), ceruri, pastă de aluminiu şi soluţie de acid fosforic. Emailurile alchidice se obţin prin amestecarea şi omogenizarea răşinilor alchidice, fenolformaldehidice şi aminoformaldehidice eterificate, cu solvenţi (xilen, toluen), pigmenţi anorganici (dioxid de titan) şi sicativi pe bază de cobalt. Pasta cu care se impregnează suportul articolelor de papetărie se obţine din ceruri, parafine, uleiuri minerale, acizi graşi, pigmenţi (dioxid de titan) şi coloranţi (metilviolet). Procesele tehnologice de obţinere a produselor menţionate cuprind următoarele faze: 9 cerneluri grase şi cerneluri lichide: obţinerea firnisurilor prin dizolvarea răşinilor în solvenţi specifici la temperatură ridicată (cerneluri grase) sau la temperatura mediului ambiant (cerneluri lichide); obţinerea pastelor concentrate prin malaxarea firnisurilor cu pigmenţi; frecarea pastelor concentrate pe mori de valţuri (cerneluri grase) sau mori cu perle (cerneluri lichide); obţinerea cernelurilor prin malaxarea pastelor concentrate cu firnusurile şi adjuvanţii; amabalare; 9 lacuri de conserve: dozarea materiilor prime conform reţetei; prepararea semifabricatelor: pastă bronz şi soluţie acid fosforic în solvent; omogenizarea pastelor cu ceilalţi componenţi; finisare (adaos de solvent, dacă este cazul); ambalare; 9 emailuri alchidice: dozarea materiilor prime conform reţetei; ampastare (amestecare); frecarea pastei pe mori cu perle; finisare (adaos de solvent, dacă este cazul); ambalare; 9 articole papetărie: prepararea semifabricatelor (dozarea materiilor prime conform reţetei, omogenizare, frecare paste la temperatură); impregnarea suporturilor de hârtie la temperatură; derulare, tăiere, împachetare şi ambalare hârtie. Atelierul de spălare a ambalajelor Atelierul asigură spălarea ambalajelor metalice (containere de 1000 l şi butoaie de 220 l, 100 l, 50 l) şi a dubelor din PVC de 60 l, în scopul refolosirii lor. Procesul tehnologic de spălare a ambalajelor cuprinde următoarele faze: spălare cu soluţie fierbinte de hidroxid de sodiu 10%; clătire cu apă industrială; uscare; vopsire ambalaje. Departamentul mecano-energetic şi automatizări (MEA) Departamentul MEA funcţionează în următoarea structură: secţia mecanică; secţia energetică; secţia electrică; secţia automatizare. Secţiile dispun de ateliere de întreţinere în care se execută piese schimb şi utilaje tehnologice, reparaţii motoare electrice şi ateliere locale ce efectuează reparaţii, întreţinerea şi exploatarea pentru utilaje, instalaţii, reţele. Aceste ateliere sunt dotate cu aparatură şi personal de specialitate care pot asigura continuitatea proceselor tehnologice şi intervenţii rapide în cazul unor avarii. Atelierul transporturi auto şi căi ferate (CF) Atelierul asigură transportul auto şi CF a materiilor prime, produselor finite, ambalajelor şi deşeurilor în/din SC Verde SA Bucureşti. În cadrul atelierului de transport auto funcţionează şi atelierul de format, încărcat şi întreţinut baterii ce folosesc ca electrolit amestec de apă distilată şi H2SO4 precum şi baterii alcaline care folosesc ca electrolit amestec de apă distilată şi NaOH şi în proporţie de 20 g/l hidroxid de litiu. Primul electrolit se utilizează la toate bateriile de 12 V din parcul auto şi transport intern, iar al doilea electrolit se utilizează la formarea şi încărcarea electrostivuitoarelor antiex (două bucăţi) din dotarea compartimentului de transport intern. Aceste baterii se încarcă pe cicluri de încărcaredescărcare, precum şi încărcări periodice la acele baterii care încep să piardă din capacitatea activă. În atelierul de format, încărcat şi întreţinut baterii se asigură ventilaţia, atât pentru introducerea aerului curat, cât şi pentru evacuarea acestuia după ce a absorbit vaporii de H2SO4 şi vaporii de NaOH. Nu există scurgerii de soluţii de electroliţi pe pardoselile atelierului. Personalul

respectă normele de protecţia muncii la manipularea soluţiilor corozive şi agresive de H2SO4 şi NaOH. Compartiment CTC Compartimentul CTC are în subordine laboratoare pentru controlul analitic al materiilor prime şi produselor finite. Există următoarele laboratoare: laborator CTC materii prime; laborator CTC răşini; laborator CTC cerneluri; laborator CTC lacuri şi vopsele. Laboratoarele sunt dotate cu aparatura necesară realizării analizelor şi determinărilor specifice. Sunt dotate cu instalaţii de ventilaţie. Apele reziduale rezultate sunt evacuate la staţia de epurare. Compartiment Cercetare Tehnologică Compartimentul asigură realizarea sortimentelor noi, fiind dotat cu instalaţii pilot pentru simularea proceselor tehnologice. În subordinea compartimentului sunt următoarele instalaţii pilot şi laboratoare: pilot răşini; pilot lacuri şi vopsele; tipografie; laborator cercetare răşini, vopsele; laborator cercetare cerneluri; vopsitorie. Gospodărirea substanţelor toxice şi periculoase O mare parte din materiile prime şi materialele utilizate în tehnologiile de fabricaţie ale SC Verde SA prezintă pericol de incendiu, explozie sau sunt toxice. Caracteristici asemănătoare prezintă şi produsele finite. Pentru prevenirea accidentelor – explozii, incendii – materiile prime şi materialele sunt transportate, manipulate şi depozitate corespunzător. Aprovizionarea materiilor prime lichide se face în cisterne feroviare sau cisterne auto şi sunt depozitate în cele două depozite special amenajate (A şi B). Din depozite, lichidele sunt transportate în secţiile de fabricaţie prin pompare, în cantităţi prescrise, conform reţetelor de fabricaţie. Când există comenzi, o parte din materiile prime lichide sunt transportate cu cisternele auto la Secţiile de răşini sau diluanţi Lupul13. Materiile prime solide, aprovizionate sau transportate cu autocamionul, sunt depozitate în depozite special amenajate şi supravegheate, din care se scot zilnic, cantităţile necesare secţiilor de fabricaţie. Semifabricatele (răşini de diferite tipuri) sunt depozitate în rezervoare (măturătoare) de unde sunt preluate prin pompare în secţiile de producţie, în cantităţile prescrise de reţetele de fabricaţie. După ambalare, produsele finite sunt transportate în depozitele de produse finite, înainte de comercializare. Depozitele de materii prime, materiale şi produse finite, secţiile de producţie, instalaţiile de pompare şi reţelele de transport, au fost construite în conformitate cu prevederile din normativele de protecţie împotriva exploziilor şi incendiilor. Transportul, manipularea, ambalarea şi depozitarea substanţelor toxice şi periculoase se face de către personalul specializat al SC Verde SA cu respectarea normelor specifice de protecţia muncii.

5.1. Activităţi specifice de protecţia mediului Delimitarea activităţilor de protecţia mediului pleacă de la dublul rol pe care îl joacă mediul în relaţia sa cu activitatea economică: oferă inputul activităţii economice şi recepţionează deşeurile nerecuperabile. Analiza statistică a activităţii de protecţie a mediului presupune, într-un prim pas, dezvoltarea unui sistem de clasificare, care să permită culegerea şi furnizarea informaţiilor necesare evaluării gestiunii şi protecţiei mediului. O astfel de clasificare se face în concordanţă cu elementele de mediu (apă, aer, sol, biodiversitate), tipul de impact şi tehnicile de protecţie a mediului utilizate. 13

Nume convenţional.

Conceptul dezvoltării durabile impune activităţi specifice de protecţia mediului integrate activităţilor economice. Aceste activităţi specifice antrenează cheltuieli legate, pe de o parte, de protecţia mediului iar pe de altă parte, de repararea pagubelor. Astfel, activităţile specifice de protecţie a mediului pot fi privite din două perspective: 9 activităţi specifice de protecţia mediului cu caracter preventiv; 9 activităţi specifice de protecţia mediului cu caracter corectiv. În mod ideal, activităţile de prevenire ar trebui să fie atât de eficiente încât efectuarea activităţilor corective să nu-şi mai aibă rostul. În realitate, acest lucru este destul de greu de realizat, astfel încât sunt impuse ambele tipuri de activităţi de protecţia mediului. O activitate de protecţie a mediului poate fi asociată, în general, la trei vectori (figura 5.1.) daţi de: 9 natura impactului asociat unui element de mediu; 9 tipul activităţii (operaţiile la care se referă); 9 instrumentele utilizate (filtre, cicloane14, staţii de epurare, paravane de zgomot etc.). Tipuri de activităţii: - prevenire a polu ării Natura impactului asupra: - reducere a poluării aerului, - măsurare şi control apei, - cercetare-dezvoltare solului, - instruire biodiversităţii Activităţi specifice - administrare de protecţia mediului generală a mediului

Instrumente: echipamente, utilaje, instalaţii, proceduri, tehnologii

Figura 5.1. Vectorii activităţilor specifice de protecţia mediului

Combinând grupările prezentate mai sus se poate obţine un cadru de clasificare: 9 activităţi de prevenire şi combatere a impacturilor sistemelor de producţie şi consum, care prin natura lor vizează limitarea efectelor nefaste ale activităţilor economice şi care, la rândul lor, pot fi divizate în: - prevenirea, eliminarea şi tratarea poluanţilor înainte de evacuarea lor în mediul natural (activităţi de apărare a mediului): gestiunea deşeurilor, reducerea emisiilor în aer, gestiunea apelor uzate; - tratarea sau reducerea emisiilor de poluanţi în elementele de mediu (activităţi de combatere a poluării care rezultă din activităţi anterioare): combaterea poluării mediului acvatic marin, combaterea poluării apelor de suprafaţă, combaterea poluării solului, reducerea zgomotului; 9 activităţi de protecţie a patrimoniului natural, detaliate în: - conservarea speciilor de faună şi floră; - prevenirea ecologică a accidentelor naturale (menţinerea factorilor naturali); - amenajarea zonelor naturale protejate; - acţiuni de restaurare a peisajelor, protecţia şi restaurarea zonelor naturale; 9 alte tipuri de activităţi: - cercetare - dezvoltare; 14

Aparate pentru separarea particulelor materiale dintr-un gaz cu ajutorul forţei centrifuge.

- administrare generală a mediului; - instruire. Activităţile de protecţie a mediului desfăşurate la nivelul agenţilor economici şi sociali corespund la trei tipuri diferite de activităţi de producţie: principale, secundare şi auxiliare (sau interne). Activităţile de protecţie a mediului pot constitui activităţi de producţie principale atunci când reprezintă obiectul principal de producţie al întreprinderii. Activităţile pot avea ca rezultat servicii de mediu care la rândul lor pot fi comercializate sau nu, către alte întreprinderi sau populaţie. O clasificare generală a activităţilor care au ca finalitate servicii de protecţia mediului figurează în CAEN15, fiind incluse în principal în diviziunea 90 intitulată “Asanarea şi îndepărtarea gunoaielor, salubritate şi activităţi similare”. Diviziunea poate fi la rândul ei subdivizată pe baza clasificării activităţilor specifice de protecţia mediului astfel: 90.1 protecţia aerului, 90.2 protecţia apei, 90.3 prevenirea, colectarea, transportul, tratarea şi eliminarea deşeurilor, 90.4 protecţia solului şi a apelor subterane, 90.5 reducerea zgomotului, 90.6 protecţia mediului natural. Activităţile care furnizează servicii de mediu constând în reciclarea deşeurilor fac obiectul unei categorii distincte din CAEN (diviziunea 37 “reciclarea şi recuperarea deşeurilor”). Alte activităţi de protecţia mediului figurează în diviziunile 73 “cercetare dezvoltare” şi 75 “administraţia publică”. Activităţile de protecţia mediului pot constitui activităţi secundare ale întreprinderilor. În acest caz, rezultatele acestor activităţi constau, în general, în servicii comerciale sau necomerciale realizate pe lângă produsele principale ale unităţilor. De exemplu o întreprindere industrială are o staţie de epurare a apelor uzate a cărei capacitate permite şi epurarea apelor reziduale ale unei alte întreprinderi învecinate. Activităţile de protecţia mediului în calitate de producţie secundară sunt asociate la ramura de activitate căreia îi aparţine întreprinderea respectivă în funcţie de obiectul ei principal de activitate. Activităţile de protecţia mediului pot, de asemenea, să fie activităţi auxiliare ale întreprinderilor. În acest caz ele nu servesc decât cerinţelor interne ale întreprinderilor şi, deci, nu fac obiectul pieţei, lucru pentru care se mai numesc activităţi interne de protecţia mediului. Activităţile de protecţia mediului sunt executate cu mijloace specifice domeniului, formate din: echipamente, utilaje, instalaţii, proceduri, tehnologii. Criteriile după care se clasifică mijloacele de protecţia mediului ţin cont de elementul de mediu asupra căruia acţionează preponderent, precum şi de modul în care este influenţat procesul de producţie. Primul criteriu de clasificare permite o grupare a mijloacelor în funcţie de elementele de mediu pentru care se urmăreşte reducerea sau eliminarea impacturilor negative. Astfel, există facilităţi cu ajutorul cărora se realizează controlul poluării aerului, administrarea apelor uzate, administrarea deşeurilor, remedierea şi curăţirea solului, combaterea zgomotului. Al doilea criteriu permite realizarea legăturii între mijloace şi procesul de producţie, determinând următoarele categorii de mijloace de protecţia mediului: 9 adăugate ("end of pipe"): aceste mijloace sunt situate la sfârşitul procesului de producţie (nu influenţează producţia) şi au ca scop reducerea evacuărilor de substanţe poluante rezultate din procesul de producţie şi nu sunt strict legate de un anumit proces de producţie (de exemplu filtre); 9 integrate în proces (în ciclul de producţie): aceste mijloace conduc la adaptarea sau schimbarea unui proces sau a unei instalaţii de producţie, astfel încât să genereze mai puţine emisii poluante sau deşeuri, fie prin modificarea echipamentelor de producţie existente cu scopul explicit de a reduce substanţele poluante produse, fie prin înlocuirea unui echipament de producţie cu unul nou cu efecte directe şi evidente în îmbunătăţirea performanţelor industriale ale procesului de producţie, care contribuie în acelaşi timp la reducerea poluării. Au fost analizate activităţile specifice de protecţia mediului desfăşurate în cadrul SC Verde SA. Acestea se referă, în principal, la aspectele tratate în continuare.

