112.docx

Ministerul Educației,Culturii și Cercetării din R.Moldova Colegiul de Construcții din Hâncești

Disciplina : Statistica Referat : ,,Obiectul statisticii.Rolul ei în economie”

Realizat : Samocrainîi Vasile Verificat :

Hâncești 2019

STATISTICA – INSTRUMENT DE CUNOAŞTERE ŞI ANALIZĂ A FENOMENELOR ŞI PROCESELOR ECONOMICO-SOCIALE Ca disciplină ştiinţifică, statistica, în funcţie de scopul cunoaşterii, se subdivide în: • Statistica descriptivă vizează descrierea stării şi variabilităţii colectivităţii statistice, după una sau mai multe caracteristici. Realizarea acestui obiectiv presupune: culegerea datelor statistice; prelucrarea şi prezentarea lor sintetică, fie sub formă numerică, prin indicatori statistici, fie sub formă grafică, prin diagrame şi tabele statistice. În funcţie de numărul caracteristicilor, există: - statistică descriptivă unidimensională (pentru o variabilă); - statistică descriptivă multidimensională (pentru două sau mai multe variabile). • Statistica inferenţială vizează estimarea caracteristicilor unei colectivităţi pornind de la cunoaşterea unui eşantion şi presupune măsurarea incertitudinii rezultatelor şi calcularea riscurilor pe care le implică luarea unor decizii fundamentale pe baza unei informaţii. Analiza statistică urmăreşte descoperirea a tot ceea ce este permanent, esenţial, logic în variaţia proceselor statistice şi măsurarea influenţei factorilor care le determină variaţia în timp, în spaţiu şi din punct de vedere calitativ. Pentru aceasta se folosesc: analiza de regresie, analiza de corelaţie, analiza seriilor de timp. 1.1. Obiectul statisticii În general, conceptul de statistică are următoarele accepţiuni: date (în special, numerice); - activitatea de culegere şi prelucrare a datelor; disciplină ştiinţifică. Deschiderea şi mobilitatea metodelor statistice de investigare a fenomenelor şi proceselor, îi conferă acesteia un caracter general de cercetare a realităţii. Acest fapt stă la baza diferitelor concepţii în ceea ce priveşte statutul de ştiinţă al statisticii, de disciplină sau instrument de cunoaştere. Cercetarea fenomenelor şi proceselor se realizează în mod diferit, în funcţie de natura acestor fenomene, de scopul cercetării şi de modalităţile de efectuare a acesteia. Investigarea fenomenelor, proprie oricărei discipline, se va concretiza diferit, în funcţie de instrumentele de cunoaştere utilizate. În general, statistica se defineşte ca disciplină ce studiază latura cantitativă a fenomenelor şi proceselor socialeconomice de masă, în condiţii concrete de timp şi spaţiu. Dar, orice activitate umană de cunoaştere nu se poate limita strict la aspectul cantitativ, abordarea logică ne obligă şi la aprecierea calitativă a fenomenelor. Deci, statistica social-economică va analiza latura cantitativă a fenomenelor în strânsă legătură cu latura lor calitativă. Studiul legităţilor economice se bazează pe analiza unui număr mare de fenomene, abordate prin prisma legităţilor şi categoriilor economice. Obiectul de studiul al statisticii îl reprezintă fenomenele de masă. Spre deosebire de cele din natură, fenomenele de masă sunt fenomene complexe, atipice, rezultate din acţiunea combinată şi repetată a unui număr mare de factori de influenţă. Conceptul de fenomen de masă, presupune luarea în considerare a raporturilor: – necesitate şi întâmplare; – legea statistică şi legea dinamică; – model statistic şi model determinist. Legea statistică nu poate fi cunoscută decât dacă se ia în studiu un număr mare de cazuri individuale, care sunt legate între ele datorită acţiunii diferite a aceloraşi factori de influenţă. Legile statistice se manifestă sub formă de tendinţă şi sunt valabile pentru un ansamblu de unităţi individuale. În esenţă, rolul