15

Clasificarea activităţilor economiei naţionale.

Prelevarea probelor de aer Sunt stabilite punctele de prelevare a probelor de aer în funcţie de cerinţele impuse de Legea Protecţiei Muncii - 90/1996 şi Legea Protecţiei Mediului - 137/1995. În vederea prelevării corecte a probelor de aer de la locurile de muncă se ţine cont de următoarele criterii: 9 volumul corect al unei probe de aer şi metoda de dozare; 9 alegerea locului şi momentului recoltării: - se prelevează probe de aer din zona respiratorie a muncitorului (20 cm de faţa acestuia), în timp ce acesta îşi îndeplineşte munca obişnuită astfel încât proba de aer prelevată să fie reprezentativă pentru aerul respirat de muncitor în timpul prelevărilor (probele de aer din zona respiratorie a muncitorului au semnificaţie reprezentativă şi recoltarea lor este obligatorie); - momentul prelevării probelor trebuie să fie cel în care operaţiile tehnice dau prilejul unor împrăştieri de noxe în atmosfera de lucru pentru a caracteriza îndeosebi vârfurile de concentraţie a substanţelor nocive în aerul zonei de lucru. Prelevarea probelor de aer pentru analizele de emisii şi imisii se face pe baza planificării anuale. Prelevarea probelor de aer se realizează cu ajutorul unei truse de prelevare compusă din: dispozitiv metalic cu aspirare cu apă - depresiunea necesară aspirării se face prin scurgerea unui volum de apă stabilit; vase pentru reţinerea contaminanţilor atmosferici – tuburi în formă de “U” sau microabsorbitoare; soluţie absorbantă; aparat pentru determinarea condiţiilor de mediu. Se determină condiţiile de mediu prin măsurarea temperaturii şi a umidităţii, se înregistrează în buletine de analiză şi apoi se prelevează probele de aer. La locul prelevării se instalează un dispozitiv metalic cu aspirare cu apă la care se ataşează dispozitivul de reţinere (microabsorbitorul) şi apoi se prelevează proba de aer. După prelevare, probele sunt înregistrate. Monitorizarea concentraţiilor noxelor la locurile de muncă Monitorizarea concentraţiilor noxelor de la locurile de muncă se realizează pe baza planificării anuale a analizelor efectuate de Laboratorul Monitorizare Aer. În urma prelevării probelor pentru analiză se completează o notă care cuprinde: locul prelevării (secţia, instalaţia, atelierul); felul probei; data şi ora prelevării; cine a solicitat determinarea; determinarea solicitată; metoda de analiză; codul probei; numele şi semnătura persoanei care a efectuat prelevarea. Analizele probelor prelevate se efectuează conform prevederilor procedurilor operaţionale ale Laboratorului Monitorizare Aer, care cuprind metode de lucru elaborate de Ministerul Sănătăţii. Prelevarea probelor se realizează în funcţie de tipul analizelor: fie analize de date culese pe bază de sondaj, fie analize în dinamică. Analizele datelor din sondaj au ca scop caracterizarea potenţialului nociv momentan dintr-un loc de muncă. Valorile concentraţiilor determinate se raportează la concentraţia admisibilă de vârf. Concentraţia admisibilă de vârf este concentraţia noxelor în zona de lucru care nu trebuie depăşită în nici un moment al zilei de muncă. Analizele în dinamică au ca scop caracterizarea potenţialului nociv dintr-un loc de muncă pe durata unei zile de lucru. Pentru situaţiile în care procesele tehnologice generatoare de noxe sunt discontinue, prelevarea probelor se face la intervale scurte de timp, din două în două ore sau în funcţie de durata procesului tehnologic. Valorile concentraţiilor determinate se raportează la concentraţia medie admisibilă a cărei valoare nu trebuie depăşită pe durata unui schimb de lucru. În urma analizelor Laboratorului Monitorizare Aer se completează buletinele de analiză, pe baza cărora se întocmeşte un plan de măsuri preventive. Situaţia concentraţiilor de noxe este parte integrantă din analiza de management pe baza căreia se stabilesc acţiunile corective şi preventive pentru îmbunătăţirea continuă, în scopul reducerii valorilor noxelor de la locurile de muncă. Monitorizarea noxelor şi a stării de sănătate a personalului Prelevarea probelor se efectuează de către laboranţii Laboratorului Monitorizare Aer. Laboranţii, în urma prelevării probelor pentru analiză, completează o notă care cuprinde: locul prelevării (secţia, instalaţia, atelierul); felul probei; data şi ora prelevării; cine a solicitat determinarea;

determinarea solicitată; metoda de analiză; codul probei; numele şi semnătura persoanei care a efectuat prelevarea. Probele prelevate se înregistrează. Analizele probelor prelevate se efectuează pe baza unor metode de lucru elaborate de Ministerul Sănătăţii. În urma analizelor se eliberează buletinele de analiză, iar rezultatele se înregistrează într-un registru. Analizele noxelor se efectuează trimestrial pe baza unui plan anual întocmit în funcţie de producţie. Trimestrial, şeful Laboratorului Monitorizare Aer prezintă şefului Compartimentului Siguranţă şi Sănătate situaţia concentraţiilor noxelor găsite la punctele de recoltare. Medicul responsabil de medicina muncii primeşte un buletin de analiză de la şeful Laboratorului Monitorizare Aer şi stabileşte natura investigaţilor medicale care trebuie efectuate personalului expus la noxe. Personalul Laboratorului Dispensarului Medical efectuează analize medicale pentru verificarea stării generale de sănătate a personalului societăţii. Rezultatele sunt interpretate, iar în momentul în care se constată diferite afecţiuni se indică tratamentul corespunzător sau se eliberează trimiteri către medicii specialişti. Dacă medicul constată o corelaţie între rezultatul analizelor medicale şi noxa respectivă, iar salariatul prezintă o afecţiune datorată acesteia, medicul eliberează trimiteri către Clinica de Boli Profesionale. Medicul responsabil cu medicina muncii şi şeful Laboratorului Monitorizare Aer prezintă un raport care cuprinde corelarea dintre concentraţia noxelor la locurile de muncă şi starea de sănătate a personalului şi care este parte integrantă din analiza de management prezentată top managementului de Directorul Calitate-Mediu. Pe baza acesteia se stabilesc acţiuni corective şi preventive pentru îmbunătăţirea continuă a stării de sănătate. Epurarea apelor uzate În Staţia de epurare se colectează apele uzate de la Spălare ambalaje, Răşini 2, Centrala termică, CUT 2, LV 1 (prin vidanjare16), Casa de pompe. Toate apele uzate sunt captate în bazinul de colectare B1 în flux continuu. Aici se realizează omogenizarea parţială a apelor uzate şi decantarea primară a şlamului17. Şlamul se evacuează şi se colectează anual de către personalul Secţiei Mecanică la remontul staţiei de epurare. Cantităţile de şlam sunt înregistrate de către personalul Staţiei de epurare într-un registru. Apele se evacuează discontinuu în bazinul B2, în funcţie de debitul de intrare în bazinul B1. În Omogenizator (B2) se acumulează apa din una sau mai multe alimentări, după fiecare efectuându-se o recirculare, cu ajutorul pompelor de aproximativ 30 minute. Urmează decantarea gravitaţională a şlamului care se evacuează anual de pe fundul bazinului (în timpul remontului). Bazinul este prevăzut cu pod raclor18 care colectează spuma formată deasupra apei când este cazul. Personalul Laboratorului Ape prelevează şi analizează probe de apă din Omogenizator o dată pe schimb (la 12 ore), înregistrând rezultatele într-un registru. Şeful Compartimentului Managementul Mediului verifică încadrarea indicatorilor apei uzate în limitele impuse de legislaţia în vigoare (NTPA 002/200219). În cazul în care indicatorii nu se încadrează în limite se recurge la tratarea apei (neutralizare cu H2SO420, recirculare). Dacă limitele impuse nu sunt depăşite, apa este transvazată în bazinele de aerare tip Lübeck L1 şi L2. În bazinele Lübeck se realizează o aerare şi o decantare primară, după care are loc o decantare finală în bazinele centrale ale Lübeck-urilor (D1, D2) unde apa pătrunde prin procedeul descris de principiul vaselor comunicante. De la preaplinul bazinului D1 apa ajunge prin cădere liberă în sistemul de bazine L2/D2 sau prin circuit separat. În bazinele L1/D1 respectiv L2/D2 aerul necesar barbotării este furnizat de două ventilatoare V1 şi V2 legate în serie. Operaţia de barbotare este discontinuă (circa 10 minute/oră) şi se efectuează pentru degazarea şi oxidarea unor compuşi organici volatili din apă (vapori de solvenţi organici).

16

Acţiune de golire, curăţare a cazanelor, gurilor de scurgere etc. Amestec de apă cu particule fine de substanţe minerale în suspensie. 18 Dispozitiv mobil folosit pentru curăţirea nămolului depus pe fundul decantoarelor, fără scoaterea din funcţiune a instalaţiilor. 19 Normativul privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare. 20 Acid sulfuric. 17

Se prelevează şi analizează probe de apă din bazinele L1 şi L2 o dată pe zi şi ori de câte ori este necesar până la încadrarea indicatorilor în limitele impuse de legislaţia în vigoare (NTPA 002/2002). Se verifică conformitatea indicatorilor apei uzate cu valorile specificate de NTPA 002/2002 şi în cazul depăşirilor se indică modul de tratare suplimentară a apei uzate (tratare cu H2SO4). După încadrarea parametrilor în limite, apa epurată este evacuată la canalizarea orăşenească prin racordurile R1, R3, R4. În mod excepţional, pe perioada remontului, conform Legii Protecţiei Mediului 137/1995, apele uzate se evacuează direct la canalizare fără a trece prin staţia de epurare. Şlamul colectat în urma decantării în bazinele L1, L2 şi a decantării finale din bazinele D1, D2 este stocat de către personalul de operare al staţiei în butoaie cu capac amovibil21, pe o platformă betonată. Monitorizarea calităţii apelor uzate Monitorizarea calităţii apelor uzate se face de către Laboratorul Ape al societăţii şi de un laborator neutru. Monitorizarea calităţii apelor de către Laboratorul Ape al societăţii. Punctele de prelevare a probelor de apă de cazan, condens, apă uzată şi industrială sunt stabilite de către şeful Centralei Termice, reprezentanţii ISCIR22 pentru condens şi apa de cazan şi de către şeful Compartimentului Managementul Mediului. Personalul Laboratorului Ape prelevează probe de ape uzate, de cazan, condens şi apă industrială din următoarele puncte: intrare staţie epurare, ieşire staţie de epurare, racorduri de evacuare (R1, R3, R4), centrala termică (apă brută-coloană, condens-vas central, degazor, cazane), CUT (vas condens). Probele sunt recoltate o dată la 12 ore la Staţia de epurare, o dată la 24 ore sau de căte ori este nevoie la CUT iar la Centrala Termică de 3 ori la 12 ore, conform Normativ C18-1985 (ISCIR); laboranţii etichetează şi analizează probele prelevate conform documentaţiei specifice. Monitorizarea calităţii apelor uzate de către un laborator neutru. Lunar, un laborator neutru specializat prelevează şi analizează probe de apă uzată de la racordurile de evacuare la canalizarea orăşenească (R1, R3, R4), conform cerinţelor legale (NTPA 002/2002). Laboratorul neutru specializat transmite buletinele de analiză emise după analizarea probelor, Compartimentului Managementul Mediului. Trimestrial, pe baza rezultatelor analizelor efectuate de către laboratorul neutru specializat, Compartimentul Managementul Mediului întocmeşte Situaţia calităţii apelor uzate şi o transmite Inspectoratului de Protecţia Mediului. Compartimentul Managementul Mediului întocmeşte lunar, trimestrial şi anual un raport privind situaţia calităţii apei uzate în SC Verde SA şi îl prezintă Directorului Calitate – Mediu care, la rândul său, prezintă concluziile monitorizării calităţii apelor uzate în şedinţa de analiză a conducerii privind Sistemul de Management al Calităţii şi Mediului. În urma analizei, Managementul SC Verde SA stabileşte măsuri corective şi preventive. Monitorizarea separatoarelor golite prin vidanjare Apele uzate, din procesele tehnologice, spălări şi alte activităţi se decantează primar în separatoarele locale de preepurare. Şeful locului de muncă desemnează o persoană din subordine care urmăreşte deversarea apelor uzate numai în separatoare şi-l anunţă în cazul umplerii lor. Curăţarea separatoarelor se face bianual sau ori de câte ori este nevoie în funcţie de volumul producţie. Şeful locului de muncă solicită Compartimentului Transporturi vidanjarea apei uzate din bazinul de preepurare (în cazul secţiei Răşini, apa uzată se transportă la Staţia de epurare printr-o conductă de canalizare; vidanjarea realizându-se numai pentru curăţarea şlamului din bazine). Compoziţia apei uzate vidanjate este analizată de către Laboratorul Ape care înregistrează rezultatele analizelor. În funcţie de rezultatele analizelor, Compartimentul Managementul Mediului stabileşte dacă vidanja se descarcă în staţia de epurare sau apa uzată se preepurează într-un bazin auxiliar. Indicatorii urmăriţi sunt prevăzuţi de NTPA 002/2002: pH, cloruri, Cl223, CCO-Mn24, CCO-Cr25, CBO526, suspensii, 21

Capac care poate fi separat de restul ansamblului fără ca acesta să se defecteze. Inspecţia de Stat pentru controlul cazanelor, recipientelor sub presiune şi instalaţiilor de ridicat. 23 Clor. 24 Consum chimic de oxigen-mangan. 25 Consum chimic de oxigen-dicromat. 26 Consum biochimic de oxigen. 22

substanţe extractibile cu eteri din petrol, aspect. Apa uzată preepurată în bazinul auxiliar este transportată la staţia de epurare prin vidanjare. Monitorizarea şlamurior Apele uzate, din procesele tehnologice, spălări şi alte activităţi se decantează primar în separatoarele locale de preepurare. Şlamurile decantate în această etapă sunt colectate în vederea prelucrării ulterioare. Din separatoarele locale, apele uzate sunt tratate în Staţia de epurare unde, prin decantare secundară, se îndepărtează gravimetric noi cantităţi de şlam. Separatoarele locale şi bazinele Staţiei de epurare se curăţă de şlam bianual sau ori de câte ori este nevoie în funcţie de volumul producţiei, astfel: bazinele de preepurare se curăţă mecanic şi manual după vidanjarea fazei apoase; canalele şi ventilele obturate sunt curăţate astfel încât să asigure funcţionarea la întreaga capacitate; bazinele Staţiei de epurare se curăţă după oprirea alimentarii cu apa uzată şi deversarea apei uzate direct la canalizarea orăşenească (conform Legii 107/199627). Şlamul este depozitat, de către Compartimentul Administrativ, în spaţii special amenajate, platforme betonate şi acoperite, în butoaie etanşe astfel încât să se elimine posibilitatea poluării mediului. Monitorizarea deşeurilor Se realizează separat pentru deşeurile tehnologice şi celelalte tipuri de deşeuri. Monitorizarea deşeurilor tehnologice, rezultate ca urmare a derulării proceselor de producţie, activităţilor de control interfazic şi final, în activităţile de cercetare-dezvoltare şi activităţile Laboratorului Ape şi Monitorizare Aer, sunt colectate de către secţiile/compartimentele care le-au generat. Deşeurile tehnologice rezultate din activitatea laboratoarelor Inspecţia Calităţii, Ape, Monitorizare Aer şi Departamentului Dezvoltare şi care nu mai pot fi prelucrate sunt colectate în butoaie inscripţionate şi închise etanş. Acestea sunt predate pentru deversare în Staţia de epurare a SC Verde SA. Deşeurile rămase pe sol (distrugerea şi răsturnarea ambalajelor, neetanşeitatea ambalajelor) rezultate din activităţile de manipulare, transport, depozitare materii prime şi produse finite sunt recuperate în cel mai scurt timp de către cel care a generat incidentul şi predate Secţiei Răşini pentru reprelucrare. Secţia Răşini prelucrează deşeurile tehnologice conform documentaţiei tehnice elaborată de către Compartimentul Dezvoltare. Laboratorul Inspecţia Calităţii al Secţiei Răşini analizează deşeurile tehnologice după omogenizarea acestora. După prelucrarea deşeurilor tehnologice, rezultă Ecosolv şi Pastcom care sunt utilizate de către secţiile Răşini, Lacuri şi Vopsele la fabricarea produselor: Avantsolv, Ecogrund, Izopastcon şi Ecoalchid. Produsul Ecosolv se utilizează şi la spălarea ambalajelor. Secţia Răşini centralizează deşeurile prelucrate lunar, pe baza notelor de transfer completate de către secţiile producătoare care au generat deşeuri tehnologice. Situaţia deşeurilor tehnologice prelucrate şi predate ca produse finite este transmisă prin poştă electronică Compartimentului Managementul Mediului. Monitorizarea altor categorii de deşeuri. Ca urmare a activităţii SC Verde SA rezultă deşeuri reciclabile (metal, sticlă, hârtie, lemn, uleiuri uzate, anvelope, acumulatori) şi nereciclabile (menajere, şlamuri, lavete murdare, material filtrant). Deşeurile sunt colectate şi sortate la sursă de către secţiile/compartimentele care le-au generat. Deşeurile generate de către Compartimentul Transporturi (uleiuri uzate, anvelope, acumulatori) sunt colectate în cadrul acestuia. Compartimentul Transporturi completează formularul "Declaraţie pentru livrarea uleiurilor uzate", pe care îl trimite Compartimentului Aprovizionare. Compartimentul Aprovizionare asigură predarea uleiului uzat firmelor autorizate pentru valorificarea şi eliminarea acestuia, conform legislaţiei în vigoare (Hotărârea 662/200128). Deşeurile reciclabile (metal, sticlă, hârtie, lemn, plastic) sunt colectate în containere diferite, inscripţionate, care se găsesc la fiecare secţie/compartiment. Compartimentul Administrativ depozitează deşeurile colectate în ţarcul special amenajat şi răspunde de predarea şi valorificarea deşeurilor reciclabile colectate, la firmele specializate. 27 28

Legea Apelor. Hotărârea Guvernului 662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate.

Deşeurile menajere colectate în containere separate sunt ridicate de către Compartimentul Administrativ şi transportate la groapa de gunoi orăşenească. Lavetele murdare şi materialul filtrant sunt colectate de către secţiile de producţie/compartimente şi predate Compartimentului Administrativ, care le depozitează într-un loc special amenajat (închis) până la stabilirea modalităţii de eliminare a lor. Compartimentul Administrativ transmite lunar Compartimentului Managementul Mediului, situaţia deşeurilor predate din punct de vedere cantitativ şi valoric. Compartimentul Managementul Mediului monitorizează lunar, cantitativ şi valoric, deşeurile colectate, predate şi valorificate. Compartimentul Managementul Mediului raportează anual Inspectoratului de Protecţie a Mediului şi Ministerului Economiei şi Comerţului - Direcţia de Gestionare a Deşeurilor, situaţia deşeurilor din SC Verde SA. Şeful Compartimentului Managementul Mediului informează trimestrial Directorul Calitate - Mediu cu privire la situaţia deşeurilor din SC Verde SA. Directorul Calitate - Mediu prezintă anual situaţia deşeurilor în cadrul şedinţei de analiză a managementului care propune acţiuni corective şi preventive în scopul îmbunătăţirii continue a gestionării deşeurilor. Monitorizarea materialelor periculoase Aprovizionarea materialelor periculoase se face de către Compartimentul Aprovizionare conform necesarului de materii prime. Gestionarii asigură depozitarea şi manipularea materialelor periculoase în spaţii delimitate în funcţie de compatibilităţile lor chimice, marcate cu semne avertizoare. Compartimentul Transporturi asigură transportul intern al materialelor periculoase cu mijloace de transport adecvate, respectând legislaţia în vigoare. Şefii locurilor de muncă unde sunt utilizate materialele periculoase instruiesc personalul din subordine cu privire la transportul, manipularea şi dozarea acestora. Compartimentul Managementul Mediului întocmeşte şi actualizează, în concordanţă cu intrarea în vigoare a unor noi prevederi legale, lista materialelor periculoase utilizate în SC Verde SA. Anual, şeful Compartimentului Managementul Mediului întocmeşte bilanţul materialelor periculoase rulate în SC Verde SA, îl prezintă Directorului Calitate - Mediu şi reprezentanţilor organelor de control abilitate.

5.2. Identificarea aspectelor de mediu semnificative Procedura de identificare a aspectelor semnificative de mediu la SC Verde SA este descrisă în continuare. Aspectele de mediu pot fi identificate de orice angajat al societăţii, acesta fiind obligat să anunţe şeful locului de muncă unde s-a identificat aspectul de mediu. Acesta completează o notă de identificare a aspectelor de mediu şi o difuzează Compartimentului Managementul Mediului. Şeful acestui compartiment face o analiză asupra aspectelor de mediu pentru a le determina pe cele semnificative cu ajutorul unei grilei de cuantificare a aspectelor de mediu semnificative şi identifică aspectele semnificative de mediu care întrunesc un anumit număr de puncte29. Cu ajutorul grilei se cuantifică fiecare aspect de mediu identificat în funcţie de frecvenţă, gravitate, cantitate, reglementări, investiţii necesare. Dacă aspectul de mediu semnalat nu este semnificativ, nota de identificare a aspectelor de mediu se înregistrează într-un registru, iar responsabilul de problema de mediu informează şeful locului de muncă implicat. Dacă aspectul de mediu se constituie ca fiind semnificativ, Compartimentul Managementul Mediului deschide un raport privind aspectul semnificativ de mediu, îl înregistrează în registrul aspectelor semnificative de mediu şi îl transmite şefului locului de muncă pentru completarea, de către acesta, a cauzelor aspectului de mediu şi modului de tratare a neconformităţii: acţiuni corective, acţiuni preventive, termene. Şeful locului de muncă unde a fost identificat aspectul semnificativ de mediu stabileşte cauza aspectului de mediu, indicând modul de tratare a neconformităţii, precum şi acţiunile corective şi preventive care se impun şi termenul de realizare a acestor măsuri. Directorul Departamentului 29

Conform “Grilei de cuantificare a aspectelor de mediu semnificative” elaborată de SC Verde SA acest punctaj este 37.

implicat vizează raportul privind aspectul semnificativ de mediu, iar şeful locului de muncă respectiv îl trimite Compartimentului Managementul Mediului. Compartimentul Managementul Mediului urmăreşte îndeplinirea la termenele stabilite a tratării neconformităţii, a acţiunilor corective şi preventive. În cazul în care termenele stabilite nu sunt îndeplinite se vor stabili încă unul sau două termene noi, iar dacă nici după cel de-al treilea termen nu sunt rezolvate problemele semnalate, atunci se propune sancţionarea conform ROI30 şi a legislaţiei în vigoare, a persoanelor responsabile de neîndeplinirea măsurilor preconizate. După realizarea măsurilor stabilite, Compartimentul Managementul Mediului închide raportul privind aspectul semnificativ de mediu. Compartimentul Managementul Mediului elaborează lista aspectelor semnificative de mediu ori de câte ori este identificat un nou aspect semnificativ de mediu sau este eliminată cauza care l-a generat. După fiecare revizie această listă este difuzată tuturor şefilor de compartimente care desfăşoară activităţi care au (sau pot avea) impact semnificativ asupra mediului şi arhivată în microarhivele compartimentelor respective. Compartimentul Managementul Mediului, respectând Legile naţionale şi Reglementările interne, Politica de protecţie a mediului, sănătate şi siguranţă a SC Verde SA, stabileşte obiectivele generale şi specifice de mediu. Acestea sunt actualizate de Compartimentul Managementul Mediului ori de căte ori este nevoie.