statisticii este de-a determina, pe baza datelor empirice, informaţii cât mai precise asupra legii statistice de repartiţie a fenomenelor individuale, a fenomenelor de masă ce ne interesează. Statistica este ştiinţa care studiază aspectele cantitative ale determinărilor calitative ale fenomenelor de masă, fenomene care sunt supuse legilor statistice ce se manifestă în condiţii concrete, variabile în timp, spaţiu şi organizare socio-economică. Metodologia statisticii este dată de totalitatea procedeelor şi tehnicilor de cercetare cantitativă a fenomenelor de tip colectiv. Cercetarea statistică trebuie să ţină seama în mod obiectiv de principiile teoriei probabilităţilor şi de cerinţele legii numerelor mari. Această lege a statisticii arată că, întrun număr suficient de mare de cazuri individuale, influenţele factorilor se pot compensa, astfel încât să ajungă la o anumită valoare tipică pentru întreg ansamblul. De asemenea, o cercetare statistică va cuprinde etapele fireşti ale oricărei cercetări, şi anume: observarea, prelucrarea şi analiza datelor, dar cu specificitatea dată de obiectul propriu de cercetare şi de procedeele şi tehnicile de investigare specifice. Observarea statistică se poate realiza pe baza datelor culese prin procedee specifice de obţinere a informaţiilor, ca: recensământ, observare selectivă, rapoarte statistice etc. Prelucrarea datelor statistice ca şi analiza acestora presupune comparaţii logice (scădere, impărţire, modelare) şi interpretări ce se realizează pe baza unor metode specifice, ca: metoda mediilor, metoda indicilor, analiza de variaţie, metoda corelaţiilor statistice etc. In prezent statistica dispune de un corp de metode a caror putere de cunoastere este verificata in variate domenii si de o teorie generala in continua dezvoltare. Cultura statisticii devine tot mai mult o componenta din cultura generala a omenirii contemporane, iar gandirea statisticii o modalitate stiintifica indispensabila pentru analiza si interpretarea unor clase foarte largi de fenomene. Rezultat al unui indelungat proces, statistica se prezinta cu un corp comun de notiuni organizat in jurul conceptului de probabilitate, de metode stiintifice, cu fundamentare epistemologica explicita si cu o varietate de domenii de aplicare, acoperind practic natura si societatea. Astazi, statistica constituie un puternic instrument de cunoastere a lumii inconjuratoare. Marea majoritate a disciplinelor imprumuta de la statistica modelele si procedeele acesteia, indispensabile de altfel indeplinirii rolului acestora. Trebuie mentionat insa marele pericol la care aceste discipline pot fi supuse in cazul folosirii necorespunzatoare a metodelor si procedeelor statistice. Analiza si cunoasterea fenomenelor si proceselor social economice se poate realiza numai ca urmare a unei observari riguroase si metodice, in cursul careia ele pot fi masurate. In cadrul operatiei de modelare a fenomenelor si proceselor are loc un proces de simbolizare si abstractizare a lor in vederea analizarii sub aspect cantitativ. Analiza cantitativa constitute o faza premergatoare analizei calitative. Testarea modelelor construite se realizeaza prin intermediul operatiei de simulare. Pe parcursul tuturor fazelor de construire si testare a modelelor, statistica este mereu prezenta in campul cercetarii stiintifice fiind solicitata de a lua

decizii pe baza metodelor si procedeelor pe care le pune la dispozitie. Modelul construit si testat vine in ajutorul statisticii sa aprofundeze cunoasterea fenomenelor si proceselor. Modelarea matematica a castigat tot mai mult teren, dobandind o importanta deosebita, odata cu intensificarea aplicarii modelelor statistice. Culegerea si organizarea datelor rezultate din observari statistice constituie etapa premergatoare elaborarii unui model. In acest mod, modelul realizat va reprezenta o macheta a realitatii, alcatuita pe baza datelor din observarea statistica. Pe buna dreptate, modelarea este considerate o modalitate de cunoastere a realitatii inconjuratoare.