5.3. Ecobalanţa În tabelul 5.1 este prezentată ecobalanţa construită pe baza datelor culese la SC Verde SA, la nivelul anului 2002. Post balanţier

1. TERENURI (m2) 1.1. suprafeţe de terenuri ocupate cu 9 drumuri şi căi de acces 9 parcări 9 construcţii (clădiri) pentru - producţie - distribuţie şi depozitare - administraţie - altele 1.2. suprafeţe libere 2. UTILAJE ŞI ECHIPAMENTE (bucăţi) 2.1. utilaje de producţie 9 mori cu bile 9 maşini de frecat cu trei valţuri 9 tendere 9 containere 9 reactoare 9 maşini de ambalat 9 maşini de dozat 2.2. aparatură de birou şi comunicaţii 9 calculatoare 9 imprimante 30

Regulamentul de Ordine Interioară.

Tabelul 5.1. Ecobalanţa SC Verde SA, 2002 Existent Intrări Ieşiri Existent la 1.01. la 31.12 285272 285272 224327 224327 98479 98479 11260 11260 114588 114588 17606 17606 15454 15454 2302 2302 79226 79226 60945 60945 526 34 560 210 4 214 14 14 9 1 10 43 43 95 95 23 23 12 3 15 14 14 230 25 255 130 20 150 100 5 105

Post balanţier

Existent Intrări Ieşiri la 1.01. 2.3. vehicule proprii ale întreprinderii 80 5 9 lifturi 8 9 autoturisme 46 4 9 minibuse 1 9 vehicule de mare tonaj 10 1 9 altele 15 2.4. vehicule proprii utilizate în activitatea 80 5 întreprinderii 9 lifturi 8 9 autoturisme 46 4 9 minibuse 1 9 vehicule de mare tonaj 10 1 9 altele 15 2.5. echipamente specializate 6 9 autovidanje 1 9 autofurgonete 1 9 tractoare 1 9 semiremorci 3 3. MATERII PRIME 9 solvenţi (tone) 4000 9 materii prime solide (tone) 8500 9 pigmenţi (tone) 0,5 3 9 apă (m ) 3750 4. SEMIFABRICATE (TONE) 9 lacuri şi vopsele 73,14 9 auxiliare 451,62 9 răşini 2582,19 9 mase plastice 36,07 5. PRODUSE OBŢINUTE (tone) 9 lacuri şi vopsele 6887,08 9 auxiliari 760,44 9 diluanţi 1142,3 9 chituri şi masticuri 266,6 9 cerneluri 119,59 9 răşini 3826,26 9 mase plastice 36,07 6. DEŞEURI (tone) 9 baterii 0,5 9 fier vechi 268,56 9 plastic 10 9 hârtie 37 9 altele 316,5 7. ENERGIE CONSUMATĂ 9 gaz (m3) 2844013 9 electricitate (KWh) 4531667 9 combustibil (tone) 16,5 8. NIVELUL ZGOMOTULUI (decibeli) 65 3 9. APĂ CONSUMATĂ (m ) 9 potabilă 629655 9 materie primă (din râuri, lacuri) 3750

Existent la 31.12 85 8 50 1 11 15 85

8 50 1 11 15 6 1 1 1 3

Post balanţier 9 apă reziduală 9 suspensii solide în apă (tone) 9 nivelul pH-ului 9 nivelul temperaturii 10. EMISII ÎN AER (tone) CO2 9 9 NO2 9 praf (pulbere fină) 9 COV

Existent Intrări Ieşiri la 1.01. 624474 40 7,5-8,5 5-30oC

Existent la 31.12

18418 13,02 1,23 12,5

Coeficienţii mişcării calculaţi pe baza ecobalanţei sunt prezentaţi în tabelul 5.2. Tabelul 5.2. Coeficienţii mişcării calculaţi pe baza ecobalanţei SC Verde SA, 2002 Post balanţier Coeficientul intrărilor (%) Maşini de frecat cu trei valţuri 10,00 Maşini de ambalat 20,00 Calculatoare 13,33 Imprimante 4,76 Autoturisme 8,00 Vehicule de mare tonaj 9,09 În anul 2002, la nivelul SC Verde SA se observă o reînnoire a existentului de utilaje de producţie, de aparatură de birou şi comunicaţii şi a parcului de vehicule proprii ale întreprinderii. La sfârşitul anului, 10% din numărul maşinilor de frecat cu trei valţuri fuseseră achiziţionate pe parcursul anului 2002 şi 20% din numărul maşinilor de ambalat erau noi. De asemenea, a fost reînnoit aproape o zecime din parcul de vehicule de mare tonaj. Ca urmare a dezvoltării tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC), în cadrul SC Verde SA a crescut nevoia de tehnică de calcul performantă. Astfel, managementul întreprinderii a hotărât achiziţionarea unui număr însemnat de calculatoare şi imprimante performante, ponderea acestora fiind de 13,13% în cazul calculatoarelor şi 4,76% în cazul imprimantelor, în totalul celor existente la sfârşitul anului 2002. Utilizarea TIC elimină un număr mare de fluxuri fizice, ducând astfel la diminuarea impactului negativ asupra mediului. Pentru a analiza riscul de mediu din perspectiva modului de utilizare a terenurilor sau pentru a determina necesarul de resurse şi tipul acestora se determină mărimile relative de structură, prezentate în tabelul 5.3. Tabelul 5.3. Mărimi relative de structură calculate pe baza ecobalanţei SC Verde SA, 2002 (%) Post balanţier 1.01.2002 31.12.2002 Terenuri ocupate în total terenuri, din care: 78,63 78,63 9 cu drumuri şi căi de acces 34,52 34,52 9 cu parcări 3,95 3,95 9 cu construcţii, din care pentru: 40,16 40,16 - producţie 6,17 6,17 - distribuţie şi depozitare 5,41 5,41 - administraţie 0,80 0,80 - altele 27,78 27,78 Suprafeţe libere în total terenuri 21,37 21,37 Utilaje de producţie în totalul utilajelor şi echipamentelor, din 39,92 38,21 care: 9 mori cu bile 2,66 2,50

Post balanţier 1.01.2002 31.12.2002 9 maşini de frecat cu trei valţuri 1,71 1,79 9 tendere 8,17 7,67 9 containere 18,07 16,96 9 reactoare 4,37 4,11 9 maşini de ambalat 2,28 2,68 9 maşini de dozat 2,66 2,50 Aparatură de birou şi comunicaţii în totalul utilajelor şi 43,73 45,53 echipamentelor, din care: 9 calculatoare 24,71 26,78 9 imprimante 19,02 18,75 Vehicule proprii ale întreprinderii în totalul utilajelor şi 15,21 15,18 echipamentelor, din care: 9 lifturi 1,52 1,43 9 autoturisme 8,75 8,93 9 minibuse 0,19 0,18 9 vehicule de mare tonaj 1,90 1,96 9 altele 2,85 2,68 Vehicule proprii utilizate în activitatea întreprinderii în totalul 15,21 15,18 utilajelor şi echipamentelor, din care: 9 lifturi 1,52 1,43 9 autoturisme 8,75 8,93 9 minibuse 0,19 0,18 9 vehicule de mare tonaj 1,90 1,96 9 altele 2,85 2,68 Echipamente specializate în totalul utilajelor şi echipamentelor, 1,14 1,07 din care: 9 autovidanje 0,19 0,18 9 autofurgonete 0,19 0,18 9 tractoare 0,19 0,18 9 semiremorci 0,57 0,53

Terenurile aflate în proprietatea SC Verde SA sunt neocupate într-o proporţie de 21,37%, restul fiind ocupate cu căi de acces, drumuri, parcări şi construcţii. Peste o treime din totalul terenurilor este ocupată cu drumuri şi căi de acces la spaţiile productive, centrale termice, spaţii pentru depozitare şi spaţii pentru administraţie. Ţinând cont de specificul activităţii întreprinse există pericolul unor scurgeri accidentale de substanţe poluante (solvenţi şi soluţii chimice) în timpul transportului. Transportul păcurii spre centralele termice poate fi o altă sursă de poluare a solului. Depozitarea necorespunzătoare a unor materii prime, materiale şi deşeuri poate genera pătrunderea în sol a diverselor substanţe poluante (pulberi, solvenţi chimici, produse petroliere) prin antrenarea lor de către precipitaţii şi infiltraţii. 5,41% din terenurile întreprinderii sunt întrebuinţate în acest sens. În ceea ce priveşte modul de utilizare a terenurilor există un risc crescut de poluare a mediului. Aproape 40% din numărul de utilaje şi echipamente deţinute de SC Verde SA sunt reprezentate de utilajele de producţie. Aceasta determină o pondere însemnată a necesarului de resurse specifice procesului de fabricaţie în totalul necesarului de resurse al întreprinderii. Cantităţile de materii prime, energie şi apă (materie primă) consumate în anul 2002 în procesul de fabricaţie sunt prezentate în Tabelul 5.1. În ceea ce priveşte modul de utilizare a vehiculelor proprii ale întreprinderii se observă faptul că întregul parc a fost utilizat pentru activitatea proprie a întreprinderii, iar aceasta nu a necesitat folosirea unor vehicule închiriate. Dimensionarea parcului de autovehicule este optimă. Cantităţile de deşeuri rezultate din activitatea SC Verde SA la nivelul anului 2002 sunt prezentate în Tabelul 5.1. Cu excepţia deşeurilor de lemn care au fost depozitate (temporar vrac) şi a

nămolurilor (care au fost stocate într-un bazin decantor), celelalte deşeuri au fost depozitate până la evacuare sau valorificare în containere metalice. Evacuare şi predarea pentru prelucrare a deşeurilor sa făcut pe bază de contract de reciclare-reutilizare cu diverşi colaboratori externi. Nivelurile emisiilor în aer înregistrate în ecobalanţă au fost determinate de următoarele surse de poluare: instalaţiile tehnologice (secţiile de răşini, nitrocloruri, lacuri şi vopsele, cerneluri) şi instalaţiile termice. În ceea ce priveşte nivelul zgomotului înregistrat în ecobalanţă (65dB), acesta se situează la limita maximă admisă conform STAS 10.009-88. Pentru atenuarea zgomotelor produse se impun măsuri de amplasare a principalelor surse de poluare fonică (compresoare, ventilatoare) în încăperi sau construcţii închise, proiectate special pentru acest scop.

5.4. Indicatori statistici de mediu Identificarea şi construirea indicatorilor statistici de mediu s-au realizat în următoarele etape: 9 stabilirea subiectelor statistice compatibile cu activitatea economică a SC Verde SA; 9 alegerea variabilelor statistice corespunzătoare subiectelor statistice selectate; 9 construirea indicatorilor statistici de mediu. Stabilirea subiectelor statistice compatibile cu activitatea economică a SC Verde SA În urma analizării detaliate a activităţii SC Verde SA şi în concordanţă cu concepţia dezvoltată în această lucrare la paragraful 2.2. Subiecte statistice pentru evidenţierea relaţiei economie – mediu au fost selectate următoarele subiecte statistice ca fiind compatibile cu activitatea economică a întreprinderii în cauză: 9 prelevări de apă; 9 utilizarea apei; 9 utilizarea solului; 9 emisii de substanţe poluante în aer; 9 evacuări de substanţe poluante în apă; 9 activităţi de utilizare finală a energiei; 9 cantitatea de deşeuri; 9 riscuri meteorologice; 9 riscuri geologice; 9 resurse naturale; 9 calitatea elementelor de mediu; 9 protecţia şi conservarea naturii; 9 restaurarea mediului degradat; 9 cercetarea asupra poluării şi supravegherii mediului; 9 depoluarea şi restaurarea mediului; 9 mijloace de combatere a poluării. Alegerea variabilelor statistice corespunzătoare subiectelor statistice selectate În concordanţă cu specificul fiecărui subiect statistic selectat, în această etapă au fost alese variabilele statistice corespunzătoare (tabelul 5.4.).