Organizarea culegerii, transmiterii si receptionarii informatiilor in cadrul unui sistem economic constituie obiectivele esentiale ale unui sistem informational. Un sistem informational este alcatuit din mai multe circuite informationale, unde fiecare in parte trebuie sa includa operatii de culegere, transmitere neperturbata a datelor si receptionarii acestora in scopul folosirii lor. Trecerea de la prelucrarea manuala la cea automatizata a tuturor fazelor din cadrul sistemului informational, adanceste procesul de cunoastere a realitatii, permitand asimilarea sistemului informational unui flux tennologic informational, prin transformarea lui intr-un sistem cibernetic. Organizarea circulatiei informatiei intrun sistem in conformitate cu principiile sistemelor cibernetice, constituie un suport stiintific in abordarea gestiunii eficiente a acestuia. Avand in vedere natura nedeterminista a majoritatii elementelor componente dintr-un sistem cibernetic, studierea stabilitatii acestora se realizeaza apeland tot la statistica. Studii de reglare si echilibru intr-un sistem cibernetic se pot aborda numai pe baza unor observari statistice realizate metodic care ne permit sa construim modelul matematic in conformitate cu realitatea. ` Informatica, prin aparatul sau, se implica tot mai mult in toate fazele de vehiculare si prelucrare a informatiilor din cadrul sistemelor informationale, conducand in acest mod la un salt calitativ important, cu consecinte semnificative si asupra statisticii. Calculatoarele electronice, prin puterea lor de calcul, conduc la o noua viziune cu privire la functiile statistice, precum si la modalitatile de realizare a acestor functii. Realizarea automata si in regim interactiv a tuturor metodelor si procedeelor algoritmizabile din statistica, cu ajutorul calculatorului nu afecteaza cu nimic obiectul si metoda statisticii. Calculatorul electronic nu constituie decat un instrument de calcul, degajand statistica de volumul mare de calcule. In aplicatiile practice implementate cu ajutorul calculatorului specialistul este absolvit in

totalitate de manipularea datelor cat si a operatiilor cu acestea, concentrandu-se in exclusivitate asupra interpretarii rezultatelor intermediare si finale. Statistica informationala, care a fost denumita asa de academicianul Octav Onicescu, si-a gasit aplicatii practice in diverse domenii. Studierea sistemelor in raport cu informatia continuta in acestea, a permis o abordare sistemica si mai bine fundamentata matematic a realitatii. Teoria matematica a informatiei formuleaza legile cele mai generale cu privire la comenzile, controlul si comunicatiile dintr-un sistem, stabilind in acelasi timp principiile de codificare, prelucrare, pastrare si transmitere a informatiei de care statistica beneficiaza din plin. Initiatorul teoriei matematice a informatiei a fost Claude Shannon, care s-a bazat pe teoria probabilitatilor. Teoria initiata de Shannon a permis reducerea perturbatiei care influenteaza transmiterea informatiei. Fiind un proces complex de cunoastere, judecata si actiune, managementul se concretizeaza prin operatii de informare, analiza si control, punctul esential constituindu-l momentul luarii deciziei. Toate aceste operatii folosesc metodele si procedeele statisticii incepand cu culegerea (observarea) datelor si incheind cu deducerea concluziilor necesare luarii deciziilor. Aceasta a permis conturarea unei discipline denumita teoria deciziei, avand drept scop fundamentarea stiintifica a procesului decizional. Deoarece teoria deciziei face apel si la modele deterministe, aceasta se integreaza intr-un domeniu mai larg privind matematica aplicata si anume in cercetarea operationala. Cercetarea operationala este considerata un instrument de conducere nationala a proceselor si fenomenelor cu un inalt grad de complexitate. Aceasta disciplina integreaza in cuprinsul sau metode si procedee statistice cat si o multime de tehnici de natura stiintifica, tehnica si de culegere si prelucrare a informatiei.