Tabelul 5.4. Subiecte şi variabile statistice de mediu pentru SC Verde SA Subiecte statistice de mediu Variabile statistice de mediu Apă prelevată din surse subterane Prelevări de apă Apă prelevată din surse de suprafaţă Necesarul de apă Utilizarea apei Cerinţa de apă Recircularea internă a apei Suprafaţa totală a incintei Suprafaţa reţelelor Utilizarea solului Suprafaţa cu căi de transport Suprafaţa liberă

Surse de poluare a atmosferei Emisii de substanţe poluante în aer

Materii prime care se pot găsi în atmosferă sub formă de pulberi, vapori, aerosoli Conţinutul gazelor rezultate din ardere Categorii de apă uzată

Evacuări de substanţe poluante în ape Volumul de apă uzată evacuată pe categorii şi pe receptori Volumul de substanţe poluante din apă Activităţi de utilizare finală a Consum de energie energiei Tipuri de deşeuri Cantităţi de deşeuri generate Cantitatea de deşeuri Cantităţi de deşeuri valorificate Provenienţa ambalajelor Tipul de climă Riscuri meteorologice Regimul termic Riscuri geologice Potenţialul seismic Suprafaţa totală Resurse naturale Total personal Resurse de apă Aer Calitatea elementelor de mediu Apă Sol Protecţia şi conservarea naturii Activităţi de monitorizare şi de prevenire a poluării Epurarea apelor Restaurarea mediului degradat Refacerea solului Cercetarea asupra poluării şi Număr de cercetări privind poluarea supravegherii mediului Staţii de supraveghere a calităţii apei şi aerului Depoluarea şi reconstituirea Operaţii de depoluare pe tipuri de poluanţi capitalului natural Operaţii de reconstituire, pe tipuri de poluanţi Numărul staţiilor de tratare a apei Mijloace de combatere a poluării Gestionarea deşeurilor

Construirea indicatorilor statistici de mediu În această etapă se prezintă setul de indicatori dezvoltaţi în concordanţă cu subiectele şi variabilele statistice selectate în primele două etape. Dezvoltarea setului de indicatori a pornit de la premisa grupării în cele trei clase de indicatori: 9 indicatori de presiune; 9 indicatori de stare; 9 indicatori de răspuns. Apă prelevată din surse subterane. În zona municipiului Bucuros31, apele subterane sunt cantonate la diferite adâncimi, de la 2-3 metri la sute de metri. În partea de est, apele subterane sunt cantonate în depozite granito-aluvitice. Nivelul hidrostatic este la adâncimi mai mici de cinci metri în luncile râurilor, iar pe interfluvii adâncimile obişnuite ale acestuia sunt de 5-15 metri. Apele freatice au, în general, nivelul liber, dar local pot fi şi sub presiune, datorită unui acoperiş cu permeabilitate scăzută. Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici: 9 numărul de forje: 8; 9 adâncimea la care se realizează forajul: 135 m; 9 durata zilnică de forare: 24 h; 9 durata anuală de forare: 250 zile. Apă prelevată din surse de suprafaţă. Reţeaua hidrografică naturală aparţinând bazinului hidrografic Artist32 este alcătuită din câmpul interfluvial Drag - Ceresc33 care este drenat la nord de râul Ceresc şi la sud de Drag şi care curg de la NV la SE. Pe lângă reţeaua hidrografică naturală există şi o reţea hidrografică artificială, realizată pentru asigurarea municipiului împotriva inundaţiilor, asigurarea alimentării cu apă, salubrizarea râurilor Ceresc şi Drag, agrement. Alimentarea cu apă potabilă se face din reţeaua RGAB34 şi din foraje proprii. Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici: 9 diametrul branşamentului: Dn = 150 mm; 9 volumul zilnic autorizat de apă potabilă: Vz = 3123 m3; 9 volumul anual autorizat de apă potabilă: Van = 780750 m3. Alimentarea cu apă industrială se face din reţeaua RGAB (lacul Cerb – Penelopa35). Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici: 9 diametrul branşamentului: două conducte cu diametrul de 300 mm şi 400 mm; 9 volumul zilnic de apă potabilă autorizat: Vmaxz = 4088 m3; 9 volumul anual de apă potabilă autorizat: Vmaxan = 1022000 m3. Recircularea internă a apei se face separat pentru apa potabilă şi apa industrială. Pentru apa potabilă, instalaţia de înmagazinare a apei preluată din reţeaua RGAB este formată din două rezervoare. Instalaţia de distribuţie a apei este formată dintr-o staţie de pompare şi două hidrofoare. Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici: 9 volumul rezervorului din instalaţia de înmagazinare: există două rezervoare cu volume de 150m3 şi respectiv 100 m3; 9 volumul hidrofoarelor: există două hidrofoare cu volume de 5000 l fiecare. Pentru apa industrială, instalaţia de înmagazinare cuprinde două rezervoare subterane, un rezervor pentru apă recirculată, un rezervor subteran din beton armat pentru apă cu temperatura de 120C, un rezervor subteran din beton armat pentru apă cu temperatura de 300C, un rezervor cu apă la 31

Nume convenţional Nume convenţional. 33 Nume convenţionale. 34 Regia Generală de Apă Bucuros (nume convenţional). 35 Nume convenţionale. 32

temperatura 320C. Distribuţia se face din staţiile de pompare echipate cu electropompe, prin reţele de distribuţie separate pentru apa de răcire şi apa recirculată. Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici (tabelul 5.5.): 9 volumul rezervorului; 9 debitul electropompei. Tabelul 5.5. Volumele rezervoarelor din instalaţiile de înmagazinare şi debitele electropompelor din staţiile de pompare Volum Debit Instalaţia de înmagazinare Electropompe 3 (m ) (m3/h) 5 200 Rezervoare subterane 2 300 Recircularea apei 4 300 Rezervoare pentru apă recirculată 1 200 Alimentare staţie frig 4 300 Rezervoare apă cu temperatura 120C 1 300 Circuit apă răcită 3 200 Eliminarea consumatori cu apă Rezervoare apă cu temperatura 300C 1 300 4 200 de 120C

Rezerva intangibilă de apă pentru stins incendiile este păstrată în două rezervoare de apă industrială şi în două rezervoare de apă recirculată şi de incendii. Stingerea incendiilor se realizează prin hidranţi exteriori, staţie spumă, răcire cu apă, hidranţi interiori. Apa de incendii este pompată în reţea prin intermediul a două staţii echipate cu electropompe. Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici: 9 volumul rezervorului; 9 debitul la gura instrumentului de evacuare a apei; 9 debitul electropompei. Valorile înregistrate pentru aceşti indicatori sunt prezentate în tabelul 5.6. Tabelul 5.6. Volume şi debite ale instalaţiilor de apă pentru incendii Rezervoare de apă Gură de evacuare Electropompe Volum Debit Debit Tip Tip Număr (m3/bucată) (l/secundă) (m3/h) Apă 750 Hidrant exterior 30 2 200 industrială Staţie spumă 183 4 360 Apă 300 Răcire cu apă 14 recirculată 2 40 Hidranţi interiori 6,6 Utilizarea terenurilor. SC Verde SA este amplasată în partea de sud – est a Municipiului Bucuros pe platforma industrială Dumbrava36. Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici: 9 suprafaţa totală a incintei: 285272 m2; 9 suprafaţa construită: 114588 m2; 9 suprafaţa reţelelor: 9711 m2; 9 suprafaţa cu căi de transport: 98479 m2; 9 suprafaţa liberă: 60945 m2. Surse de poluare a atmosferei. Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici: 9 provenienţa emisiilor în aer: instalaţii, tehnologii, centrale termice;

36

Nume convenţional.

9 concentraţia de vapori, aerosoli, pulberi, gaze ale materiilor prime care se găsesc în atmosferă: formaldehida, acid acrilic, acetonă, amoniac, acetat de butil, acetat de etil, alcooli alchidici (n-butanol, izo-butanol, izopropanol), metil-etil-acetonă, ciclohexanonă, benzen, toluen, xilen, epiclorhidrină, acid clorhidric, pulberi de la pigmenţi organici sau anorganici. Din arderea combustibililor (păcură, gaz metan) rezultă gazele de ardere ce conţin CO2, vapori de apă, CO37, NOx, SOx şi pulberi; 9 concentraţia de CO2, vapori de apă, CO, NOx, SOx, pulberi a gazelor de ardere (vezi tabelul 5.7.). CO

Tip combustibil

Debit masic (g/s)

Păcură Gaz metan Concentraţie maxim admisibilă 38 (Ordinul 462/93 )

păcură

gaz

Concentraţie 3 (mg/Nm )

Debit masic (g/s)

Tabelul 5.7. Emisii poluante cumulate NOx SO2 Pulberi Concentraţie 3 (mg/Nm )

Debit masic (g/s)

Concentraţie 3 (mg/Nm )

Debit masic (g/s)

Concentraţie 3 (mg/Nm )

0,08

46,5

0,697

393

3,3

1489,5

0,012

6,55

0,089

45,2

0,358

180,9

0,015

8

0,35

1,77

170 100

450 350

1700 35

50 5

Apa uzată. Din activitatea economică a întreprinderii rezultă următoarele categorii de ape uzate: apă chimic impură, apă uzată menajeră, apă reziduală convenţional curată. Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici: 9 cantitatea maximă de apă uzată evacuată (tabelul 5.8.); Tabelul 5.8. Cantităţi maxime de ape uzate evacuate Volume evacuate Receptori Maxim zilnic (mc/zi) Maxim orar (mc/h)

Categoria apei

Ape uzate menajere Ape uzate industriale convenţional curate Ape meteorice Ape uzate industriale care necesită epurare Ape meteorice

Reţeaua de canalizare municipală

3925,8

433,9

800,5

89,5

9 cantităţi de substanţe poluante în apele epurate în cadrul întreprinderii (tabelul 5.9.); 9 cantităţi de substanţe poluante evacuate în canalizarea orăşenească (tabelul 5.9). Tabelul 5.9. Cantităţi de substanţe poluante în ape Caracteristici

Unitate de măsură

pH

-

Substanţe extractibile cu eter de petrol

mg/l

Destinaţia

Valori medii măsurate

Epurare Canalizarea orăşenească Epurare

7-8,5 7-10 Urme

Canalizarea orăşenească

Urme

Epurare Cloruri Materii în suspensii 37

mg/l mg/l

Canalizarea orăşenească Epurare

Limite maxim admise conform 39 NTPA 002/97

50-90 14-170 77-160

Monoxid de carbon. Ordinul 462/1993 al MAPPM pentru aprobarea Condiţiilor tehnice privind protecţia atmosferei. 39 Normativ privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor. 38

6,5-8,5 20 300

Caracteristici

Unitate de măsură

CCO-Cr

mgO2/l

CBO5

mgO2/l

Destinaţia

Valori medii măsurate

Canalizarea orăşenească Epurare Canalizarea orăşenească Epurare Canalizarea orăşenească

90-370 40-700 29,5-367 15-120 8,5-110

Limite maxim admise conform 39 NTPA 002/97

500 300

Consumul de energie. Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici: 9 Cantitatea de energie consumată: W = P * t, unde P reprezintă puterea efectivă iar t reprezintă timpul de funcţionare a utilajului. În tabelul 5.10. sunt prezentate cantităţile de energie electrică consumate de SC Verde SA în perioada august 2002 – martie 2003. Tabelul 5.10. Energie electrică consumate în perioada august 2002 – martie 2003 (KWh) Luna 08 09 10 11 12 01 02 03 Energie electrică consumată 306698 434173 517544 447001 352931 404919 433647 324800

Energia electrică este preluată din reţeaua Conel prin intermediul a 14 posturi de transformare amplasate pe teritoriu SC Verde SA. Transformatorii sunt echipaţi cu ulei şi nu s-au înregistrat scurgeri de ulei pe sol. Există o singură linie în cablu care are traseu aerian restul liniilor în cablu ce merg la consumatori sunt îngropate şi sunt protejate împotriva accidentelor (cele de sub drumurile de acces au protecţie în ţeavă). Condensatorii electrici utilizaţi de SC Verde SA sunt de tip uscat. Întreţinerea posturilor de transformare şi a condensatorilor electrici se face de către personalul de specialitate al întreprinderii. Cantitatea de deşeuri. Indicatorii statistici corespunzători acestui subiect statistic se construiesc în funcţie de tipul deşeului realizat, provenienţa materialelor şi modul de valorificare al deşeurilor. Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici: 9 Cantitatea realizată de deşeuri din hârtie şi carton: 37 t; 9 Cantitatea valorificată de deşeuri din hârtie şi carton: 25 t; 9 Cantitatea de ambalaje din plastic: 10t; 9 Cantitatea de ambalaje din plastic valorificate: la nivelul SC Verde SA, în luna martie 2003 aceste deşeuri nu au fost valorificate; 9 Cantitatea realizată de deşeuri din lemn: 122,55 t; 9 Cantitatea valorificată de deşeuri din lemn: 122,55 t40; 9 Cantitatea realizată de deşeuri metalice: 268,56 t; 9 Cantitatea valorificată de deşeuri metalice: 268,5641 t; 9 Cantitatea de deşeuri menajere: 946,7 t; 9 Cantitatea de nămoluri: 47 t. Clima şi potenţialul seismic. Câmpia Bucurosului42 este caracterizată printr-o climă temperat continentală cu uşoară nuanţă excesivă. Regimul termic în interiorul Municipiului Bucuros înregistrează variaţii mari, în funcţie de anotimp, lună, zi, noapte. Caracteristicile climatice medii pentru Municipiul Bucuros sunt: 9 zile cu cer senin: 59 zile; 40

Se observă valorificarea, în întregime, a cantităţii de deşeuri din lemn. Se observă valorificarea, în întregime, a cantităţii de deşeuri metalice. 42 Nume convenţional. 41

9 9 9 9 9

zile cu pâclă sau ceaţă: 57 zile; radiaţia solară medie anuală: 125 Kcal/cm2; temperatura medie anuală: 110C; umezeala relativă a aerului: 75%; precipitaţii medii anuale: 550 mm. Gradul seismic al zonei, conform Normativului P100/199243 este caracterizat prin indicatorii: 9 zona macroseismică: B; 9 perioada colţ: Tc = 1,5 s. Indicatorii statistici privind calitatea apei evacuată în reţeaua de canalizare44 sunt: 9 limita inferioară a pH-ului: 6,5; 9 limita superioară a pH-ului: 8,5; 9 concentraţia de materii în suspensie: 300 mg/dm3; 9 concentraţia de CCO-Cr: 500 mg/dm3; 9 concentraţia de substanţe extractibile cu eter de petrol: 200 mg/dm3; 9 concentraţia de fenoli antrenabili cu vapori de apă: nu a putut fi măsurată; 9 concentraţia de sulfaţi: nu a putut fi măsurată; 9 concentraţia de clor liber: nu a putut fi măsurată. Calitatea aerului. În cadrul SC Verde SA fiecare secţie este dotată cu sisteme de ventilaţie. Înainte de evacuarea în atmosferă, efluenţii gazoşi care conţin pulberi sunt trecuţi prin instalaţii de depoluare (cicloane, filtre cu saci). Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici45: 9 cantitatea de NOx (NO2): - concentraţia maxim admisibilă de scurtă durată (30 minute) în mg/dm3: 0,3; - concentraţia maxim admisibilă de lungă durată (24 ore) în mg/dm3: 0,1; 9 cantitatea de SO2: - concentraţia maxim admisibilă de scurtă durată (30 minute) în mg/dm3: 0,75; - concentraţia maxim admisibilă de lungă durată (24 ore) în mg/dm3: 0,25; 9 cantitatea de CO: - concentraţia maxim admisibilă de scurtă durată (30 minute) în mg/dm3: 6,0; - concentraţia maxim admisibilă de lungă durată (24 ore) în mg/dm3: 2,0; 9 cantitatea de pulberi în suspensie: - concentraţia maxim admisibilă de scurtă durată (30 minute) în mg/dm3: 0,5; - concentraţia maxim admisibilă de lungă durată (24 ore) în mg/dm3: 0,15; 9 cantitatea de pulberi sedimentabile: nu a putut fi măsurată; 9 cantitatea de COV: nu a putut fi măsurată; 9 nivelul de zgomot exterior (în funcţie de distanţa sursei de zgomot până la aparatul de măsură, valoarea prevăzută în STAS 10009/1998, tabelul A este de maximum 65 dB).

Pentru SC Verde SA s-au construit următorii indicatori statistici privind calitatea solului: 9 cantitatea de substanţe evacuate în aer din sursele de emisii şi depuse pe sol; 9 cantitatea de substanţe poluante (pulberi, solvenţi chimici, produse petroliere) pătrunse în sol prin antrenarea lor de către precipitaţii şi infiltraţii; 9 nivelul scurgerilor accidentale de substanţe poluante în timpul transportului din cauza defecţiunilor; 9 cazurile de depozitare necorespunzătoare a materiilor prime, materialelor şi deşeurilor.

43

Normativului de proiectare antiseismică. NTPA 002/1997. 45 STAS 12574/1987. 44

Managementul întreprinderii a adoptat următoarele măsuri ca răspuns la impactul activităţii economice asupra mediului: 9 tratarea apei reziduale: modernizarea staţiei de epurare, îndepărtarea sedimentelor din bazinele de preepurare şi refacerea traseelor de scurgere; 9 modernizarea instalaţiilor de ventilaţie şi a instalaţiilor de reţinere a pulberilor; 9 refacerea pavimentelor şi zidurilor de reţinere la parcurile de solvenţi, etanşarea coloanelor şi instalaţiilor tehnologice pentru ca scurgerile accidentale care însoţesc transportul, manipularea şi depozitarea solvenţilor să nu afecteze solul; 9 prelucrarea deşeurilor: din deşeurile rezultate se obţin produsul ECOSOLV folosit la spălarea utilajelor şi ECOALCHID folosit pentru obţinerea de grunduri, chituri şi masticuri (din grundurile şi masticurile astfel obţinute se realizează ECOGRUND, un grund pentru protecţia anticorozivă a suprafeţelor metalice în condiţii de exploatare mai puţin exigente). Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici: 9 volumul de apă chimic impură: nu a putut fi măsurat; 9 volumul bazinului colector: 100 m3; 9 volumul omogenizatorului: 500 m3; 9 cantitatea de H2SO4 folosită la neutralizare: 80 l în luna martie 2003; 9 costul unitar al H2SO4 (soluţie 30%): 0,13 euro/l; 9 durata de decantare: 2h; 9 cantitatea de săruri depusă în omogenizator: nu a putut fi măsurată; 9 nivelul pH-ului din apă după neutralizare: 8-9; 9 volumul bazinului în care se face aerarea apei: 300 m3; 9 nivelul pH-ului din apă după aerare46; 9 cantitatea de energie consumată (pompe, ventilator): 6500 KWh; 9 cheltuieli lunare de amortizare a staţiei de epurare (martie 2003): 43647474 lei; 9 fond de salarii lunar al personalului implicat în activitatea de epurare a apei (martie 2003): 189484831 lei; 9 costul lunar de întreţinere a bazinelor (martie 2003): 530000 lei; 9 costul lunar de laborator (substanţe, echipamente, materiale consumabile – martie 2003): 8150000 lei; 9 cost lunar de monitorizare aer (martie 2003): 1875000lei; 9 cost lunar de monitorizare centrală (martie 2003): 4230000lei; 9 cost lunar de monitorizare apă chimic impură (martie 2003): 2520000lei; 9 cost lunar de monitorizare apă potabilă (martie 2003): 2875000lei; 9 cost unitar AVANTSOLV: 1836 lei/l; 9 preţ livrare AVANTSOLV: 4386 lei/l; 9 cost unitar ECOSOLV: 4981 lei/l; 9 cost unitar ECOALCHID: 76 euro/t; 9 preţ livrare ECOALCHID: 227 euro/t; 9 venituri din valorificarea hârtiei: 1071000 lei/t; 9 venituri din valorificarea metalelor: 1963500 lei/t; În tabelul 5.11. sunt prezentate cantităţile de deşeuri valorificate de întreprindere în perioada septembrie 2002 – martie 2003. Tabelul 5.11. Cantităţi de deşeuri valorificate (tone) 09 10 11 12 01 02 03 Tip deşeu * Metalice 35 26 11 12 0 10 20 * Hârtie 0 0 0,8 0 0 2 25 AVANTSOLV** 20,8 17,62 5,76 11,22 32,63 2,58 10,33 ECOSOLV** 8,4 9,63 9,85 6,13 7,7 7,75 13 ECOALCHID** 2,16 0 0 0 1,44 4,68 7,74 * valorificate în exterior, ** valorificate în interior. 46

Aerarea apei se realizează până ce se obţin valorile impuse de legislaţie.

5.5. Experiment factorial 23 S-a ajuns la concluzia că factorii de influenţă cei mai importanţi ai emisiilor de CO de la CUT1 şi CUT2 sunt: tipul de combustibil folosit la ardere (păcură sau gaz), tipul centralei (CUT1 sau CUT2) şi momentul prelevării (în timpul orelor de lucru în secţiile productive sau în afara orelor de lucru în secţiile productive). S-a programat un experiment factorial 23. Angajaţii laboratorului Monitorizare Aer au determinat concentraţiile de CO (mg/Nm3), conform experimentului programat47, în două săptămâni (repetiţie). Condiţiile programate au fost: 9 emisii de CO rezultate din arderea păcurii la CUT1 în timpul orelor de lucru în secţiile productive; 9 emisii de CO rezultate din arderea gazului la CUT1 în timpul orelor de lucru în secţiile productive; 9 emisii de CO rezultate din arderea păcurii la CUT2 în timpul orelor de lucru în secţiile productive; 9 emisii de CO rezultate din arderea păcurii la CUT1 în afara orelor de lucru în secţiile productive; 9 emisii de CO rezultate din arderea gazului la CUT2 în timpul orelor de lucru în secţiile productive; 9 emisii de CO rezultate din arderea gazului la CUT1 în afara orelor de lucru în secţiile productive; 9 emisii de CO rezultate din arderea păcurii la CUT2 în afara orelor de lucru în secţiile productive; 9 emisii de CO rezultate din arderea gazului la CUT2 în afara orelor de lucru în secţiile productive; Determinările obţinute conform programului experimental sunt prezentate în tabelul 5.12. Tabelul 5.12. Concentraţii de CO (mg/Nm3) în emisiile poluante de la centralele de utilităţi ale SC Verde SA Săptămâna în care s-a desfăşurat experimentul Factorul combinator Total Simbol I II 0 47,0 47,2 94,2 t0 a 45,2 45,6 94,1 ta b 46,9 47,2 94,1 tb c 46,8 47,0 93,8 tc ab 44,8 44,9 89,7 tab ac 44,6 44,8 89,4 tac bc 46,1 46,0 92,1 tbc abc 45,0 44,8 89,8 tabc Total 366,4 367,5 733,9 T..

Factorul A: tipul de combustibil Niveluri: 0 păcură 1 gaz Factorul B: tipul de centrală Niveluri: 0 CUT1 1 CUT2 Factorul C: momentul determinării Niveluri: 0 în timpul de lucru 1 în afara timpul de lucru Interacţiunile sunt date de combinarea factorilor: AB, AC, BC, ABC. Modelul matematic este următorul:

47

Anexa 3.

x i j k l = µ + αil + β jl + γ kl + δijl + θikl + ωj kl + φijkl + εijkl , în care i = 0, 1 nivelurile factorului A, j = 0, 1 nivelurile factorului B, k = 0, 1 nivelurile factorului C, l = 0, 1 nivelurile repetiţiei iar xijkl = fiecare dată observată supusă influenţei celor trei factori cât şi repetiţiei. În continuare sunt puse în evidenţă combinările factorilor şi niveluriler acestora: Factorii Repetiţii - săptămâni Total Simbol A B C I II 0 0 0 47,0 47,2 94,2 t0 Emisiile au rezultat în urma combinaţiei: arderea păcurii la CUT1 în timpul orelor de lucru în secţiile productive 1 0 0 45,2 45,6 90,8 ta Emisiile au rezultat în urma combinaţiei: arderea gazului la CUT1 în timpul orelor de lucru în secţiile productive 0 1 0 46,9 47,2 94,1 tb Emisiile au rezultat în urma combinaţiei: arderea păcurii la CUT2 în timpul orelor de lucru în secţiile productive 0 0 1 46,8 47 93,8 tc Emisiile au rezultat în urma combinaţiei: arderea păcurii la CUT1 în afara orelor de lucru în secţiile productive 1 1 0 44,8 44,9 89,7 tab Emisiile au rezultat în urma combinaţiei: arderea gazului la CUT2 în timpul orelor de lucru în secţiile productive 1 0 1 44,6 44,8 89,4 tac Emisiile au rezultat în urma combinaţiei: arderea gazului la CUT1 în afara orelor de lucru în secţiile productive 0 1 1 46,1 46,0 92,1 tbc Emisiile au rezultat în urma combinaţiei: arderea păcurii la CUT2 în afara orelor de lucru în secţiile productive 1 1 1 45,0 44,8 89,8 tabc Emisiile au rezultat în urma combinaţiei: arderea gazului la CUT2 în afara orelor de lucru în secţiile productive T.. Având în vedere că factorul A apare în patru locuri şi anume ta, tab, tac, tabc, este clar că va trebui să avem un total general numai pentru factorul A. Situaţia se repetă şi pentru factorii B şi C. Vom organiza datele în tabel astfel încât să obţinem aceste totaluri. De fiecare dată va trebui să avem cei trei factori cu cele două niveluri. Datele se organizează ca în tabelul 5.13. 0 + + + + -

a + + + +

b + + + +

c + + + +

Tabelul 5.13. Organizarea datelor pentru determinarea totalurilor48 ab ac bc abc Total + + + + 733,9 T0 + + + -14,5 Ta + + + -2,5 Tb + + + -3,7 Tc + + 1,1 Tab + + 1,1 Tac + + -0,1 Tbc + 3,1 Tabc

Sumele s-au obţinut prin adunarea - acolo unde este semnul "+" - şi prin scăderea - acolo unde este semnul "-" - a subtotalurilor obţinute în urma cercetării.

48

Colibabă D. – “Metode statistice avansate de cercetare a pieţei”, Editura ASE, Bucureşti, 2000.

Se calculează numărul de grade de libertate df1 pentru fiecare factor de influenţă în parte şi numărul de grade de libertate df2 pentru întregul tabel: df1 = nr. niveluri - 1 = 2 - 1 = 1, respectiv df2 = [23 × (nr. repetiţii - 1)] - 1 = 7. Pentru un prag de semnificaţie α = 0,05, valoarea tabelată a statisticii Fisher este Ft(1,7) = 5,59. Etapele de lucru sunt49: 2 2 733.9 T0 9 se determină factorul de corecţie C = 3 = 33663,08 = 3 2 x nr. repetitii 2 x 2 9 se determină suma pătratelor pe fiecare factor de influenţă în parte: 2 2 2 2 2 2 (−2,5) (−3,7) (−14,5) SPA = 3T a = = 13,14 , SPB = 3T b = = 0 ,39 , SPC = 3T c = = 0 ,86 16 16 16 2 x2 2 x2 2 x2 2 2 2 2 1,1 1,1 SPAB = T3 a b = = 0,08 , SPAC = T3 a c = = 0,08 , 2 x 2 16 2 x 2 16 2

2 2 (−0,1) 3,1 SPBC = T3 b c = = 0,00063 , SPABC = T3a b c = = 0,60 16 2 x2 2 x 2 16 2 2 2 366,4 + 367,5 2 T rep SPRep = ∑ 3 - C = - 33663,08 = 0 ,08 3 2 l =1 2 9 se determină suma pătratelor pe întregul tabel:

SPT =

1

1

1

2

1

∑ ∑ ∑ ∑ xi2 j k l - C =

i = 0 j= 0k = 0l = 0

= 472 + 45,22 + ... + 44,82 - 33663,08 = 15,35 9 se determină suma pătratelor pe eroarea experimentală: SPE = SPT-SPA-SPB-SPC-SPAB-SPAC-SPBC-SPABC-SPRepetiţie=0,14 9 se determină media pătratelor aferente fiecărui factor de influenţă în parte. Deoarece df1 = 1, rezultă că media pătratelor va fi egală cu suma pătratelor: MPA = SPA MPAB = SPAB MPABC = SPABC MPB = SPB MPAC = SPAC MPC = SPC MPBC = SPBC SPE 0 ,14 = 9 se determină media pătratelor pe eroarea experimentală: MPE = = 0,02 7 df 2 9 se determină raportul Fisher calculat pentru fiecare factor de influenţă în parte: MPA MPB MPC = 659,98 > F t , F c b = = 19,62 > F t , F c c = = 42,97 > F t , Fc a= MPE MPE MPE MPAB MPAC MPBC = 3,80 < F t , F c ac = = 3,80 < F t , F c bc = = 0,03 < F t , F c ab = MPE MPE MPE MPABC = 30,17 > F t F c abc = MPE Se observă că emisiile de monoxid de carbon sunt influenţate semnificativ de acţiunea tuturor celor trei factori consideraţi, chiar dacă aceştia ar acţiona independent între ei. Nu se poate vorbi însă de emisii mai mari de CO în condiţiile în care factorii interacţionează doi câte doi, între ei: 9 se arde păcură la CUT1 sau se arde gaz la CUT1; 9 se arde păcură la CUT2 sau se arde gaz la CUT2; 9 se arde păcură în timpul de lucru la secţiile productive sau se arde gaz în timpul de lucru la secţiile productive; 9 se arde păcură în afara timpului de lucru la secţiile productive sau se arde gaz în afara timpului de lucru la secţiile productive; 49

Calculele au fost realizate cu ajutorul Excel®.

9 funcţionează CUT1 în tipul de lucru la secţiile productive sau funcţionează CUT2 în tipul de lucru la secţiile productive; 9 funcţionează CUT1 în afara tipului de lucru la secţiile productive sau funcţionează CUT2 în afara tipului de lucru la secţiile productive. În schimb se înregistrează concentraţii diferite de CO în emisiile poluante ale celor două centrale în momentul în care cei trei factori interacţionează între ei. Acestea sunt diferite semnificativ statistic atunci când se arde păcură la CUT1 în timpul orelor de lucru în secţiile productive faţă de cazul când: 9 se arde gaz la CUT1 în timpul orelor de lucru în secţiile productive; 9 se arde păcură la CUT2 în timpul orelor de lucru în secţiile productive; 9 se arde păcură la CUT1 în afara orelor de lucru în secţiile productive; 9 se arde gaz la CUT2 în timpul orelor de lucru în secţiile productive; 9 se arde gaz la CUT1 în afara orelor de lucru în secţiile productive; 9 se arde păcură la CUT2 în afara orelor de lucru în secţiile productive; 9 se arde gaz la CUT2 în afara orelor de lucru în secţiile productive).

Anexa 2. Delimitări conceptuale ale impactului asupra mediului Impactul activităţii economico-sociale asupra mediului trebuie ţinut sub control, astfel încât să se realizeze o dezvoltare durabilă, motiv pentru care este obligatorie identificarea şi estimarea acestuia. Analiza statistică integrată economie-mediu trebuie să urmărească incidenţele intervenţiei omului asupra mediului (presiune) şi ceea ce rezultă în urma acestora (reacţia mediului) asociate cu o serie de activităţi care exercită un impact asupra mediului cum ar fi: 9 extracţia resurselor naturale; 9 generarea de deşeuri şi substanţe poluante. Aspectele esenţiale ale analizei statistice integrate economie-mediu vizează: 9 evidenţierea surselor de agresiune (activităţile umane şi naturale susceptibile de a degrada calitatea mediului natural, de a afecta sănătatea omului, de a afecta reproducerea speciilor, de a epuiza resursele neregenerabile); 9 măsurarea dimensiunii agresiunilor (dimensiunea elementelor care fac presiune asupra mediului şi contribuie la bulversarea sa; de exemplu, emisiile de poluanţi); 9 măsurarea reacţiilor mediului, respectiv calitatea elementelor de mediu ca rezultat al efectelor de agresiune observate asupra mediului; 9 măsurarea reacţiilor societăţii la transformarea mediului (de exemplu, cheltuieli pentru protecţia mediului). Prin utilizarea materiilor prime şi prin deversarea deşeurilor, mediul se degradează. Analiza statistică integrată economie - mediu are rolul de a îndrepta activitatea economică spre o reducere sau evitare a acestei degradări (figura A2.1.). RESURSE NATURALE

Prime primare

materiale semifabricate

Mărfuri

deşeuri

reciclare

deşeuri

reciclare

deşeuri

deşeuri

deşeuri

MEDIUL

Materii prime

Distribuţie

Materii

reutilizare

Fabricaţie / transformare

Prelucrări primare

Extracţia resurselor naturale

reciclare

Consum

MEDIUL

RECEPTOR PENTRU DEŞEURI

Figura A2.1. Legătura dintre mediu şi fazele activităţii economice Dezvoltarea economică cu succes depinde de utilizarea raţională a resurselor şi de reducerea, pe cât posibil, a impacturilor adverse asupra mediului. Analiza statistică integrată economie - mediu este instrumentul principal pentru atingerea acestor obiective prin inserarea informaţiilor de mediu în analiza activităţii economice. Analiza statistico-economică urmăreşte să determine dacă beneficiile globale ale activităţii economice devansează costurile şi ajută la luarea deciziilor astfel încât activitatea să se desfăşoare în condiţii de maximă rentabilitate. Impacturile asupra mediului generează costuri, dacă ele sunt adverse mediului, sau pot aduce beneficii, dacă ele sunt pozitive. Considerarea impacturilor asupra mediului trebuie integrată celorlalte aspecte ale analizei statistico-economice a activităţii întreprinderii. Printr-o astfel de analiză integrată

se va căuta identificarea şi evaluarea impacturilor asupra mediului în termeni calitativi şi cuantificarea monetară acolo unde este posibil. Adesea, impacturilor identificate nu li se pot atribui valori monetare. Motivul major al integrării analizei de mediu în cea economică ar fi cel al găsirii expresiei monetare a acestor impacturi. Primul pas al analizei statistico-economice integrate îl constituie determinarea impacturilor pe care activitatea economică le produce asupra mediului. Aceste impacturi se determină prin compararea situaţiei create cu cea în care activitatea economică nu ar exista. Pentru determinarea impacturilor fizice statisticianul trebuie să lucreze cu o echipă de specialişti formată din ingineri, ecologi, agronomi şi sociologi. Această activitate este complexă deoarece unele relaţii dintre impacturile fizice nu pot fi sesizate cu uşurinţă, ele pot fi întâmplătoare sau se pot produce peste o perioadă mai îndepărtată. Odată identificate impacturile fizice se trece la analiza modului în care acestora li se poate atribui valoare exprimată în termeni monetari precum şi la evaluarea relaţiilor dintre impacturile fizice. Impactul asupra mediului se defineşte ca22 “efect direct sau indirect al unei activităţi umane care produce o schimbare sensului de evoluţie a stării de calitate a ecosistemelor, schimbare ce poate afecta sănătatea omului, integritatea mediului, a patrimoniului cultural sau condiţiile socioeconomice”. În literatura de specialitate se prezintă o împărţire a impactului asupra mediului în funcţie de modul cum acesta se produce: impact direct, impact indirect, impact cumulat şi impact din interacţiune. Dacă asupra impactului direct, discuţiile, în sensul definirii lui, sunt inutile, în ceea ce priveşte definirea celorlalte tipuri amintite apar unele contradicţii. Unii autori susţin că impacturile indirecte şi cele din interacţiune sunt componente ale impactului cumulat. Alţii dimpotrivă le diferenţiază clar aducând şi argumente. Cele mai multe puncte de vedere se concentrează astfel: a) Impacturile cumulate sunt cele care rezultă din modificări de acelaşi tip, cumulate (figura A2.2.). ACTIVITATE ECONOMICĂ

Impact A Impact A

Impact A

ACTIVITATE ECONOMICĂ

Figura A2.2. Impacturi cumulate Impacturile cumulate sunt de natură aditivă fiind o sumă a tuturor impacturilor de acelaşi fel care afectează un receptor. Un exemplu poate fi reprezentat de zgomotele percepute de un individ, la un moment dat, aflat în apropierea unei şosele cu trafic intens şi în apropierea unui combinat cu furnale. b) Impacturile din interacţiune sunt cele rezultate în urma reacţiilor dintre impacturi diferite ce vor fi generate fie de aceeaşi activitate economică, fie de activităţi diferite dar care se vor desfăşura în aceeaşi zonă (figura A2.3.).

22

Rojanschi V., Bran F. - “Politici şi strategii de mediu”, Editura Economică, Bucureşti, 2002.

ACTIVITATE ECONOMICĂ

Impact A

Interacţiune

Impact C

Impact B

ACTIVITATE ECONOMICĂ

Figura A2.3. Impacturi din interacţiune Impacturile din interacţiune pot fi sinergice sau antagonice. Impactul sinergic se caracterizează prin faptul că impactul generat de interacţiunea impacturilor afectează mai mult decât în cazul în care impacturile s-ar fi manifestat individual (figura A2.4.).

Impact A

∩

Impact C

Impact B

Figura A2.4. Impactul sinergic Impactul antagonic se caracterizează prin faptul că impactul generat de interacţiunea impacturilor afectează mai puţin decât în cazul în care impacturile s-ar manifesta individual (figura A2.5.).

Impact A

∩

Impact C

Impact B

Figura A2.5. Impactul antagonic Un exemplu ar putea fi dat de interacţiunea a doi poluanţi care pot afecta mai mult (impact sinergic) sau mai puţin (impact antagonic) mediul decât în cazul în care ei ar ajunge individual în mediu, fără a intra în interacţiune. c) Impacturile indirecte sunt impacturi care nu au rezultat direct dintr-o activitate ci ca urmare a unui alt impact.

Activitate economică

Impact A

Impact B

Figura A2.6. Impactul indirect Un exemplu poate fi constituit de poluanţii solubili din aer (impactul A) care afectează calitatea apei (impactul B) (figura A2.6.).

Anexa 3. Reflecţii asupra experimentelor statistice Experimentele statistice au la bază analiza dispersională, denumită şi ANOVA – ANalysis Of VAriance, metodă pusă la punct de către R.A. Fisher23. Componenta economică a procedeelor de experimentare constă în faptul că permite identificarea efectelor semnificative cu un efort experimental minim. Analiza dispersională permite testarea semnificaţiei relaţiei între două sau mai multe tipuri de clasificări, determinând importanţa factorilor respectivi asupra relaţiilor. La baza analizei dispersionale se află segregarea dispersiei totale a unei serii de date în dispersiile componente, care pot fi atribuite diferiţilor factori implicaţi. Varianţa care poate fi atribuită unui factor este împărţită la varianţa estimată a eşantionului, aceasta fiind o dispersie normală, dată de efectul variaţiilor de eşantionare asupra datelor din eşantion. Dacă în acest raport, numit raportul Fisher (F), varianţa atribuită unui factor este mai mare decât varianţa estimată a eşantionului, şi anume într-o mărime superioară celei la care ne-am aştepta ca să provină numai din variaţiile de eşantionare, atunci i se recunoaşte acestui factor calitatea de a exercita o influenţă asupra datelor din eşantion. Semnificaţia mărimii cu care variaţia unui factor depăşeşte variaţia estimată a eşantionului se determină interpolând valoarea raportului F în tabelul distribuţiilor de probabilitate, stabilind astfel dacă valoarea calculată depăşeşte sau nu valoarea corespunzătoare a lui F, la nivelul de semnificaţie α = 0,05 şi pentru fiecare mărime a gradelor de libertate24. Valoarea lui F arată probabilitatea aleasă după care o valoare de F ori mai mare decât cea dată este aşteptată să apară ca urmare a variaţiilor de eşantionare întâmplătoare. Cel mai mare avantaj al analizei dispersionale este dat de capacitatea acesteia de a localiza sursa diferenţelor semnificative la grupările combinate, întocmite după două, trei sau mai multe caracteristici. Experimentele factoriale reprezintă procedee de reducere a numărului de încercări, de grăbire a obţinerii “răspunsului”, deci solicită un volum mai redus de informaţii. Acest tip de experimente, deşi se pot reduce cu uşurinţă la modelele de analiză dispersională, beneficiază de o reprezentare matematică diferită. În cazul general, dacă se iau în considerare doi factori “a” şi “b”, fiecare având “I” şi “J” niveluri şi dacă există (IxJ) condiţii experimentale corespunzătoare tuturor combinaţiilor posibile ale nivelurilor celor doi factori, experimentul rezultat poartă denumirea de experiment factorial de tipul (IxJ). Modelul matematic general al unui astfel de model este acela al unui model bifactorial cu interacţiuni şi repetiţii, adică dacă xijk este valoarea măsurată a repetării “k” la nivelul “i” al factorului “a” şi la nivelul “j” al factorului “b”, atunci: x ijk = µ + α ia + α bj + α ijab + ρ k + ε ijk , i = 1, I , j = 1, J , k = 1, r şi ε ijk ∈ N( x;0, σ 2 ) sunt independente.

Ipotezele statistice supuse verificării sunt: Ha: toţi α ia = 0 , …, Hr: toţi ρ k = 0 . Construirea statisticii F se bazează pe partiţionarea convenabilă a sumei:

∑∑(x I

J

)

I

J

(

)

r

(

)

I

J

r

(

)

2

−x = r∑∑ xij. − x... + IJ∑ x..r − x... + ∑∑∑ xijk − xij. − x..k − x... =1 i=1 j=1 k=1 i=1 j=1 i=1 j=1 1k4 42443 1 442443 1 44 42444 3 1 444442444443 (IJr−1) gradedelibertate (IJ −1) gradedelibertate (r −1) gradedelibertate (IJ −1)(r −1) gradedelibertate 2

ijk

2

2

Se mai poate scrie: 23

Matematician angajat în anul 1920 la staţiunea agricolă experimentală Rothamsted, pentru a sprijini activitatea de prelucrare şi interpretare a unui vast material de observaţie acumulat pe parcursul mai multor ani de experienţe agrotehnice. Doar în câţiva ani de lucru a pus la punct o serie de principii şi metode, nu doar de interpretare a rezultatelor, ci metodologii de programare, dirijare a experimentelor şi de interpretare statistică a rezultatelor. 24 Se lucrează cu două serii de grade de libertate, datorită faptului că se iau în considerare raporturile pentru două dispersii independente, date de atributele de pe rândurile/coloanele tabelului de contingenţă şi fiecăreia dintre ele îi corespunde un număr diferit de grade de libertate.

I

J

(

)

I

(

)

J

(

)

I

J

(

r∑∑ xij. − x... = rJ∑ xi.. − x... + rI∑ x. j. − x... + r∑∑ xij. − xi.. − x. j. + x... i=1 j=1

2

i=1

2

j=1

2

i=1 j=1

)

2

În acest fel, în membrul drept s-au obţinut suma pătratelor pentru factorul “A”, suma pătratelor pentru factorul “B” şi suma pătratelor pentru interacţiunea dintre cei doi factori. Experimentele multifactoriale implică satisfacerea tuturor combinaţiilor posibile ale nivelurilor factorilor. Creşterea numărului de factori, dar mai ales creşterea numărului de niveluri şi repetiţii se reflectă multiplicativ în numărul condiţiilor experimentale. Acesta este motivul pentru care experimentele sunt proiectate astfel încât fiecare factor este ţinut la numai două niveluri distincte. Alt motiv este dat de faptul că în cazul acestor tipuri de experimente, există formule de calcul simplificate care ajută substanţial la desfăşurarea analizei cantitative. Într-un experiment de tipul 2n (n factori cu două niveluri), cele două niveluri ale fiecărui factor sunt notate “0” şi “1”. Experimentul 23, pe baza căruia am măsurat la SC Verde SA modul în care sunt influenţate emisiile de CO ale centralelor de utilităţi CUT1 şi CUT2, de tipul combustibilului folosit, tipul centralei şi perioada în care s-a făcut observaţia (în timpul orelor de program la secţiile productive sau în afara orelor de program la secţiile productive) verifică trei factori, notaţi cu A, B şi C, fiecare dintre ei având valori diferite, fiind la niveluri diferite. Modelul matematic este următorul: ABC x ijkl = µ + α iA + α Bj + α Ck + α ijAB + α ikAC + α BC + ρ l + ε ijkl i = j = k = 0,1 l = 1, r jk + α ijk Se observă că modelul poate fi descris complet dacă se cunoaşte numai câte un singur AB AC BC ABC parametru, adică: µ, α 0A , α 0B , α C0 , α 00 . Condiţiile experimentale se codifică pentru , α 00 , α 00 , α 000 facilitarea desfăşurării calculelor. Codificarea constă în reprezentarea fiecărei condiţii experimentale prin produsul literelor corespunzătoare factorilor respectivi şi care sunt consideraţi a fi luaţi la nivelul superior – 1. Într-un experiment 23 notaţia “ab” scrisă cu litere minuscule înseamnă că se reprezintă condiţia experimentală corespunzătoare factorilor “A” şi “B” consideraţi fiecare la nivelul său superior. Absenţa literei “c” corespunzătoare factorului “C” înseamnă că acesta este considerat la nivel inferior. Ordinea standard a condiţiilor experimentale astfel codificate este următoarea25: Tabelul A3.1. Codificarea pentru experimentul 23 Nivelurile factorilor a b c 0 0 0 1 0 0 0 1 0 1 1 0 0 0 1 1 0 1 0 1 1 1 1 1

Condiţia experimentală 0 a b ab c ac bc abc

Efectele factorilor se prezintă după cum urmează: 9 efectul direct al factorului A: α$ i = y i.. − y ... 9 efectul direct al factorului B: β$ = y − y j

. j.

...

9 efectul direct al factorului C: γ$ t = y ..t − y ... în care: 1 y ... = ∑ ∑ ∑ y ijt reprezintă media generală a tuturor observaţiilor; abk i j t y i.. =

25

1 ∑ y ijt reprezintă media observaţiilor după factorul A; bk i

Tövissi L., Vodă V., “Metode statistice. Aplicaţii în producţie”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982.

y .j. =

1 ∑ y ijt reprezintă media observaţiilor după factorul B; ak j

1 ∑ y ijt reprezintă media observaţiilor după factorul C. ab t Interacţiunile dintre factori sunt următoarele: 9 între factorii A şi B: ρ$ ij = y ij. − y i.. − y .j. + y ... 9 între factorii A şi C: ρ$ it = y i.t − y i.. − y ..t + y ... 9 între factorii B şi C: ρ$ kt = y .jt − y .j.. − y ..t + y ... y ..t =

9 între factorii A, B, C, interacţiunea se identifică cu influenţa factorilor aleatori neluaţi în considerare, reprezentată prin eroarea reziduală (deoarece experimentul este fără repetiţie - deci cu o singură observaţie în fiecare celulă); eroarea este dată de relaţia: ρ ijt = y ijt − y ij. − y i.t − y . jt + y i.. + y . j. + y ..t + y ... În relaţiile anterioare s-au folosit notaţiile: 1 y ij. = ∑ y ijt reprezintă media după factorii A şi B; k i, j 1 ∑ y ijt reprezintă media după factorii A şi C; b i ,t 1 y .jt = ∑ y ijt reprezintă media după factorii B şi C. a j,t Pentru obţinerea datelor necesare calculului analizei dispersionale este necesară stabilirea sumelor pătratelor abaterilor pe factori şi pe combinări de factori, astfel: y i.t =

2

⎛ ⎞ ⎞ 1 1 ⎛ 9 pentru factorul A: SPA = bk ∑ α$ = ⎜ ∑ y ijt ⎟ − ⎜ ∑ y ijt ⎟ ∑ bk i ⎝ jt abk ⎝ ijt ⎠ ⎠ i i 2

2

2

2

2

⎞ 2 ⎛ ⎞ 1 1 ⎛ 9 pentru factorul B: SPB = ak ∑ β$ = ⎜ ∑ y ijt ⎟ ⎜ ∑ y ijt ⎟ − ∑ ⎠ ak j ⎝ it abk ⎝ ijt ⎠ j j

⎛ ⎞ ⎞ 1 1 ⎛ 9 pentru factorul C: SPC = ab∑ γ$ = ⎜ ∑ y ijt ⎟ − ⎜ ∑ y ijt ⎟ ∑ ab t ⎝ ij abk ⎝ ijt ⎠ ⎠ t t 2

9 pentru interacţiunea factorilor A, B: 2

2

2

2

2

2

⎞ ⎞ ⎞ ⎞ 1 ⎛ 1 ⎛ 1 ⎛ 1 ⎛ SPAB = k∑ρ$ = ∑⎜ ∑yijt ⎟ − ∑⎜ ∑yijt ⎟ − ∑⎜ ∑yijt ⎟ + ⎜ ∑yijt ⎟ ⎠ bk i ⎝ jt ⎠ ak j ⎝ it ⎠ abk ⎝ ijt ⎠ k ij ⎝ t ij ij 2

9 pentru interacţiunea factorilor A, C: 2

2

⎞ ⎞ ⎞ ⎞ 1 ⎛ 1 ⎛ 1 ⎛ 1 ⎛ SPAC = b∑ρ$ = ∑⎜ ∑yijt ⎟ − ∑⎜ ∑yijt ⎟ − ∑⎜ ∑yijt ⎟ + ⎜ ∑yijt ⎟ b it ⎝ j ⎠ bk i ⎝ jt ⎠ ab t ⎝ ij ⎠ abk ⎝ ijt ⎠ it it 2

9 pentru interacţiunea factorilor B, C: SPBC = a∑ρ$ = 2

jt

jt

2

2

2

⎞ ⎞ ⎞ ⎞ 1 ⎛ 1 ⎛ 1 ⎛ 1 ⎛ ⎜ ∑ y ijt ⎟ ⎜ ∑ y ijt ⎟ − ∑ ⎜ ∑ y ijt ⎟ − ∑ ⎜ ∑ y ijt ⎟ + ∑ ⎠ ak j ⎝ it ⎠ ab t ⎝ ij a jt ⎝ i ⎠ abk ⎝ ijt ⎠

9 suma pătratelor pentru împrăştierea totală:

(

SPT = ∑ y ijt − y ijt

)

2

⎞ 1 ⎛ = ∑y − ⎜ ∑ y ijt ⎟ abk ⎝ ijt ⎠ ijt

2

2 ijt

9 suma pătratelor abaterilor pentru eroarea reziduală:

2

2

SPE = abk ∑ ρ$ , 2

ijt

care

se

mai

exprimă

ijt

SPE = SPT − (SPA + SPB + SPC + SPAB + SPAC + SPBC)

şi

printr-o

formă

echivalentă: